Litigiu privind funcţionarii publici statutari – Constatare nulităţii absolute a deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare, exclusiv ca urmare a declarării ca neconstituţionale a unor texte normative

Instanţa deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea de contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr. de mai sus, reclamantul A (persoană fizică) a chemat în judecată pe pârâţii B (persoana juridică) şi C (persoana juridică) solicitând:

- anularea dispoziţiei nr. 2585159 din data de 2 septembrie 2013 emisă de către intimat prin care s-a dispus sancţionarea sa disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 20% pe o perioadă de trei luni, ca fiind nelegală şi netemeinică;

- anularea dispoziţiei nr. 306218 din data de 8 octombrie 2013 emisă de către intimat, prin care a fost respinsă contestaţia pe care a formulat-o împotriva dispoziţiei nr. 2585159 din data de 2 septembrie 2013, ca fiind nelegală şi netemeinică;

- obligarea intimatului la plata drepturilor salariale cuvenite pentru cele trei luni în care au fost diminuate cu 20% potrivit dispoziţiei nr. 2585159 din data de 2 septembrie 2013 emisă de intimat, actualizate;

- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamantul arată că este angajat al intimatului şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră … în calitate de agent principal de poliţie, agent III în cadrul compartimentului ture de serviciu al Sectorului Poliţiei de Frontieră ...

Arată că prin Dispoziţia nr. 2584953 din data de 17 iunie 2013 emisă de către intimat, în conformitate cu prevederile art. 59 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.600/2005 şi al rezoluţiei şefului inspectoratului pe Raportul de verificare a aspectelor semnalate în lucrarea nr.2592330 din 4 iunie 2013 s-a dispus efectuarea unei cercetări prealabile de către domnul comisar şef de poliţie D a presupuselor fapte pe care le-ar fi săvârşit el, arată reclamantul.

Învederează reclamantul că potrivit dispoziţiei mai sus menţionate faptele care urmau să formeze obiectul cercetării disciplinare erau că, în data de 30 mai 2013, între orele 01.32.38-01.34.15 a efectuat singur controlul de frontieră şi a permis intrarea în ţară a autoturismului cu numărul de înmatriculare românesc SM … şi că la data de 2 iunie 2013 am permis intrarea în ţară a autoturismelor cu numerele de înmatriculare româneşti SM …, SM … şi SM … care transportau ţigări peste limita legală impusă de lege.

Urmare a acestei dispoziţii a fost citat prin citaţia nr. 2656274 din 2 iulie 2013 pentru ziua următoare, respectiv cea de 3 iulie 2013 pentru a i se aduce la cunoştinţă cele două fapte care fac obiectul cercetării sale disciplinare menţionate mai sus, precum şi pentru a-i da posibilitatea de a întocmi raportul explicativ pentru „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege", faptă prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b). din Ordinul Ministerului Apărării şi Internelor nr. 400/29 octombrie 2004 şi art. 57 lit. b). din Legea nr. 360/2002.

Ca urmare a invitaţiei comisarului şef de poliţie D, ofiţer însărcinat cu cercetarea prealabilă a celor două fapte menţionate mai sus, reclamantul arată că a întocmit raportul din data de 3 iulie 2013 formulându-şi apărarea, în mod exclusiv, doar cu privire la cele două fapte care i-au fost imputate, respectiv că, în data de 30 mai 2013, între orele 01.32.38-01.34.15 a efectuat singur controlul de frontieră şi a permis intrarea în ţară a autoturismului cu numărul de înmatriculare românesc SM … şi că la data de 2 iunie 2013 a permis intrarea în ţară a autoturismelor cu numerele de înmatriculare româneşti SM …, SM … şi SM … care transportau ţigări peste limita legală impusă de lege.

Cu toate acestea, ca urmare a emiterii şi comunicării către el, arată reclamantul, a dispoziţiei nr.2585159 din data de 2 septembrie 2013 emisă de către intimat prin care s-a dispus sancţionarea lui disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 20% pe o perioadă de trei luni, a constatat că a fost sancţionat disciplinare pentru o altă faptă decât cea care a făcut obiectul cercetării disciplinare şi cu privire la care şi-a formulat apărarea.

In concreto, prin dispoziţia contestată prin primul capăt de cerere arată că a fost sancţionat pentru săvârşirea abaterii de „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege", faptă prevăzută de art.12 alin.1 lit.b) din Ordinul Ministerului Apărării şi Internelor nr.400/29 octombrie 2004 şi art.57 lit.b) din Legea nr.360/2002, reţinându-se, în sarcina lui că, „la data de 02/03 iunie 2013, între orele 23.25-01.53, fiind planificat în serviciu la controlul documentelor de călătorie pe sensul de intrare ALL PASSPORT în P.T.F. …, a executat controlul de frontieră la un număr de 26 mijloace auto, din care 19 pe sensul I NON UE (ALL PASSPORT) şi 7 pe sensul I UE(UE/CEE/CH), fără a implementa în bazele de date persoanele şi mijloacele de transport, manifestând superficialitate şi formalism în efectuarea controlului, prin ignorarea indicatorilor de risc şi a profilelor de risc transmise de I.T.P.F. B şi ai S.P.F. …, în condiţiile în care a fost stabilit la nivel naţional ca obiectiv prioritar combaterea contrabandei şi a evaziunii fiscale".

Raportat la această împrejurare, constând în sancţionarea sa disciplinară, arată reclamantul, pentru alte fapte decât cele pentru care a fost cercetat în cadrul procedurii cercetării disciplinare, în opinia lui, cercetarea disciplinară este lovită de nulitate absolută, nulitate care atrage, în mod implicit şi potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale şi nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 2585159 din data de 2 septembrie 2013 emisă de către intimat prin care s-a dispus sancţionarea  disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 20% pe o perioadă de trei luni.

Precizează reclamantul că este evident faptul că, sancţionarea lui disciplinară pentru abateri disciplinare care nu au făcut obiectul unei cercetări disciplinare prealabile contravine prevederilor art. 59 alin. 1 teza I din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care prevăd expresis verbis că „Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplica numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea consiliilor de disciplina, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină."

Or, sancţionarea lui disciplinară pentru fapta mai sus menţionată în condiţiile în care nu a fost cercetat disciplinar pentru această faptă este nelegală şi abuzivă.

În aceeaşi ordine de idei, arată că este evident faptul că i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare, astfel cum este el prevăzut de art. 6 paragraful I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului întrucât, fiindu-i pus în vedere faptul că trebuie să formuleze raport cu privire la faptul că în data de 30 mai 2013, între orele 01.32.38-01.34.15 a efectuat singur controlul de frontieră şi a permis intrarea în ţară a autoturismului cu numărul de înmatriculare românesc SM … şi că la data de 2 iunie 2013 a permis intrarea în ţară a autoturismelor cu numerele de înmatriculare româneşti SM …, SM … şi SM … care transportau ţigări peste limita legală impusă de lege, s-a apărat doar cu privire la aceste fapte. Or, reclamantul arată că a fost sancţionat pentru o cu totul şi cu totul altă aşa numită abatere disciplinară, faţă de care nu i s-a acordat posibilitatea de a formula apărări.

Acest lucru contravine prevederilor art. 59 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, potrivit cărora „Ascultarea celui în cauză şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii. Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării si sa solicite probe în apărare."

Este evident, arată reclamantul, că nu i-a fost adusă la cunoştinţă această ultimă abatere pentru care a fost sancţionat, motiv pentru care a fost în imposibilitatea de a formula un punct de vedere cu privire la aceasta, de a formula apărări ş.a.m.d.

În concluzie, arată că din argumentele expuse în cele ce preced, rezultă dincolo de orice dubiu că dispoziţiile contestate sunt nelegale, având un caracter abuziv, motiv pentru care se impune anularea acestora.

În ceea ce priveşte motivele de netemeinicie ale dispoziţiei nr. 2585159 din data de 2 septembrie 2013 emisă de către intimat prin care s-a dispus sancţionarea sa disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 20% pe o perioadă de trei luni reclamantul face precizarea că nu se face vinovat nici de cele două fapte care, în opinia intimatului, constituie abateri disciplinare cu privire la care s-a efectuat cercetarea disciplinară şi nici de fapta prevăzută de art.12 alin.1 lit.b). din Ordinul Ministerului Apărării şi Internelor nr. 400/29 octombrie 2004 şi art. 57 lit. b). din Legea nr. 360/2002, reţinându-se, în sarcina sa, arată reclamantul, că „la data de 02/03 iunie 2013, între orele 23.25-01.53, fiind planificat în serviciu la controlul documentelor de călătorie pe sensul de intrare ALL PAS SPORT în P.T.F. …, am executat controlul de frontieră la un număr de 26 mijloace auto, din care 19 pe sensul I NON UE (ALL PASSPORT) şi 7 pe sensul I UE(UE/CEE/CH), fără a implementa în bazele de date persoanele şi mijloacele de transport, manifestând superficialitate şi formalism în efectuarea controlului, prin ignorarea indicatorilor de risc şi a profilelor de risc transmise de I.T.P.F. B şi ai S.P.F. …, în condiţiile în care a fost stabilit la nivel naţional ca obiectiv prioritar combaterea contrabandei şi a evaziunii fiscale".

Reclamantul începe combaterea abaterii disciplinare pentru care a fost sancţionat, prin a arăta faptul că, aceasta nu există.

Astfel, persoanele care se aflau în cele 26 mijloace auto, erau cu toţii, fără excepţie, cetăţeni ai Uniunii Europene în privinţa cărora nu există obligaţia legală de a le implementa datele personale în baza de date, procedura de control care se aplică acestor categorii de persoane fiind, potrivit legii, controlul minim, astfel cum rezultă din Anexa nr. 3 din Instrucţiunile de aplicare a Regulamentului nr. 562/2006 - Codul Frontierelor Schengen.

Pe de altă parte, implementarea datelor personale în baza de date este obligatorie doar pentru cetăţenii proveniţi din state care nu fac parte din Uniunea Europeană, deci non europene. Cu alte cuvinte, doar pentru aceşti cetăţeni, denumiţi în limbajul uzual „terţi" este obligatoriu controlul amănunţit.

De asemenea, reclamantul face precizarea că, la terminarea turei de serviciu din data de 02/03 iunie 2013 a implementat numeric atât numărul persoanelor cu cetăţenia Uniunii Europene, cât şi autoturismele cu care acestea au trecut frontiera, în baza de date.

Totodată, prin dispoziţia contestată, i s-a imputat faptul că ar fi dat dovadă de „superficialitate şi formalism în efectuarea controlului, prin ignorarea indicatorilor de risc şi a profilelor de risc transmise de I.T.P.F. B şi ai S.P.F. …, în condiţiile în care a fost stabilit la nivel naţional ca obiectiv prioritar combaterea contrabandei şi a evaziunii fiscale" şi că astfel ar fi încălcat prevederile cap. IX subcapitolul 2 din Concepţia I.T.P.F. B nr. S/2401823/9 aprilie 2013 şi capitolul D, subcapitolul 1, paragrafele 8 şi 17 din fişa postului nr. 2489652/14 martie 2012.

Precizează reclamantul că susţinerea este falsă.

Astfel, potrivit prevederilor cap. IX subcapitolul 2 din Concepţia I.T.P.F. B nr. S/2401823/9 aprilie 2013 controlul peste trecerea frontierei cu Ucraina se organizează după standarde europene, regula fiind aceea că persoanele ce îşi exercită dreptul comunitar al libertăţii de mişcare vor fi supuse unui control minim pentru stabilirea identităţii acestora pe baza prezentării actelor de călătorie.

Acest principiu este consacrat, astfel cum arătat mai sus, şi de Anexa nr. 3 din Instrucţiunile de aplicare a Regulamentului nr. 562/2006 - Codul Frontierelor Schengen.

Persoanele şi autoturismele care fac obiectul cercetării, au fost controlate de către el, arată reclamantul, cu respectarea strictă a procedurilor de lucru stabilite prin normele legislative mai sus menţionate.

Având în vedere că nu existau informaţii legate de aceste persoane, acestea şi/sau autoturismele conduse de către acestea nu erau date în consemn local sau general, reclamantul arată că nu a avut nicio suspiciune legată de aceste persoane, nu i-a fost comunicat de Birourile C.M.I.I.T. (Combaterea Migraţiei Ilegale şi a Infracţionalităţii Transfrontaliere), respectiv Analiză risc, faptul că persoanele care circulau în cele 26 de autoturisme ar avea preocupări nelegale, pe linia contrabandei cu ţigări ori cu alte bunuri prohibite de lege, este evident că, în mod legal şi temeinic, nu era necesară efectuarea unui control amănunţit, neexistând niciun element care să justifice un atare demers din partea lui.

În continuare, arată că după ce a asistat la controlul vamal efectuat, a permis intrarea în România a persoanelor şi autoturismelor respective.

În altă ordine de idei, arată că prin dispoziţia atacată i se impută nerespectarea prevederilor capitolului D, subcapitolul 1, paragrafele 8 şi 17 din fişa postului nr. 2489652/14 martie 2012.

Potrivit, paragrafului 8 din fişa postului, poliţistul de frontieră „desfăşoară activităţi pentru constatarea faptelor penale şi efectuează cercetări în legătură cu acestea, potrivit legii". Face precizarea că, prin modul în care şi-a desfăşurat activitatea, a procedat întocmai potrivit reglementărilor legale mai sus menţionate, neavând cunoştinţă despre nicio faptă penală care să fi fost săvârşită de către vreuna din persoanele aflate în cele 26 de autoturisme care au intrat în ţară.

Împrejurarea ulterioară că într-una din aceste maşini s-au descoperit, în locaşuri ascunse şi anume amenajate, mai multe cartuşe de ţigări, este exclusiv rezultatul unei acţiuni pe linia combaterii contrabandei cu ţigări de provenienţă ucrainiană organizată de cadre de la biroul C.M.I.I.T. şi C.S.O. (Compartimentul Sprijin Operativ) ale S.T.P.F. …, fără nicio legătură de cauzalitate cu modul în care şi-a desfăşurat activitatea.

În continuare, potrivit paragrafului 17 din fişa postului, poliţistul de frontieră „împreună cu organul vamal acţionează pentru descoperirea de bunuri şi alte materiale prohibite de legea română şi în cooperare iau măsurile necesare pentru a preveni încălcarea prevederilor actelor normative care reglementează trecerea frontierei". Referitor la acest text legal, reclamantul face următoarele precizări:

1. Prevederile art.20 din H.G. nr.445/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în M.Of. nr.346 din 24 mai 2002 reglementează atât succesiunea controlului pentru trecerea frontierei de stat, cât şi categoriile de bunuri care sunt în responsabilitatea expresă a poliţistului de frontieră la efectuarea controlului de frontieră. Astfel, acest text legal prevede, în mod expres că „Efectuarea controlului pentru trecerea frontierei de stat va avea următoarea succesiune, după caz:

a) controlul sanitar, sanitar-veterinar, fitosanitar şi pentru protecţia mediului;

b) controlul efectuat de Regia Autonomă „Administraţia Naţională a Drumurilor din România";

c) verificarea de către poliţia de frontieră a documentelor de trecere a frontierei de stat şi a persoanei, a respectării regimului armelor, muniţiilor, substanţelor explozive, precum şi a celorlalte substanţe prevăzute la art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001;

d) efectuarea controlului vamal.

În continuare, arată că potrivit art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001* privind frontiera de stat a României, substanţele prohibite sunt: substanţele explozive, materialele biologice cu potenţial de contaminare în masă, substanţele stupefiante sau psihotrope şi medicamentele care conţin substanţe stupefiante sau psihotrope în cantităţi mai mari decât cele necesare pentru tratamentul personal, precum şi dispozitivele sau recipientele încărcate cu substanţe toxice sau radioactive aflate asupra persoanelor sau, după caz, în mijloacele de transport rutiere, feroviare, navale ori aeriene care trec frontiera de stat română.

Conform legislaţiei în vigoare, competenţa în ceea ce priveşte produsele accizabile intră în sarcina expresă a Autorităţii Vamale. Reafirmă faptul că nu a deţinut date şi informaţii că persoanele şi autoturismele în cauză ar avea preocupări privind contrabanda cu ţigări.

Dimpotrivă, în ceea ce priveşte aceste persoane şi autoturisme, reclamantul  arată că a efectuat controlul vamal potrivit prevederilor art. 20 din H.G. nr. 445/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr.105/2001* privind frontiera de stat a României, publicată în M.Of. nr. 346 din 24 mai 2002, a asistat la controlul vamal, a verificat interioarele autoturismelor în vederea descoperirii de bunuri prohibite, iar în urma liberului de vamă, a permis intrarea în tară a acestora.

Din economia prevederilor legale mai sus invocate, precum şi din modalitatea în care şi-a desfăşurat activitatea în perioada de referinţă în care s-a constatat, în mod greşit, de către intimat săvârşirea abaterii disciplinare, reclamantul arată că se pot desprinde, fără echivoc două concluzii:

1. Reclamantul a respectat întocmai toate prevederile legale care reglementează modalitatea în care este obligat să efectueze controlul de frontieră;

2. Faptele reţinute în sarcina sa, arată reclamantul, nu există, în sensul că nu a săvârşit nicio abatere disciplinară, prin urmare, sancţionarea sa disciplinară prin diminuarea salariului cu procentul maximal de 20% este nelegală şi abuzivă.

În altă ordine de idei, face precizarea că intimatul nu a avut în vedere faptul că, nu doar că nu a mai fost sancţionat pentru săvârşirea vreunei abateri disciplinare, dar a învederat toate argumentele de fapt şi de drept pentru care nu se face vinovat de faptele imputate.

Summa summarum, având în vedere considerentele mai sus exprimate reclamantul solicită admiterea prezentei contestaţii astfel cum a fost formulată.

În drept, invocă prevederile art.61 alin.3 din Legea nr.360/2002, precum şi prevederile legale mai sus menţionate.

Pârâtul B, prin Întâmpinarea formulată, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Argumentele invocate de pârât în susţinerea poziţiei sale procesuale faţă de pretenţiile reclamantului sunt următoarele:

Prin Dispoziţia Şefului B nr.2585159 din 02.09.2013 reclamantul A a fost sancţionat disciplinar cu „diminuarea drepturilor salariate pentru funcţia îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni", conform prevederilor art.58 lit. b) din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

În sarcina poliţistului s-a reţinut abaterea disciplinară de „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege" prevăzută la art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 12 alin.(l) lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, constând în aceea că, la data de 02/03.06.2013, între orele 23.25 - 01.53, fiind planificat în serviciu la controlul documentelor de călătorie pe sensul de intrare „ALL PASSPORT" în P.T.F. …, a executat controlul de frontieră la un număr de 26 mijloace auto, din care 19 pe sensul „I" NON UE (ALL PASSPORT) şi 7 pe sensul „I" UE (UE/CEE/CH), fără a implementa în bazele de date persoanele şi mijloacele de transport, manifestând superficialitate şi formalism în efectuarea controlului, prin ignorarea indicatorilor de risc şi a profilelor de risc transmise de I.T.P.F. B şi ai S.P.F. …, în condiţiile în care a fost stabilit la nivel naţional ca obiectiv prioritar combaterea contrabandei şi evaziunii fiscale.

Arată că prin săvârşirea faptelor sus-menţionate, reclamantul A a încălcat prevederile:

- cap.IX - Dispozitivul de control al Frontierelor, subcapitolul 2 - Controlul trecerii frontierei, din Concepţia B privind controlul frontierelor nr.S/2.401.823 din 09.04.2013, paragraful „Efectuarea controlului de frontieră se face în faţa tonetei de control a poliţistului de frontieră, în afara situaţiilor când pasagerii sunt controlaţi în interiorul mijloacelor de transport (autocare, microbuze) ";

- Fişei Postului nr.2.489.652 din 14.03.2012, cap.D, subcapitolul 1- Sarcini şi îndatoriri zilnice, paragraful 8 - „desfăşoară activităţi pentru constatarea faptelor penale şi efectuează cercetări în legătură cu aceasta, conform legii" şi paragraful 17 „ împreună cu organul vamal acţionează pentru descoperire de bunuri şi alte materiale prohibite de legea română şi în cooperare iau măsurile necesare pentru a preveni încălcarea prevederilor actelor normative care reglementează trecerea frontierei".

Împotriva dispoziţiei Şefului B de sancţionare disciplinară, reclamantul a formulat contestaţie la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, contestaţie care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Dispoziţia I.G.P.F. nr.306218 din 08.10.2013.

Arată pârâtul că, prin Raportul de verificare nr.2592371 din 14.06.2013 întocmit de către Biroul Control din cadrul B s-a propus Şefului Inspectoratului efectuarea unei cercetări prealabile faţă de agentul principal de poliţie A din cadrul S.P.F. … în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei abaterii disciplinare de „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege" pentru săvârşirea următoarelor fapte:

- la data de 30.05.2013, între orele 01.32.28 - 01.34.15, agentul a efectuat singur controlul de frontieră şi a permis intrarea în ţară a autoturismului cu nr. de înmatriculare românesc SM …;

- la data de 02.06.2013 a permis intrarea în ţară a autoturismelor cu numerele de înmatriculare româneşti SM …, SM … şi SM …, care transportau cantităţi mari de ţigări, peste limita legală impusă de lege, respectiv 4.620 pachete de ţigări.

După efectuarea cercetării prealabile, conform Raportului de cercetare prealabilă nr.2656720 din 09.08.2013, în sarcina reclamantului A, s-au reţinut următoarele:

- la data de 02/03.6.2013, în intervalul orar 20.00 - 08.00, reclamantul a fost planificat în serviciu în P.T.F. … rutier, la controlul documentelor de călătorie pe sensul de intrare în ţară, cetăţeni NON UE (ALL PASSPORTS), conform Planului de acţiune al turei de serviciu nr.3 pentru dată de 02/03.06.2013 între orele 20.00-08.00;

- din verificările înregistrărilor camerelor de supraveghere ch 7 şi ch 8 (conform Procesului-verbal nr.2656545 din 01.08.2013), amplasate pe sensul de intrare în ţară în P.T.F. …, din data de 02/03.06.2013, între orele 23.00-02.00, rezultă că, începând cu ora 23.25, reclamantul a executat controlul de frontieră atât pe sensul de intrare în ţară, cetăţeni NON UE (ALL PASSPORTS), cât şi pe sensul de intrare în ţară, cetăţeni UE/CEE/CH, deşi nu a fost planificat în serviciu pe acest sens, la un număr de 26 de mijloace auto, din care 19 pe sensul NON UE (ALL PASSPORTS) şi 7 pe sensul UE/CEE/CH;

- în intervalul 23.30 - 23.38 al zilei de 02.06.2013, echipa de control formată din reclamantul A şi lucrătorul vamal E, după efectuarea superficială a controlului asupra persoanelor, autoturismelor şi bagajelor, au permis intrarea în ţară a autoturismelor cu numerele de înmatriculare româneşti SM …, SM … şi SM …, sosite succesiv în P.T.F. ...

Arată pârâtul faptul că cele 3 autoturisme fac parte dintre cele 26 de mijloace de transport controlate de către reclamant în intervalul orar 23.25 - 01.53.

În urma vizualizării imaginilor video înregistrate de sistemul de supraveghere din P.T.F. …, s-a constatat că reclamantul şi lucrătorul vamal verifică în mod superficial compartimentele autoturismelor menţionate mai sus, astfel că aceştia nu au descoperit cantităţile de ţigări ascunse în cele 3 autoturisme menţionate anterior.

Din studierea fotografiilor judiciare efectuate în Lucrarea penală nr.483492/2013 - Planşa fotografică nr. 83, foto 11 - se constată că ţigările ascunse după bancheta din spate a autoturismului cu numărul de înmatriculare SM … puteau fi observate cu uşurinţă prin simpla rabatare a cotierei centrale a banchetei din spate, fără a fi necesară demontarea unor piese sau subansamble ale autovehiculului

În raportul personal nr. RP.1815 din 05.07.2013, în cazul celor trei autoturisme identificate ulterior că transportau cantităţi semnificative de ţigări, reclamantul s-a limitat a invoca procedura de control specifică cetăţenilor UE/CEE/CH aplicată pe timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, precizând că nu a avut suspiciuni, nu a deţinut informaţii şi nu i-a fost comunicat de către Biroul Combaterea Migraţiei Ilegale şi Infracţiunilor Transfrontaliere sau Compartimentul Analiză de risc faptul că persoanele care se aflau în cele 3 autoturisme ar avea preocupări pe linia contrabandei cu ţigări, neconsiderând necesar efectuarea unui control amănunţit.

Contrar acestor susţineri ale reclamantului, în notele de caz întocmite de către Serviciul Supraveghere şi Controlul Trecerii Frontierei din cadrul I B înregistrate sub nr.2552666 din 06.03.2013, nr.2552667 din 06.03.2013, nr.2551473 din 05.02.2013 şi nr.2552807 din 11.03.2013, toate prelucrate pe bază de semnătură şi cu reclamantul A, se precizează lucrătorilor poliţiei de frontieră atât locaşurile special amenajate în interiorul autovehiculelor în care au fost descoperite ascunse cantităţi de ţigări, cât si măsuri concrete de prevenire si combatere a traficului ilicit de ţigări.

Astfel, arată că între locaşurile special amenajate în interiorul autovehiculelor în care au fost descoperite ascunse cantităţi de ţigări de provenienţă ucraineană în diferite cazuri sunt enumerate tocmai acele locaşuri în care au fost identificate ulterior ţigări în autoturismele cu numerele de înmatriculare SM …, SM … şi SM … (în bordul autoturismului, în roata de rezervă şi locaşul acesteia, în bancheta din spate, în cotiera banchetei din faţă sau din spate etc), autoturisme care au fost verificate în mod superficial de către reclamant împreună cu organul vamal.

Mai mult, arată că între măsurile concrete de prevenire şi combatere a traficului ilicit de ţigări prelucrate cu lucrători din P.T.F. … sunt stipulate următoarele:

- intensificarea controlului de frontieră, în special în momentul în care se constată o frecventă ridicată a tranzitului în …, la persoanele care declară că se deplasează în scop turistic si care nu justifică din punct de vedere economic deplasarea sau au domiciliul în localităţi situate la o distantă relativ mare de punctul de trecere a frontierei;

- monitorizarea persoanelor care tranzitează frecvent P.T.F. - urile şi care abandonează frecvent ţigări în favoarea statului, ca fiind principalii suspecţi de implicare în traficul ilicit cu ţigări.

Având în vedere aceste măsuri stabilite de către conducerea B, care au fost prelucrate cu întreg personalul de serviciu din punctele de trecere a frontierei, reclamantul avea obligaţia de a solicita organului vamal efectuarea un control amănunţit al celor trei autoturisme cu numerele de înmatriculare SM …, SM … şi SM … întrucât acestea se încadrau perfect în tiparul autovehiculelor şi persoanelor implicate în traficul ilicit de ţigări.

Cu toate acestea, arată că reclamantul a realizat controlul acestor autoturisme în intervale de timp cuprinse între 47 secunde şi 1 minut şi 41 secunde, fapt ce demonstrează superficialitate în efectuarea controlului, neţinându-se cont de indicatorii si profilurile de risc, în condiţiile în care a fost stabilit la nivel naţional ca obiectiv prioritar combaterea contrabandei şi evaziunii fiscale, manifestând neglijenţă în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici.

Precizează că susţinerile reclamantului potrivit cărora acesta avea obligaţia efectuării numai a unui control minim asupra acestor autovehicule sunt nefondate întrucât în Anexa nr.3 - Proceduri standardizate privind controlul la trecerea frontierei de stat la Instrucţiunile privind controlul trecerii frontierei de stat pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr.562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului aprobat prin Dispoziţia I.G.P.F. nr.9019 din 25.11.2008, în vigoare la data de 02.06.2013, controlul amănunţit constituie, din punct de vedere strict profesional, procedura standard de control a documentelor de călătorie, controlul minim urmărind doar aspectele legate de identitatea persoanei şi valabilitatea documentului de călătorie.

De asemenea, prevederile Anexei nr.3 din Instrucţiunile privind controlul trecerii frontierei de stat pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr.562/2006 vizează doar controlul documentelor de călătorie si nu modul de efectuare al controlului autovehiculelor, reclamantului făcând confuzie între controlul minim al documentelor de călătorie si controlul efectuat asupra autovehiculelor şi bagajelor.

Potrivit prevederilor art.18 din Anexa nr.l la H.G. nr.445/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, verificarea mijloacelor de transport, a mărfurilor şi bunurilor se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Arată pârâtul că Anexa nr.7 la Instrucţiunile privind controlul trecerii frontierei de stat pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr.562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului aprobat prin Dispoziţia I.G.P.F. nr.9019 din 25.11.2008, stabileşte procedurile standardizate privind efectuarea controlului de frontieră în punctele rutiere de trecere a frontierei.

Astfel, în Anexa nr.7 se precizează că pentru realizarea controlului traficului rutier mijloacele de transport trebuie să fie controlate atunci când există suspiciuni justificate cu privire la faptul că şoferul sau pasagerii vehiculului au comis o infracţiune sau o contravenţie. Totodată, conform aceleiaşi anexe, controlul mijloacelor de transport este un control poliţienesc şi, ca atare, legislaţia naţională va fi aplicată în timpul acestor controale.

Susţinerile reclamantului referitoare la inexistenţa unei obligaţii de efectuare a controlului amănunţit al autovehiculelor sunt nefondate deoarece, ultimul alineat al cap. IX - Dispozitivul de control al Frontierelor, subcapitolul 2 - Controlul trecerii frontierei, din Concepţia B privind controlul frontierelor nr.S/2.401.823 din 09.04.2013, prevede obligaţia poliţistului de frontieră din linia I de a asista, în mod obligatoriu, la controlul persoanelor şi mijloacelor de transport efectuat de către lucrătorul vamal si de a solicita efectuarea cu responsabilitate a controlului si, în funcţie de informaţiile existente, indicatorii si profilurile de risc, să solicite verificarea altor locuri care sunt pretabile pentru ascunderea persoanelor sau bunurilor.

Nu în ultimul rând, arată instanţei că este de notorietate faptul că prin punctele de trecere a frontierei cu …, în speţă P.T.F. …, se încearcă în mod constant introducerea de ţigări ascunse în diferite locaşuri ale autovehiculelor, mai mult sau mai puţin amenajate în acest scop, fapt cunoscut şi de către reclamant, căruia i-au fost prelucrate numeroase speţe similare în care au fost descoperite ţigări.

Prin urmare, arată că reclamantul nu trebuia avertizat sau sesizat de vreun al lucrător al instituţiei pentru a efectua sau a solicita organului vamal un control amănunţit al autovehiculelor, ci avea obligaţia, conform măsurilor stabilite de conducerea instituţiei şi pornind de la informaţiile existente, indicatorii şi profilurile de risc, să solicite organului vamal sau să efectueze personal verificarea locurilor pretabile pentru ascunderea ţigărilor.

Învederează că reclamantul se face vinovat şi de încălcarea prevederilor din Fişa Postului nr.2.489.652 din 14.03.2012, cap.D, subcapitolul 1- Sarcini şi îndatoriri zilnice, paragraful 17 potrivit cărora acesta „împreună cu organul vamal acţionează pentru descoperire de bunuri şi alte materiale prohibite de legea română şi în cooperare iau măsurile necesare pentru a preveni încălcarea prevederilor actelor normative care reglementează trecerea frontierei".

Astfel, în data de 30.05.2013, orele 01.32, pe sensul de intrare în ţară din P.T.F. …, reclamantul a efectuat singur controlul autoturismului cu numărul de înmatriculare SM …, în lipsa lucrătorului vamal, faptă confirmată de verificarea înregistrării camerelor de supraveghere ch 8 şi ch 11 existente în P.T.F. … din data de 30.05.2013, conform Procesului-verbal nr.2656004 din 09.08.2013.

Potrivit Concepţiei B privind controlul frontierelor nr.S/2.401.823 din 09.04.2013, ultimului alineat al cap. IX - Dispozitivul de control al Frontierelor, subcapitolul 2 - Controlul trecerii frontierei, poliţistului de frontieră din linia I are obligaţia de a asista, în mod obligatoriu, la controlul persoanelor şi mijloacelor de transport efectuat de către lucrătorul vamal, si de a solicita efectuarea cu responsabilitate a controlului şi, în funcţie de informaţiile existente, indicatorii şi profilurile de risc, să solicite verificarea altor locuri care sunt pretabile pentru ascunderea persoanelor sau bunurilor.

Referitor la susţinerile reclamantului privind îngrădirea dreptului la apărare, precum şi sancţionarea pentru o altă faptă decât cele pentru care s-a dispus efectuarea cercetării prealabile, pârâtul arată instanţei că în raportul de cercetare prealabilă nr. 2656720 din 09.08.2013, la pct. IV - „Concluziile cercetării prealabile", există menţiuni punctuale referitoare la cele trei mijloace de transport - SM …, SM … şi SM … - invocate la art.l alin.2 din Dispoziţia Şefului B nr.2584953 din 17.06.2013, menţiuni clare cu privire la permiterea intrării în ţară a celor 26 mijloace de transport (între care şi cele trei autoturisme cu numerele de înmatriculare sus-menţionate), precum şi la modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, respectiv controlul superficial la trecerea frontierei şi neimplementarea persoanelor/mijloacelor în bazele de date.

Arată că în raportul personal nr. RP.1815 din 05.07.2013, reclamantul a făcut referire la situaţia celor trei autoturisme identificate ulterior că transportau cantităţi semnificative de ţigări, astfel că susţinerea acestuia privind imposibilitatea formulării unei apărări în cursul cercetării prealabile este nefondată.

Conform Procesului-verbal de prezentare a raportului de cercetare prealabilă nr.2656752 din 12.08.2013, rezultă faptul că raportul de cercetare prealabilă a fost adus la cunoştinţa agentului principal de politie A la data de 10.08.2013, acesta declarând în faţa ofiţerului desemnat cu cercetarea prealabilă că nu are de formulat cereri în apărarea sa si nici obiecţiuni în legătură cu modul în care s-a desfăşurat procedura cercetării prealabile.

De asemenea, reclamantul a fost informat cu privire la concluziile verificărilor şi a avut posibilitatea să formuleze alte cereri în apărarea sa, conform prevederilor art. 32 alin.2 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I., şi implicit să-şi exprime nemulţumirea, verbal şi scris, cu privire la o eventuală altă faptă pentru care nu s-au făcut verificări şi i s-ar fi îngrădit dreptul la apărare.

Prin urmare, arată că susţinerile reclamantului potrivit cărora au fost încălcate prevederile art.59 din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările ulterioare, respectiv faptul că poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite probe în apărare, sunt nefondate, reclamantului fiindu-i prezentate toate înscrisurile din dosarul de cercetare prealabilă atât la momentul în care a formulat raportul nr. RP1815 din 05.07.2013 (în acest sens fiind Procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a materialului de sesizare nr.2656278 din 03.07.2013), cât şi cu ocazia prezentării Raportului de cercetare prealabilă (în acest sens fiind Procesul-verbal de prezentare a raportului de cercetare prealabilă nr.2656752 din 12.08.2013).

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de depune la dosarul cauzei Concepţia B privind controlul frontierelor în perioada 01.05.2013-30.04.2014 înregistrată sub nr.S/2.401.823 din 09.04.2013, pârâtul arată instanţei faptul că înscrisul este un document clasificat, având caracter „secret de serviciu", acesta putând fi transmis instanţei de judecată, cu respectarea prevederilor art. 26, 38 şi 39 din Anexa nr.l la H.G. nr.585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.

De asemenea, la dosarul de cercetare prealabilă se mai găsesc următoarele documente clasificate, având caracter „secret de serviciu":

- Planul de acţiune al turei de serviciu nr.3 pentru data de 02/03.06.2013 orele 20.00-08.00;

- Buletin de informare zilnică pentru S.P.F. … din data de 15.05.2013;

- Buletin de informare zilnică pentru S.P.F. … din data de 24.05.2013;

- Planificarea în serviciu a turei nr.3 pentru ziua de 02/03.06.2013 orele 20.00-08.00;

- Fişa de personal a reclamantului nr.S/2411398 din 17.06.2013.

Prin urmare, arată că documentele clasificate pot fi transmise la solicitarea instanţei de judecată cu condiţia ca aceasta să comunice instituţiei, potrivit prevederilor art.26 din Anexa 1 la H.G. nr.585/2002 cu modificările ulterioare („Transmiterea informaţiilor clasificate către alţi utilizatori se va efectua numai dacă aceştia deţin certificate de securitate sau autorizaţii de acces corespunzător nivelului de secretizare"), numele persoanele care vor avea acces sau în păstrarea cărora se vor afla înscrisurile, numărul şi data autorizaţiei/certificatului de acces la informaţii cu caracter „secret de serviciu", emitentul autorizaţiei/certificatului de acces la informaţii clasificate, pentru fiecare persoană care urmează să aibă acces la documentele clasificate.

Referitor la cererea de probaţiune formulată de către reclamant, respectiv interogatoriul instituţiei noastre, arătăm instanţei că, potrivit prevederilor art.194 lit.e) din Codul de procedură civilă, când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea prin interogatoriul pârâtului, în cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată.

Potrivit prevederilor art.355 C.proc.civ., statul şi celelalte persoane juridice de drept public vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica în prealabil, în condiţiile prevăzute la art. 194 lit. e).

Prin urmare, în temeiul prevederilor art.254 Cod.proc.civ., pârâtul solicită decăderea reclamantului din dreptul de a mai administra proba cu interogatoriul pârâtului.

Având în vedere aceste considerente, solicită respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A.

În drept, invocă prevederile art.205, 194, 355 şi 254 Cod.proc.civ.; Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările ulterioare.

Reclamantul răspunde întâmpinării pârâtului prin Răspunsul formulat (filele 43-47), prin care arată următoarele:

1. În primul rând, apărările formulate prin întâmpinare nu fac altceva decât să reia aspectele constatate în cuprinsul dispoziţiei nr.2585159 din data de 2 septembrie 2013 emisă de către intimat prin care s-a dispus sancţionarea lui disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 20% pe o perioadă de trei luni, precum şi în cuprinsul dispoziţiei nr.306218 din data de 8 octombrie 2013 emisă de către intimat, prin care a fost respinsă contestaţia pe care a formulat-o împotriva dispoziţiei nr. 2585159 din data de 2 septembrie 2013, fără a combate efectiv apărările sale.

2. Susţinerea intimatului potrivit căreia reclamantul a încălcat prevederile art.IX - Dispozitivul de control al Frontierelor, subcapitolul 2, precum şi prevederile fişei postului nr. 2.489.652 din data de 14 martie 2012, capitolul D subcapitolul 1, paragraful 8, sunt nefondate.

Astfel, arată reclamantul, nu numai că s-a suspus reglementărilor prevederii legale mai sus menţionate şi obligaţiilor de serviciu circumscrise prin fişa postului, însă a respectat cu stricteţe inclusiv celelalte prevederi legale care reglementează procedura efectuării controlului la trecerea frontierei şi, despre care, intimatul nici nu face vorbire.

Bunăoară, a respectat prevederile O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat, după cum urmează:

Art.5

„(1) Regimul juridic al frontierei de stat cuprinde totalitatea normelor prevăzute de legislaţia internă care privesc frontiera de stat şi desfăşurarea diferitelor activităţi în zona de frontieră, în zona aeroporturilor şi porturilor deschise traficului internaţional.

(2) Asigurarea respectării regimului juridic al frontierei de stat revine autorităţilor care au atribuţii privind controlul la trecerea frontierei de stat şi autorităţilor administraţiei publice locale.

Art. 8

(4) Trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri se face cu respectarea legilor ce reglementează regimul vamal.

Art. 12

(1) În punctele de trecere îşi desfăşoară activitatea personalul tuturor autorităţilor publice care au, potrivit legii, competenţe pe linia controlului la trecerea frontierei de stat.

(2) Atribuţiile personalului prevăzut la alin. (1) se stabilesc de autorităţile publice în structura cărora acesta funcţionează, potrivit prevederilor legale.

(3)  Autorităţile publice prevăzute la alin. (1) colaborează şi răspund, în limita competenţelor legale, de desfăşurarea în bune condiţii a traficului de călători, mijloace de transport, mărfuri şi de alte bunuri.

Art. 14

(1) Şeful punctului de trecere este poliţist de frontieră şi împreună cu şefii tuturor autorităţilor, care au, potrivit legii, competenţe de control la trecerea frontierei de stat pentru mărfuri şi călători, cooperează pentru organizarea activităţii de control.

(2)Abrogat.

(3) Poliţistul de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere este obligat să se sesizeze din oficiu asupra încălcării prevederilor legale referitoare la trecerea frontierei de stat şi la controlul trecerii frontierei de stat de către participanţii la traficul de frontieră şi personalul prevăzut la art. 12 alin. (1).

(4) În cazul existenţei unor suspiciuni întemeiate sau al unor informaţii referitoare la încălcarea reglementărilor legale la trecerea frontierei de stat, şeful punctului de trecere poate solicita, în scris, şefilor celorlalte autorităţi din punctul de trecere efectuarea unui alt control, mai amănunţit. Autorităţile solicitate au obligaţia efectuării acestui control.

Art. 17

(1) Controlul pentru trecerea frontierei de stat se efectuează în echipă constituită din personalul autorităţilor prevăzute la art. 12 alin. (1), ai cărei membri au atribuţii conform prevederilor legale speciale. Coordonarea echipei de control se face de către poliţistul de frontieră.

Art.18

(1) Controlul paşapoartelor şi al celorlalte documente pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de autorităţile române, precum şi al celor eliberate de autorităţile străine, recunoscute sau acceptate de statul român, potrivit legii, se face de către poliţistul de frontieră.

Art. 19

La trecerea frontierei de stat, după efectuarea controlului documentelor privind identitatea persoanelor autoritatea vamală efectuează controlul vamal, potrivit reglementărilor vamale."

Ca atare, din punctul de vedere al respectării prevederilor legale mai sus menţionate, reclamantul arată că nu i se poate imputa nimic, cu atât mai puţin susţinerea intimatului potrivit căreia trebuia să verific în amănunt maşinile care au trecut frontiera în data de 30 mai 2013 şi 2 iunie 2013, în condiţiile în care, cu privire la acestea nu existau indicii, suspiciuni sau informaţii că ar încerca să treacă peste frontiera de stat produse interzise de lege.

3. În aceeaşi ordine de idei, reclamantul face precizarea că, din economia textelor legale mai sus citate rezultă, expresis verbis că, controlul de frontieră se realizează prin implicarea mai multor instituţii, fiecare având sarcini, atribuţii exprese prevăzute de lege, acestea fiind complementare.

Prevederile art.20 din H.G. nr.445/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001*) privind frontiera de stat a României, publicată în M.Of. nr. 346 din 24 mai 2002 reglementează atât succesiunea controlului pentru trecerea frontierei de stat, cât şi categoriile de bunuri care sunt în responsabilitatea expresă a poliţistului de frontieră la efectuarea controlului de frontieră.

Astfel, acest text legal prevede, în mod expres că, „Efectuarea controlului pentru trecerea frontierei de stat va avea următoarea succesiune, după caz:

a) controlul sanitar, sanitar-veterinar, fitosanitar şi pentru protecţia mediului;

b) controlul efectuat de Regia Autonomă „Administraţia Naţională a Drumurilor din România";

c) verificarea de către poliţia de frontieră a documentelor de trecere a frontierei de stat şi a persoanei, a respectării regimului armelor, muniţiilor, substanţelor explozive, precum şi a celorlalte substanţe prevăzute la art.24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001;

d) efectuarea controlului vamal.

Responsabilitatea privind mărfurile, în situaţia dată, produsele accizabile din tutun, este expres prevăzută în lege ca fiind a Autorităţii Vamale.

Că aşa este rezultă din prevederile imperative ale Codului Vamal al României Legea nr. 86/2006 - Atribuţiile autorităţii vamale

„Art.9 (1) Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţară.

Art.10 (1) Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţară.

În continuare, art. 7 din Regulamentul nr. 562/2006 privind Codul Frontierelor Schengen prevede că „controlul minim constituie regula în cazul persoanelor care îşi exercită dreptul comunitar al libertăţii de mişcare.", iar susţinerile contrare ale intimatului sunt pe lângă lege.

4. În ceea ce priveşte acuzaţiile intimatului, arată reclamantul, potrivit cărora nu ar fi luat în considerare la efectuarea controlului „indicatorii şi profiluri de risc", respectiv faptul că nu a luat în considerare şi studiile de caz prezentate cu locaşuri special amenajate sunt neîntemeiate, toate acestea fiind referiri abstracte, fără nicio legătură cu obligaţiile asumate de către el prin fişa postului şi fără nicio legătură cu prevederile legale care stabilesc modalitatea în care trebuia şi a efectuat verificarea cetăţenilor respectivi la trecerea frontierei de stat.

Aceste referiri, în practică, ar conduce la aplicarea procedurii de control amănunţit asupra majorităţii persoanelor care tranzitează punctul de trecere, ceea ce ar fi în contradicţie cu normele europene în ceea ce priveşte regula de control minim aplicabilă cetăţenilor Uniunii Europene.

În situaţia concretă reclamantul menţionează că nu existau informaţii legate de aceste persoane, acestea şi/sau autoturismele conduse de către acestea nu erau date în consemn local sau general, nu am avut nicio suspiciune legată de aceste persoane, nu i-a fost comunicat de Birourile C.M.I.I.T. (Combaterea Migraţiei Ilegale şi a Infracţionalităţii Transfrontaliere), respectiv Analiză Risc, faptul că persoanele care circulau în cele 3 de autoturisme ar avea preocupări nelegale, pe linia contrabandei cu ţigări ori cu alte bunuri prohibite de lege, este evident că, în mod legal şi temeinic, nu era necesară efectuarea unui control amănunţit, neexistând niciun element care să justifice un atare demers din partea lui.

Arată că intimatul face trimitere la Anexa 7 a Instrucţiunilor de aplicare a Regulamentului nr. 562/2006, unde se precizează că pentru realizarea controlului traficului rutier mijloacele de transport trebuie controlate atunci când există suspiciuni justificate cu privire la faptul ca şoferul sau pasagerii vehiculului au comis o infracţiune sau o contravenţie.

Or, per a contrario, în lipsa unor astfel de suspiciuni, arată reclamantul, este evident faptul că nu a fost îndreptăţit să efectueze un control amănunţit, după cum, fără temei, pretinde intimatul.

5. Referitor la acuzaţia, că la data de 30 mai 2013 între orele 01.32.38-01.34.15, a efectuat singur controlul de frontieră şi a permis intrarea în ţară a autoturismului cu numărul de înmatriculare SM 07 HGO, a rezultat în urma cercetărilor că este nefondată, drept urmare nu a mai fost reţinută în sarcina lui, aşa cum reiese din raportul de cercetare prealabilă şi, cu toate acestea, intimatul face referire la aceste aspecte.

Contestaţiei sale, arată reclamantul, a anexat fişa lucrătorului vamal şi există la dosarul cauzei procesul verbal nr. 2656604 din 09 august 2013 de unde rezultă că, autoturismul cu numărul de înmatriculare SM … s-a prezentat la orele 01:32:36 pe sensul de intrare, iar la 01:34;20 a plecat de pe sensul de intrare şi s-a întors pe teritoriul statului vecin, la ora 01:35:03, vameşul luând în evidenţă autoturismul în cauza.

Face precizarea reclamantul că vameşul în această speţă este aceiaşi persoană cu care a lucrat şi celelalte maşini, numitul E, a cărui audiere o solicită în calitate de martor. De asemenea, în probaţiune solicită şi audierea martorului F, care are calitatea de inspector principal de poliţie, teza probatorie constând în dovedirea modalităţii în care a efectuat controlul la trecerea frontierei în datele reţinute în cele două dispoziţii contestate.

În ceea ce priveşte proba interogatoriului intimatului cu privire la care acesta opinează, arată reclamantul că în mod greşit, că a fost decăzut, insistă în administrarea acesteia, cu precizarea că, în urma încuviinţării acestei probe va formula şi întrebările, de vreme ce, în procedura regularizării dosarului nu i s-a pus în vedere să le depună.

Pârâtul C a depus Întâmpinare la data de 13.01.2014, după împlinirea termenului prevăzut de art. 208 alin. 2 C.pr.civilă, astfel că în dezbaterea publică din data de 19.02.2014 instanţa a constatat decăderea acestui pârât, în baza art. 208 alin 2 C.pr.civilă, din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

În cauză a fost administrată de către părţi proba cu înscrisuri, probe testimoniale, interogatoriul pârâtului B, documente conţinând informaţii clasificate. Tribunalul a solicitat, la cererea pârâtului, relaţii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare referitor la dosarul penal …/P/2013.

În şedinţa publică din data de 05.11.2014 , reclamantul invocă, în principal, constatarea nulităţii absolute a actelor administrative contestate având în vedere ca au fost emise pe baza prevederilor legale declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 392/02.07.2014.

Invocarea nulităţii absolute a actelor administrative a avut loc în faţa instanţie, pentru prima dată, în şedinţa publică din 05.11.2014, reclamantul expunându-şi argumentele atât în şedinţa publică, cât şi prin Notele scrise depuse la data de 06.11.2014. Astfel, în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a dispoziţiilor atacate şi a actelor subsecvente acestora, se arată că prin decizia nr.392 din data de 2 iulie 2014 pronunţată de Curtea Constituţională a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 2, art. 60 alin. 1 şi art. 61 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.

Mai sus menţionatele prevederi legale reglementau faptul că procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului de interne, că aplicarea sancţiunilor disciplinare se face potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor după expirarea termenului de contestatare, prevăzut de art. 61 alin. 1 şi că, consiliile de disciplină îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne.

Toate aceste prevederi au fost declarate neconstituţionale pentru considerentele reţinute în decizia mai sus menţionată şi depusă la dosarul cauzei şi au stat la baza emiterii dispoziţiilor contestate indicate în petitul prezentei.

Ca atare, în urma admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, acestea nu mai pot produce efecte, potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, în acest sens decizia Curţii Constituţionale fiind definitivă şi obligatorie, potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Mai sus menţionata decizie a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul oficial la data de 11 septembrie 2014, iar concluzia este aceea că, dispoziţiile emise pe baza prevederilor legale declarate neconstituţionale sunt lovite de nulitate absolută.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr.7938 din data de 3 octombrie 2014 pronunţată sub dosarul nr. …/30/2013.

În privinţa capătului subsidiar de acţiune, de anulare a actelor administrative contestate, reclamantul invocă prin Notele de Concluzii Scrise, în esenţă, aspectele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată şi susţinute pe parcursul prezentei proceduri judiciare, inclusiv în dezbaterea publică din data de 05.11.2014, consemnate în Încheierea de şedinţă.

Nelegalitatea absolută a actelor administrative contestate de reclamant a fost pusă în dezbaterea părţilor din data de 05.11.2014, dată la care părţile au fost legal citate. Pârâtul B, prin reprezentant, a formulat apărări în şedinţa publică din data de 05.11.2014. Mai mult, prin Notele Scrise depuse la data de 07.11.2014 arată, referitor la invocarea de către reclamant a Deciziei nr.392/02.07.2014 a Curţii Constituţionale, prin care s-au declarat neconstituţionale prev.art.59 alin.(2), art.60 alin.(1) şi art.61 alin.(3) din Legea nr.360/2002 privind statutul poliţistului, că în conformitate cu prevederile art.147 alin.(1) şi (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, se publică în Monitorul Oficial şi au putere numai pentru viitor.

Art.147, alin.(1) şi (4): „(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor".

Întrucât cercetarea disciplinară şi sancţionarea reclamantului de către instituţie au avut loc anterior pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr.392/02.07.2014, pârâtul solicită respingerea cererii de constatare a nulităţii Dispoziţiei Şefului B nr.2585159 din 02.09.2013, raportat la Decizia Curţii Constituţionale invocate de către reclamant.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul C urmează a fi respinsă pentru cele ce preced:

Aşa cum s-a arătat, pârâtul C a depus Întâmpinare la data de 13.01.2014, după împlinirea termenului prevăzut de art. 208 alin. 2 C.pr.civilă, astfel că în dezbaterea publică din data de 19.02.2014 instanţa a constatat decăderea acestui pârât, în baza art. 208 alin.2 C.pr.civilă, din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. Or, excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie relativă în baza art. 246 alin. (2) C.pr.civilă, norma invocată a fi încălcată urmărind ocrotirea interesului părţii.

Examinând acţiunea reclamantului exclusiv  prin prisma motivului de nulitate absolută invocat, a apărărilor pârâtului referitor la motivul de nulitate, a stării de fapt rezultate din probele administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul a fost sancţionat disciplinar prin Dispoziţia nr.2585159/ 02.09.2013 emisă de Şeful B cu „ diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni” pentru săvârşirea abaterii disciplinare de „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor  de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege” prevăzută de art. 57 litera b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 12 alin. 1 lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.A.I.

Fapta concretă reţinută în sarcina reclamantului este aceea că la data de 02/03.06.2013, între orele 23,25 – 01,53, fiind planificat în serviciu la controlul documentelor de călătorie pe sensul de intrare ALL PASSPORT în P.T.F. …, a executat controlul de frontieră la un număr de 26 mijloace auto, din care 19 pe sensul I NON UE ( ALL PASSPORT) şi 7 pe sensul I UE (UE/CEE/CH), fără a implementa în bazele de date persoanele şi mijloacele de transport, manifestând superficialitate şi formalism în efectuarea controlului, prin ignorarea indicatorilor de risc şi a profilelor de risc transmise de B şi ai S.P.F. …, în condiţiile în care a fost stabilit la nivel naţional ca obiectiv prioritar combaterea contrabandei şi evaziunii fiscale, încălcând prevederile cap. IX, subcap. 2 din Concepţia B privind controlul frontierelor nr. S/2401823/09.04.2013 şi cap. D, subcap. 1, paragrafele 8 şi 17 din Fişa Postului nr. 2489652/14.03.2012.

Fapta concretă mai sus descrisă, are ca rezultantă, în opinia pârâtului, intrarea în ţară a autoturismelor cu numerele de înmatriculare româneşti SM …, SM … şi SM …, care transportau ţigări, peste limita legală impusă de lege, respectiv 4.620 pachete ţigări, ceea ce a dus la cercetări penale în dosarele nr. …/P/2013 şi …/P/2013 sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de contrabandă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006; deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita de 10.000 fire ţigarete, faptă prevăzută şi pedepsită de art.  296 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. 

Reclamantul a contestat Dispoziţia nr. 2585159/02.09.2013 emisă de Şeful B, contestaţia fiind soluţionată prin Dispoziţia nr. 306218/08.10.2013 (fila 68-72) în sensul respingerii ca neîntemeiată.

Nemulţumit de modul de soluţionare a contestaţiei, reclamantul s-a adresat cu prezenta acţiune de contencios administrativ.

Cu toate cele mai sus arătate referitor la starea de fapt, raportat la specificul prezentului litigiu, acţiune în contencios administrativ, şi având în vedere nulitatea actelor administrative contestate, invocată de reclamant, tribunalul aşa cum a arătat analizează cu prioritate nulitatea invocată prin prisma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392/02.07.2014.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 392/02.07.2014 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 2, art. 60 alin. 1 şi art. 61 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Aceste dispoziţii, declarate ca fiind neconstituţionale, sunt temeiuri juridice ce stau la baza Dispoziţiei nr.2585159/ 02.09.2013 şi prevedeau că procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului de interne.

Corespunde realităţii că cercetarea prealabilă în ceea ce-l priveşte pe reclamant s-a realizat în baza art. 59  şi 60 din Legea nr. 360/2002 anterior declarării ca neconstituţionale a acestor texte normative, respectiv în perioada iunie 2013 - din momentul emiterii Dispoziţiei Şefului B nr. 2584953/17.06.2013 (fila 13) – august 2013 când a fost întocmit Raportul de cercetare prealabilă nr. 2656720/09.08.2013 (filele 16-18).

 Pe de altă parte, în baza art. 147 alin. (1) din Constituţia României „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei….” Iar în baza art. 147 alin (4) din Constituţie „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”

Decizia Curţii Constituţionale nr. 392/02.07.2014 a fost emisă ulterior cercetării prealabile a reclamantului şi a sancţionării sale disciplinare şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 667/11 septembrie 2014.

Tribunalul, raportat la data publicării deciziei în Monitorul Oficial – 11 septembrie 2014 – reţine obligativitatea acesteia pentru prezenta cauză care este o cauză pendinte la momentul publicării. În acelaşi sens, al obligativităţii instanţelor judecătoreşti de a aplica deciziile Curţii Constituţionale în cauzele pendinte la momentul publicării, s-a exprimat tocmai Curtea Constituţională prin Decizia nr. 223/2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Fiind nule actele administrative contestate de reclamat prin prisma celor mai sus arătate, nu se impune analiza celorlalte aspecte de nelegalitate şi netemeinicie invocate de către reclamant.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 1, 10, 18 din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor legale cuprinse în prezenta hotărâre, va fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul C şi va fi admisă acţiunea reclamantului conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Tribunalul nu va acorda cheltuieli de judecată reclamantului, în baza art. 453 C.pr.civilă întrucât nu va reţine pierderea procesului de către pârâţi ca urmare a vreunei culpe procesuale a acestora. Aceasta deoarece, cauza este soluţionată exclusiv ca urmare a declarării ca neconstituţionale a unor texte normative, intervenită ulterior aplicării textelor de către pârâţi.

Domenii speta

Spete similare