Anulare proces verbal de constatare contravenţie. Apel. Contravenţie pentru care legea nu prevede în mod expres obligaţia agentului constatator de a utiliza mijloace tehnice de constatare. Sarcina probei

Deliberând asupra prezentei plângeri contravenţionale, constată următoarele:

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei XXXXX la data de XXXXX sub nr. XXXXX, petenta XXXXX a solicitat în contradictoriu cu intimatul XXXXX, anularea procesului verbal de contravenţie seria XXXXX nr. XXXXX.

In fapt, petenta a precizat că în data de  XXXXX, conducea autoturismul având nr. de înmatriculare XXXXX pe str. XXXXX, prilej cu care a fost oprită de un echipaj de poliţie, imputându-i-se că autoturismul acesteia este dotat cu un sistem de lumini de o intensitate prea mare, fapt pentru care a fost sancţionată contravenţional cu amendă şi reţinerea certificatului de înmatriculare.

In drept, a invocat dispoziţiile prev. de OG 2/2001, anexând acţiunii, set de înscrisuri.

La data de XXXXX, XXXXX a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii petentei.

A menţionat că în data de XXXXX, petenta a condus autoturismul având nr. de înmatriculare XXXXX pe str. XXXXX din mun. XXXXX, iar la controlul efectuat s-a constatat că autovehiculul avea montate în partea din dreapta faţă lumini de altă intensitate neomologate(xenoane).

In drept, a invocat OG 2/2001, OUG 195/2002 şi HG 1391/2006, anexându-se întâmpinării, set de înscrisuri şi înregistrarea pe suport magnetic a abaterii reţinute in sarcina petentei.

Prin sentinţa civilă nr. XXXXX Judecătoria XXXXX a respins plângerea contravenţională pentru următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria XXXXX nr. XXXXX, încheiat la XXXXX, s-a aplicat petentei XXXXX sancţiunea amenzii în cuantum de XXXXX lei şi pedeapsa complementară a reţinerii certificatului de înmatriculare seria XXXXX. În sarcina acesteia s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor prevăzute de 13 din H.G. nr. 1341/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate potrivit art. 101 alin. (1) pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, constatându-se că la data de XXXXX a condus autoturismul marca XXXXX cu nr. de înmatriculare XXXXX pe strada XXXXX din mun. XXXXX, iar la controlul efectuat s-a constatat că auto avea montate lumini de altă intensitate, neomologate (xenon).

Prin plângerea formulată, petenta invocă netemeinicia faptei reţinute în sarcina sa.

În ceea ce priveşte cererea petentei de anulare a procesului verbal de constatare a contravenţiei, se reţine incidenţa art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Potrivit acestui articol, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator.

În lipsa unei cauze de nulitate absolută, care să impună analiza acesteia din oficiu, ori relativă invocate de părţi, instanţa constată legalitatea procesului verbal de contravenţiei seria XXXXX nr. XXXXX.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că procesul-verbal a fost întocmit pe baza observaţiilor personale ale agentului de poliţie, aflat în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în prezenţa petentei, fiind, de asemenea, înregistrată video prin intermediul mijloacelor tehnice montate pe autoturismul agentului constatator.

Astfel, raportat la faptul că existenţa contravenţiei a fost constatată personal de către agentul constatator, prin propriile simţuri, operează prezumţia de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Totodată, aceasta este susţinută prin înregistrarea video anexată la dosar. În acest sens, instanţa reţine că s-a constatat, prin intermediul procesului-verbal, conducerea de către petentă a unui autoturism ce avea lumini de o intensitate mai mare decât cea permisă de lege, respectiv lumini tip xenon fără a fi prezentate documente doveditoare ale certificării acestora.

Analizând procesul-verbal prin prisma dispoziţiilor legale care reglementează contravenţia constatată, prin intermediul cărora se interzice circulaţia cu un autovehicul având lumini de o altă intensitate, neomologate, instanţa constată că fapta există.

Astfel, deşi petenta susţine că agentul constatator nu a făcut dovada intensităţii luminilor  autovehiculului cu care circula, indicând că nu a fost folosit în acest sens un mijloc tehnic de măsurare omologat, instanţa apreciază că acest argument nu este suficient pentru a determina răsturnarea prezumţiei de temeinicie. Într-adevăr, fapta contravenţională imputată petentei prezintă caracteristici tehnice care implică o apreciere obiectivă. Însă, acest aspect nu exclude posibilitatea constatării de către un agent constatator pe baza propriilor simţuri, cu atât mai mult cu cât acesta acţionează într-o specialitate anume, respectiv în cadrul serviciului rutier care implică cunoştinţe de specialitate în acest domeniu.

În acest sens pot fi interpretate şi dispoziţiile legale, având în vedere că potrivit art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 „constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”. Totodată, potrivit art. 185 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195 „Constatarea contravenţiei de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influenţa alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic”. Rezultă astfel că acolo unde legiuitorul a considerat necesar, a prevăzut în mod expres obligaţia constatării contravenţiei prin intermediul mijloacelor tehnice, în lipsa unei asemenea prevederi urmând a se aplica regula generală prevăzută de art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Având în vedere că în privinţa contravenţiei reţinute în sarcina petentei legea nu prevede în mod expres obligaţia agentului constatator de a utiliza mijloace tehnice de constatare, devine incidentă regula generală şi prin urmare, contravenţia constând în circularea cu un autovehicul având lumini de altă intensitate poate fi constată prin propriile simţuri ale agentului constatator, operând astfel prezumţia de temeinicie menţionată în măsura în care nu sunt administrate probe care să sugereze netemeinicia faptei.

Cu privire la probele administrate în prezenta cauză, instanţa apreciază că acestea nu au reuşit să răstoarne prezumţia de temeinicie a procesului-verbal.

Astfel, prin declaraţia dată de martorul audiat în cauză (f. 25) nu s-a învederat niciun aspect de natură a combate faptul că luminile autovehiculului cu care circula petenta aveau o altă intensitate decât cea permisă de lege, fiind subliniat doar aspectul că agentul constatator a constatat fapta prin propriile simţuri.

Totodată, prin actele emise cu privire la autovehicul (carte de identitate – f.34, certificat de înmatriculare – f. 26 şi certificatul de inspecţie tehnică periodică – f. 40, emis la o dată ulterioară constatării contravenţiei) se atestă faptul că acesta nu suferise modificări ale sistemului de lumini care să fie conforme cu dispoziţiile legale în vigoare. De asemenea, aceste înscrisuri nici nu pot crea prezumţia că la momentul constatării faptei autoturismul nu avea montat alt sistem de iluminare, având în vedere, în principal, datele la care au fost efectuate verificările tehnice şi data întocmirii procesului-verbal.

Faţă de susţinerile petentei formulate în cadrul acţiunii, instanţa apreciază că nu au fost prezentate probe care să susţină netemeinicia faptelor constatate, acuzaţiile formulate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei fiind susţinute de probele administrate în cauză şi necombătute prin probe de către petentă.

Cu privire la cerinţa prevederii de către lege, se reţine că, potrivit art. 13 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice „se interzice montarea la autovehicul, tractor folosit în exploatări agricole şi forestiere şi vehicul pentru efectuarea de servicii sau lucrări, tramvai ori remorcă a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini, dispozitive ori accesorii de avertizare decât cele omologate”.Totodată, potrivit art. 101 alin. (1) pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 „constituie contravenţie şi se sancţionează cu  amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni montarea la autovehicul şi tractor agricol sau forestier, remorcă sau tramvai a luminilor de altă culoare sau intensitate, a altor lumini ori dispozitive de avertizare sonoră sau accesorii ori modificări neomologate”.

Având în vedere că prezumţia de legalitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, bucurându-se în continuare de forţa probantă conferită de lege, raportat la fapta descrisă în cuprinsul actului, reiese că există identitate de elemente constitutive şi, prin urmare, fapta săvârşită este prevăzută de lege.

Referitor la vinovăţia cu care a fost săvârşită contravenţia, devin incidente dispoziţiile art. 16 alin. (2) C.penal, care prevăd că „vinovăţie există când fapta a fost săvârşită cu intenţie, culpă sau intenţie depăşită”. Luând în considerare circumstanţele în care fapta a fost comisă, constând în conducerea unui autoturism având lumini de altă intensitate, fără a prezenta documente justificative referitoare la respectarea cerinţelor de legalitate, instanţa apreciază că fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Totodată, faţă de materialul probator administrat în cauză, se reţine că nu sunt incidente cauze care să atragă înlăturarea răspunderii contravenţionale şi, în consecinţă, instanţa reţine ca fiind îndeplinite condiţiile de tipicitate a contravenţiei reţinute în sarcina petentului.

Instanţa constată că sancţiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, organul constatator competent stabilind în sarcina contravenientului cuantumul minim prevăzut de lege, cu posibilitatea de a achita jumătate din acesta în termen de 15 zile lucrătoare. Totodată, s-a aplicat petentului, conform legii, sancţiunea complementară a reţinerii certificatului de înmatriculare.

Cu privire la cuantumul sancţiunii aplicate, instanţa reţine că acesta este proporţional faptei săvârşite, având în vedere, în principal, riscurile pe care le implică nerespectarea regulilor privind intensitatea luminii de natură a afecta  vizibilitatea celorlalţi participanţi la trafic, starea de pericol creată, precum şi lipsa dovezii existenţei unor circumstanţe personale ale petentei care să justifice o deviere de la respectarea regulilor de circulaţie.

Având în vedere considerentele prezentate, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă.

Prin apelul declarat împotriva acestei sentinţe apelanta - petentă  a solicitat admiterea apelului,  schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului verbal de contravenţie ca nelegal şi netemeinic, pentru următoarele:

Soluţionând plângerea mea prima instanţa a apreciat si afirma acest lucru in motivarea hotărârii ca si-a exercitat rolul activ in soluţionarea cauzei.

In realitate exercitarea rolului activ s-a făcut doar daca avem in vedere ca instanţa i-a pus in vedere sa depun Ia dosar înscrisuri doveditoare privind starea tehnica a autoturismului.

Nu acelaşi lucru se poate spune si despre tratamentul aplicat intimatei. Deşi prin apărătorul său a solicitat instanţei sa pună in vedere intimatei sa facă dovada instalării pe autospeciala de politie a unui aparat omologat de măsurare a intensităţii luminii, aparat denumit luxmetru instanţa nu a sancţionat tăcerea intimatei fata de solicitarea sa. In asa zisa exercitare a rolului activ prima instanţa s-a limitat la aprecia ca agentul constatator ca urmare a faptului ca isi desfăşoară  activitatea in domeniul controlului rutier poate aprecia cu propriile simţuri care este starea tehnica a unui autovehicol.

Prin aceasta poziţie exprimata prima instanţa combate legile fizicii care arata ca intensitate luminii se măsoară in lumeni iar aparatul cu care se măsoară este luxmetrul dar si menţine prezumţia de legalitate a procesului verbal contestat, prezumţie ce a fost răsturnata prin înscrisurile de la dosar, înscrisuri cerute de instanţa, depuse de mine prin apărătorul meu si care emana de la cea mai abilitata instituţie in domeniu, respectiv XXXXX.

IN DREPT: dispoziţiile art. 282 si urm. Cod pr. Civ .

Prin întâmpinarea formulată intimatul XXXXX a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, reiterând argumentele de la fond.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, Tribunalul reţine următoarele:

Prin apelul declarat,  aşa cum se poate constata din argumentele prezentate, apelanta critică sentinţa instanţei de fond sub aspectul utilizării exclusiv a prezumţiei de legalitate şi temeinicie al procesul verbal de contravenţie în detrimentul prezumţiei sale de nevinovăţie, judecătorul fondului neîndeplinându-şi rolul activ.

Apelul este neîntemeiat.

Puterea doveditoare a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, deşi nu este prevăzută de O.G. 2/2001, este lăsată la aprecierea judecătorului,( art. 250 şi 264 alin. 2 şi 329 alin. 2 din NCPC)  având valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară.

Aşa cum s-a arătat anterior, instanţa şi-a întemeiat hotărârea pe probatoriul administrat de către părţile din proces, sub forma înscrisurilor aflate la dosarul de fond .

În privinţa temeiniciei actului atacat, instanţa arată că aceasta a fost constatată personal de agentul intimatei şi este conformă cu cea reţinută în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Astfel, petenta, deşi avea sarcina probei, dispoziţiile art. 249 din Codul de procedură civilă fiind aplicabile, nu a putut combate constatările personale ale agentului constatator, în sensul că acesta ar fi reţinut o situaţie de fapt eronată şi nici nu a prezentat o explicaţie raţională a motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situaţii nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. De asemenea, instanţa reţine că nu a făcut dovada existenţei unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal şi temeinic.

Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

Tribunalul îşi însuşeşte argumentele primei instanţe potrivit cărora în privinţa contravenţiei reţinute în sarcina petentei legea nu prevede în mod expres obligaţia agentului constatator de a utiliza mijloace tehnice de constatare, devine incidentă regula generală şi prin urmare, contravenţia constând în circularea cu un autovehicul având lumini de altă intensitate poate fi constată prin propriile simţuri ale agentului constatator.

Tribunalul arată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că agentul constatator a făcut-o justă aplicare a prevederilor art. 21 din OG nr. 2/2001 , individualizând sancţiunea, în raport de gradul de  pericol social al faptei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, Tribunalul respinge apelul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare