Grănițuire. Acapararea unor terenuri.

Lămurirea chestiunii întinderii drepturilor de proprietate invocate de către părţi, inclusiv a împrejurărilor de fapt şi de drept privind revendicarea, conduce pe cale de consecinţă şi la stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile vecine, grăniţuirea având natura unei simple operaţiuni materiale de delimitare a unor proprietăţi care nu aduce prin ea însăşi în discuţie acapararea unor terenuri.

Document finalizat Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2017:009.000226

DOSAR NR. X/232/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA –SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR: 226

Şedinţa publică din  13.03.2017

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN :

PREŞEDINTE –CC

JUDECĂTOR-  CC

GREFIER -  CC

Pe rol fiind soluţionarea apelului civil, declarat de apelanta-reclamantă CC, CNP CC, domiciliată în CC, împotriva sentinţei civile nr. 503/19.03.2015, pronunţată de Judecătoria Găeşti,  în dosar nr. X/232/2013, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi CC şi CC, domiciliaţi în CC, având ca obiect – grăniţuire.

Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 90 lei, conform chitanţei nr.105124/26.05.2015.

Prezenţa părţilor, dezbaterile cauzei au avut loc şi s-au consemnat prin încheierea de şedinţă din data de 27.02.2017 care face parte din prezenta hotărâre, pronunţarea fiind amânată la data de 13.03.2017.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti, la data de 16.09.2013, sub nr. X/232/2013,  reclamanta CC a chemat în judecată pe pârâţii CC şi CC solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 126 mp pe care au acaparat-o urmare a modificării liniei de hotar, grăniţuirea proprietăţilor limitrofe, să fie obligaţi pârâţii să îşi monteze pe acoperişurile construcţiei burlane şi jgheaburi de scurgere care să permită scurgerea apelor pluviale  pe proprietatea lor şi să monteze pe acoperişuri opritori de zăpadă,  să fie obligaţi pârâţii la desfiinţarea fosei septice, în măsura în care în urma expertizei se va dovedi că este amplasată pe terenul proprietatea sa, fiind construită în imediata vecinătate a casei sale de locuit; să fie obligaţi pârâţii să îşi obtureze cele două ferestre de dormitor de la casă de dimensiunile 1,5/1,5 m şi cele două ferestre de la baie ce au vedere  directă spre proprietatea sa. Solicită şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta arată că este proprietara suprafeţelor de 1.000 mp curţi construcţii, situaţi în T.6, P.25 cu vecinii: N- CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS 6; 1.000 mp teren arabil intravilan situat în T.6,  P.25/1 cu vecinătăţile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- rest proprietate; 8240 mp teren arabil extravilan situat în T.15, P.66/26 cu vecinătăţile: N. CC, E- DE 63, S- CC, V- rest proprietate, pe care le-a dobândit prin moştenire de la defunctul tată, CC, conform certificatului de moştenitor nr.40/13.02.2008 şi a actului de partaj voluntar, eliberat de BNP CC, în dosar notarial 47/2008.  Terenurile sunt situate pe raza CC şi sunt evidenţiate în titlul de proprietate nr. 79250/1998. Menţionează că se învecinează cu pârâţii pe latura de Sud, aceştia fiind proprietarii suprafeţei de 500 mp situat în T.6, P.26 cu vecinii: N-CC; E- rest proprietate; S- CC, V- DE 6 şi 2500 mp teren arabil extravilan situat în T.15, P.66/25 cu vecinii: N- CC, E- DE 63; S- CC, V- rest proprietate, pe care a dobândit-o prin cumpărare de la numita CC, conform sentinţei civile nr.150 pronunţată de Judecătoria Găeşti, la data de 28.01.2009, în dosarul X/232/2009, care la rândul său dobândise aceste terenuri prin moştenire de la defunctul său soţ CC. Susţine  că hotarul dintre proprietăţile lor trebuia să urmeze o linie dreaptă, însă pârâţii în cursul anului trecut, în urma înţelegerii avute de a edifica un nou gard, însă pe linia veche de hotar, sens în care a contribuit cu suma de 500 lei, au procedat la construirea acestuia, însă fără a mai respecta înţelegerea dintre ei, astfel că în limita terenului intravilan curţi construcţii aceştia au mai intrat cu o jumătate de metru în terenul proprietatea sa, profitând de faptul că nu se afla în localitate şi s-a ajuns la situaţia ca la acest moment gardul  să nu mai urmeze o linie dreaptă ci  să aibă o formă curbată, ajungându-se să fie acaparată suprafaţa de 126 mp. Se mai menţionează de către reclamantă că autorul pârâţilor, defunctul CC, deţinea în proprietate suprafaţa totală de 1.000 mp în această tarla şi parcelă, conform titlului de proprietate nr.79222/1996, iar atunci când se va efectua expertiza să se ia în calcul întreaga suprafaţă. Susţine că potrivit măsurătorilor efectuate de reprezentanţii Primăriei CC, materializate în nota de constatare din data de 18.03.2013 reclamanta a ajuns să aibă o deschider4e la calea publică de numai 18,40 ml, deşi trebuia să aibă o deschidere de 26 ml,iar terenul limitrof al pârâţilor deşi trebuia să aibă o deschidere de 24,50 ml are la acest moment o lăţime de 26,50 ml. Susţine reclamanta că gardul edificat de pârâţi este o improvizaţie – o plasă de sârmă. Arată că apa pluvială şi zăpada de pe casa pârâţilor se scurge pe proprietatea sa, iar ferestrele construite de asemenea manieră, încât intimitatea familiei sale este în permanenţă ameninţată. De asemenea, fosa este construită pe terenul proprietatea sa, iar distanţa dintre acea fosă şi casa sa fiind de aproximativ 6 ml.

În drept au fost invocate disp. art. 560, art. 563, art. 611 şi art. 615 cod civil.

Reclamantul a  depus la dosar în copii următoarele înscrisuri  conforme cu originalul: certificatul de moştenitor nr.601/23.06.1993; titlul de proprietate 79250/21.07.1998, extras din planul cadastral al localităţii, notă de constatare 559/18.03.2013; cartea de identitate a reclamantei, proces verbal nr.01/16.08.2013;titlul de proprietate nr. 79222/1996; certificatul de moştenitor nr.40/2008;  sentinţa civilă nr.150 pronunţată la data de 28 ianuarie 2009; sentinţa civilă 2111/24.11.2009, certificat OCPI 77272/2013, certificat de atestare fiscală.

Prin întâmpinare, pârâţii au susţinut că nu au acaparat vreo suprafaţă de teren din proprietatea reclamantei, nemulţumirea reclamantei fiind legală de faptul că trebuia să aibă o deschidere la stradă de 26 mp, conform schiţei de plan parcelar nedatată şi nesemnată şi conform măsurătorilor efectuate de către o comisie ad hoc a Primăriei CC, are numai 18, 4 m. Precizează că sunt de acord cu grăniţuirea, cu menţiunea că gardul existent a fost edificat cu acordul reclamantei şi la insistenţele acesteia, construcţia însemnând înlocuirea vechilor stâlpi pe care a fost montată aceeaşi plasă de sârmă existentă pe vechii stâlpi, gardul existent la intrarea lor în proprietatea terenului nefiind contestat de reclamantă până la această dată. Susţin că au fost montate pe acoperişul casei atât opritori de zăpadă cât şi jgheaburi şi burlane, deşi apele provenind de la ploi nu se scurgeau pe fondul reclamantei. Arată că fosa septică a fost construită cu respectarea normelor de igienă în domeniu. Mai precizează că deşi la construirea casei au avut acceptul reclamantei pentru montarea ferestrelor, una dintre ferestrele de la dormitor a fost desfiinţată, la cealaltă a fost montat un panou din policarbonat opac, care împiedică vederea către proprietatea reclamantei, cum de altfel a procedat şi cu cele 2 ferestre la baie.

Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a precizat că urmează să probeze faptul că pârâţii au acaparat o suprafaţă de teren în modalitatea descrisă în cererea de chemare în judecată, prin mutarea gardului înspre proprietatea sa. Referitor la capătul de cerere privind grăniţuirea, arată că într-adevăr a fost de acord cu edificarea gardului dintre proprietăţile limitrofe, acesta trebuind să fie edificat pe vechile semne de hotar şi în urma măsurătorilor ce urma să le efectueze, gardul fiind o improvizaţie realizată cam în 2008, reclamanta fiind nevoită să monteze această porţiune de gard, din cauza animalelor ce intrau pe proprietatea sa. Arată că pe terenul extravilan se găsesc bulumacii gardului ce despărţea cele două proprietăţi, un alt semn de hotar fiind buturuga unui zarzăr care se găsea la o distanţă de 1 metru de linia de hotar, pe proprietatea sa şi care acum prin mutarea gardului se găseşte pe terenul proprietatea pârâţilor. Referitor la afirmaţia că au fost montate opritori de zăpadă, jgheaburi şi burlane arată că au fost montate după introducerea cererii de chemare în judecată. Au solicitat obligarea la desfiinţarea fosei septice, atât pentru faptul că este edificată pe proprietatea sa dar şi pentru faptul că este construită cu nerespectarea normelor igienico sanitare. Arată că susţinerea pârâţilor că ar fi avut acordul să construiască ferestre în maniera în care au făcut-o este o simplă alegaţie, niciodată neexistând un astfel de acord, iar una din ferestre a fost desfiinţată după comunicarea cererii. În ce priveşte montarea panourilor de policarbonat  arată că sunt nişte improvizaţii care nicidecum nu împiedică vederea spre proprietatea sa.

Au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul părţilor, testimonială, cercetare la faţa locului şi expertiză tehnică de specialitatea topografie.

Prin sentinţa civilă nr. 503/19.03.2015, Judecătoria Găeşti a admis în parte cererea formulată de reclamanta, a stabilit linia de hotar pe aliniamentul delimitat de punctele 56-54-53-52-51-50-14-48-47-45-43-42-41 consemnat în raportul de expertiză refăcut, conform planurilor anexate la raportul de expertiză, a respins cererile având ca obiect revendicare, obligarea pârâţilor la desfiinţarea fosei septice şi la obturarea ferestrelor, a luat act de renunţarea reclamantei la judecată în privinţa cererii având ca obiect obligarea pârâţilor să monteze burlane, jgheaburi şi opritori de zăpadă şi a obligat  pârâţii la plata către reclamantă a sumelor de 50 lei, reprezentând ½ din taxa judiciară de timbru aferentă cererii de grăniţuire şi la 500 lei reprezentând ½ din valoarea onorariului de expert.

În motivarea soluţiei instanţa a reţinut următoarele:

Prin titlul de proprietate  79250/21.07.1998 a fost reconstituit pe numele CC terenul în suprafaţă de 16.000 mp, situată în comuna CC, sat CC. În cuprinsul certificatului de moştenitor 601/1993, se atestă că de pe urma defunctei CC, a rămas ca moştenitor CC.

Reclamanta a dovedit dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafaţă de 1.000 mp curţi construcţii, situat în T.6, P.25 cu vecinii: N- CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS 6 şi 1.000 mp teren arabil intravilan situat în T.6,  P.25/1 cu vecinătăţile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- rest proprietate, prin certificatul de moştenitor 40/13.02.2008 şi actul de partaj voluntar.

Pe de altă parte, pârâţii deţin în proprietate, conform sentinţei civile 2111/24.11.2009, pronunţată de Judecătoria Găeşti, în dosarul 1549/232/2009, terenurile în suprafaţă de 500 mp situat în comuna CC, situat în T.6,  P.26 cu vecinătăţile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS6.

Terenurile deţinute de părţi sunt limitrofe.

În ce priveşte linia de hotar dintre părţi, martorul CC a declarat că se afla în linie dreaptă, indicând ca şi vechi semn de hotar un zarzăr, aflat iniţial de proprietatea reclamantei, aflat după construirea gardului pe proprietatea pârâţilor. A mai declarat martorul că linia de hotar s-a deplasat cam cu un metru, gardul fiind înlocuit 30-40 metri. Martora CC a susţinut că atât noul gard cât şi cel vechi au fost construite în linie dreaptă şi nu s-a modificat aliniamentul. A precizat că zarzărul de afla în curtea pârâţilor. Martorul CC a precizat că linia de hotar iniţială era puţin curbată, gardul nefiind construit pe vechiul amplasament. A declarat că a fost prezent la construirea noului gard, ocazie cu care reclamanta le-a spus să se lege o sfoară de o şipcă din gardul de la poartă şi de bulumacul de fier de la gardul transversal, confirmând pârâtului că doreşte construirea în linie dreaptă, chiar dacă se va intra circa 20 cm pe proprietatea sa. Martorul a precizat că gardul a fost refăcut pe o porţiune de circa 30 m, fără să fie mutate limitele extremităţilor. A mai arătat martorul că la momentul săpării fundaţiei  şi turnării betonului pentru bordura de la gard, reclamanta şi soţul acesteia au fost prezenţi. Martorul a afirmat că reclamanţii au contribuit cu 500 lei la edificarea gardului.

Cu ocazia cercetării la faţa locului potrivit menţiunilor procesului verbal întocmit la 24.01.2014, s-a constatat că amplasamentul limitelor de hotar ţeava de la gardul de culoare muştar din spatele curţii interioare a reclamantei şi cea de la gardul de la stradă nu a fost modificat. S-a identificat buturuga de zarzăr, situată la circa 10 cm de gard, pe proprietatea pârâţilor. S-a constatat existenţa unei fose septice situată la circa 80 cm de gardul ce desparte proprietăţile şi a patru ferestre, situate la circa 1 m de gard, orientate către proprietatea reclamantei, din care una este obturată iar celelalte trei acoperite la o distanţă de circa 30 cm de geam, cu policarbonat.

Din planşele foto depuse la dosar la filele 77 şi următoarele, se poate observa amplasamentul vechiului gard faţă de construcţia edificată de pârâţi şi chiar urmele de la tulpina zarzărului ce constituia semn de hotar, imagine din care se poate stabili că zarzărul era pe terenul proprietatea reclamantei.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert CC, astfel cum  a fost refăcut, se reţine că terenul reclamantei curţi construcţii şi arabil este în fapt în suprafaţă de 1616 mp, din care 623 mp curţi construcţii şi 993 mp arabil intravilan iar terenul curţi construcţii deţinut de pârâţi este de 604 mp. Distanţa dintre fosa septică şi linia de hotar actuală este de 0,95 mp respectiv 1,05 mp. Linia de hotar actuală a fost reprezentată de expert  ca fiind între punctele 55-54-53-52-51-50-14-48-47-45-43-42-41, iar vechea linie de hotar a existat a avut drept puncte de reper ca fiind între punctele 55-B-14-48-47-45-43-42-41, suprafaţa ocupată de pârâţi, astfel cum este reprezentată în raportul de expertiză este de 8 mp.

Conform declaraţiilor verbale ale părţilor, gardurile de la stradă, congruente în punctul 55, sunt neschimbate de peste 30 de ani.

Aplicând extrasul din planul de amplasament al localităţii (fila 7 din dosar) la configuraţia spaţiului constatată cu ocazia cercetării la faţa locului se reţine că amplasamentul celor două loturi învecinate este reprezentat greşit faţă de configuraţia intersecţiei drumului DS 6, fiind decalate spre Sud.

Coroborând probele administrate în dosar se constată ca fiind corectă reţinerea expertului că vechea linie de hotar a existat între punctele de reper 55-B-14-48-47-45-43-42-41.

Potrivit art. 563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. Acţiunea în revendicare este acea acţiunea în justiţie prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpâneşte bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate şi să-i restituie bunul. Intentarea unei acţiuni în revendicare presupune existenţa unui proprietar neposesor şi a unui posesor neproprietar pe suprafaţa revendicată.

Se constată că potrivit art. 15 Cod civil şi art. 12 alin. 1 C.pr.civ. drepturile nu pot fi exercitate în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

Instanţa apreciază că  atitudinea reclamantei de a permite şi chiar a contribui la construirea gardului dintre părţi pe actualul amplasament, cedând o suprafaţă de 8 mp, pentru ca ulterior, să promoveze acţiune în revendicare,  constituie o exercitare cu rea credinţă a dreptului, cu scopul de a produce un rezultat vătămător părţii adverse, motiv pentru care capătul de cerere având ca obiect revendicare urmează să fie respins fiind neeconomic să fie demolată o bordură de ciment pe o lungime de aproximativ 30 ml pentru diferenţa infimă între gardul vechi şi cel nou.

În consecinţă linia de hotar dintre proprietăţile limitrofe ale părţilor va fi stabilită pe aliniamentul actual, identificat în raportul de expertiză, prin punctele 56-54-53-52-51-50-14-48-47-45-43-42-41 consemnat în raportul de expertiză refăcut, conform planurilor anexate la raportul de expertiză, iar pentru considerentele expuse mai sus va fi respins capătul de cerere având ca obiect revendicare.

Potrivit dispoziţiilor art.612 Cod civil, Orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 de cm fata de linia de hotar, daca nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât sa nu se aduca atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanta minima se poate face prin acordul partilor exprimat printr-un inscris autentic.

În speta de faţă, asa cum rezulta din raportul de expertiză, fosa este situată la o distanta de 0,95 mp, fata de gardul dintre cele doua proprietati.

Nu sunt incidente nici disp art. 39 lit. h din Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si recomandari privind mediul de viata al populaţiei, nefiind dovedită amplasarea fosei la mai puţin de 10 m de locuinţa reclamantei.

În raport de probele administrate se reţine că ferestrele casei proprietatea pârâţilor au fost obturate astfel încât să se împiedice vederea spre fondul învecinat, prin urmare, în temeiul art. 614 din vechiul Cod civil interpretat în lumina art. 616 Noul Cod civil, cererea reclamantei de obligare a pârâţilor să obtureze ferestrele urmează să fie respinsă.

În ce priveşte cererea având ca obiect obligarea pârâţilor să monteze burlane, jgheaburi şi opritori de zăpadă, faţă de disp. art. 406 C.pr.civ., urmează să se ia act de renunţarea reclamantei la judecată.

Împotriva soluţiei menţionate a formulat cerere de apel reclamanta CC, înregistrată în data de 29.05.2015 (f-5), prin care a solicitat admiterea apelului,  schimbarea in tot a sentinţei apelate si judecând in fond admiterea acţiunii asa cum a fost formulata. cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii partea a arătat şi susţinut următoarele:

Desi instanţa de fond retine imprejurarea ca a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor in suprafaţa de – 1000 mp teren curţi construcţii situata in T:6 P:25 având ca vecinătăţi: N: CC, E: Rest proprietate, S: CC, V: DS 6, 1000 mp teren arabil intravilan situata in T: 6 P:25/l cu vecini: N: CC, E: Rest proprietate, S: CC, V: Rest proprietate, 8240 mp teren arabil extravilan situate in T:15 P:66/26 cu vecinii :N : CC, E: DE 63, S: CC, V: Rest proprietate, suprafeţe pe care le-am dobândit prin moştenire de la defunctul meu tata,  CC cf.CM nr.40/2008 si a Actului de partaj voluntar eliberat de BNP CC in dosarul notarial nr.47/2008, iar paraţii din prezenta cauza sunt vecinii mei pe latura de sud, aceştia fiind proprietarii suprafeţei de 500 mp teren situat in T: 6 P: 26 având ca vecinătăţi : N: CC, E: Rest proprietate, S: CC, V:DS6 si ai suprafeţei de 2500 mp teren arabil extravilan situate in T: 15 P:66/25 având ca vecini ; N: CC, E: DE 63, S: CC, V: Rest proprietate, proprietăţile noastre fiind limitrofe, cu toate acestea, instanţa, in mod total eronat, constata ca fiind corecta reţinerea expertului in cuprinsul raportului de expertiza - refacere in sensul ca linia de hotar sa fie stabilita prin punctele 56-54-53-52-41-50-14-48-47-45-43-42-41 facand instanţa aprecierea ca nu este economic sa fie demolata o bordura de ciment pe o lungime de 30 ml pentru diferenţa infima dintre gardul vechi si cel nou, motiv pentru care respinge capătul de cerere privind revendicarea .

Atat soluţia cat si aprecierea instanţei sunt nelegale cata vreme, desi se constata din intreg probatoriul administrat in cauza ca, paraţii, cu toate ca sunt proprietarii unei suprafeţe de 500 mp in acte, in realitate, aceştia stăpânesc o suprafaţa de 604 mp fara ca acest excedent de teren sa aiba vreo justificare in actele de proprietate pe care le deţin, iar ea are un deficit de 384 mp, deţinând in acest moment suprafaţa de 1616 mp, cu toate acestea, instanţa respinge capătul de cerere privind revendicarea, omologând in mod greşit raportul de expertiza - refacere.

Potrivit inscrisurilor depuse la dosar (măsurătorile efectuate de reprezentanţii Primăriei CC, materializate in Nota de constatare din 18.03.2013, care atesta ca, desi trebuia sa aibă o deschidere la calea publica de 26 ml, actualmente are o deschidere de numai 18,40 ml in vreme ce terenul limitrof al paraţilor, desi trebuia sa aiba o deschidere la calea publica de 24,50 ml conform planurilor parcelare, acesta are la acest moment o latime de 25,60 ml, planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate in suprafaţa de 500 mp, parte din suprafaţa de 1000 mp, ce a aparţinut autorului CC - actualmente proprietar CC, teren intabulat la acest moment si opozabil erga omnes si care are o deschidere la calea publica de 12,23 ml diferenţa 12,27 ml trebuia sa o aiba terenul paraţilor ), precum si probele testimoniale administrate in cauza care arata indubitabil ca paraţii au mutat gardul nerespectand vechea linie de hotar - a se vedea declaraţia martorului CC-filele 54-54 care afirma ca paraţii au deplasat linia de hotar „cam cu un metru si ceva", afirmând deasemenea ca „linia de hotar este diferita in prezent fata de cum se afla iniţial, iniţial linia de hotar era dreapta, stiu ca era un zarzăr apropiat de linia de hotar care se afla iniţial pe proprietatea reclamantei iar acum se afla pe proprietatea paraţilor", depoziţia martorului CC existenta la filele 58 - 59 care afirma ca noul gard nu a fost edificat pe vechiul amplasament, toate aceste probe conduc indubitabil la concluzia ca paraţii poseda fara nici un drept o parte din proprietatea sa.

Desi iniţial expertul a propus trei variante de granituire , situaţie de neintalnit in cazul unei astfel de spete , variante in cadrul cărora a stabilit iniţial ca paraţii ar ocupa intr-o prima varianta suprafaţa de 29 mp , mai apoi o suprafaţa de 27 mp si intr-o ultima varianta numai 8 mp ,împrejurare in care a inteleS sa obiecteze cu privire la aceasta situaţie învederând instanţei ca expertul in loc sa conducă la lămurirea pricinii, acesta mai mult creează confuzie nejustificand nici un moment in cuprinsul expertizei de unde provine excedentul de teren de 104 mp pe care il deţin paraţii si totodată cărei imprejurari se datorează deficitul său de proprietate , susţinând totodată ca , in opinia sa , d-na expert a fost cel puţin părtinitoare intrucat nu s-a raportat nici un moment la actele de proprietate deţinute de noi, părţile , ci, doar la susţinerile paraţilor , cu toate acestea , instanţa , urmare admiterii acestor obiectiuni si dispunerii refacerii raportului de expertiza , refacere cu privire la care , din nou a apreciat ca nu a răspuns obiectiunilor, experta selectând dintre cele trei variante propuse iniţial pe cea mai profitabila paraţilor , ( paraţii ocupa doar 8 mp) cu afirmaţia ca „ am muncit destul in acest dosar "a luat cauza in pronunţare.

Urmare acestei atitudini a instanţei a fost constrânsa sa formuleze note de şedinţa prin care a solicitat instanţei sa omologheze raportul de expertiza in varianta iniţiala Anexa 4 respectiv sa-i oblige pe paraţi sa-i lase in deplina proprietate si posesie suprafaţa de 29 mp apreciind ca a proceda de alta maniera ar insemna o încălcare grava a dreptului meu de proprietate , drept garantat de Constituţie in art.44.

Soluţia data in capătul de cerere privind granituirea depinde obligatoriu de rezolvarea capătului de cerere privind revendicarea in care se compara titlurile de proprietate invocate de parti, fiind prioritar a se clarifica cine este titularul dreptului de proprietate asupra porţiunii de teren revendicate , or, in speţa dedusa judecaţii aveţi a observa ca instanţa respinge revendicarea si admite granituirea cu acea apreciere , total neavenita si fara un suport legal in opinia mea .

Si in privinţa respingerii capătului de cerere privind desfiinţarea fosei septice instanţa a procedat nelegal dand o astfel de soluţie si apreciind ca nu sunt incidente disp.art.39 lit.h din Ordinul Ministerului Sanatatii nr.536/1997 cata vreme expertiza nu stabileşte in mod clar la ce distanta de casa mea se afla amplasata aceasta fosa septica ci, doar se precizează ca aceasta este amplasata la o distanta de 0,95 mp de linia de hotar actuala . De asemenea soluţia de respingere a capătului de cerere privind obturarea ferestrelor nu este legala cata vreme , asa cum a invederat si in Notele de şedinţa depuse la dosar montarea acelor panouri nu asigura protejarea intimităţii sale, acestea putând fi desfiinţate oricând ajungandu-se in aceeaşi situaţie iniţiala.

Legal citaţi intimaţii-pârâţi CC şi CC au formulat întâmpinare, înregistrată în data de 02.07.2015 (f-16), prin care au solicitat respingerea apelului pentru următoarele motive:

Reclamanta consideră în mod neîntemeiat că acţiunea în revendicare este principalul iar grăniţuirea secundarulşi susţine că posedă o suprafaţă mai mică decât cea din actele de proprietate bazându-se pe nota de constatare întocmită de o comisie ad-hoc a primăriei, din acest înscris rezultând o deschidere la calea publică de 18,40 m, aceeaşi dimensiune rezultând şi din planul de amplasament.

Gardul existent între proprietăţi a fost construit la dorinţa şi în prezenţa apelantei reclamante care a luat decizia construirii în linie dreaptă prin unirea celor două limite ale gardurilor sale, adică punctele 56 şi 14 din planurile de amplasament. Decizia rezultă limpede din răspunsul la interogatoriu şi procesul verbal al cercetării la faţa locului.

Sigur că din raportul de expertiză nu rezultă distanţa dintre fosa septică şi locuinţa apelantei dar având în vedere scara planului de amplasament, prin măsurarea distanţei dintre punctele 17 şi 59 rezultă distanţa de cel puţin 10,50 m. pe de altă parte măsurarea acestei distanţe nu a fost cerută la fond nici măcar după formularea obiecţiunilor.

Consideră că prin montarea panourilor opace în dreptul ferestrelor chiar şi la cele de aerisire respectă intimitatea apelantei reclamante în situaţia unei desfiinţări fiind sancţionaţi pentru nerespectarea sentinţei.

Prin încheierea de şedinţă din 10.09.2015 instanţa de apel a încuviinţat efecutarea unei noi expertize tehnice judiciare specialitatea topografie (f-35), raportul fiind depus la dosar la f-57 şi urm. (completările ulterioare fiind depuse de asemenea la dosar, f-76 şi urm., 108 şi urm., 130 şi urm.).

Analizând cererea de apel formulată, prin raportare prin raportare la susţinerile părţilor şi dispoziţiile invocate a decis respingerea acesteia pentru următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 479 C.p.c. instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.

În cauză, verificând stabilirea situaţie de fapt şi de drept, instanţa de apel consideră că prima instanţă de fond a reţinut în mod corect că ambele părţi deţin titluri de proprietate, în cazul părţii reclamante fiind vorba despre titlul de proprietate  79250/21.07.1998 prin care a fost reconstituit pe numele CC dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 16.000 mp, situat în comuna CC, sat CC ca şi despre certificatul de moştenitor 601/1993, care atestă că de pe urma defunctei CC, a rămas ca moştenitor CC, reclamanta dovedind dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafaţă de 1.000 mp curţi construcţii, situat în T.6, P.25 cu vecinii: N- CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS 6 şi 1.000 mp teren arabil intravilan situat în T.6,  P.25/1 cu vecinătăţile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- rest proprietate, prin certificatul de moştenitor 40/13.02.2008 şi actul de partaj voluntar, în cazul pârâţilor titlurile fiind reprezentate de sentinţa civilă nr. 2111/24.11.2009 (f-15 ds. fond), pronunţată de Judecătoria Găeşti, în dosarul 1549/232/2009, pentru terenul în suprafaţă de 500 mp situat în comuna CC, situat în T.6,  P.26 cu vecinătăţile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS6.

Constată în plus instanţa de apel că în privinţa pârâţilor actul de proprietate al autorilor este reprezentat de titlul de proprietate nr. 79222/1996 (f-53 ds. fond) şi  sentinţa civilă nr. 150/28.01.2009 pronunţată de Judecătoria Găeşti (f-13 ds. fond) prin care au fost împărţite bunuri imobile din titlul de proprietate menţionat, cei 500 mp din actul de proprietate al pârâţilor făcând parte dintr-un lot de 1000 mp, care a fost împărţit la partaj – prin sentinţa civilă nr. 150/2009- in două loturi.

Conform raportului de expertiză refăcut şi completat, întocmit de către expertul judiciar desemnat de instanţa de apel (a se vedea în special concluziile de la f-132 şi urm.), reclamanta deţine în prezent în fapt 1610,00 mp în T6, P25,25/1, având un deficit faţă de suprafaţa din titlu de 390,00 mp, în timp ce pârâţii deţin 806,00 mp, având un excedent de 306,00 mp faţă de suprafaţa din actul de proprietate, suprafaţa acestora totală fiind formată din 500,00 mp conform actului de proprietate şi 306,00 mp situaţi în continuarea suprafeţei de 500,00 mp.

În baza constatărilor aceluiaşi expert judiciar desemnat în apel, CC, instanţa de apel constată că suprafaţa revendicată de către partea reclamantă este de 44,00 mp şi vizează exclusiv porţiunea proprietăţii pârâţilor învecinată celei deţinute de reclamantă în baza titlurilor de proprietate menţionate anterior, nu şi excedentul de 306,00 mp.

Reţine aşadar instanţa de apel că ne aflăm în situaţia în care astfel cum se admite constant în doctrina şi practica în materie instanţa este chemată a face o comparare a titlurilor părţilor în vederea stabilirii dreptului şi titlului favorabil.

În cauză, se constată în primul rând că părţile nu au făcut dovada unor elemente materiale de delimitare a proprietăţilor stabile, neschimbate ori necontestate în dreptul căii de acces spre drumul public iar gardul edificat recent este contestat de către reclamantă întrucât nu a respectat amplasamentul pe care îl avea în vedere în momentul în care şi-ar fi dat acordul în sensul edificării lui. În acest sens nu poate fi reţinută susţinerea pârâţilor că ar fi existat un acord pentru edificarea gardului pe amplasamentul invocat iar concluziile raportului de expertiză urmează a fi înlăturate în această privinţă. Şi aceasta întrucât din interogatoriul propus pârâţilor coroborat cu răspunsurile la interogatoriul propus de către pârâţi (f-66 ds. fond) rezultă că acordul reclamantei pentru edificarea gardului actual a fost dat condiţionat şi nu a vizat o renunţare la dreptul său de proprietate.

Întemeiată a considerat instanţa de apel a fi critica şi totodată solicitarea apelantei ca având în vedere împrejurările de fapt menţionate, care conduc către o imposibilitate de stabilire a caracterului preferabil exclusiv prin raportare exclusiv la titlurile de poprietate, să se aibă în vedere şi planurile anterioare, cu precădere cel parcelar întocmit de către autorităţile locale.

Or, luând în considerare şi aceste planuri, cu precădere cel parcelar (f-7 ds. fond) şi raportându-le la planurile întocmite de către expertul desemnat (f-139 şi urm.) se poate observa în mod clar o diferenţă a deschiderii la calea publică a celor două proprietăţi, în cazul proprietăţii reclamantei constatându-se un deficit în timp ce în cazul proprietăţii pârâtului un excedent faţă de deschiderile menţionate în respectivele planuri.

Această împrejurare coroborată cu înscrisurile depuse şi declaraţiile unora din martorii audiaţi (martorul CC admiţând că linia de hotar era diferită anterior de cea actuală iar martorul CC a relatat existenţa unui acord însă condiţionat al reclamantei în sensul edificării gardului) conduce către concluzia că acţiunea părţii reclamante este întemeiată în privinţa revendicării suprafeţei de 44,00 mp teren evidenţiată în raportul de expertiză şi planul anexă la acesta.

Contrar susţinerilor pârâţilor instanţa de apel consideră că tocmai lămurirea chestiunii întinderii drepturilor de proprietate invocate de către părţi, inclusiv a împrejurărilor de fapt şi de drept privind revendicarea, conduce pe cale de consecinţă şi la stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile vecine, grăniţuirea având natura unei simple operaţiuni materiale de delimitare a unor proprietăţi care nu aduce prin ea însăşi în discuţie acapararea unor terenuri.

Instanţa consideră de asemenea lipsită de fundament juridic reţinerea instanţei de fond în sensul că eventuala atitudine a reclamantei de a permite şi eventual contribui la construirea gardului ar echivala cu o cedare a suprafeţei (renunţarea la drept având natura unui act de juridic de dispoziţie neputând fi dedusă) ori că ulterioara formulare a prezentei acţiunii ar constitui un abuz de drept care să justifice o soluţie de respingere a revendicării (sancţionarea unui eventual abuz de drept neputând conduce la negarea dreptului ci eventual restabilirea exerciţiului dreptului în limitele legale).

Contrar celor reţinute de prima instanţă de fond, instanţa de apel consideră prin raportare şi la concluziile raportului de expertiză întocmit şi completat în apel şi a planurilor anexă (menţiunile referitoare la amplasarea fosei septice) că devin incidente dispoziţiile Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997 (art. 34 din cap. Cap. IV privind Norme de igienă referitoare la colectarea şi îndepărtarea reziduurilor lichide) care se coroborează cu cele din art. 610 C.civ. din 1864 care sunt o aplicaţie în materie a regulilor general aplicabile în raporturile de vecinătate şi care impun ca lucrarile să fie edificate astfel incat sa nu aduca vatamare vecinului. Or, în cauză se constată o astfel de vătămare prin edificarea fosei septice pe porţiunea de 1,87 mp pe proprietatea apelantei.

Considerentele expuse în privinţa acestei lucrări se impun şi în privinţa celor două ferestre F1, F2 identificate şi reprezentate şi ele în raportul de expertiză menţionat anterior, întrucât şi în cazul acestora se constată că prin edificarea lor de produc vătămări exerciţiului normal al dreptului de proprietate al apelantei în condiţiile în care ele au vedere direct către proprietatea apelantei/pot fi folosite în acest scop. În drept, se reţin a fi aplicabile dispoziţiile art. 611 şi urm. C.civ. din 1864. Şi în privinţa acestui capăt de cerere intimaţii au susţinut că inconvenientele provocate prin edificarea acestor ferestre ar fi dispărut urmare a montării unor panouri din material opac însă instanţa apreciază că doar în modalitatea stabilită în dispozitiv poate fi realizată finalitatea, admisă de altfel şi de către intimaţi, respectării exerciţiului normal al drepturilor de proprietate al apelantei şi a raporturilor de vecinătate, cu atât mai mult cu cât intimaţii nu au negat încălcarea dispoziţiilor legale prin edificarea acestor ferestre. Nu poate fi reţinută nici în acest caz pretinsa acceptare a deschiderii ferestrelor ori edificării acestora pentru considerentele expuse deja în privinţa capătului de cerere având ca obiect revendicare.

În privinţa cererii de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată instanţa de apel apreciază că aceasta este întemeiată în condiţiile în care cererea de apel a fost admisă iar partea a depus dovezi în susţinere acesteia reprezentate de chitanţele de achitare a taxelor judiciare de timbru, onorarii de expert. În drept se reţin a fi aplicabile dispoziţiile art. 453 C.p.c. potrivit cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată să plătească părţii adverse să plătească cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive de fapt şi de drept instanţa a decis admiterea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă CC, CNP CC, domiciliată în CC, împotriva sentinţei civile nr. 503/19.03.2015, pronunţată de Judecătoria Găeşti,  în dosar nr. X/232/2013, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi CC şi CC, domiciliaţi în CC.

 Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul descris de punctele 45-43-72-73-74-75-76,  potrivit schiţei anexă la raportul de expertiză (fila 140 dosar apel), al obligării intimaţilor pârâţi de a lăsa în deplină proprietate reclamantei suprafaţa de 44 mp teren, evidenţiată în aceeaşi schiţă de plan, prin haşurarea în culoare roşie, al obligării aceloraşi intimaţi la ridicarea fosei septice în porţiunea de 1,87 m.p. edificată pe proprietatea apelantei, precum şi al montării geamurilor mate la ferestrele F1 şi F 2.

Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.

Obligă pe intimaţii pârâţi la 2393 lei cheltuieli de judecată.

Respinge cererea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă .

Pronunţată în şedinţa publică din data de  13.03.2017.

Domenii speta

Spete similare