Contestaţie act administrativ fiscal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr.7916/105/2015

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la 26 Aprilie 2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE Maliţa Mirela

Grefier Narcisa Trandaburu

Pe rol fiind soluţionarea cererii având ca obiect „contestaţie act administrativ fiscal” formulată de reclamanta FAXMEDIA CONSULTING SRL cu sediul în Ploieşti, Gh. Gr. Cantacuzino, nr. 25C, Judeţ Prahova în contradictoriu cu pârâtul ORAŞUL URLAŢI PRIN PRIMAR cu sediul în Urlaţi, 23 August, nr. 9, Judeţ Prahova.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns pentru reclamantă avocat Iofciulescu Elena Mihaela, lipsă fiind pârâtul.

Procedura  legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care

Constatând că părţile nu mai au cereri de formulat şi că nu mai sunt alte incidente de soluţionat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul în condiţiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ.

Aparatorul  reclamantei  avand cuvantul solicita admiterea cererii  astfel cu a fost formulata, avand in vedere  faptul ca prin incheierea de sedinta din 23.05.2016 instanta a admis exceptia nulitatii Dispozitiei nr. 511 din 27.10.2015 prin care a fost solutionata contestatia , solicita anularea deciziei de impunere nr.15023 din 21.08.2015 precum si a procesului verbal nr. 15022/21.08.2015, ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate, toate emise de catre Orasul Urlati, ca fiind netemeinice si nelegale. In subsidiar anularea actelor contestate in parte si in masura in care instanta apreciaza ca desi in  spatiul respectiv  nu a desfasurat activitati de natura economica, datoreaza totusi taxa pe cladiri, solicita sa fie obligata la plata taxei pe cladiri calculate conform varioantei II din raportul de expertiza contabilitate- fiscalitate intocmit in cauza, precum si penalitati  pana la momnetul emiterii Deciziei de impunere.Cu cheltuieili de judecata pe cale separata.  Depune la dosar concluzii scrise.

Potrivit dispoziţiilor art.394 alin.1 C.pr.civ., instanţa apreciază că au fost lămurite împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei şi rămâne în pronunţare.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, amână pronunţarea la  05.05.2017  , sens în care:

DISPUNE:

Având nevoie de timp pentru a delibera, amână pronunţarea la 05.05.2017 .

Cu drept de a formula cale de atac odată cu fondul.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26.04.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

 MALIŢA MIRELA TRANDABURU NARCISA

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr.7916/105/2015

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de 05 Mai 2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE Maliţa Mirela

Grefier Narcisa Trandaburu

Pe rol fiind soluţionarea cererii având ca obiect „contestaţie act administrativ fiscal” formulată de reclamanta FAXMEDIA CONSULTING SRL cu sediul în Ploieşti, Gh. Gr. Cantacuzino, nr. 25C, Judeţ Prahova în contradictoriu cu pârâtul ORAŞUL URLAŢI PRIN PRIMAR cu sediul în Urlaţi, 23 August, nr. 9, Judeţ Prahova.

TRIBUNALUL

In aceeasi compunere având nevoie de timp pentru a delibera, amână pronunţarea la  10.05.2017  , sens în care:

DISPUNE:

Având nevoie de timp pentru a delibera, amână pronunţarea la 010.05.2017 .

Cu drept de a formula cale de atac odată cu fondul.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05.05.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

 MALIŢA MIRELA TRANDABURU NARCISA

Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2017:013.000908

Dosar nr. 7916/105/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINTA CIVILA NR. 908

Şedinţa publică de 10 Mai 2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE Maliţa Mirela

Grefier Narcisa Trandaburu

Pe rol fiind soluţionarea cererii având ca obiect „contestaţie act administrativ fiscal” formulată de reclamanta FAXMEDIA CONSULTING SRL cu sediul în Ploieşti, Gh. Gr. Cantacuzino, nr. 25C, Judeţ Prahova în contradictoriu cu pârâtul ORAŞUL URLAŢI PRIN PRIMAR cu sediul în Urlaţi, 23 August, nr. 9, Judeţ Prahova.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de  26.04.2017  şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data - care face parte integranta din prezenta, când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunţarea la data de 05.05.2017  respectiv  10.05.2017, când a pronunţat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL,

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 7916/105/2015 reclamanta societatea Faxmedia Consulting SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Urlați prin Primar, anularea Dispoziţiei nr. 511 din 27.10.2015 emisa de Primarul Oraşului Urlaţi, judeţ Prahova prin care a fost soluţionata contestaţia inregistrata sub nr. 17376/28.09.2015, împotriva Deciziei nr.15023 din 21.08.2015 precum si a Procesului Verbal nr. 15022/21.08.2015, ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate, emise de către Oraşul Urlaţi - Compartimentul de Impozite si Taxe Locale, cu sediul in Oraşul Urlaţi, judeţ Prahova.

În motivare, reclamanta a solicitat, pe cale de excepţie ca instanța să constate nulitatea actului administrativ unilateral reprezentat de Dispoziţia nr. 511/27.10.2015 emisa de Primarul Oraşului Urlaţi, judeţ Prahova, pentru motivul nerespectarii prevederilor art. 43 alin. (2) lit. e) C. proc. fisc, in sensul ca actul administrativ fiscal atacat nu cuprinde motivele de fapt si de drept pentru care contestaţia a fost apreciata ca fiind neintemeiata, dispoziţia limitându-se să prevadă numai că in conţinutul contestaţiei nu se regăsesc motive de fapt si de drept susţinute de probe care sa conduca la concluzia ca decizia de impunere contestata este neintemeiata, fara insa a se proceda la o analiza a susţinerilor reclamantei si la exprimarea unui punct de vedere de ce aceste susțineri au fost înlăturate de organul fiscal emitent. Ori, simpla menţiune cuprinsa in Dispoziţia nr. 511/27.10.2015 emisa de Primarul oraşului Urlaţi potrivit căreia in contestaţia reclamantei „nu se regăsesc motive de fapt si de drept susţinute de probe, care sa conducă la concluzia ca decizia atacata este neintemeiata si nelegala" nu echivalează cu o motivare în fapt, organul fiscal emitent având obligaţia de a arăta care sunt fundamentele factuale care au determinat soluţia adoptata, respectiv respingerea contestaţiei reclamantei. În plus, "probele" la care face referire organul fiscal emitent sunt conţinute chiar în cuprinsul contestaţiei reclamantei şi se referă în mod special la utilizarea neexclusivă a spaţiului închiriat, fapt care nu a fost tăgăduit de către organul fiscal emitent, fiind o situaţie de fapt.

Potrivit art. 43 alin. (2) C. proc. fisc, cu modificările şi completările ulterioare, „Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis şi data la care îşi produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ştampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere al contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia; j) menţiuni despre audierea contribuabilului". Art. 46 C. proc. fisc prevede în mod expres că „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu".

Din modul de formulare al art. 46 C. proc civ. nu poate fi trasă concluzia că nulitatea actului administrativ fiscal poate fi invocată şi constatată numai pe motivul lipsei menţiunilor privitoare la numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, la obiectul actului administrativ şi semnătura persoanei împuternicite din partea organului fiscal, fiind evident că textul legal în discuţie, în considerarea naturii imperative a elementelor precizate, consacră cazuri de nulitate absolută şi expresă, ce operează prin simpla voinţă a legii, la cererea părţii interesate sau chiar din oficiu, iară a mai fi necesară dovada existenţei unei vătămări. Nulitatea actului administrativ fiscal, în speţă a Dispoziţiei nr. 511/27.10.2015 emisa de Primarul oraşului Urlaţi in soluţionarea contestaţiei formulate de noi împotriva Deciziei de impunere nr. 15023/21.08.2015, poate opera şi în cazul lipsei menţiunilor cerute de art. 43 alin. (2) Ut. a), b), e), f), h), i) şi j) C. proc. fisc, dar constatarea unei atare nulităţi poate interveni numai cu luarea în considerare a condiţiilor prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (pricinuirea unei vătămări a părţii, care poate fi înlăturată numai prin anularea actului administrativ fiscal), acest text devenind incident în temeiul prevederilor art. 2 alin. (3) C. proc civ. care stipulează că „Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile C. proc civ."

Ori, actul administrativ fiscal atacat nu cuprinde motivele de fapt, anume, punctual, elementele de fapt considerate ca relevante de organul fiscal şi care au determinat, care au justificat soluţia fiscală luată atât în privinţa obligaţiilor fiscale principale, cât şi a celor pretins datorate cu titlu accesoriu (majorări de întârziere şi, respectiv, penalităţi de întârziere). Indiscutabil, motivarea constituie una dintre condiţiile de legalitate şi validitate a actului administrativ, inclusiv a actului administrativ fiscal (în speţă, a dispoziţiei de soluţionare a contestaţiei), şi reprezintă o garanţie împotriva arbitrariului şi excesului de putere al autorităţilor administraţiei publice, astfel că sunt nelegale şi se sancţionează cu anularea actele administrative care se întemeiază pe o motivare extrem de sumară, constând în afirmaţii cu caracter general, o atare manieră a organelor administraţiei contravenind dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Constituţia României, care presupun asigurarea unei corecte informări a persoanei căreia i se adresează documentul cu privire la problema de interes individual ce face obiectul manifestării unilaterale de voinţă a autorităţii publice. În conţinutul dispoziţiei de soluţionare a contestaţiei emisă de Primarul Oraşului Urlaţi motivele de fapt trebuiau să fie exprimate într-o manieră clară şi precisă, trimiterea la elementele de această natură cuprinse în referatul şefului Biroului de Impozite si Taxe Locale (care nici nu este ataşat dispoziţii si nici nu se comunica contribuabilului) nefiind suficientă pentru complinirea acestei neregularităţi procedurale, vătămătoare pentru societatea contestatoare, cu atât mai mult cu cât se constată inexistenţa totala a vreunei susţineri din conţinutul contestaţiei.

Pentru aceste considerente a apreciat ca actul administrativ reprezentat de Dispoziţia nr. 511/27.10.2015 este lovit de nulitate si se impune anularea sa.

Pe fondul cauzei, a solicitat anularea actelor administrative contestate, arătând că, în fapt, UAT Urlaţi a emis la data de 21.08.2015 Decizia de impunere nr. 15023, comunicata către reclamantă la data de 27.08.2015.

Din cuprinsul acestei decizii de impunere reiese faptul ca FAXMEDIA CONSULTING S.R.L. datorează către bugetul local al UAT Urlaţi suma totala de 34.643,29 lei compusa din 13.538,00 lei, reprezentând „Alte obligaţii" aferente anului 2015, la care au fost calculate accesorii in valoare de 0,65 lei si suma de 18.432,00 lei, reprezentând „Impozit pe clădiri" aferent anilor 2014 si 2015, la care au fost calculate accesorii in valoare totala de 2.672,64 lei.

In procesul verbal incheiat de către UAT Urlaţi - Biroul Impozite si Taxe Locale la data de 20.08.2015 si înregistrat sub nr. 15022/21.05.2015 ce a fost anexat Deciziei de impunere nr.  15023 se arata ca in urma verificărilor ce au avut ca obiect modul de indeplinire a obligaţiilor fiscale prevăzute de Codul fiscal rezultate din inchirierea de către societate a unor clădiri aparţinând domeniului public al Oraşului Urlaţi, s-a constatat ca persoana juridica Faxmedia Consulting SRL a avut incheiate un număr de 4 (patru) contracte de inchiriere, având ca obiect Sali de clasa din cadrul Liceului Teoretic Brancoveanu Voda din Urlaţi iar potrivit art. 249 alin.3 din Legea 571 /2003 privind Codul fiscal, pentru „clădirile proprietate publica sau privata a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinţa, dupa caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularului dreptului de administrare sau folosinţa, dupa caz, in condiţii similare impozitului pe cladiri", motiv pentru care, din oficiu, in sarcina Faxmedia Consulting SRL a fost stabilita de plata taxa pe clădiri - impozitul pe clădiri, conform Anexei II Ia procesul verbal.

Fata de cele reţinute de organul fiscal in conţinutul Deciziei de impunere, a Procesului Verbal si a anexelor la acesta reclamanta învederează următoarele aspecte ce sunt de natura sa atragă nelegalitatea si netemeinicia deciziei de impunere contestate de reclamantă, astfel:

1. în cadrul unor proiecte cu finanţare europeană al căror obiect este formarea profesională a femeilor (în mare majoritate aflate în căutarea unui loc de muncă) în scopul reconversiei profesionale şi a obţinerii unei şanse pe piaţa muncii, date fiind relaţiile de bună colaborare pe care reclamanta le-a avut cu instituţia pârâtă (parteneriat în cadrul unui alt proiect finanţat din fonduri europene unde Oraşul Urlaţi a fost Beneficiar iar societatea reclamantă partener) dar şi în baza analizei ratei şomajului şi a nevoilor de formare din zona oraşului Urlaţi, a considerat că este un lucru util pentru comunitatea locală ca să se implementeze proiectele aici şi nu în altă parte iar beneficiari să fie oamenii din zonă; aceştia au beneficiat atât de formare cât şi de o subvenţie substanţială în cadrul respectivelor proiecte;

2. din aceleaşi considerente reclamanta arată că a decis să apeleze la o instituţie publică aflată în subordinea Oraşului Urlaţi, în speţă la Liceul Teoretic Brancoveanu Vodă, care să îi asigure spaţiile necesare efectuării procesului de predare teorie, în ideea ca această instituţie să încaseze contravaloarea chiriei - bani atât de necesari unei unităţi de învăţământ. În acest scop au fost încheiate contractele de închiriere pentru utilizarea unor Sali de curs. Este important de subliniat că nivelul chiriei a fost unul de piaţă ca valoare, similar oricărei entităţi private la care  s-am fi putut adresa - astfel, spiritul prevederii respective din Codul Fiscal nu se susţine (această prevedere este introdusă tocmai pentru ca o entitate publică care închiriază spaţii să nu creeze avantaje unei entităţi private printr-un preţ prea mic şi astfel să distorsioneze piaţa şi să creeze avantaje neconcurenţiale); la încheierea contractelor nu a fost în niciun fel avertizată că trebuie să suporte plata taxei pe clădiri şi nici asupra cuantumului acesteia. Astfel, dacă ar fi fost informată despre aceste aspecte, ar fi optat pentru închirierea spaţiilor aferente teoriei cursurilor de calificare de la orice altă entitate privată şi în niciun caz de la o entitate publică.

3. în susţinerea poziţei reclamantei, aceasta arată şi faptul că în bugetul alocat prin proiect cheltuielilor de închiriere nu există o linie destinată "taxei pe clădiri" şi nici sumele aferente, lucru care presupune că nici măcar instituţiile statului, cum sunt cele care gestionează şi aprobă fondurile europene nu au luat în calcul asemenea situaţii; mai mult, şi dacă se presupune presupunem că ar fi introdus în cuantumul chiriei taxele invocate de către pârât, cu siguranţă ar fi urmat o investigaţie a Autorităţii de Management generată de o valoare cu mult peste cea de piaţă a chiriei pentru o sală de curs în oraşul Urlaţi şi practic nu i s-ar fi decontat respectiva valoare. Ca şi comparaţie, reclamanta arată că un spaţiu similar, de 50 mp, situat în centrul Municipiului Ploieşti, cu două locuri de parcare incluse, cu facilităţi de amenajare şi în folosinţă exclusivă, se închiriază cu 4,5euro/mp/luna fara TVA, adică o suma totala de 225 euro/luna, echivalent 1.000 lei/luna, faţă de 967 lei/lună rară TVA cât ar plătit pentru un spaţiu închiriat de la pârâtă; este practic aceeaşi valoare însă sunt pieţe complet diferite. Practic, dincolo de evidenta discrepanţă în privinţa valorilor de piaţă din exemplul de mai sus (pe care îl susţine cu documente), ne aflăm în faţa unei situaţii aberante, în care taxa pe clădiri în formula calculată de organul fiscal depăşeşte valoarea chiriei.

Respectivele contracte de închiriere nu au presupus folosinţa exclusivă a sălilor de clasă. Orarul cursurilor desfăşurate de către societatea reclamantă a fost adaptat tocmai ca să nu împiedice procesul de învăţământ derulat normal în unitatea şcolară, inclusiv în sălile de curs alocate reclamantei, adică între 16,30 şi 20,30, de luni până vineri; sălile nu au fost la dispoziţia reclamantei în afara programului enunţat ci la dispoziţia unităţii de invatamant aflata in subordinea intimatei; prin urmare arată că nu i se poate stabili plata taxei pe clădiri în cuantumul specificat de intimata întrucât ar presupune ca reclamanta să plătească şi pentru folosinţa proprie a intimatei.

Faptul că intimata nu a procedat la reevaluarea clădirilor din 2011, caz în care procentul aplicabil ar fi fost de 1,3% şi nu de 20% aşa cum se pretinde iarăşi este un fapt care nu intră în atribuţiile reclamantei. Procentul dupa care se calculează impozitul pe clădiri este exclusiv în sarcina intimatei şi trebuia să fie informată asupra acestui aspect (conform prevederilor codului fiscal) iar atitudinea pârâtei este asimilabilă unui viciu ascuns la contract.

Mai mult decât atat, este adevărat ca potrivit art. 249 alin.3 din Lg. 571/2003, „pentru clădirile proprietate publica sau privata a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date in administrare se stabileşte taxa pe clădiri" in sarcina chiriaşului insa, potrivit art. 250 alin.l pct. 4 din Codul fiscal si Normele metodologice de aplicare a acestuia exista excepţie de la plata taxei pe construcţie pentru „clădirile care constituie patrimoniul unităţilor si instituţiilor de invatamant de stat, confesional sau particular, autorizate sa funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia Încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice" ori reclamanta, asa cum a arătat mai sus, a desfăşurat activităţi de invatamant autorizate de ANC, fara profit, nu au fost emise facturi cu TVA, prin urmare nu a fost creata „plusvaloarea" ce face diferenţa intre activităţile „civile" propriu zis si cele „economice" - comerciale.

În consecință, reclamanta a solicitat, în principal, anularea in tot a Deciziei de impunere nr. 15023/21.08.2015 si a Procesului - Verbal nr. 150221/21.08.2015 întrucât nu datorează aceasta taxa pe clădiri, pentru argumentele arătate anterior, iar în subsidiar, anularea actelor contestate in parte si, in măsura in care instanța apreciază ca, desi in spaţiul respectiv nu a desfăşurat activităţi de natura economica, datorează totuşi taxa pe clădiri, să fie obligată la plata taxei pe clădiri proporţional cu timpul de folosinţa al spaţiului respectiv iar calculul corect intocmit să ţină seama de următorii factori:

a)Timpul de folosinţa al sălilor de curs - este contrar oricăror principii să plătească

pentru un spaţiu pe care nu l-a folosit exclusiv, adică să plătească şi pentru folosinţa

intimatei;

b)Procentul aplicabil de 1,3% şi nu de 20%.

În drept, reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 218 din OG 92 din 2003, rap. la art. 213 din același act normativ, art. 11 alin. 1 din L 554 din 2004, art. 249 – 250 din L 571 din 2003.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei ca nefondata, iar pe fond respingerea contestaţiei ca neîntemeiata.

In ceea ce priveşte excepţia prin care se solicita constatarea nulităţii actului administrativ unilateral reprezentat de Dispoziţia nr.511/27.10.2015 emisa de Primarul Oraşului Urlaţi, pentru nerespectarea prevederilor art.43 alin.(2), lit.e) C.proc.fiscala, solicită sa fie respinsă ca nefondata. Arată ca in cuprinsul Dispoziţiei sunt cuprinse motivele de fapt si de drept care au dus la respingerea contestaţiei - in cuprinsul contestaţiei "nu se regăsesc motive de fapt si de drept susţinute cu probe, prevăzute de art.206 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care sa conducă la concluzia ca decizia atacata este neîntemeiata si nelegala."Au fost avute in vedere la emiterea dispoziţiei referatele întocmite de Biroul de Impozite si Taxe Locale din cadrul Primăriei Urlaţi nr.17511/30.09.2015 si cel întocmit de Biroul Juridic nr.19570/26.102015 despre care se face menţiune in cuprinsul actului administrativ.

Pe de alta parte, art.46 C.proc.fiscala prevede in mod expres ca "Lipsa unuia dintre elementele actului administrative fiscal referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzuta la art.43 alin.(3) atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu."Dupa cum se observa, motivele invocate de contestatoare pe cale de excepţie nu se regăsesc intre cele enumerate limitativ de art.46 care atrag nulitatea actului administrativ.

In ceea ce priveşte fondul contestaţiei, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiata si constatarea de către instanţa ca decizia este întocmita in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Astfel, in conformitate cu art.249 alin.(3) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal "pentru clădirile proprietate publica sau privata a statului ori a unităţilor administrative teritoriale, concesionate, închiriate, date in administrare ori folosinţa, dupa caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularului dreptului de administrare sau folosinţa, dupa caz, in condiţii similare impozitului pe clădiri."

Serviciul ITL din cadrul Primăriei Urlaţi a calculat in mod corect taxa pe clădiri ca reprezentând sarcina fiscala a locatarului Faxmedia Consulting SRL datorata pe durata contractelor de închiriere (90/2014; 91/2014; 1901/2015; 1902/2015).

Pe de alta parte nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii si nu poate invoca in favoarea sa propria turpitudine.

Contribuabilul nu a depus declaraţiile pentru stabilirea taxei pe clădiri in termenul legal prevăzut de art.254 alin.5 din Codul Fiscal, desi a fost notificat prin adresele nr.8235/2015 si 10497/2015.

Faptul ca prin derularea cursurilor de formare profesionala organizate in sălile inchiriate s-ar fi implementat proiecte ce ar fi profitat locuitorilor oraşului Urlaţi nu este de natura sa duca la scutirea de plata taxelor si impozitelor locale.

Încheierea contractelor de închiriere a fost liber consimţita de contestator, iar consimţământul nu a fost in nici un fel viciat. S-au închiriat spatiile aferente contractelor menţionate in considerarea ca acestea oferă cele mai bune condiţii pentru desfăşurarea activităţilor pe care le-a organizat contestatorul.

Legea nu face distincţie intre situaţia in care spaţiul este închiriat permanent sau doar pentru câteva ore pe zi. Taxa pe clădiri se datorează in totalitate de către persoanele juridice ce folosesc Spaţiul închiriat.

Art.250 alin.l pct.4 din Codul Fiscal instituie o excepţie de la plata taxei pe construcţie pentru clădirile care constituie patrimoniul unităţilor si instituţiilor de invatamant de stat, confesional sau particular, autorizate sa funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia încăperilor care şunt folosite pentru activităţi economice", insa nu se aplica si contestatorului deoarece acesta a desfăşurat activităţi organizate in scopul obţinerii unui profit.

Pentru motivele expuse, apreciem ca taxa pe clădire datorata de contestatoare s-a stabilit in mod corect si pe cale de consecinţa opinează ca decizia de impunere nr. 15023/21.08.2015 si procesul-verbal nr.150221/21.08.2015 ar trebui menţinute ca legale si temeinice.

Prin încheiera de ședință din data de 23.05.2016 a fost admisă excepția nulității Dispoziției nr. 511 din 27.10.2015, pentru motivele expuse în cuprinsul respectivei încheieri de ședință.

Instanța a administrat pentru părți proba cu înscrisuri, iar la solicitare reclamantei proba cu expertiză fiscală, fiind depus la dosar raportul de expertiză fiscală întocmit de doamna expert Grigore Viorica.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Reclamanta a desfășurat proiecte de calificare profesională în clădirea Liceului Teoretic Brâncoveanu Vodă, din orașul Urlați, după cum urmează:

În cadrul proiectului R.E.S.P.E.C.T., curs Îngrijitoare copii, în perioada 09.09.2014 / 27.01.2015, în sală de clasă în suprafață de cca 50-55 mp, conform contract de închiriere nr. 90 din 09.09.2014 și curs Lucrător în comerț, în perioada 09.09.2014 – 27.01.2015, în clasă în suprafață de cca 50-55 mp, conform contract de închiriere nr. 91 din 09.09.2014.

În cadrul proiectului curs Îngrijitoare copii în perioada 10.02.2015 – 18.06.2015, în sală de clasă în suprafață de cca 50 – 55 mp, conform contract de închiriere nr. 1901 din 05.02.2015 și curs Lucrător în comerț în perioada 12.02.2015 – 22.06.2015, în sală de clasă în suprafață de cca 50 – 55 mp, conform contract de închiriere nr. 1902 din 05.02.2015.

Sălile de clasă au fost folosite de reclamantă în urma emiterii Hotărârilor de Consiliu Local al orașului Urlați nr. 91 din 09.09.2014 și nr. 10 din 29.01.2015 privind aprobarea închirierii acestora, iar reclamanta a achitat o chirie de 967 lei fără TVA pentru fiecare spațiu închiriat.

Pârâtul a emis la data de 21.08.2015 Decizia de impunere nr. 15023, din cuprinsul căreia reiese faptul ca FAXMEDIA CONSULTING S.R.L. datorează către bugetul local al UAT Urlaţi suma totala de 34.643,29 lei compusa din 13.538,00 lei, reprezentând „Alte obligaţii" aferente anului 2015, la care au fost calculate accesorii in valoare de 0,65 lei si suma de 18.432,00 lei, reprezentând „Impozit pe clădiri" aferent anilor 2014 si 2015, la care au fost calculate accesorii in valoare totala de 2.672,64 lei.

In procesul verbal incheiat de către UAT Urlaţi - Biroul Impozite si Taxe Locale la data de 20.08.2015 si înregistrat sub nr. 15022/21.05.2015 ce a fost anexat Deciziei de impunere nr.  15023 se arata ca in urma verificărilor ce au avut ca obiect modul de indeplinire a obligaţiilor fiscale prevăzute de Codul fiscal rezultate din inchirierea de către societate a unor clădiri aparţinând domeniului public al Oraşului Urlaţi, s-a constatat ca persoana juridica Faxmedia Consulting SRL a avut incheiate un număr de 4 (patru) contracte de inchiriere, având ca obiect Sali de clasa din cadrul Liceului Teoretic Brancoveanu Voda din Urlaţi iar potrivit art. 249 alin.3 din Legea 571 /2003 privind Codul fiscal, pentru „clădirile proprietate publica sau privata a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinţa, dupa caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularului dreptului de administrare sau folosinţa, dupa caz, in condiţii similare impozitului pe caldiri", motiv pentru care, din oficiu, in sarcina Faxmedia Consulting SRL a fost stabilita de plata taxa pe clădiri - impozitul pe clădiri, conform Anexei II Ia procesul verbal.

Instanța apreciază că în mod corect s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de plată a taxei pe clădiri, în baza art. 249 alin. 3 din L 571 din 2003, însă cuantumul acesteia a fost greșit stabilit.

Astfel, reclamanta datorează taxa pe clădiri, nefiind incidentă scutirea prevăzută de art. 250 din Codul fiscal invocat de reclamantă, având în vedere că reclamanta a desfășurat în spațiul respectiv activități economice, atât în scopul obținerii de venituri, cât și în derularea unor proiecte cu finanțare europeană, având forma juridică a unei societăți cu răspundere limitată, fiind înregistrată în scopuri de TVA, plătitoare de impozit pe profit, activitatea pricipală desfășurată fiind ”Alte forme de învățământ n.c.a.”

Astfel, în conformitate cu art. 250 alin. 1 pct. 1 din L 571 din 2003, nu se datorează impozit pentru clădirile proprietate a statului, unităţilor adminsitrativ-teritoriale sau oricăror instituţii publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice, altele decât cele desfăşurate în relaţie cu persoanele juridice de drept public.

Potrivit pct. 21 din Normele metodolgice de aplicare a art. 250 din L 571 din 2003, prin sintagma “încăperi care sunt folosite pentru activităţi economice”se înţelege spaţiile utilizate pentru realizarea oricăror activităţi de producţie, comerţ sau prestări servicii, astfel cum sunt definite în Legea nr. 287 din 2009 privind Codul civil, altele decât destinaţiile specifice categoriilor de clădiri care nu sunt impuse impozitului pe clădiri.

În consecinţă, faţă de împrejurarea că reclamanta a prestat servicii în spaţiile închiriate potrivit obiectului său de activitate, dând o altă destinaţie spaţiilor în cauză decât cea specifică clădirii respective, în care se desfăşoară activităţi de învăţământ potrivit planului de învăţământ la nivel naţional, instanţa constată că acesteia nu i se aplică scutirea prevăzută de art. 250 pct. 1 din L 571 din 2003.

Cu toate acestea, reclamanta nu a folosit exclusiv spațiile închiriate, nu a deținut un sistem propriu de închidere a sălilor de clasă, în aceste săli fiind desfășurate și ore de curs de către elevii liceului, în intervalul orar 07-16:00.

În ce privește cota de impozitare, instanța reține că respectiva clădire în care au fost înciriate sălile de clasă din orașul Urlați are valoarea contabilă înregistrată în evidența U.A.T. Urlați de 6.296.780 lei, fiind dobândită în anul 1962, ultima reevaluare fiind efectuată la data de 29.09.2010, iar corpurile închiriate societății reclamantei au o valoare de inventar de 3.890.370 lei.

Pârâta a stabilit o bază de impozitare de 69.125 lei, constituită din valoarea de inventar a cldirii C1 în sumă de 3.890.370 lei, împărțită la suprafața construită desfășurată a clădirii de 2814 mp, înmulțit cu suprafața construită desfăşurată a incintelor care sunt folosite pentru activități economice 50 mp.

Asupra bazei de impozitare de 69.125 lei s-a aplicat o cotă de 20%, potrivit HCL nr. 93 din 31.10.2013 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2014 și a HCL nr. 116 din 27.11.2014 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2015, deoarece ultima reevaluare a clădirii a fost efectuată la data de 29.09.2010.

În consecință, instanța reține că respectiva cotă de 20% a fost corect aplicată, iar cota pretinsă de reclamantă, de 1,3% s-ar fi aplicat numai în cazul în care reevluarea clădirii ar fi fost efectuată începând cu anul 2011, respectiv 2012.

Pentru a ajunge la acestă concluzie, instanța are în vedere dispozițiile art. 253 din Codul fiscal care prevede la alineatul 1 faptul că, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, iar la alienatul 5, faptul că în cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică.

Alineatul 6 al aceluiași articol prevede că, în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între:

a) 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă;

b) 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă.

Instanța nu poate reține apărările reclamantei, potrivit cărora nu datorează taxa pe clădiri stabilită ca urmare a aplicării cotei majorate, întrucât ar fi fost indusă în eroare, având în vedere că nu a probat inducerea în eroare prin niciun mijloc de probă și nu poate invoca necunoașterea legii, respectiv a dispozițiilor codului fiscal și ale Hotărârilor Consiliului Local Urlați, care constituie acte administrative cu caracter normativ, general obligatorii, opozabile erga omnes. Astfel, reclamanta nu a probat faptul că i s-ar fi prezentat o situație neconformă realității cu ocazia încheierii contractelor de închiriere, referitoare la utima evaluare a imobilului.

Față de toate aceste aspecte, instanța reține că reclamanta datorează taxa pe clădiri proporțional cu tipul în care a folosit spațiile închiriate, cu aplicarea cotei de 20% asupra valorii de inventar a clădirii, după cum urmează: în baza contractului nr. 90 din 09.09.2014, 396 lei, în baza contractului nr. 91 din 09.09.2014, 396 lei, pentru anul 2014, iar pentru anul 2015 suma de 105 lei, în baza contractului nr. 90 din 09.09.2014, suma de 105 lei, în baza contractului nr. 91 din 09.09.2014, suma de 477 lei, în baza contractului nr. 1901 din 05.02.2015 și suma de 490 lei, în baza contractului nr. 1902 din 05.02.2015, potrivit variantei I a raportului de expertiză fiscală.

În ce privește majorările de întârziere, instanța constată că acestea au fost calculate de expert pentru o perioadă mai mare față de cea avută în vedere de organul fiscale la emiterea deciziei de impunere, astfel încât vor fi stabilite de instanță, prin raportare la procentul de 2 % și la perioada noiembrie 2014 – august 2015, pentru taxele aferente anului 2014 și perioada aprilie 2015 – august 2015, pentru taxele aferente anului 2015.

În conseciță, instanța reține că reclamanta datorează suma de 1969 lei cu titlu de taxă pe clădiri și suma de 276,1 lei, cu titlu de majorări de întârziere aferente acesteia până în luna august 2015, în total suma de 2245,1 lei.

În ce privește suma de 13.538 lei impusă cu titlu de ”alte obligații” în cuprinsul deciziei de impunere, instanța constată că aceasta nu reprezintă contravaloarea unei creanțe fiscale, ci contravaloarea chiriei.

În consecință, decizia este nelegală și sub acest aspect, în condițiile în care prin deciziile de impunere, care reprezintă titluri executorii, nu pot fi impuse contribuabililor alte creanțe decât cele enumerate limitativ de codul fiscal, născute în baza unui raport juridic fiscal, iar nu chiria, ce reprezintă o obligație contractuală, pentru care, în caz de neîndeplinire, debitorul poate fi chemat în judecată în vedere obținerii unui titlu executoriu.

Față de toate aceste considerente, reținând și considerentele din încheierea de ședință din data de 23.05.2016, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată, va anula Dispoziția nr. 511 din 27.10.2015, Decizia de impunere pentru anul 2015 și Procesul verbal din 2008.2015 în parte, în ce privește suma ce depășește debitul datorat, acesta din urmă fiind în cuantum de 2245,1 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea in parte, formulată de reclamanta FAXMEDIA CONSULTING SRL cu sediul în Ploieşti, Gh. Gr. Cantacuzino, nr. 25C, Judeţ Prahova în contradictoriu cu pârâtul ORAŞUL URLAŢI PRIN PRIMAR cu sediul în Urlaţi, 23 August, nr. 9, Judeţ Prahova.

Anuleaza  Dispozitia nr. 511 din 27.10.2015 si Decizia de  impunere pentru anul 1015 si procesul verbal din 20.08.2015 in parte, in ce priveste suma ce depaseste debitul datorat, acesta fiind in cuantum de 2245, lei.

 Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul Prahova.

Pronuntata in sedinta publica azi, 10.05.2017.

 PREŞEDINTE, GREFIER,

 MALIŢA MIRELA TRANDABURU NARCISA

 RED.  M.M / tehn. M.M

4 EX/14.06.2017

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Domenii speta

Spete similare