Contestaţie dare în plată Legea nr. 77/2016 - dreptul potestativ al consumatorului întemeiat pe aceeaşi cauză juridică poate fi exercitat o singură dată, în caz contrar transformându-se într-un abuz de drept procesual prin posibilitatea debitorului de a f

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 16.08.2016, sub număr unic …. contestatoarea M SA în contradictoriu cu intimata V.R.G. a formulat contestaţie împotriva notificării de dare în plată nr. 476/27.07.2016 transmisă de intimată prin Cabinet de Avocat M.V.N. şi înregistrată în evidenţele contestatoarei în data de 03.08.2016 sub nr. 980 prin care a solicitat admiterea contestaţiei şi pe cale de consecinţă: i) să se constate că intimata este decăzută din dreptul de a iniţa procedura prevăzută de Legea 77/2016 privind darea în plată ii) să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară comunicării Notificării în sensul înlăturării măsurii de suspendare a plăţilor, a demersurilor judiciare ale contestatoarei şi a efectelor produse de aceasta cu consecinţa derulării Contractului de credit în condiţiile şi termenele stabilite de părţi.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 25.10.2013 a fost încheiat între B în calitate de cedent şi M SA în calitate de cesionar contractul de cesiune de creanţe autentificat prin Încheierea de Autentificare nr. 912/25.10.2013 pronunţate de Biroul Notarial Libertas, fiind cesionat şi contractul de credit încheiat cu V.R.G în calitate de împrumutat şi L.C. în calitate de fidejusor, noul creditor devenind aşadar M SA. A precizat că debitorii au beneficiat de un împrumut în sumă de 110.000 euro în baza contractului de credit ipotecar  nr. LA1IPONEWS559007 din data de 17.13.2008 cu destinaţia achiziţionării unui imobil tip apartament, instituindu-se ipoteca de rang întâi şi interdicţie de grevare, închiriere, dezmembrare şi înstrăinare asupra apartamentului nr. ……, precum şi asupra accesoriilor apartamentului reprezentante de cotele indivize din teren şi spaţiile comune ale imobilului bloc, instituită în baza contractului de ipotecă autentificat sub nr. 9057/17.12.2008 de BNPA VGRJ din Bucureşti. În continuare, la data de 03.08.2016 intimata a transmis către contestatoare notificarea înregistrată sub nr. 294/18.05.2016 prin care i-a comunicat intenţia de a stinge datoria izvorâtă din contractul de credit antemenţionat prin darea în plată a apartamentului şi a boxei ce face obiectul contractului de ipotecă. Ulterior notificării înregistrate la bancă sub nr. 294/18.05.2016 contestatoarea s-a prezentat la data de 27.06.2016 la sediul BNP A. din Bucureşti pentru semnarea actului de dare în plată, la data şi ora propusă de intimată, fără ca aceasta să se prezinte, astfel cum reiese din încheierea de certificare nr.1  din 27.06.2016 emisă de notar public  B.A.O.

A învederat contestatoarea că ulterior la data de 03.08.2016 intimata a transmis o nouă notificare înregistrată sub nr. 980/03.08.2016 prin care i-a comunicat din nou intenţia de a stinge datoria izvorâtă din contractul de credit antemenţionat prin darea în plată a apartamentului şi a boxei ce face obiectul contractului de ipotecă.

A susţinut contestatoarea că intimata nu mai este în drept să iniţieze procedura dării în plată reglementată de Legea 77/2016, având în vedere disp. art. 5 din Legea 77/2016 care prevăd dreptul consumatorului de a transmite creditorului o notificare, care produce efectele prev. de art. 5 alin. 3 respectiv suspendarea plăţilor, fiind astfel evident că legiuitorul a avut în vedere dreptul consumatorului de a iniţia o singură dată această procedură, o interpretare contrară conducând la concluzia că debitorii ar putea benefica pe o perioadă nedeterminată de suspendarea oricărei plăţi către creditor. Astfel, intimata anterior formulării notificării înregistrare sub nr. 980/03.08.2016 a formulat o altă notificare cu conţinut identic, la care contestatoarea a dat curs şi s-a prezentat la notar, fără însă ca debitoarea să se prezinte ori să ofere un motiv justificat, fiind astfel evidentă reaua sa credinţă cu atât mai mult cu cât intimata nu a transmis notarului public nici un document pentru încheierea actului  de dare în plată,  conform art. 5 alin. 4 din lege., iniţierea unei noi proceduri constituind un abuz de drept.

A mai invocat contestatoarea în esenţă faptul că obiect al contestaţiei îl poate constitui însăşi admisibilitatea procedurii reglementare de Legea 77/2016, faţă de viciile de neconstituţionalitate ale acestui act normativ, prin încălcarea principiului previzibilităţii şi accesibilităţii normei legale, principiul neretroactivităţii şi principiul nediscriminării.

A mai susţinut în esenţă că se încalcă principii generale ale dreptului civil, cum ar fi principiul proprietăţii, egalităţii în faţa legii, îmbinării intereselor individuale cu cele generale, garantării şi ocrotirii drepturilor subiective civile şi principiul bunei credinţe, precum şi principii generale ale dreptului comunitar cum ar fi principiul nediscriminării (art. 21, 23 din Cartă, art.  18 TfUE), principiul protecţiei legale efective (art. 47 alin. 1 şi 19 alin. 1 TfUE), principiul echilibrării intereselor contrare în raporturile de drept civil (statuat indirect în art. 51,52 şi 54 TfUE), principiul proporţionalităţii (art. 52 alin 1 din Cartă, art.  5 alin. 4 TUE), principiul bunei credinţe în raporturile de drept civil (ultimul capitol din Cartă). Totodată, a apreciat că sunt încălcate şi principii ale  efectelor actului juridic civil, respectiv principiul forţei obligatorii şi principiul irevocabilităţii.

În drept, cererea  fost întemeiată pe disp. art. 7 ale Legii nr. 77/2016 coroborate cu art. 30 şi urm. CPC, precum şi pe  toate textele de lege la care a făcut referire în cuprinsul contestaţiei.

În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, ataşate cererii

Cererea a fost legal timbrată conform disp. art. 27 din OG 80/2013, dovada fiind ataşată, în original, la fila 79, în dosar.

La data de 03.10.2016, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, intimata a susţinut că notificarea nr. 476/29.07.2016 îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 5 din Legea 77/2016 iar în speţă sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 4 din Legea 77/2016, respectiv: intimata are calitatea de consumator, contestatoarea este instituţie financiară, suma împrumutată este de 110.000 euro, creditul a fost garantat prin ipotecarea apartamentului cu destinaţie de locuinţă, intimata nu are antecedente penale, creditul nu a fost contractat prin programul Prima Casă, condiţie impusă de art. 1 alin. 4 din Legea 77/2016.

A mai precizat intimata că nu se invocă vreun motiv de inadmisibilitate ci doar decăderea intimatei din dreptul de a iniţia procedura prevăzută de Legea 77/2016, motivat de faptul că anterior a mai transmis o notificare. A susţinut că notificarea nr. 351/16.05.2016 a avut ca efect întreruperea procedurii prevăzute de Legea 77/2016 prin încercarea băncii de a renegocia cu intimata clauzele contractului de credit, fără niciun rezultat, motiv pentru care a formulat la data de 29.07.2016 notificarea nr.476 în vederea iniţierii procedurii prevăzute de Legea 77/2016. A apreciat că sancţiunea decăderii solicitată de contestatoare nu este prevăzută de lege iar în ce priveşte celelalte criticii formulate de contestatoare acestea nu pot face obiectul prezentei contestaţii urmând a fi analizate de Curtea Constituţională.

În probaţiune intimata a depus adresa nr. 433/24.05.2016 (f.89).

La data de 05.12.2016 contestatoarea a depus note scrise, prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1 şi 3, art.7, art.8 alin. 1 şi 5, art.10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, solicitând de asemenea suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea şi motivarea deciziei Curţii Constituţionale.

Prin Încheierea din data de 09.01.2017 instanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1 şi 3, art.7, art.8 alin. 1 şi 5, art.10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 şi a respins cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de contestatoare

La data de 14.03.2017 contestatoarea a depus note scrise, susţinând în esenţă că debitoarea nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impreviziunii prin existenţa unui eveniment imprevizibil care să facă dovada  imposibilităţii de executare a obligaţiilor asumate prin contractul de credit, depunând dovada că în prezent ea şi soţul său sunt angajaţi, prin urmare remuneraţi.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisuri..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 17.12.2008 între B în calitate de creditor, L.R.G. în calitate de debitor şi L.C. în calitate de  fidejusor s-a încheiat contractul de credit ipotecar nr. LA1IPONEWS559007 având ca obiect accesarea unui împrumut în valoare de 110.00 euro, în scopul achiziţionării de către debitor a unui imobil  situat în…., precum şi accesoriile apartamentului reprezentante de cotele indivize din teren şi spaţiile comune ale imobilului bloc, pe o durată de 377 luni. În baza contractului de credit ipotecat a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 9057/17.12.2008 între creditor şi debitor prin care împrumutul a fost garantat cu imobilul menţionat în contractul de credit.

Ulterior, ca urmare a cesiunii de creanţă intervenite la data de 25.10.2013 între B în calitate de cedent şi M SA în calitate de cesionar a fost cesionat şi contractul de credit încheiat cu V.R.G în calitate de împrumutat şi L.C. în calitate de fidejusor, noul creditor devenind aşadar M SA, încheindu-se Actul Adiţional nr,. 4/28.03.2014.

La data de 18.05.2016 intimata a transmis către contestatoare notificarea înregistrată sub nr. 294/18.05.2016 (f. 62) prin care i-a comunicat în principal  intenţia de a negocia clauzele contractuale aferente contractului de credit, astfel încât riscul izvorât din contract să fie suportat de ambele părţi iar în subsidiar faptul că vor proceda la darea în plată a imobilelor ipotecate. În vederea negocierii, intimata a arătat că invită banca să se prezinte până pe data de 09 iunie 2016 la sediul avocatului, acceptând şi prezentarea în altă locaţie sau altă dată, sub rezerva comunicării acestui lucru, iar la data de 27.06.2016, ora 10.00 sau 27.07.2016 să se prezinte la sediul Biroului notarului public A., în vederea încheierii actului translativ de proprietate

La data de 27.06.2016 contestatoarea s-a prezentat la sediul BNP A. din Bucureşti pentru semnarea actului de dare în plată, la data şi ora propusă de intimată, fără ca aceasta să se prezinte, astfel cum reiese din încheierea de certificare nr.1  din 27.06.2016 emisă de notar public  B.A.O. (f. 66-67

La data de 03.08.2016 intimata a transmis o nouă notificare înregistrată sub nr. 980/03.08.2016 prin care i-a comunicat intenţia de a stinge datoria izvorâtă din contractul de credit antemenţionat prin darea în plată a apartamentului şi a boxei ce face obiectul contractului de ipotecă, ca urmare a refuzului renegocierii condiţiilor de creditare şi a dobânzii, şi a invitat banca să se prezinte la data de 15.09.2016,ora 10 sau 15.10.2016 în vederea încheierii actului translativ de proprietate.

În drept, instanţa are în vedere că potrivit art. 11 din Legea nr. 77/2016 „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.”, respectiv atât contractelor încheiate sub imperiul Codului Civil Cuza, cât si contractelor încheiate sub imperiul Noului Cod Civil”

Conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, în vederea aplicării acestei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4. Potrivit art. 6. alin  (1) din acelaşi act normativ de la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 77/2016 „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului. „.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea 77/2016 instanţa reţine următoarele:

Intimata V.R.G are calitatea de consumator, astfel cum aceasta a fost definită în cuprinsul disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 şi art. 2.2 din OG 21/1992, în conformitate cu care „prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale”. În acest sens, instanţa constată că din cuprinsul contractului de credit nu rezultă că împrumutul ar fi fost contractat în vederea achiziţionării unui imobil cu scopul de a fi utilizat în vederea realizării vreunui obiect de activitate de natură comercială, industrială sau de producţie, artizanală sau liberală iar contestatoarea este o instituţie de credit.

În continuare, se reţine că la momentul încheierii contractului de credit suma împrumutată a fost de 110.000 euro, situându-se aşadar sub pragul valoric de 250.000 euro, prevăzut de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 77/2016. Totodată. acesta a fost destinat achiziţionării unui imobil cu destinaţia de locuinţă,  iar contestatoarea nu a contestat destinaţia imobilului.

Totodată, din cuprinsul fişei de cazier judiciar instanţa reţine că intimata nu a fost condamnat penal în mod definitiv pentru nicio categorie de infracţiuni în legătură cu creditul pentru care s-a formulat notificarea de dare în plată (fila 24 vol. II).

Instanţa mai reţine că notificarea respectă condiţiile prevăzute de art. 5 din Legea 77/2016, respectiv a fost transmisă prin avocat, şi detaliază condiţiile de admisibilitate ale cererii, astfel cum sunt prevăzute de art. 4 din lege.

Cu toate acestea instanţa apreciază întemeiat motivul de contestaţie invocat de contestatoare, reprezentat de incidenţa decăderii intimatei din dreptul de a solicita darea în plată a imobilului prin formularea unei noi notificări, pentru considerentele care urmează:

Instanţa reţine că prin notificarea din data de 18.05.2016 intimata şi-a exercitat dreptul potestativ prevăzut de art. 3 din Legea 77/2016, respectiv de a stinge datoria izvorâtă din contractul de credit ipotecar nr. LA1IPONEWS559007 prin darea în plată a imobilului ipotecat, şi a prezentat două ipoteze contestatoarei în principal  intenţia de a negocia clauzele contractuale aferente contractului de credit, astfel încât riscul izvorât din contract să fie suportat de ambele părţi , prin invitaţia adresată acesteia să se prezinte până pe data de 09 iunie 2016 la sediul avocatului, acceptând şi prezentarea în altă locaţie sau altă dată, sub rezerva comunicării acestui lucru, şi în subsidiar, în cazul refuzului sau imposibilităţii de negociere, darea în plată a imobilului ipotecat,  motiv pentru care a invitat banca ca la data de 27.06.2016, ora 10.00 sau 27.07.2016 să se prezinte la sediul Biroului notarului public A., în vederea încheierii actului translativ de proprietate.

Prin transmiterea acestei notificări băncii, astfel cum s-a arătat şi în cuprinsul acesteia, intimata s-a prevalat de efectele juridice ale acestei manifestări de voinţă, respectiv în baza art. 6 alin. 1 din acelaşi act normativ suspendarea posibilităţii creditorului cesionar de a se îndrepta împotriva acesteia.

Deşi contestatoarea s-a prezentat la data de 27.06.2016, ora 10.00, la sediul biroului notarial, în vederea încheierii actului de dare în plată, intimata nu s-a prezentat, astfel cum reiese din Încheierea de certificare fapte emisă de încheierea de certificare nr.1  din 27.06.2016 emisă de notar public  B.A.O..

Prin urmare, ca urmare a faptului că nu şi-a exercitat dreptul de a încheia actul translativ de dare în plată prin prezentarea la biroul notarial, în termenul stabilit, dreptul potestativ al creditoarei s-a stins, în conformitate şi cu dispoziţiile art. 185 alin. 1 CPC, potrivit cărora când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Este lipsită de relevanţă apărarea invocată de intimată, constând în faptul că nu s-a prezentat ca urmare a faptului că banca nu a înţeles să convină la renegocierea contractului, cât timp notificarea din data de 18.05.2016 nu era o simplă invitaţie de negociere ci o notificare întemeiată pe art. 5 din Legea 77/2016 iar invitaţia de a se prezenta la data de 27.06.2016 la sediul biroului notarial era formulată în vederea încheierii actului de dare în plată şi nu în vederea renegocierii clauzelor contractuale. În ce priveşte adresa nr. 334/19.05.2016 emisă de contestatoare (f. 89), aceasta dovedeşte faptul că banca a fost deschisă la negocieri, conformându-se primei solicitări din notificare, şi comunicând data de 27.05.2016, pentru ca părţile să se întâlnească. Această adresă nu face însă dovada refuzului băncii de a negocia şi cu atât mai mult nu constituie un motiv întemeiat pentru ca intimata să nu se fi prezentat la sediul biroului notarial în vederea încheierii actului de dare în plată.

Interpretând sistematic dispoziţiile art. 3, 5 şi 6 din Legea 77/2016 reiese că dreptul potestativ al consumatorului întemeiat pe aceeaşi cauză juridică poate fi exercitat o singură dată, în caz contrar transformându-se într-un abuz de drept procesual prin posibilitatea debitorului de a formula oricâte notificări întemeiate pe disp. art. 5 din Legea 77/2016 pentru a se bucura de efectul suspensiv prevăzut de art. 6 alin. 1 din acelaşi act normativ.

Prin urmare, raportat la acest motiv, instanţa constată că intimata este decăzută din dreptul de a formula o nouă notificare întemeiată pe art. 5 din legea 77/2016, subsecventă celei comunicate băncii în data de 18.05.2016,. şi întemeiată pe aceeaşi cauză juridică motiv pentru care notificarea de dare în plată nr. 476/27.07.2016 înregistrată la contestatoare sub nr. 980/03.08.2016 nu respectă condiţiile prevăzute de Legea 77/2016, contestaţia formulată urmând a fi admisă pentru acest motiv.

Cu toate acestea, chiar dacă instanţa apreciază întemeiat şi suficient primul motiv invocat de către contestatoare pentru admiterea acţiunii, va proceda la analiza îndeplinirii condiţiilor de fond ale notificării emise, prin aplicarea teoriei impreviziunii, în acest sens fiind considerentele Deciziei Curţii Constituţionale 623/25.10.2016 (pct. 120), în conformitate cu care : „în  aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr. 77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8 ori în cadrul art. 9 din aceeaşi lege”.

Totodată vor fi avute în vedere şi considerentele expuse la art. 119 din aceeaşi decizie, în conformitate cu care: „ (…)singura interpretare care se subsumează cadrului constituţional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanţa judecătorească, în lipsa acordului dintre părţi, are competenţa şi obligaţia să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile existenţei acesteia. Curtea mai reiterează faptul că, faţă de cadrul legal existent la data încheierii contractelor de credit, prevederile legale criticate trebuie să se aplice doar debitorilor care, deşi au acţionat cu bună-credinţă, în conformitate cu prevederile art. 57 din Constituţie, nu îşi mai pot îndeplini obligaţiile ce rezultă din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit.

 Deşi impreviziunea nu a fost reglementată în mod expres prin dispoziţiile Codului Civil din 1864, în practica judiciară aceasta a fost aplicată prin prisma dispoziţiilor art. 970 C.Civ., în conformitate cu care „convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă...ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa”.

Prin urmare, în vederea aplicării teoriei impreviziunii, instanţa va analiza întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:: i) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; ii) schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; iii) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc, iv) debitorul a încercat renegociarea în vederea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului manifestate într-un termen rezonabil şi cu bună credinţă

În ceea ce priveşte împrejurările avute în vedere, instanţa apreciază că acestea trebuie să fie străine executării contractului, şi prin urmare străine persoanei creditorului şi a debitorului.

Instanţa constată că intimata nu a făcut dovada intervenţiei unei circumstanţe extraordinare, de natură a face imposibilă executarea obligaţiei, deşi sub acest aspect îi revenea sarcina probei.

Aşadar, instanţa constată că nu s-a dovedit că veniturile intimatei au suferit modificări faţă de momentul încheierii convenţiei de credit, iar în prezent atât aceasta cât şi soţul său au un venit lunar. De altfel, instanţa apreciază că acest element nu este unul suficient în dovedirea intervenii unei împrejurări exterioare executării contractului, de natură a produce adaptarea efectelor acestuia, concretizate cu darea în plată a imobilului ipotecat. Astfel, se reţine că convenţia de credit a fost încheiată pentru 377 luni ( peste 31 de ani), motiv pentru care nu este imprevizibilă modificarea condiţiilor financiare ale părţilor.

În ce priveşte motivele invocate în cuprinsul notificării, instanţa reţine că referitor la faptul că părţile au stipulat în contractul de credit o dobândă variabilă, această împrejurare a fost cunoscută şi asumată la momentul încheierii contractului iar modul de calcul al acesteia şi valoarea concretă la momentul emiterii notificării nu pot fi avute în vedere ca şi circumstanţe extraordinare, străine contractului de credit, ci acestea au fost consimţite în momentul încheierii convenţiei, intimata asumându-şi caracterul fluctuant al ratei lunare.

În ce priveşte criteriul devalorizării bunului, instanţa reţine că în par. 122 al Deciziei Curţii Constituţionale 623/2016 s-a statuat că în condiţiile în care art. 11 teza întâi prevede ca un criteriu de sine stătător criteriul devalorizării bunurilor imobile ce fac obiectul garanţiei aduse de debitor, se ajunge la o încălcare a dreptului de proprietate privată asupra sumelor de bani ale împrumutătorului (instituţiei de credit), drept prevăzut de art. 44 din Constituţie. Curtea a constatat că un astfel de criteriu care a fost prevăzut alternativ cu cel al riscurilor ce izvorăsc din contractul de credit şi, deci, folosit de sine stătător este incompatibil cu aplicarea impreviziunii de către instanţa judecătorească, astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864. Faptul că garanţia adusă se devalorizează nu are legătură cu executarea contractului de credit. De altfel, deşi avea sarcina probei şi sub acest aspect, intimata nu a făcut dovada celor invocate, care să conducă  instanţa la convingerea caracterului disproporţionat al contraprestaţiilor.

În consecinţă, instanţa apreciază că nu se poate reţine că intimata nu îşi mai poate îndeplini obligaţiile ce rezultă din contractul de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-a putut prevedea la data încheierii contractului de credit, nefiind îndeplinite aşadar condiţiile prevăzute de Legea 77/2016 raportate la considerentele Deciziei nr. 623/25.10.2016 pronunţate de Curtea Constituţională.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa va admite cererea, va constata că notificarea de dare în plată cu număr 476/29.07.2016 înregistrată la contestatoare sub nr. 980/03.08.2016 nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 77/2016 şi, dând eficienţă dispoziţiilor art. 7 alin. 5 din Legea 77/2016, va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară comunicării notificării.

În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, în conformitate cu art. 453 CPC; având în vedere soluţia ce va fi dată în cauză, va respinge cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE,

Admite cererea.

Constată că notificarea de dare în plată cu număr 476/29.07.2016 înregistrată la contestatoare sub nr. 980/03.08.2016 nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 77/2016.

Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară comunicării notificării.

Respinge cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28.03.2017.

Domenii speta

Spete similare