Uzucapiune – vacanţă succesorală - lipsă dovadă moştenitori testamentari ai defunctului; moştenitorul legal a decedat fără a exista dovada unor moştenitori legali ai acestuia; joncţiune posesii - din coroborarea înscrisurilor cu declaraţiile martorilor au

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.08.2015 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr. XX/299/2015, astfel cum a fost precizată(f.30) şi modificată(f.62),reclamanţii T.M. ŞI T.A.I. au chemat în judecată pe pârâţii V.C.,STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE ŞI MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL, solicitând instanţei:

1.În contradictoriu cu pârâţii STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE ŞI MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL,constatarea vacanţei succesorale după defunctul N.N., decedat în anul 1971

2.În contradictoriu cu pârâţii STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE ŞI MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL şi V.C., constatarea dobândirii de către reclamanţi a dreptului de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată, prin joncţiunea posesiei exercitată de reclamanţi cu cea a autorilor lor, asupra suprafeţei de 125,47 mp teren situată în str. ..., sector 1 Bucureşti, în continuarea suprafeţei de 306 mp, proprietatea reclamanţilor, conform sentinţei civile nr.591/7.06.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosarul nr.XX/2001.

În motivare, reclamanţii au învederat instanţei, în esenţă, următoarele: În data de 25.09.1990, T.A., autorul lor, respectiv tatăl reclamantului şi soţul reclamantei, a cumpărat, printr-un înscris sub semnătură privată denumit „chitanţă„, de la H.F., imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, compus din teren în suprafaţă de 306 mp şi construcţia casă situată pe acesta, fără ca terenul să fie măsurat, fiind vândut şi predat la momentul respectiv. La rândul ei, H.F. a dobândit terenul de la N.C.N. şi S.M., în acelaşi condiţii, terenul făcând parte din fosta moşie G., în prezent zona Mogoşoaia, sector 1 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă 591/7.06.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosarul nr.XX/2001, instanţa a admis cererea de chemare în judecată pe care autorul reclamanţilor a formulat-o în contradictoriu cu H.F. şi a pronunţat o hotărâre care ţine loc de act autentic pentru suprafaţa de  306 mp teren şi construcţia aferentă.

Cu toate acestea, învederează reclamanţii, terenul, astfel cum a fost preluat de la H.F., cum a fost stăpânit atât de aceasta, cât şi în continuare de către reclamanţi, nu măsoară doar 306 mp ci 431,44 mp, rezultând o diferenţă de 125,47 mp, stăpânită în fapt, fără acte de proprietate.

Această suprafaţă a fost stăpânită şi de autoarea H.F., începând cu anul 1959, când a cumpărat acest teren de la N.N. şi S.M.,  H.F., împreună cu soţul său, H.C., figurând în registrul agricol, vol IV, poziţia 40/1965, cu o suprafaţă de teren de 410,7 mp, în ..., sector 1-suprafaţă ce se circumscrie faptic celei predate autorului reclamanţilor ca urmare a transmiterii proprietăţii.

Mai învederează reclamanţii că au stăpânit această suprafaţă de teren ca proprietari, că nu au fost tulburaţi în posesie, că nu au fost modificate niciodată limitele de proprietate, continuând posesia exercitată în aceleaşi condiţii de autoarea H.F., începând cu anul 1959.

În ceea ce priveşte justificarea calităţii procesuale pasive şi cererea de constatare a vacanţei succesorale de pe urma defunctului N.N., arată reclamanţii că autorii, respectiv proprietarii iniţiali de la care autoarea lor H.F. au cumpărat acelaşi teren, au decedat, de pe urma defunctului S.M. rămânând ca moştenitor V.C., iar defunctul N.N. decedând fără moştenitori.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art.1837, 1859-1860 şi 1890 C.civ

În probaţiune, reclamanţii au solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză tehnică specialitatea topo.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2425 lei(f.31).

Pârâtul STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, a formulat Întâmpinare(f.41-43) prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii Ministerului Finanţelor Publice, de reprezentant al Statului Român, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pârâtul a invocat că vacanţa succesorală se constată printr-un certificat de vacanţă succesorală care se emite de notarul public conform art. 85 din Legea 36/1995, în lipsa acestuia neputându-se constata că statul a dobândit moştenirea unei persoane decedată fără moştenitori.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii Ministerului Finanţelor Publice de reprezentant al Statului Român, pârâtul a invocat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin 8 din HG 731/4.07.017 privind aprobarea Normei Metodologice de aplicare a OG 4/2007, statul roman este reprezentat de Direcţiile generale regionale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, pârâtul a invocat că, în litigiile în care se invocă uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietăţii, calitate procesuală pasivă are ultimul proprietar al imobilului, or, în speţă nu s-a făcut dovada că statul român ar avea această calitate.

Pe fondul cauzei, pârâtul a invocat că anterior consacrării legale a proprietăţii private a statului prin art. 6 din Legea 18/1991, art. 81 din Legea 69/1991 şi art. 4 din Legea 213/1998, bunurile aparţinând statului şi unităţilor administrativ teritoriale nu puteau fi dobândite prin uzucapiune, prin urmare, nu se poate opune o posesie utilă statului, cel puţin până în anul 1989, întrucât proprietatea socialistă era insesizabilă, imprescriptibilă şi inalienabilă.

Pârâtul MUNICIPIUL BUCUREŞTI, PRIN PRIMARUL GENERAL, nu a formulat Întâmpinare.

Prin Încheierea de şedinţă din 10.05.2016(f.108), instanţa a respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii cererii şi lipsei calităţii Ministerului Finanţelor Publice, de reprezentant al Satului Român, invocate de pârâtul Statul Român,  pentru motivele expuse în considerentele Încheierii de şedinţă şi a unit cu administrarea de probe şi cu fondul cauzei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acelaşi pârât.

În cauză a fost încuviinţată pentru reclamanţi proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu interogatoriul pârâtei V.C. şi proba cu expertiză tehnică specialitatea topo, cu obiectivele  stabilite prin Încheierea de şedinţă din 21.06.2016.

De asemenea, din oficiu, instanţa a dispus ataşarea spre consultare a dosarului nr.XX/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt:

La data de 25.09.1990,  printr-un înscris sub semnătură privată intitulat “ chitanţă“, numita H.F. a vandut numitului T.A., suprafaţa de 306 mp teren situat în Bucureşti, str. ..., sector 1, împreună cu construcţia aflată pe acest teren.(f.12). Aşa cum rezultă din acest înscris, H.F. a dobândit acest teren de la N.N. şi S.M..

Prin sentinţa civilă nr.591/7.06.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosarul nr.XX/2001, definitivă şi irevocabilă, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanţii T.A. şi T.M. în contradictoriu cu H.F. şi a pronunţat o hotărâre care ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafaţă de 306 mp şi construcţia situată pe acesta.

Dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 306 mp şi construcţiei situate pe acesta a fost întabulat pe numele moştenitorilor cumpărătorului T.A., aşa cum rezultă din Extrasul de Carte Funciară nr.... a mun. Bucureşti, sector 1, nr. CF vechi ..., aflat la fila 32 vol I.

În speţă, reclamanţii, T.M. şi T.A.I., solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra diferenţei de teren rezultată în urma măsurătorilor efectuate asupra suprafeţei de teren cumpărată de la H.F., afirmând că menţionarea în contractul încheiat cu aceasta a unei suprafeţe de teren de 306 mp se datorează nemăsurării efective a acestui teren la data cumpărării şi predării, în fapt, suprafaţa de teren astfel cum a fost preluat de la H.F. şi cum a fost stăpânit atât de aceasta, cât şi în continuare de către reclamanţi, măsurând  431,44 mp, rezultând o diferenţă de 125,47 mp, stăpânită în fapt, fără acte de proprietate.

1.Justificarea calităţii procesuale active şi pasive:

Reclamanţii T.M. ŞI T.A.I. au calitatea de moştenitori legali ai defunctului T.A., decedat la data de 15.09.2001, care are calitatea de cumpărător al terenului, în înscrisul sub semnătură privată încheiat cu H.F.. Calitatea reclamanţilor de moştenitori legai ai defunctului T.A., rezultă din certificatul de moştenitor suplimentar nr.187/27.09.2005(f.14) şi actele de stare civilă (f.15-16). Reclamanţii au învederat că după decesul autorului T.A., au continuat să exercite posesia asupra suprafeţei de teren cu privire la care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate.

Prin urmare, aceştia justifică calitatea procesuală activă.

Aşa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată intitulat “ chitanţă“, numita H.F. a cumpărat terenul pe care l-a vândut lui T.A., de la numiţii N.N. şi S.M., aşa cum rezultă din înscrisurile sub semnătură privată din 1.07.1959(f.95-96), acest teren făcând parte din moşia G., lotul 170, fiind dobândit în proprietate de numitul N.N. prin actul de schimb din 22.10.1959 încheiat cu RPR-Ministerul Agriculturii(f.103) şi de numitul S.M. prin actul de schimb din 22.10.1952 încheiat cu RPR-Ministerul Agriculturii(f.85).

Prin urmare, N.N. şi S.M., în calitate de ultimi proprietari ai terenului, sunt cei cărora trebuie să li se opună posesia exercitată de reclamanţi.

Numitul S.M. a decedat în anul 1985, aşa cum rezultă din certificatul de naştere al acestuia, de la fila 59 vol II , coroborat cu certificatul eliberat de Camera Notarilor Publici din Bucureşti, de la fila 34 dosar. De pe urma acestuia au rămas ca moştenitori V.N. şi V.E. aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor de la fila 82 vol I. V.N. a decedat la data de 11.11.1998, aşa cum rezultă din certificatul  de deces de la fila 61 vol II iar V.E. a decedat la data de 3.07.2007, aşa cum rezultă din certificatul de deces de la fila 62 vol. II.

De pe urma acestora a rămas ca moştenitor, fiul lor V.F., aşa cum rezultă din relaţiile furnizate de DEPABD-fila 44 vol I, acesta căsătorindu-se cu pârâta V.C., conform certificatului de deces de la fila 63 vol II şi decedând la data de 6.01.2009, aşa cum rezultă din certificatul de deces de la fila 65 vol II, fiind moştenit de soţia sa, V.C..

Aceste informaţii au fost confirmate şi de pârâta V.C. prin răspunsurile la interogatoriul administrat din oficiu de instanţă la termenul din 6.09.2016(f.13 vol II).

Prin urmare, pârâta V.C. justifică calitatea procesuală pasivă în calitate de moştenitoare  a proprietarului iniţial S.M..

În ceea ce îl priveşte pe defunctul N.N., acesta a decedat în anul 1971, conform certificatului emis de Camera Notarilor Publici din Bucureşti, aflat la fila 33 dosar, de pe urma acestuia rămânând ca moştenitor N.P., conform relaţiilor furnizate de DEPABD, aflat la fila 44 dosar. N.P.a decedat la rândul său în anul 2011, conform certificatului emis de Camera Notarilor publici din Bucureşti(f.65), fără moştenitori.

Aşa cum rezultă din relaţiile furnizate de Consiliul Local al mun. Târgovişte-Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor, Compartimentul Stare Civilă, N.P. a decedat la data de 17.10.2011, fără ca vreo persoană interesată să solicite anexa succesorală, aceleaşi informaţii fiind oferite instanţei şi de Primăria sectorului 2(f.130) şi Primăria sectorului 1 Bucureşti(f.134).

De asemenea, nici de pe urma defunctului N.N. şi nici a fiului acestuia, N.P., nu s-a dezbătut succesiunea, conform certificatelor emise de Camera Notarilor Publici din Bucureşti, aflate la filele 33 şi 65 vol 1.

Prin urmare, neexistând dovada unor moştenitori testamentari ai defunctului N.N. iar moştenitorul legal N.P. decedând fără a exista dovada unor moştenitori legali ai acestuia, succesiunea defunctului N.N. este o succesiune vacantă în sensul dispoziţiilor art. 477 C.civ de la 1864. Instanţa reţine în acest context că în speţă sunt aplicabile, raportat la data deschiderii succesiunii acestui defunct-1971, dispoziţiile Codului Civil de la 1864, conform art. 91 din Legea 71/2011.

Contrar susţinerilor pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru motivele avute în vedere la soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de constatarea vacanţei succesorale, această constatare poate fi făcută şi pe cale judecătorească, în condiţiile existenţei unui interes a solicitantului.

Prin urmare, constatând vacanţa succesorală după defunctul N.N., decedat în anul 1971, instanţa va soluţiona în continuare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, excepţie pe care o va respinge ca neîntemeiată, motivat de următoarele considerente:

Conform art. 477 C.civ de la 1864: „ Toate averile vacante şi fără stăpâni, precum şi ale persoanelor care mor fără moştenitori, sau ale cărei moşteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public„, iar conform art. 680 C.civ: „ În lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.

Prin urmare, statul are legitimitate procesuală pasivă atât în ceea ce priveşte cererea de constatare a vacanţei succesorale cât şi cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren care face parte din succesiunea vacantă a defunctului N.N..

Instanţa reţine de asemenea, că în acţiunea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive asupra terenului care face parte din moştenirea vacantă, calitate procesuală pasivă are şi Municipiul Bucureşti-prin Primarul general, întrucât, potrivit Legii nr. 213/1998, bunurile aflate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale (şi care nu sunt proprietate privată a unor persoane fizice sau juridice sau proprietatea statului) se prezumă a fi proprietatea unităţii administrativ-teritoriale.

De asemenea, conform art. 26 alin 1 din Legea 18/1991: „ terenurile situate în intravilanul localităţii care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moştenitori, trec în proprietatea comunei/oraşului sau municipiului, după caz şi în administrarea primăriilor„ iar conform art. 21 alin 1 din Legea 215/2001: „ în cauzele în care se pune în discuţie dreptul de proprietate al statului cu privire la un astfel de teren, calitatea procesuală pasivă are unitatea administrativ teritorială în raza căreia este situat imobilul.„

2.Asupra fondului cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată, instanţa reţine următoarele:

 Prescripţia achizitivă sau uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege. În acelaşi timp, uzucapiunea este prevăzută de Codul civil ca o sancţiune pentru proprietarul nediligent care a permis ca imobilul să fie stăpânit de o altă persoană pe tot timpul cerut de lege pentru a prescrie.

În speţă, reclamanţii au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru diferența de suprafaţă de 125,47 mp teren, respectiv diferenţa între suprafaţa de teren stăpânită în fapt de reclamanţi (410,7  mp conform măsurătorilor efectuate de reclamanţi anterior introducerii cererii de chemare în judecată) şi suprafaţa de teren pentru care deţin acte de proprietate, respectiv 306 mp.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară topografică întocmit în cauză de expert M.F.(f. 1-8 vol. 1) imobilul situat în Bucureşti, sector 1, str. ... este reprezentat de teren împrejmuit în suprafaţă totală de 431 mp din care, pentru suprafaţa de 306 mp, reclamanţii au acte de proprietate, iar pentru diferenţa de teren  de 125 mp, reclamanţii nu deţin acte de proprietate. Această suprafaţă de 125 mp teren a fost identificată ca având următoarele vecinătăţi: la N-E: imobilul din str. ..., sector 1; la S-E: imobilul din str. ..., sector 1, la S-V: imobilul din str. ..., sector 1 iar la N-V: imobilul proprietatea reclamanţilor din str. ..., sector 1. Acest teren este îngrădit pe toarte laturile, mai puţin pe latura care să învecinează cu terenul proprietatea reclamanţilor întrucât formează o singură unitate structurală cu acesta.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de recepţie nr. 64/2017 emis Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti prin care a fost avizat cu obiecţiuni raportul de expertiză topografică (f. 92-95 vol. 2), planul de amplasament şi delimitare întocmit de expert prezintă următoarele zone de suprapunere: S1 = 118 cu imobilul identificat cadastral  cu IE ... din ..., S 2=3,03 mp cu imobilul identificat cadastral cu IE 221287 din str.... şi S3=0,21 mp cu imobilul identificat cadastral cu IE 21`5337 din str. ... C, sector 1.

Raportat la suprapunerile S 2 şi S 2 cu terenurile aparţinând vecinilor, reclamanţii au precizat cererea de chemare în judecată, la termenul din 31.01.2017, în sensul în care înţeleg să solicite constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată doar asupra suprafeţei de 118 mp care nu se suprapune cu cea a vecinilor.

Potrivit art. 1890 Cod civil 1864 (aplicabil în cauză prin raportare la data începerii posesiei), una dintre condiţiile necesare pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune este ca cel care invocă acest mod de dobândire a proprietăţii să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, şi anume 30 de ani. Cea de-a doua condiţie pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, prevăzută de art. 1847 Cod civil, se referă la natura posesiei cerute pentru împlinirea prescripţiei achizitive, şi anume ca posesia sa să fie utilă, în sensul că aceasta trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Referitor la prima dintre condiţiile enunţate anterior, instanţa reţine că, aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor S.N. şi A.I., vecini cu reclamanţii, martori audiaţi la termenul din 6.09.2016-filele 9,10, autorul reclamanţilor T.A. şi după decesul acestuia, reclamanţii, în calitate de moştenitori, au stăpânit terenul, astfel cum a fost preluat de la H.F., la data cumpărării, fără a modifica limitele de proprietate şi forma gardului, nimeni necontestând calitatea de proprietari ai reclamanţilor asupra acestui teren.

Acest teren a fost cumpărat de la H.F. care, la rândul ei, a cumpărat terenul pe care l-a vândut lui T.A., de la numiţii N.N. şi S.M., aşa cum rezultă din înscrisurile sub semnătură privată din 1.07.1959(f.95-96), acest teren făcând parte din moşia G., lotul 170, fiind dobândit în proprietate de numitul N.N. prin actul de schimb din 22.10.1959 încheiat cu RPR-Ministerul Agriculturii(f.103) şi de numitul S.M. prin actul de schimb din 22.10.1952 încheiat cu RPR-Ministerul Agriculturii(f.85).

Posesia exercitată de H.F. asupra acestui teren, începând cu anul 1959, este o posesie utilă, sub nume de proprietar, reclamanţii înţelegând să invoce joncţiunea posesiei exercitate de ei cu cea a autorului lor şi a autoarei H.F., conform art. 1860 C.civ potrivit cu care: „Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea obţine prescripţia, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.”

Conform art. 1850 Cod civil, continuitatea şi neîntreruperea posesiei sunt dispensate de probă din partea celui care invocă prescripţia, posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte este presupus că a posedat în tot timpul intermediar. Această prezumţie este una relativă, putând fi înlăturată prin proba contrarie.

În cauză, din coroborarea înscrisurilor cu declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa reţine că reclamanţii, actualii posesori ai terenului ce face obiectul judecăţii, au probat posesia exercitată de ei şi de autorii lor şi anterior, începând cu anul 1959. Prezumţia legală relativă instituită de art. 1850 Cod civil nefiind răsturnată, se constată exercitarea unei posesii pe o perioadă mai mare de 30 ani, astfel cum cere art. 1890 Cod civil pentru dobândirea proprietăţii prin prescripţie achizitivă. În baza considerentelor arătate, această posesie este considerată a fi una continuă şi neîntreruptă pe toată perioada.

Art. 1854 Cod civil instituie o prezumţie relativă cu privire la posesiunea sub nume de proprietar, statuând că posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.

În consecinţă, fiind dovedit în cauză elementul material al posesiei, instanţa constată că, drept urmare a aplicării prezumţiei instituite de art. 1854 C. civ. şi nerăsturnată, posesia exercitată de către reclamanţi este realizată pentru sine, sub nume de proprietar.

Caracterul public al posesiei exercitate de către reclamanţi asupra terenului din Bucureşti, ..., sector 1 rezultă atât din declaraţiile martorilor audiaţi, cât şi din relaţiile comunicate de Primăria mun. Bucureşti-Direcţia  Patrimoniu(f.72) precum şi din faptul că, din chiar extrasul de carte funciară în care este întabulat dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului rezultă o suprafaţă din acte a terenului de 306 mp şi o suprafaţă găsită la măsurători de 431 mp(f.32).

Posesia exercitată de reclamanţi este una paşnică, netulburată, nefiind administrate în cauză probe din care să rezulte că posesia a fost dobândită sau conservată prin acte de violenţă. Din contră, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că reclamanţii nu au fost tulburaţi în exercitarea posesiei.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului Statul Român în sensul că proprietatea statului, în regimul comunist, nu putea f uzucapată, instanţa reţine că posibilitatea dobândirii proprietăţii asupra terenurilor,ca efect al prescripţiei achizitive, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, şi continuată după 1989, a fost stabilită prin decizia nr. 6/16.01.2016 pronunţată în recurs în interesul legii de ÎCCJ, cu puterie obligatorie, astfel: “prescripţia achizitiva asupra terenurilor nu a fost întrerupta prin intrarea in vigoare a acestor legi, astfel ca, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 si Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanţelor de judecata sa constate ca au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.”. Prin urmare, instanţa va înlătura ca neîntemeiate aceste apărări ale pârâtei.

În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite în cauză cerinţele prevăzute de lege pentru prescripţia achizitivă, având în vedere concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză (la care părţile nu au formulat obiecţiuni), precum şi procesul-verbal de recepţie nr. 64/2017 emis Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti prin care a fost avizat raportul de expertiză topografică cu obiecţiunile cuprinse în acesta, instanţa apreciază drept întemeiată cererea formulată de către reclamanţi, în privinţa constatării dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă 118 mp teren, situat în Bucureşti, str. ..., sector 1, astfel cum a fost identificată prin planul cadastral vizat de OCPI ca fiind suprafaţa S1, ce face parte din procesul verbal de recepţie nr.64/2017 întocmit de OCPI-BCPI sector 1 Bucureşti, ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată, prin joncţiunea posesiei lor cu cea a autorilor lor, motiv pentru care o va admite.

Instanţa va lua act că reclamanţii nu au solicitat  cheltuieli de judecată.

Asupra cererii reclamanţilor de restituire a sumei de 551,75 lei reprezentând suma achitată nedatorat cu titlu de taxă judiciară  de timbru, instanţa reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 45 alin 1 lit a din OUG 80/2013 prevede că : „ Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: a. când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal. „.Cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea„ Instanţa constată că normele reglementării speciale ale O.U.G. nr. 80/2013 stabilesc un cadru derogatoriu de la normele generale ale Codului de procedură civilă, în privinţa restituirii sumelor achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru.

În speţă, reclamanţii au achitat, la momentul introducerii acţiunii,  taxă judiciară de timbru în cuantum de 2425 lei, conform chitanţei nr.1302806/21.09.2015, raportat la o valoare a terenului, estimată de reclamanţi la suma de 66.000 lei.

Cum în urma expertizei evaluatorii efectuată de expert B.A.D. în cauză, a fost determinată o valoare a terenului de 42.275 lei, rezultă că reclamanţii datorau în cauză, conform art. 3 alin 2 lit a din OUG 80/2013, pentru cererea care face obiectul cauzei, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1873,25 lei, rezultând o diferenţă de taxă nedatorată de 551,75 lei care se impune  fi restituită reclamanţilor, motiv pentru care instanţa va admite cererea acestora şi va dispune în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti cu sediul în sector 2, Bucureşti, str. Speranţei, nr. 40,.

Constată vacantă succesiunea rămasă de pe urma defunctului N.N. decedat în anul 1971, cu ultimul domiciliu în …...

 Admite acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanţii T.M. cu domiciliul în sector 1, Bucureşti, ... şi T.A.I. cu domiciliul în sector 1, Bucureşti, ... în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul procesual ales în Bucureşti, str. Speranţei nr.40, sector 2,  Municipiul Bucureşti prin Primarul General cu sediul în sector 6, Bucureşti, Splaiul Independentei, nr. 291-293 şi V.C. cu domiciliul în …..

Constată că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 118 mp teren, situat în Bucureşti, str. ..., sector 1, astfel cum a fost identificată prin planul cadastral vizat de OCPI ca fiind suprafaţa S1, ce face parte din procesul verbal de recepţie nr.64/2017 întocmit de OCPI-BCPI sector 1 Bucureşti, ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată, prin joncţiunea posesiei lor cu cea a autorilor lor.

Admite cererea reclamanţilor de restituire a taxei judiciare de timbru nedatorată în cauză.

Dispune restituirea către reclamanţi a sumei de 551,75 lei reprezentând suma achitată nedatorat cu titlu de taxă judiciară de timbru.

 Ia act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

 Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 7.02.2017.

PREŞEDINTEGrefier

Domenii speta

Spete similare