Lovituri cauzatoare de moarte. Circumstanța atenuantă a scuzei provocării. Sintagma „membru de familie”

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 Cod Penal. Ca situație de fapt s-a reținut în sarcina acestuia că la data de 02.03.2017, pe fondul unor discuții contradictorii cu victima S.F. (văr primar), i-ar fi aplicat acestuia din urmă o lovitură de pumn în zona capului (sub nivelul urechii stângi), cauzând astfel un traumatism cranio-cerebral cu hemoragia subrahnoidiană care a cauzat decesul.

La ultimul termen de judecată, în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei au fost formulate două solicitări:

- reprezentantul Parchetului a solicitat reținerea incidenței dispozițiilor art. 199(1) Cod Penal, având în vedere calitatea de văr primar a vicitmei raportat la inculpat

- inculpatul a solicitat reținerea incidenței circumstanței atenuante a scuzei provocării, prevăzute de art. 75(1)(a) Cod Penal.

În ceea ce privește solicitările formulate de părți și participanții procesuali referitoare la încadrarea juridică, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 199(1) Cod Penal, „dacă faptele prevăzute de art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime”. Cât privește definiția sintagmei membru de familie, art. 177(1) arată că prin aceasta se înțelege

„(a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;

(b) soţul;

(c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.”

Prin urmare, în categoria membrilor de familie intră (printre altele) următoarele categorii de rude:

- ascendenții, respectiv părinții, bunicii, străbunicii, stră-străbunicii, etc., mergând fără limită de grad de rudenie

- descendenții, respectiv copii, nepoții (adică copii copiilor), strănepoții, stră-strănepoții, etc., mergând fără limită de grad de rudenie

- frații și surorile

- copii fraților și surorilor – descendenții de gradul I al fraților și surorilor. În privința acestei categorii de rude, o parte a doctrinei judiciare a apreciat că aceasta ar include atât verii primari, cât și unchii și mătușile, opinie cu care din păcate prezentul complet nu este de acord. Sintagma copil nu este definită ca atare de către Codul Civil, însă o serie întreagă de dispoziții duc la concluzia mai mult decât neechivocă că aceasta este limitată doar la descendenții de gradul I (a se vedea dispozițiile art. 405, care la alin. (3)(a) arată că părinții și copii sunt rude de gradul întâi). Prin urmare, contrar orientării doctrinare existente, Tribunalul a apreciat că în materie de rudenie colaterală, calitatea de membru de familie nu merge mai departe de descendenții de gradul I ai fraților și surorilor.

În ceea ce privește reținerea incidenței circumstanței atenuante a scuzei provocării, prevăzute de art. 75(1)(a) Cod Penal, Tribunalul a apreciat că și această solicitare urmează a fi respinsă. Potrivit textului de lege relecvant, constituie circumstanță atenuantă legală „săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă”. În cauza de față, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că în momentele imediat anterioare săvârșirii infracțiunii victima l-ar fi lovit cu capul în zona feței pe inculpat, ceea ce a determinat reacția acestuia din urmă de a lovi cu pumnul victima. Analizând dispozițiile legale anterior citate, s-ar putea aprecia că în principiu provocarea poate consta într-un act de violență fizică. Totuși, pentru a fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75(1)(a) Cod Penal, aceste acte de violență fizică ar trebui să aibă o anumită intensitate, astfel încât să justifice o reacție de o asemenea amploare și care să ducă în final la decesul autorului provocării. În cauza de față, agresiunea victimei a constat într-un singur act de violență, act la care răspunsul inculpatului a fost aplicarea unei lovituri care a provocat decesul în mod aproape instantaneu.

Pe cale de consecință, se reținut că fapta inculpatului Z.V. care, la data de 02.03.2017, pe fondul unor discuţii contradictorii, i-a aplicat victimei S.F. o lovitură cu pumnul în zona capului (sub nivelul urechii stângi), cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu hemoragie subarahnoidiană care a dus la decesul acestuia, constituie infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 195 Cod penal, fără a se reține incidența dispozițiilor art. 75(1)(a) ori art. 199(1) Cod Penal.

Domenii speta

Spete similare