„servitute”

Sentinţă civilă 1134 din 18.11.2013


Dosar nr. 1304/214/2012

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1134

PREŞEDINTE Sonia Ionela Ţînţu

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii A M  M,  AR-I şi pe pârâtele PRIMĂRIA BUZOEŞTI, COMUNA  BUZOEŞTI-  PRIN  PRIMAR şi  D.F., având ca obiect „servitute”.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei de faţă,constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.06.2012, sub număr unic 1304/214/2012, reclamanţii AMM şi AR-I au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâţii COMUNA BUZOEŞTI – reprezentată prin primar, PRIMĂRIA BUZOEŞTI şi DIN FLORICA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să o oblige pe pârâta Din Florica să le permită accesul pe uliţa domeniu public, cu lăţimea de 2 m şi lungimea de 50 m, să-şi retragă gardul cu care a împrejmuit cele două căi de acces pe o suprafaţă de 700 mp, terenul fiind al domeniului public, să le permită accesul pe drumul cu o lăţime de 4 m şi o lungime de 20 m, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au locuinţa şi terenul situate în satul Vulpeşti, comuna Buzoeşti şi din data de 03.06.2012, pârâta Din Florica a închis drumul cu lăţimea de 2 m, astfel încât nu mai pot ajunge la proprietate fiind nevoiţi să ocolească foarte mult. Acest drum nu este înscris în titlul de proprietate al pârâtei şi chiar dacă ar fi inclus şi dacă s-ar constata aceasta printr-o expertiză, trebuie să fie obligată să le permită accesul pe acest drum.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu celălalt drum care duce la terenurile agricole.

Pe aceste drumuri au circulat şi autorii reclamanţilor de peste 30 de ani, astfel ar interveni şi uzucapiunea de lungă durată, potrivit noilor dispoziţii ale codului civil.

Reclamanţii au menţionat şi faptul că aceste drumuri sunt circulate de toată lumea, inclusiv de către primărie, iar în urma sesizărilor adresate organelor locale , li s-a spus că instanţa de judecată este cea mai abilitată să rezolve problema.

De asemenea, au precizat că drumurile sunt incluse în planul cadastral al zonei şi sunt singura cale de acces de la proprietatea pe care o deţin la calea publică.

În continuare, reclamanţii au arătat că au dobândit imobilele prin vânzare-cumpărare de la părinţi şi respectiv bunici, aceştia circulând la rândul lor tot timpul pe aceste drumuri, care sunt menţionate şi în schiţa de proprietate.

În partea de sud vecinii proprietăţii pe care o deţin sunt Din Gabriel şi cale de acces.

Vecinătăţile celor două căi de acces sunt : S – Din Gabriel şi cale de acces, N – Oprea S. Florea, E – Ciot Radu, V – Hristea F. Ion.

Au mai susţinut reclamanţii că aceste drumuri trebuie să fie ale domeniului public.

În drept, au fost invocate disp. art. 617 şi urm. C.civil, art. 274 C.pr.civ.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 15 lei achitată conform chitanţei de la fila 13.

Pentru dovedirea cererii, reclamanţii au propus probele cu acte, interogatoriu, martori, expertiză şi cercetarea locală.

În termen legal, pârâta D.F. a depus la data 16.10.2012 ( fila 20 ) întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

A susţinut pârâta faptul că reclamanţii solicită accesul de la calea publică la aceeaşi proprietate pe două căi de acces, ceea ce constituie un abuz de drept, întrucât legea permite o singură cale de acces în situaţia în care proprietarul fondului dominant este lipsit de acces la calea publică.

În ceea ce priveşte accesul reclamanţilor pe drumul comunal lat de 4 m, situat în partea de est a proprietăţii sale, pârâta a susţinut că nu le-a interzis niciodată accesul reclamanţilor pe acel drum.

În schimb ,calea de acces constând în acea potecă de picior este proprietate sa, situată în partea de vest a terenului său.

Această potecă de picior a existat şi pe timpul CAP, dar nu a fost niciodată în domeniul public al comunei şi nu se află înscrisă în harta cadastrală a localităţii. Poteca respectivă a fost retrocedată autorilor săi, fiind înscrisă în titlul acestora de proprietate.

A mai susţinut pârâta faptul că acea potecă continua de la terenul său peste terenul autorilor reclamanţilor şi apoi peste cel al familiilor Grigorescu Marin şi Ene Petre şi aceste trei familii au închis poteca şi nu a mai putut fi folosită, lucru pe care l-a realizat la rândul său în acest an.

De asemenea, pârâta a menţionat faptul că poteca respectivă nu este înscrisă nici în titlul său de proprietate şi nici în cel al vecinilor din partea de vest, respectiv Gherghina Zamfir, ca domeniu public.

În drept, au fost invocate disp. art. 115 C.pr.civ.

La acelaşi termen de judecată ( fila 21 ), reclamanţii au depus o cerere precizatoare şi completatoare  prin care au arătat că au chemat în judecată Primăria Buzoeşti, prin primar şi comuna Buzoeşti, pentru a se clarifica dacă drumurile pe care circulau înainte de a fi închise de pârâta D F erau sau nu ale domeniului public, iar în cazul în care se va constata că sunt ale domeniului public să li se permită trecerea.

Au mai solicitat ca pârâta să demoleze gardul cu care a împrejmuit cele două drumuri, iar în caz contrar să fie autorizaţi să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtei.

Cererea nu a fost motivată în drept şi a fost însoţită de o schiţă, în copie, harta cadastrală, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 172/25.08.2005 la BNP Carmen Grecu, fişa corpului de proprietate, plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate şi memoriu tehnic justificativ ( filele 23-28 ).

La data de 13.11.2012 a fost depusă la dosar de către reclamanţi  chitanţa doveditoare a plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 23 lei ( fila 32 ).

Celelalte pârâte au depus un înscris denumit întâmpinare la data de 11.12.2012 ( filele 52-54), care conţine de fapt  răspunsul la relaţiile solicitate de instanţă, prin care au menţionat faptul că cele două căi de acces nu fac parte din domeniul public. Pe cele două drumuri au trecut în timpul CAP-ului atât reclamantul, cât şi autorii pârâtei, dar în baza legii nr. 18/1991 s-a reconstituit autorilor reclamanţilor şi pârâtei dreptul de proprietate. Cele două drumuri constituie proprietatea pârâtei, conform titlului de proprietate nr. 107459/28.06.1999, emis pe numele autorului  D A M, cu moşt. D G. În partea de nord se învecinează cu autorul reclamantului Din N. Petre şi nu este înscris drum de servitute sau cale de acces.

Reclamanţii au ieşire la calea publică, dar este puţin mai ocolitor.

În şedinţa publică din data de 13.11.2012, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Primăria Buzoeşti şi comuna Buzoeşti ( filele 35-36 ).

La acelaşi termen de judecată, instanţa a încuviinţat pentru reclamanţi probele cu înscrisuri, interogatoriu pârâtei, doi martori şi expertiză tehnică în specialitatea topometrie, prorogând proba cu cercetarea la faţa locului, după efectuarea expertizei tehnice şi solicitând şi relaţii Primăriei Buzoeşti.

Probele cu înscrisuri, interogatoriu şi doi martori au fost încuviinţate şi la propunerea pârâtei D.F..

Prin cererea depusă la data de 15.01.2013 ( fila 89 ), reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să le permită accesul pe calea de acces cea mai scurtă cu o lăţime de aproximativ 2 m şi o suprafaţă de 45 mp, având în vedere că este practicabilă şi iarna, nu este inclusă în niciun act de proprietate şi având în vedere că este drum înfundat, să-şi desfiinţeze gardul, iar dacă aceasta refuză să fie autorizaţi să execute această lucrare, dar pe cheltuiala pârâtei.

Au mai precizat reclamanţii faptul că cealaltă cale de acces este tot drum public,, este prevăzută în harta cadastrală a zonei şi nu este închisă până în prezent.

La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013, în urma discutării acestei  cereri precizatoare, instanţa a dispus ca judecata să aibă în vedere ambele căi de acces menţionate în cererea de chemare în judecată şi în precizările ulterioare, motivat de faptul că potrivit art. 246 alin. 4 C.pr.civ., când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea la judecată nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi şi având în vedere că pârâta s-a opus la renunţarea la judecata acţiunii cu privire la una dintre căile de acces menţionate în cererea de chemare în judecată, renunţare formulată după intrarea în dezbaterea fondului.

În cauză au fost administrate toate probele care au fost încuviinţate părţilor, la filele 138-144 aflându-se interogatoriile conţinând răspunsurile acestora, iar la filele 147 şi 148 declaraţiile martorilor V Ba şi H M, propuşi de reclamanţi, depoziţiile martorilor audiaţi la cererea pârâtei D.F., constituind filele 145 – martora Gherghina Ioana şi 190 – martorul Grigorescu Marin.

Primăria comunei Buzoeşti a depus răspuns la relaţiile solicitate de instanţă la data de 11.12.2012 ( filele 52-54 ).

În cauză s-a întocmit raport de expertiză de către expert Dumitrescu Valerica care a fost depus la dosar la data de 10.01.2013 ( filele 62-67 ), în original fiind depus la data de 14.01.2013 ( filele 77-82 ),  fiind refăcut şi completat ( filele 167-169, 184-186, 226-228 ).

La filele 159-160 se află depus procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la faţa locului, probă administrată la data de 13.03.2013.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele :

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare ( cu clauză de întreţinere ) autentificat sub nr. 1728/25.08.2005 de Biroul Notarului Public Carmen Grecu, a cărui copie se află depusă la filele 24 şi 25 ale dosarului, numitele D F. I, V P. D şi Din P. N au vândut reclamantului A M. M-M nuda proprietate asupra imobilelor situate în intravilanul comunei Buzoeşti, sat Vulpeşti, judeţul Argeş, tarlaua 10, parcelele 238-239, identificate cadastral sub nr. 399 şi anume : suprafaţa totală de 3068 mp, teren din care 771 mp curţi-construcţii şi 2297 mp arabil ( suprafaţa înscrisă în titlul de proprietate este de 3116 mp ), între vecinii : la Nord - Oprea Gr. Florea, la Est – Ciot T. Radu, la Sud - Din M. Gabriel şi cale de acces şi la vest – Hristea F. Ion, o casă de locuit (C1), în suprafaţă construită la sol de 80 mp, din laţi cu pământ , cu două camere, acoperită cu tablă, un fânar (C2), în suprafaţă construită la sol de 37 mp, din laţi cu pământ, acoperit cu carton, precum şi un pătul (C3), în suprafaţă construită la sol de 27 mp, din laţi cu pământ, acoperit cu internită, construcţii situate pe terenul descris mai sus, limitele şi configuraţia imobilelor fiind cele din schiţa de amplasament avizată sub nr. 5347 din 29.03.2005 de ANCP-ONCPI Argeş, ce face parte integrantă din prezentul contract.

În continuare, în cuprinsul acestui contract s-a precizat modul în care vânzătoarele au dobândit imobilele, în privinţa terenului consemnându-se faptul că terenul a fost dobândit integral de către Din F. Ioana, prin reconstituirea dreptului de proprietate, în condiţiile Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, republicată, în calitate de succesoare a soţului său Din N. Petre, conform titlului de proprietate nr. 58453 din 05.12.1994.

La fila 26 se află depusă şi copia fişei corpului de proprietate cuprinzând şi schiţa bunului imobil, avizată sub nr. 5347/29 mai 2005 de ANCPI-OCPI Argeş, schiţă redată şi în cuprinsul planului de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate scara 1: 1000, ce poartă de asemenea viza aceleiaşi unităţi ( fila 27 ).

Titlul de proprietate indicat în cuprinsul actului translativ de proprietate invocat de către reclamanţi se găseşte, în copie, la fila 118 şi  menţionează un total al suprafeţei de teren intravilan de 3116 mp.

Verificând menţiunile acestui titlu de proprietate sub aspectul vecinătăţilor suprafeţelor de teren care însumate totalizează 3116 mp, suprafaţă pe care reclamanţii au dobândit-o prin contractul de vânzare-cumpărare ( cu clauză de întreţinere ) instanţa constată că pe latura de sud a suprafeţelor de 1838 mp, categoria arabil şi respectiv 639 mp, categoria curţi-construcţii este înscris numitul D M. G, fără a fi menţionată ca şi vecinătate, pe aceeaşi latură de sud şi cale de acces.

Pârâta D M. F a dobândit prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 2736/20.12.2004 de BNP Crăciun Irina de ( filele 115-116 ), mai multe imobile de la mama sa D M. G.

Conform menţiunilor din acest contract, înstrăinătoarea D M. G a dobândit terenurile descrise în contract prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii nr. 18/1991 a fondului funciar, potrivit titlului de proprietate nr. 107459 codul 03014940 din 28.06.1999.

Verificând vecinătăţile terenurilor intravilane înscrise în acest titlu de proprietate, instanţa constată faptul că terenurile arabile intravilane în suprafaţă de 1918 mp şi respectiv 519 mp, care fac obiectul contractului încheiat cu pârâta Din N. Floarea se învecinează pe latura de nord cu numitul M. D P.

Din ansamblul celor mai sus redate, rezultă că proprietăţile părţilor persoane fizice se învecinează.

Proba cu expertiză a pus în evidenţă configuraţia şi dimensiunile terenurilor deţinute de reclamanţi potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1728/25.08.2005, în suprafaţă de 3068 mp, teren conturat cu roşu pe planul de situaţie anexat la raportul de expertiză întocmit de expert Dumitrescu Valerica ( fila 82 ).

În mod corespunzător, experta cauzei a determinat şi amplasamentul şi întinderea terenului pârâtei Din M. Floarea, în suprafaţă de 3540 mp, conturat cu verde pe acelaşi plan de situaţie.

În cuprinsul raportului de expertiză refăcut ( fila 227 ) s-a precizat de către aceeaşi expertă faptul că suprafaţa rezultată din măsurători între vecinătăţile înscrise în actele de proprietate ale pârâtei, de 3540 mp este cu 184 mp mai mult decât suprafaţa din actele de proprietate, dar diferenţa se înscrie în toleranţele admise de normativele în vigoare ( un plus de 10%faţă de suprafaţa înscrisă în actele de proprietate ).

Totodată, a fost justificată această diferenţă de suprafaţă cu referire la metoda de măsurare şi de calcul, la punerea în posesie măsurătorile făcându-se cu ruleta, iar în prezent cu aparatura de precizie – staţie totală, GPS, la calculul suprafeţei avându-se în vedere atât elementele liniare, cât şi cele unghiulare.

Acelaşi mijloc de probă a materializat şi cele două căi de acces menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv cea situată în partea de vest a proprietăţii pârâtei în suprafaţă de 45 mp, delimitată de punctele 23-24-25-26-27-29-23, colorată cu galben pe planul de situaţie ataşat la raportul de expertiză iniţial, despre care s-a menţionat că este închisă în proprietatea pârâtei şi cea situată în partea de est a aceleiaşi proprietăţi.

Aceasta din urmă este delimitată de punctele 2-3-13-12-2 şi colorată cu portocaliu pe planul de situaţie ataşat la raportul de expertiză, despre care s-a precizat că nu este inclusă în proprietatea pârâtei, gardul edificat de pârâtă fiind între punctele 3-13.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză refăcut, întocmit de expert Dumitrescu Valerica ( fila 227 ), cele două căi de acces nu aparţin domeniului public şi nu figurează ca şi căi de acces pe planul cadastral.

Proba cu expertiză administrată în cauză a relevat fără echivoc faptul că terenul reclamanţilor este loc înfundat, făcându-se trimitere şi la vecinătăţile înscrise în titlul de proprietate al autoarei reclamanţilor D F. I, care determină aceeaşi concluzie a înfundării terenului reclamanţilor.

În raport de situaţia de fapt astfel rezultată şi de temeiul juridic al cererii iniţiale, astfel cum acesta este menţionat de către reclamanţi, respectiv art. 617 NC.civil, instanţa reţine că reclamanţii solicită constituirea unei căi de acces.

Pentru calificarea juridică a acţiunii în sensul celor stabilite de instanţă se impun a fi avute în vedere şi precizările depuse la dosar de către reclamanţi, îndeosebi cea depusă la fila 89.

În cuprinsul acestei cereri, reclamanţii fac referire la calea de acces cea mai scurtă cu lăţimea de aproximativ 2 m, invocând ca şi argumente faptul că este cea mai scurtă, practicabilă şi iarna, nu este inclusă în niciun act de proprietate şi având în vedere că este drum înfundat.

Însuşi cuprinsul cererii iniţiale de chemare în judecată, prin care reclamanţii fac trimitere la două căi de acces  şi invocă faptul că  drumul cu lăţimea de 2 m nu este înscris în titlul de proprietate al pârâtei şi chiar dacă ar fi inclus şi dacă s-ar constata aceasta printr-o expertiză, trebuie să fie obligată să le permită accesul pe acest drum, susţin încadrarea juridică a cererii în dispoziţiile art. 617 N.C.civil.

Şi prin precizările depuse ulterior, reclamanţii au motivat faptul că doresc lămurirea situaţiei celor două căi de acces, al căror regim juridic nu-l cunosc , nefiind astfel preocupaţi de apărarea căii de acces menţionate în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare ( cu clauză de întreţinere ).

Potrivit  textului invocat de reclamanţi, proprietarul fondului care este lipsit de  acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinul său pentru exploatarea fondului propriu.

Alin. 2 al art. 617 NCciv. reglementează şi condiţiile în care se poate realiza acest drept al proprietarului fondului dominant şi anume trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică.

Faţă de aceste dispoziţii şi de situaţia de fapt relevată de materialul probator administrat în cauză,reţinând că reclamanţii îşi pot asigura accesul către gospodărie ,cu permisiunea pârâtei D.F.,prin utilizarea căii de acces evidenţiată în partea de est a proprietăţii  acesteia, acţiunea reclamanţilor apare ca fiind neîntemeiată.

În condiţiile în care atât din răspunsurile reclamanţilor  la interogatoriu, cât şi din declaraţiile  martorilor audiaţi a reieşit că pârâta nu s-a opus la folosirea acestei căi de acces de către reclamanţi  şi nici nu i-a împiedicat pe aceştia să tranziteze terenul proprietatea sa ,nu se poate vorbi de un caracter litigios al dreptului de trecere din punctul de vedere al acestei căi de acces din partea de est a proprietăţii pârâtei.

Instanţa opinează că ,indiferent de renunţarea reclamanţilor la judecată în ceea ce priveşte calea de acces situată în partea de est a proprietăţii pârâtei, chiar dându-se eficienţă acestei manifestări de voinţă a acestora, într-o cerere având ca obiect constituirea unei servituţi de trecere, este obligatoriu a se identifica acea cale de acces care aduce o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului aservit.

În legătură cu acest aspect, instanţa are în vedere răspunsul expertei desemnate în cauză la obiectivul nr. 15 din raportul iniţial de expertiză ( fila 81 ), constând în stabilirea acelei căi de acces care este mai puţin păgubitoare pentru pârâtă.

Potrivit acestui răspuns, care se găseşte la fila 81 a dosarului, calea de acces care răspunde acestei cerinţe este calea de acces situată la estul proprietăţii pârâtei, care nu este inclusă în proprietatea sa, gardul edificat de pârâtă ( gard de plasă ) fiind la vestul căii de acces.

De altfel, însăşi reclamanta AR-I a confirmat prin răspunsul la nr. 4 din interogatoriu propus de pârâta D M. F ( fila 140) susţinerea acesteia conform căreia de la data dobândirii în proprietate  a gospodăriei, aceasta şi-a asigurat trecerea la drumul public pe latura de est a proprietăţii pârâtei, pe o cale de acces cu lăţimea de 4 m şi lungimea de 25 m.

Ambii reclamanţi au recunoscut în cadrul întrebării nr. 7 din interogatoriu ( filele 139 şi 140 ) că traseul acestei treceri este liber, neîngrădit, dar aceştia au susţinut că pârâta i-ar fi ameninţat că le închide şi acea cale de acces.

Reclamanţii au afirmat că această cale de acces identificată de proba cu expertiză în partea de est a proprietăţii pârâtei D M. F ar fi impracticabilă.

Răspunsurile reclamantei AR-I la interogatoriu au evidenţiat o contradicţie între afirmaţiile acesteia referitoare, pe de o parte, la utilizarea acestei căi de acces pentru a ajunge la proprietatea sa, iar pe de altă parte, la imposibilitatea de a circula pe acel drum pe timp de iarnă, dar şi pe timp de vară, întrucât în acest anotimp este un drum cu nămol.

În ciuda susţinerilor sale privind caracterul continuu impracticabil al acestui drum, instanţa reţine  că reclamanta a recunoscut că şi-a asigurat trecerea de la drumul public la gospodărie, de la data dobândirii acesteia şi până în prezent, prin utilizarea acestei căi de acces ,fără a face referire la eventuale dificultăţi întâmpinate cu această ocazie.

La rândul său, reclamantul A M-M, referindu-se la edificarea unor porţi în capătul acestei căi de acces, la limita cu proprietatea sa, a acreditat ideea pericolului reprezentat de prezenţa animalelor sălbatice ,la întrebarea nr. 6 ( fila 138 ) justificând edificarea acestor porţi prin aceea că animalele sălbatice ar intra în grădină.

Instanţa, faţă de răspunsul reclamantului, nu a reţinut că acesta ar fi făcut referire la eventualele animale sălbatice periculoase, cum ar fi porcul mistreţ, martorii V B şi H M audiaţi la propunerea reclamanţilor relatând instanţei ( filele 147 şi 148 ) despre un incident petrecut pe acel drum de câmp, în care o persoană ar fi fost atacată de un porc mistreţ.

Martorul V B a revenit asupra declaraţiei sale, plasând locul de desfăşurare al acestui incident spre islazul comunal.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, instanţa a constatat că această cale de acces, plasată în partea de est a proprietăţii pârâtei nu se  învecinează cu islazul comunal sau cu vreo pădure, ci cu terenuri arabile.

În ceea ce priveşte caracterul impracticabil al acestui drum, relevat de martorul V B, însuşi martorul H M, audiat de asemenea la propunerea reclamanţilor, care a declarat despre existenţa unei râpe, a confirmat faptul că reclamanţii nu folosesc drumul respectiv pentru accesul cu autoturismul, decât atunci când vremea este rea.

În urma constatărilor efectuate la faţa locului, la data de 13.03.2013, instanţa a stabilit posibilitatea folosirii acelui drum, nefiind identificată vreo râpă şi observându-se că reprezentantul Primăriei comunei Buzoeşti, judeţul Argeş, în persoana d-nei secretar Ciobanu Adina s-a deplasat la faţa locului cu un autoturism marca Dacia Logan.

Instanţa reţine faptul că niciuna dintre probele administrate de către reclamanţi nu au demonstrat că acel drum ar fi impropriu circulaţiei cu piciorul, martorii propuşi de reclamanţi referindu-se cu precădere la circulaţia cu autoturismul, dar şi la imposibilitatea folosirii acelui drum de către copii, afirmaţie pe care cei doi martori au făcut-o în contextul redării acelui incident în care ar fi fost implicat un porc mistreţ.

Faţă de cele constate la faţa locului cu privire la poziţionarea drumului pe care se asigură trecerea înspre calea de acces de pe latura estică a proprietăţii pârâtei, la configuraţia acestuia şi la concluziile raportului de expertiză întocmit de expert Dumitrescu Valerica privind caracterul căii de acces de pe această latură de a fi calea de acces care răspunde într-o mai mare măsură cerinţelor art. 617 alin. 2 N.C.civil, susţinerile reclamanţilor referitoare caracterul impropriu circulaţiei al  acestei căi de acces este neîntemeiată.

Cât priveşte invocarea uzucapiunii, instanţa reţine că această susţinere contrazice calificarea juridică a cererii astfel cum a fost stabilită, prin raportare la ansamblul celor mai sus expuse şi la temeiul juridic invocat de reclamanţi , art. 619 N.C.civil făcând referire la înţelegerea părţilor, la hotărârea judecătorească şi la folosinţa continuă pe timp de 10 ani, ca moduri alternative de determinare a întinderii şi modului de exercitare a dreptului de trecere.

Având în vedere soluţia pronunţată de instanţă la termenul de judecată din 13.11.2012 asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primăria Buzoeşti şi  comuna Buzoeşti, judeţul Argeş, pentru considerentele expuse în considerentele acelei încheieri, acţiunea introdusă împotriva acestor pârâte va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitatea procesuală pasivă.

În temeiul art. 274 C.pr.civ. vechi, reclamanţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către pârâta Din M. Floarea în sumă de 1500 lei, reprezentând contravaloare onorariu avocat conform chitanţelor depuse la dosar..

 Va lua act că celelalte pârâte nu au solicitat cheltuieli de judecată. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea reclamanţilor A M  M şi  AR-I, formulată împotriva  pârâtelor  PRIMĂRIA BUZOEŞTI, cu sediul în comuna Buzoeşti, jud.Argeş, COMUNA  BUZOEŞTI-  PRIN  PRIMAR şi  D.F.

Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele Primăria Buzoeşti şi comuna Buzoeşti, jud. Argeş ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Obligă reclamanţii la plata cheltuielilor de judecată către pârâta D.F. în sumă de 1500 lei.

Ia act că pârâtele Primăria Buzoeşti şi comuna Buzoeşti, jud. Argeş nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2013.