Procedura de cameră preliminară. Exercitarea contestației prevăzută de art. 347 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, în lipsa formulării de cereri/excepții în fața judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond.

Hotărâre 57 din 14.03.2017


Potrivit dispozițiilor art. 347 alin. 4 Cod procedură penală - în soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută. 

Prin încheierea nr. 57 din 14.03.2017 pronunțată de Tribunalul Neamț –Secția penală, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul/inculpat B.V împotriva încheierii nr. 143 din 09.02.2017 pronunţată de judecătorul de Cameră preliminară de la Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. 13025/279/2016/a1. Prin încheierea pronunțată de instanța de fond, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpatul B.V trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, reținându-se că actul de sesizare a instanței îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 328 Cod procedură penală, iar în cauză nu au fost formulate cereri/excepții de către părți și nici din oficiu nu au fost invocate. Deși inculpatul nu a formulat cereri/excepții în fața judecătorului de la instanța de fond, acesta a înțeles să exercite calea de atac a contestației prevăzută de art. 347 alin. 1, 2 Cod procedură penală, și în mod direct în fața instanței de control judiciar să invoce motive de netemeinicie a rechizitoriului, ori dezacordul în privința unor martori audiați în cursul urmăririi penale.

În procedura de cameră preliminară reglementată de prevederile art. 344 Cod procedură penală, după înregistrarea cauzei pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, o copie a rechizitoriului a fost comunicată inculpatului contestator în scopul cunoașterii conținutului acestuia, și împotriva căruia avea posibilitatea de a formula cereri sau excepții cu privire la regularitatea actului de sesizare, legalitatea administrării probelor ori a efectuării actelor de urmărire penală. Din actele dosarului rezultă că la data de 30.12.2016(fila 9 dosar fond) copia rechizitoriului a fost comunicată inculpatului contestator, acesta luând la cunoștință sub semnătură la data de 03.01.2017, iar până la data de 09.02.2017 împotriva actului de sesizare nu a formulat cereri sau excepții, fapt pentru care în conformitate cu prevederile art. 346 alin. 1 Cod procedură penală judecătorul de la instanța de fond prin încheierea nr. 143 din 09.02.2017, în mod legal a dispus începerea judecării cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 347 alin. 4 Cod procedură penală ,,în soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută”. În raport cu dispozițiile legale menționate, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar, a constatat că inculpatul contestator nu a formulat cereri/excepții în fața judecătorului de la instanța de fond până la termenul din 09.02.2017, formulând aceste cereri direct în calea de atac a contestației la instanța superioară, așa încât motivele invocate nu pot fi analizate de instanța de control judiciar, cu excepția celor de nulitate absolută. Din cuprinsul cererii de contestație, rezultă că contestatorul inculpat B.V nu recunoaște fapta de lovire reținută ca și acuzație prin actul de trimitere în judecată, contestă situația de fapt reținută în actul de sesizare și nu este de acord cu depoziția martorei A.E întrucât aceasta nu ar fi fost prezentă la locul faptei. Aceste motive, nu se încadrează în sfera nulităților absolute prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 281 Cod procedură penală, așa încât inadmisibilitatea examinării acestora este sancționată prin însăși dispozițiile art. 347 alin. 4 Cod procedură penală.