Constituire grup infracţional organizat

Prin încheierea  penală nr.126 din Camera de Consiliu din 25 iulie 2017 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în temeiul dispoziţiilor art. 345 alin.1 Cod procedură penală respinge excepţiile invocate de inculpatul P, prin avocat M, de inculpatul V,  prin avocat B, de inculpata P, prin avocat D şi inculpatul H,  prin avocat F.

În temeiul dispoziţiilor art. 346 alin.2 Cod procedură penală  constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 72/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad,  privind pe inculpaţii:

1. H – trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 al. 1,2 Cod penal, (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 al.3 raportat  la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzută de art.367 al.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal.

2. P,  trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 al.1,2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 al.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 mod. şi rep., cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi),ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzută de art.367 al.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal,

3. P, trimisă în  judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 al.1,2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 al.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi),  ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzută de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal.

4.B,  trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.l, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 al.3 rap. la art.274 din Legea nr.86 /2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi),  ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzută de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal,

5. BV, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 al.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), nerespecta rea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art.342 alin.2 Cod penal (închisoare 3 luni-1 an sau amendă), toate în concurs real de infracţiuni, prevăzută de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin. l Cod penal.

6. V, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal  (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzută de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal.

7. Ş, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.l Cod penal (închisoare 1-5 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată, prevăzută de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, (închisoare 2-7 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzută de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal.

8. N, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1,2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 raportat  la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzută de art.367 alin.3 Cod penal raportat la art.38 alin.l Cod penal.

9. T, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal.

10. T, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal,  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal.

11. P, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 raportat  la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal,  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal  şi

12. L, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzut de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal.

Constată legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii H, P, P, B, BV, V,  Ş, N, T, T, P şi L.

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad,  a reţinut următoarele:

 Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, nr. 72D/P/2015 înregistrat la această instanţă la data de 30 mai 2017 au fost trimişi în judecată  inculpaţii:

1. H– trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin. 1, 2 Cod penal, (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 raportat  la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal,

2. P,  trimis în judecată pentru  săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal,

3. PE, trimisă în  judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi),  ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal,

4. B,  trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.l, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86 /2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi),  ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal,

5. BV, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), nerespecta rea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art.342 alin.2 Cod penal (închisoare 3 luni-1 an sau amendă), toate în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin. l Cod penal,

6. V, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal  (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod  penal (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal,

7. Ş, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art.367 alin.l Cod penal (închisoare 1-5 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată, prevăzută de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, (închisoare 2-7 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal,

8. N, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 raportat  la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzută de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal,

9. T, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal,

10. TN, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal,  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal,

11. PC, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 raportat  la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal,  (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal  şi

12. L, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în formă agravată, prevăzută de art.367 alin.1, 2 Cod penal (închisoare 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi), contrabandă asimilată în formă agravată şi continuată, prevăzută de art.270 alin.3 rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 modificată şi republicată, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal (închisoare 5-15 ani şi interzicerea unor drepturi), ambele în concurs real de infracţiuni, prevăzut de art.367 alin.3 Cod penal  raportat la art.38 alin.l Cod penal.

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că: în cursul anului 2015, pe raza jud. Arad (loc.Felnac, Zadăreni, Călugărenî) au fost puse bazele unei grupări infracţionale organizate, care a desfăşurat în mod repetat activităţi de colectare, deţinere, transport, preluare depozitare, predare, desfacere şi vânzare în mod ilegal a unor cantităţi de ţigarete cunoscând că acestea provin din contrabandă.

În scurt timp, reţeaua infracţională şi-a mărit teritoriul de comercializare a ţigărilor de contrabandă, prin includerea loc. Secusigiu şi Sâmpetru German, jud. Arad, respectiv loc. Periam, jud.Timiş, ca arii profitabile de distribuţie.

După ce ţigările erau preluate de către membrii grupării, ele erau depozitate temporar la domiciliile acestora sau în alte locaţii prestabilite, după care erau distribuite pe piaţa neagră, activitatea infracţională fiind planificată, conspirată şi având caracter de continuitate, fiecare tranzacţie cu ţigări desfăşurându-se prin metode şi mijloace neconvenţionale, în scopul de a se obţine importante beneficii financiare, în dauna bugetului de stat.

La data de 29 iunie 2017,  inculpatul  P, prin avocat, a formulat  cerere privitoare la neregularitatea actului de sesizare a instanţei. A solicitat  a se  constata  neregularitatea actului de sesizare emis in dosar nr. 72/D/P/2017 al DIICOT- ST Arad, în  temeiul art. 345 alin. 3 Cod procedură penală,  iar daca neregularitatea nu este remediata, să se dispună  restituirea cauzei la parchet, in temeiul art. 346 alin. 3 1it. a Cod procedură penală.

În motivare arată că,  prin rechizitoriul a fost trimis in judecata inculpatul pentru mai multe infracţiuni, respectiv art. 321 alin. 1 si 2 Cod penal, art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele in concurs real de infracţiuni, prevăzut de art. 367 alin. 3 Cod penal, raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal.

In temeiul art. 328 alin. 1 Cod procedură penală,  rechizitoriul trebuia verificat sub aspectul legalităţii si temeiniciei de către procurorul ierarhic  superior la modul real si strict formal, având în vedere ca procurorul care a efectuat verificarea este la ST Timişoara, respectiv în alt judeţ. Sub acest aspect apreciază că temeinicia nu a fost verificata efectiv în  situaţia în care, la o examinare atenta, procurorul ierarhic superior ar fi constatat ca la nivel vertical, pe orizontala, la nivel decizional, a fost reţinut atât inculpatul  cât si inculpatul H si inculpatul C. Totodată, în sarcina inculpatului se reţin 3 acte materiale- pct. II fila 29 rechizitoriu, in speţă, că inculpatul  a furnizat inculpatului H anumite cantităţi de ţigări pe care acesta le-a revândut. Restul rechizitoriului, cuprinde acte materiale ale celorlalţi inculpaţi cercetaţi în  dosar şi care, la rândul lor, se retine ca s-ar fi aprovizionat de la coinculpatul H, fără însă a se menţiona acesta de unde s-a aprovizionat. Având in vedere că în cuprinsul dosarului de u.p. se reţine că activitatea inculpatului C se situează pe acelaşi palier cu a inculpatului, apreciază că nu se puteau retine acte materiale doar in sarcina inculpatului, astfel încât soluţia dispusă faţă de acest inculpat nu este echitabila, inculpatul  fiind intr-o situaţie mult mai uşoara decât  inculpatul C (chiar daca sunt plasaţi pe acelaşi nivel vertical).

Din acest punct de vedere apreciază că procurorul ierarhic superior trebuia sa se pronunţe/ să vizeze/ să verifice şi cu privire la temeinicia şi legalitatea soluţiei de clasare dispusa faţă de coinculpatul C care, are o situaţie mai grea decât a inculpatului şi este plasat la acelaşi nivel decizional cu acesta. Pentru toate cele expuse,  solicită  admiterea excepţiei.

La data de 29 iunie 2017,  inculpatul V, prin avocat, a formulat  cereri şi excepţii. În  baza prevederilor art. 342 şi 344 şi urm. Cod procedură penală,  a invocat cu titlu de excepţie, încălcarea unor dispoziţii legale privind emiterea rechizitoriului în dos.72 D/P/20/5 al Biroului Teritorial  DIICOT Arad, la data de 30 mai 2017.

A apreciat  că legalitatea sesizării instanţei este viciată de însăşi modalitatea în care actul de sesizare emis la 30 mai 2017 a fost supus confirmării procurorului şef serviciu potrivit art. 328 al. 1 Cod procedură penală, la aceeaşi dată de 30 mai 2017.

Actele de urmărire penală efectuate de organul competent pe parcursul anilor 2015-2017, au fost constituite într-un număr de 14 volume, fiecare conţinând de la 20 file până la peste 600 file, deci un volum apreciabil.

Confirmarea legalităţii şi temeiniciei actului de sesizare, în aceeaşi zi cu data emiterii acestuia, opiniază că nu este la adăpostul criticii privind formalismul şi chiar inexistenţa operaţiunii însăşi, întrucât un asemenea volum apreciabil de acte  apare greu de parcurs intr-un interval de timp ca si cel amintit în rezoluţia de confirmare.

Apreciază că operaţiunea de verificare sub aspectul legalităţii şi temeiniciei va comporta aceleaşi operaţiuni pe care procurorul emitent al rechizitoriului le-a efectuat, în conformitate cu art.327 Cod procedură penală.  Astfel, consideră că operaţiunea de verificare a legalităţii şi temeiniciei va purta, în mod necesar, asupra analizării ordonanţelor de începere a urmăririi penale (in rem şi in personam), ordonanţelor de punere în mişcare a acţiunii penale, audierea părţilor în cauză cu privire la acuzaţiile aduse, la încadrarea în drept a activităţilor desfăşurate, acte de extindere, corectitudinea încadrării juridice privind persoanele pentru care a fost sesizată instanţa, precum şi după caz a persoanelor faţă de care au fost adoptate alte soluţii prin rechizitoriu, probele ce stau la temelia acuzărilor, aspecte privind latura civila a cauzei. Prin urmare, această operaţiune este una complexă, extinsă şi completă, menită să certifice, pe de o parte respectarea principiilor procesului penal, dar şi să dea eficienţă principiului subordonării ierarhice specific organului de urmărire penală cu competenţă specială,  cum este cazul în speţă.

Având în vedere cele de mai sus, apreciază  că formularea de critici privind formalismul aplicării prevederilor art.328 alin. l Cod procedură penală,  este întemeiată şi opiniază că se impune remedierea neregularităţii. Face menţiunea că operaţiunea verificării sus-amintite este esenţial diferită de operaţiunea confirmării unui act, cea dintâi implicând efectuarea unui control riguros şi complet asupra activităţii de urmărire penală.

În legătură strânsă cu modalitatea de efectuare a urmăririi penale, dar şi cu nerespectarea prevederilor art. 108 alin. l Cod procedură penală,  face referire la modalitatea audierii în calitate de suspect (şi ulterior, ca şi inculpat) a inculpatului V.

Cu toate că s-a dispus continuarea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi pentru infracţiunea prevăzută de art.367 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal,  ( în modalitatea sprijinirii şi aderării la un grup infracţional organizat), nu a fost audiat cu privire la această infracţiune (vol. 1 up, f.423 şi urm.), nici ca suspect, nici ca inculpat, ci doar la infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. 3, art. 274 din Legea 86/2006. În acest mod, în condiţiile în care în rechizitoriu a fost reţinută infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, dar cu privire la care nu a fost audiat, apreciază că dreptul la apărare cu privire la o acuzaţie concretă, a fost vătămat, cu atât mai mult, cu cât actul de sesizare reţine latura obiectivă a constituirii grupului şi nu alte variante ale realizării acestei laturi obiective, cum au fost amintite în ordonanţele de începere a urmăririi penale, respectiv de punere în mişcare a acţiunii penale.

Percepând caracterul complet al cauzei, numărul părţilor şi subiecţilor procesuali, volumul de munca apreciabil, consideră că acestea impun un motiv în plus privind respectarea riguroasă a prevederilor legale, inclusiv celor privind legalitatea activităţii de urmărire penală şi aceea a sesizării instanţei competente.

La data de 30 iunie 2017,  inculpata PE, prin avocat, a formulat excepţii prin care solicită a se constata nulitatea relativă a declaraţiei martorei P din data de 25.04.2016, întrucât proba a fost administrată cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatei şi pe cale de consecinţă, în conformitate cu art. 346 alin. 4 Cod procedură penală,  solicită  excluderea din materialul probator a acestei declaraţii.

Potrivit 342 Cod procedură penală: "Obiectul camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea in judecată, a competentei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. "

În ceea ce priveşte verificarea legalităţii administrării probelor, judecătorul de cameră preliminară este dator a analiza probele prin prisma respectării dispoziţiilor legale, iar acolo unde sunt constatate nelegalităţi, probele să fie sancţionate cu sancţiunea permisă de lege. Practic, judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice respectarea condiţiilor procedurale în administrarea fiecărui mijloc de probă.

Faptul că audierea martorei P s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatei, aspect care atrage nulitatea relativă a acestui act procedural fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 282 Cod procedură penală. Există o încălcare a legii la momentul efectuării actului procedural.

Arătă faptul că, în cursul dimineţii zilei de 25.04.2017, avocata inculpatei a fost încunoştinţată cu privire la audierea martorei P. Astfel, aceasta a participat la audierea martorei între orele 11-12. Atât martora, cât şi avocata au plecat din cadrul Instituţiei Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Biroul Teritorial Arad. Ulterior, procurorul de caz a telefonat martorei şi i-a solicitat verbal să revină în vederea suplimentării declaraţiei iniţiale. Astfel, martora P a fost audiată între orele 13.00-13.40, în prezenţa avocatului…, reprezentantul inculpaţilor C, M şi Ţ, faţă de care acţiunea penală a fost clasată. Procurorul a omis să încunoştinţeze a doua oară avocata inculpatei pentru a se  prezenta la audierea unei martore a cărei declaraţii îi influenţau în mod direct situaţia.

Dispoziţiile art. 92 Cod procedură penală, statuează dreptul avocatului inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală. Avocata aleasă a inculpatei  a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat încunoştinţarea despre data, ora şi locul efectuării actelor de urmărire penală astfel încât să participe în special la administrarea probelor care o vizau. În conformitate cu dispoziţiile art. 92 alin. 3 Cod procedură penală  "Lipsa avocatului nu împiedica efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii, dacă există dovada că acesta a fost încunoştinţat în condiţiile alin. 2 . " În contextul în care procurorul de caz a hotărât să o audieze, în aceeaşi zi, după o oră, a doua oară pe martora P,  acestuia îi revenea implicit obligaţia de a anunţa din nou avocata inculpatei  cu privire la administrarea acestei probe, nefiind suficient pentru respectarea dispoziţiilor legale încunoştinţarea doar cu privire la prima audiere.

Reglementarea dispoziţiilor art. 92 Cod procedură penală  rezidă tocmai în asigurarea respectării principiului administrării loiale a probelor şi a respectării dreptului la apărare.

Respectarea dreptului la apărare şi a principiului administrării loiale a probelor nu este facultativă, ci obligatorie.

Concret, dreptul la apărare reprezintă dreptul părţilor de a fi reprezentate sau, după caz. asistate în condiţiile legii, inclusiv de a fi reprezentante în cursul urmăririi penale atunci când sunt administrate probe care vizează în mod direct partea.

Mai consideră că s-a produs o vătămare a drepturilor inculpatei întrucât  în prima parte a declaraţiei, martora P a arătat că a cumpărat de la inculpată legume, iar ulterior, la presiunea procurorului de caz şi, în lipsa prezenţei avocatei care o reprezenta, a declarat că i-a vândut 35 pachete de ţigarete.

În cursul urmăririi penale, inculpata a solicitat audierea mai multor martori care au arătat faptul că este producător autorizat de legumicultura, având dreptul să comercializeze produsele agroalimentare pe care le cultivă în gospodărie, aceştia achiziţionând de la ea legume, nicidecum ţigări. Ca urmare a administrării acestor probe, inculpata a formulat la data de 28.07.2016 o cerere prin care a solicitat eliminarea din conţinutul infracţiunii de contrabandă, în formă continuată, a mai multor acte materiale şi recalcularea prejudiciului adus bugetului de stat.

Actul material din 14.10.2015, nu a fost înlăturat din cuprinsul infracţiunii reţinându-se de către procuror, în mod nereal faptul că inculpata ar fi recunoscut această vânzare. Mai mult decât atât inculpata a solicitat eliminarea acestui act material din conţinutul infracţiunii arătând faptul că martora a declarat că, în data de 14.10.2015 a vândut două kilograme de fasole verde pe care o avea din  solar. Mai mult decât atât, inculpata a solicitat recalcularea prejudiciul după eliminarea acestui act procedural, insă procurorul de caz nu a dat curs acestei solicitări, iar pentru a beneficia de reducerea pedepsei, conform art. 75 alin. 1 lit. d ,  a ales să achite  prejudiciul astfel cum a fost iniţial stabilit.

Apreciază că menţinerea acestui act material, în cuprinsul infracţiunii de contrabandă, se întemeiază pe declaraţia martorei de la fila 13 din dosarul de urmărire penală, nicidecum pe declaraţia oferită organului de cercetare penală între orele 11-12 când martora a arătat că în data de 14.10.2015 a cumpărat de la inculpată  fasole şi nu ţigări.

Practic, deşi au fost înlăturate toate actele materiale cu privire la care martorii audiaţi au declarat că  inculpata a vândut legume, singurul act material menţinut este cel din 14.10.2015, cu privire la care martora P a declarat că i-a vândut legume. Cu toate acestea, procurorul a coroborat prima parte a declaraţiei martorei cu declaraţia dată în lipsa apărătorului ales şi a hotărât să menţină acel act material.

Vătămarea produsă constă tocmai în nerespectarea dreptului la apărare, fiind evident defavorabilă audierea martorei în lipsa avocatei inculpatei.

Vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului;

Este evident că prin reţinerea în cuprinsul Rechizitoriului a unui act material întemeiat pe o probă administrată fără respectarea dreptului la apărare produce vătămări inculpatei,  motiv pentru care se impune anularea în totalitate a declaraţiei din 25.04.2016 cu consecinţa excluderii acesteia din probatoriul administrat.

Metodele de obţinere a declaraţiei nu respectă cu siguranţă principiul prevăzut de art. 101 Cod procedură penală  şi nu sunt respectate nici dispoziţiile prevăzute de art. 92 Cod procedură penală.  De altfel, obiectivul fundamental al aflării adevărului şi al lămuririi cauzei sub toate aspectele nu poate fi atins în orice condiţii, ci el cunoaşte limitări, asigurându-se astfel legalitatea şi loialitatea în obţinerea probelor şi, totodată respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Consideră că administrarea acestei probele în faza de urmărire penală a fost efectuată cu încălcarea principiilor de bază ale dreptului procesual penal, respectiv cu încălcarea dreptului la apărare, cu încălcarea principiului loialităţii administrării probelor precum şi cu încălcarea principiului administrării probelor în acuzare dar şi în apărare, motiv pentru care solicită să se  constate că această probă este nelegal administrată şi  pe cale de consecinţă, înlăturarea din probatoriu. Singura modalitatea în care această vătămare produsă poale fi înlăturată este prin excluderea în loialitate a declaraţiei martorei P din ansamblul probator întrucât aceasta nu îndeplineşte cerinţele de valabilitate.

Având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea excepţiei  invocate şi  excluderea din probatoriu a declaraţiei martorei P, urmând ca după îndepărtarea acestor neregularităţi să se dispună trimiterea în judecată a inculpatei.

La data de  5 iulie 2017, inculpatul H,  prin avocat a depus la dosar memoriu. arată că prin  memoriu depus înţelege să invoce nelegala sesizare a instanţei, precum şi nelegalitatea administrării unor probe care solicită a fi înlăturate  după cum urmează:

1. Nelegalitatea ordonanţei din data de 05.04.2016 de continuare a urmăririi penale faţă de H, prin prisma dispoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. a din CEDO şi a actelor subsecvente.

Prin ordonanţa din 25.03.2016 (filele 3-9 voi. 1 u.p.) s-a dispus continuarea urmăririi penale in personam inclusiv faţă de H pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunilor prevăzute de art. 367 alin. 1, 2, 3 Cod Penal şi art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal.

Prin ordonanţa din 04.04.2016 (fila 11 voi. I u.p.) s-a dispus infirmarea ordonanţei din 25.03.2016, întrucât s-a apreciat că actul nu îndeplineşte condiţiile de claritate şi precizie prin prisma dispoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. a din CEDO1 în sensul că „nu cuprinde numărul actelor materiale, data comiterii lor, persoanele între care s-au efectuat tranzacţiile, cantitatea de ţigări comercializată, preţul oferii şi valoarea prejudiciuluf (s.n.).

Prin ordonanţa din 05.04.2016 (filele 12-35 voi. I u.p.) s-a dispus continuarea urmăririi penale in personam, inclusiv faţă de H, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunilor de constituire grup infracţional organizat şi contrabandă asimilată în formă continuată (20 de acte materiale), ambele în concurs real de infracţiuni, fapte prevăzute de art. 367 alin. 1, 2, 3 Cod penal şi art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal. Analizând această ordonanţă, constatăm că suferă de aceleaşi neajunsuri ca şi precedenta, infirmată de procurorul şef DIICOT, în sensul că aceasta, deşi cuprinde numerotat actele materiale cu privire la care s-a dispus continuarea urmăririi penale in personam, nu cuprinde în nici o situaţie preţul oferit şi nici valoarea prejudiciului creat (fără excepţie, în descrierea actelor materiale se foloseşte exprimarea „în schimbul unor sume de bani", nefăcându-se nici o menţiune referitoare la prejudiciul cauzat). Exemplificativ:

În ceea ce priveşte actul material descris la punctul 6 din ordonanţa din 05.04.2016, acesta nu cuprinde elemente ca data („începutul lunii decembrie 2015" nu poate fi apreciat ca reprezentând data), cantitatea de ţigări comercializată („o cantitate de ţigarete de contrabandă"), preţul oferit sau valoarea prejudiciului.

Descrierea actului material descris la punctul 9 din ordonanţă nu cuprinde persoanele între care s-au efectuat tranzacţiile, respectiv se precizează că H ar fi vândut 10 cartuşe de ţigărij marca Ashima „unei persoane de sex feminin rămasă neidentificată".

Descrierea actului material descris la punctul 12 din ordonanţă este extrem de vag, necuprinzând nici data săvârşirii faptei (exprimarea „sfârşitul lunii decembrie" nu poate fi apreciată ca exprimând data, oi o perioadă de timp), nici preţul oferit şi nici valoarea prejudiciului.

Descrierea actului material descris la punctul 13 din ordonanţă nu cuprinde persoanele între care s-au efectuat tranzacţiile, respectiv se precizează că H ar fi vândut 10 cartuşe de ţigări marca Ashima „unei persoane de sex feminin rămasă neidentificată".

Descrierea actului material descris la punctul 17 din ordonanţă nu cuprinde persoanele între care s-au efectuat tranzacţiile, respectiv se precizează că H ar fi (?) 10 cartuşe de ţigări marca Ashima „unei persoane de sex feminin rămasă neidentificată". De asemenea, nu este identificată modalitatea de comitere a infracţiunii, neputându-se stabili dacă tranzacţia a constat într-o cumpărare sau într-o vânzare, întrucât fraza nu are verb.

Descrierea actului material descris la punctul 20 din ordonanţă nu cuprinde persoanele între care s-au efectuat tranzacţiile, respectiv se precizează că H ar fi vândut 10 cartuşe de Jigări marca Ashima „unei persoane neidentificate".

În consecinţă, este evident că ordonanţa procurorului din 05.04.2016 nu îndeplineşte condiţiile de claritate şi precizie prin prisma dîspoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. a din CEDO în sensul detaliat mai sus, ceea ce echivalează c\i încălcarea dreptului la un proces echitabil, vătămarea fiind evidentă - încălcarea dreptului la apărare, singura consecinţă care se impune este anularea actului, ceea ce face ca toate actele subsecvente să apară ca nelegale, implicit rechizitoriul.

2. Neregularitatea actului de sesizare a instanţei prin prisma nerespectării dispoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. a din CEDO, cu referire expresă la cuantumul prejudiciului pretins a fi adus bugetului de către inculpatul H Nicolae Florin.

Descrierea acuzaţiei care i se aduce inculpatului este necesar a fi amănunţită, inclusiv în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului produs prin faptele de care acesta este acuzat. În speţă, inculpatului i se reproşează producerea unui prejudiciu în cuantum de 98.728 lei, ANAF constituindu-se parte civilă împotriva acestui inculpat cu suma de 100,777 lei, sumă ce conţine şi obligaţiile fiscale accesorii calculate până la data de 22.04.2016. Este de remarcat că aceste sume apar în răspunsul ANAF nr. 1442/AD/22.04.2016 (lila 121 voi. I u.p.), moment la care se desfăşura urmărirea penală faţă de inculpat cu privire la 22 de acte materiale ale infracţiunii de contrabanda, prin rechizitoriu inculpatul fiind trimis în judecată doar pentru 15 dintre acestea. Procurorul avea obligaţia, în vederea prezentării cu acurateţe a acuzaţiei, să efectueze demersuri pentru stabilirea exactă a prejudiciului produs raportat la actele materiale pentru care inculpatul este trimis în judecată, în caz contrar acuzaţia nerespectând exigenţele art. 6 pct. 3 lit. a din CEDO.

3. Modalitatea de verificare in speţă a rechizitoriului sub aspectul legalităţii si temeiniciei de procurorul ierarhic superior. în temeiul art. 328 alin. 1 Cod procedură penală,  este una formală, neefectivă, care atrage consecinţa prevăzută de art. 345 alin. 3 Cod procedură penală respectiv de art. 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală.

Împrejurarea că rechizitoriul întocmit în prezentul dosar, act care conţine un număr de 153 de file, a fost confirmat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei în aceeaşi dată cu data în care a fost emis (30 mai 2017) de către procurorul ierarhic superior celui care 1-a întocmit - procurorul şef al Serviciului Teritorial al DI1COT, cu sediul în Timişoara, verificând un număr de 14 volume de urmărire penală în care se regăsesc probe şi acte procesuale vizând un număr de 20 de persoane conduce Ia singura concluzie logică că această operaţiune de verificare nu a avut, în concret, loc. Verificarea, atât a legalităţii, cât - mai ¡ales - a temeiniciei, presupune obligatoriu parcurgerea tuturor actelor existenţe în dosarul cauzei, aceasta fiind singura modalitate în care procurorul ierarhic superior, poate face o evaluare reală şi corectă asupra legalităţii şi temeiniciei actului de trimitere în judecată.

În speţă, este imposibil fizic ca această operaţiune să fi avut loc, dovadă stând tocmai data confirmării, care coincide cu cea a emiterii actului, motiv pentru care apreciem că nu au fost respectate dispoziţiile art. 328 alin. 1 Cod procedură penală  din acest punct de vedere, sens în care  solicităm să se dispună conform art. 345 alin. 2 Cod procedură penală  respectiv art. 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală.

4. Înlăturarea tuturor mijloacelor de probă alterate prin sublinierea filelor cu carioca roz fosforescent şi roşu intens, în special cele ce se regăsesc la fílele: 187, 286, 288 296, 307, 320, 362, 363, 373, 386, 427, 428, 439, 452, 474, 484, 501, 527, toate acestea din vol . I u.p. Din vol. II u.p.;fila 84, 95, 221,222, 230, 319, 320, 321, din vol  III u.p.: 19-23, 91.

Art. 103 alin. 1 Cod procedură penală,  prevede că „probele nu  au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză". în situaţia din speţă, în care o sumedenie de file ale dosarului sunt subliniate cu instrumente de scris în culori vii, este împiedicată vădit orice apreciere liberă a acestor mijloace de probă, fiind captată atenţia oricărui cititor asupra porţiunilor subliniate, influenţând astfel libera apreciere a acestora.

În situaţia în  care aceste mijloace de probă nu ar fi înlăturate, s-ar crea o situaţie  de dezechilibru, inechitate şi inegalitate de arme, întrucât pasajele subliniate sunt toate în defavoarea inculpaţilor, apărarea nefiind îndreptăţită să procedeze în aceeaşi manieră, de astfel, nici n-ar face-o din raţiuni ce ţin de moralitate.1

În concluzie solicită  a se  aprecia asupra tuturor aspectelor invocate supra, urmând a admite solicitările formulate, dispunând conform art. 345 alin. 3 Cod procedură penală respectiv de art. 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală.

Judecătorul de Cameră preliminară, procedând la examinarea cererilor  cu privire la neregularitatea actului de sesizare şi nelegalitatea administrării unor probe şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.

În cadrul procedurii Camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori, atât a actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate.

Potrivit art. 342 Cod procedură penală, obiectul Camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor ori a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În cadrul acestei etape se verifică legalitatea sesizării instanţei (a trimiterii în judecată), competenţa acesteia, legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.

Verificarea legalităţii sesizării instanţei presupune că judecătorul de Cameră preliminară va verifica dacă rechizitoriul a fost întocmit de un procuror din cadrul parchetului competent, dacă actul de sesizare cuprinde menţiunile prevăzute de art. 328 Cod procedură penală, dacă sunt descrise toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dacă procurorul a dispus cu privire la toate faptele şi cu privire la toţi inculpaţii menţionaţi şi dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.

Articolul 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală stabileşte că, judecătorul de Cameră preliminară, restituie cauza la parchet dacă, rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut de lege, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

Potrivit art. 371 Cod procedură penală, judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei. Actul de sesizare al instanţei este reglementat de art. 329 Cod procedură penală şi acesta este rechizitoriul, al cărui conţinut este stabilit prin art. 328 Cod procedură penală, urmând a fi verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către prim procurorul parchetului.

Verificarea regularităţii sesizării instanţei are în vedere analizarea rechizitoriului din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, iar nu controlul tuturor actelor de urmărire penală. Dacă urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa unei infracţiuni, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora în vedere fundamentării necesităţii trimiterii/netrimiterii în judecată, faza de judecată, are drept scop, fundamentarea condamnării/achitării, anticipată de administrarea probelor necesare soluţionării cauzei penale (prin readministrarea probelor din prima fază, dacă se apreciază necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, şi administrarea altora noi). Prin urmare, cu ocazia verificării sesizării instanţei, judecătorul de Cameră preliminară cenzurează regularitatea actului de sesizare, veghind ca acesta să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, celelalte aspecte ce ţin de fondul cauzei putând fi cenzurate pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Dar, în accepţiunea acestui text de lege, prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înţelege doar simpla referire la o anumită faptă menţionată în succesiunea activităţilor inculpaţilor, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, şi anume de a investi instanţa, o atare condiţie neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoţită de precizarea încadrării ei juridice şi de dispoziţia de trimitere în judecata pentru acea fapta. Altfel, s-ar putea ajunge la efectuarea urmăririi penale cu asigurarea garanţiilor procesuale înscrise în lege numai pentru o singură fapta sau un număr restrâns de fapte, pentru ca în final, să se ceară condamnarea şi pentru alte fapte, uneori mai complexe, fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanţii menite să asigure aflarea adevărului şi dreptul de apărare al celui judecat, ceea ce ar fi contrar principiilor de bază ale dreptului procesual penal, precum şi obligaţiei înscrise în art. 5 pct. 2 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, la care România a aderat, potrivit căreia orice persoană arestata trebuie sa fie informată asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.

Procedând la verificarea actului de sesizare al instanţei prin prisma dispoziţiilor legale susmenţionate, Judecătorul de cameră preliminară constată că acesta cuprinde elemente de identificare a datei emiterii, denumirea organului emitent şi a persoanei semnatare, descrierea faptelor ce fac obiectul urmăririi penale, fapte ce sunt dezvoltate în materialitatea lor, în funcţie de persoana inculpaţilor. De asemenea, rechizitoriul menţionează încadrarea  juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor H,  P, PE, B, BV, V,  Ş, N, T, TN, PC şi L, descrierea detaliată a mijloacelor de probă pe care se sprijină acuzaţiile, datele privind persoana inculpaţilor, dispoziţia expresă de trimitere în judecată a acestora.

Rechizitoriul nr. 72D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior celui care a efectuat urmărirea penală.

Judecătorul de cameră preliminară constată că actul de sesizare al instanţei de judecată satisface cerinţele art.328 Cod procedură penală, întrucât pe de o parte descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor este suficient de clară şi în raport de contribuţiile fiecărui inculpat la săvârşirea actelor materiale ale infracţiunilor menţionate, iar pe de altă parte, instanţa poate verifica dacă această stare de fapt corespunde dispoziţiei de trimitere în judecată a fiecărui inculpat pentru faptele pentru care există manifestarea de voinţă raportat la numărul de acte materiale săvârşite de fiecare inculpat şi data săvârşirii acestora. De asemenea modalitatea de descriere a faptelor face posibilă judecarea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.

1. Nemulţumirea inculpatului H, privind conţinutul ordonanţei procurorului din data de 05.04.2017, prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale in personam faţă de inculpat, este nefondată. Astfel, se susţine că, deşi sunt indicate actele materiale, nu este stipulat preţul oferit şi nici valoarea prejudiciului suferit.

Aceasta este o chestiune ce ţine de fondul cauzei, urmând ca în cursul cercetării judecătoreşti  să se administreze sau readministreze probe pentru stabilirea prejudiciului.

2. De asemenea, nemulţumirea inculpatului că actele materiale cuprinse în ordonanţă la punctele 6, 9, 10, 12,13, 20, că nu ar îndeplini cerinţele de claritate şi precizie, este neîntemeiată. Din conţinutul rechizitoriului, se constată că faptele pentru care a fost trimis în judecată acest inculpat, sunt descrise şi încadrate juridic.

3. Referitor la verificarea rechizitoriului, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, inculpatul susţine că această verificare a fost una formală şi neefectivă, fiind confirmat în aceiaşi zi ( 30 mai 2017) cu emiterea rechizitoriului.

Dispoziţiile art. 328 alin. 1 Cod procedură penală, prevăd:

„ (1) Rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior”.

Analizând aceste dispoziţii, se constată că verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului de către prim procuror, nu se face într-un anume timp, astfel încât, deşi rechizitoriul a fost confirmat în aceiaşi zi cu emiterea lui, se constată că au fost respectate dispoziţiile sus menţionate, neputându-se prezuma altceva.

4. Referitor la probele şi mijloacele de probă, reţinem că verificarea legalităţii administrării probelor presupune verificarea condiţiilor impuse în Titlul IV din partea generală a Codului de procedură penală, intitulat „probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii”.

Potrivit art. 101 alin. 1 Cod procedură penală, este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe, iar art. 102 alin. 2 Cod procedură penală stabileşte că probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede că nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.

Or, se observă cu urmărirea penală a fost efectuată cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale, fiind evident că probele administrate sunt legal obţinute.

În ce priveşte înlăturarea tuturor mijloacelor de probă, alterate prin sublinierea filelor cu carioca roz fosforescent şi roşu intens, judecătorul de cameră preliminare constată că această critică, este nejustificată şi nu împiedică judecătorul să aprecieze liber mijloacele de probă, în sensul art. 103 alin. 1 Cod procedură penală.

Inculpatul P şi V, solicită a se  constata  neregularitatea actului de sesizare emis in dosar nr. 72/D/P/2017 al DIICOT- ST Arad, în  temeiul art. 345 alin. 3 Cod procedură penală,  iar daca neregularitatea nu este remediata, să se dispună  restituirea cauzei la parchet, in temeiul art. 346 alin. 3 1it. a Cod procedură penală, motivând că,  rechizitoriul trebuia verificat sub aspectul legalităţii si temeiniciei de către procurorul ierarhic  superior la modul real şi nu strict formal, având în vedere ca procurorul care a efectuat verificarea este la ST Timişoara, respectiv în alt judeţ.

Critica este nefondată, pentru considerentele arătate la supra punctul 3.

Inculpatul V, mai invocă şi nerespectarea prevăzută art. 108 al. l Cod procedură penală,  făcând referire la modalitatea audierii in calitate de suspect (şi ulterior, ca şi inculpat) a inculpatului V, motivând că, deşi s-a dispus continuarea urmăririi penale si punerea in mişcare a acţiunii penale şi pentru infracţiunea prevăzută de art.367 alin. 1,2 şi 3 Cod penal, ( în modalitatea sprijinirii şi aderării la un grup infracţional organizat), nu a fost audiat cu privire la această infracţiune (vol. 1 up,f.423 si urm.), nici ca suspect, nici ca inculpat, ci doar la infracţiunea prevăzută de art. 270 al. 3, art. 274 din Legea 86/2006.

Critica este nefondată, din actele de urmărire penală, rezultând că procurorul a procedat legal, conform dispoziţiilor art. 307 Cod procedură penală. Din procesul verbal întocmit de procurorul de caz din 6 aprilie 2016, la care face referire domnul avocat  rezultă că  i s-a adus la cunoştinţă inculpatului V că este suspectat printre altele şi  pentru săvârşirea infracţiunii  de constituire a unui grup organizat prevăzută de art. 367 alin.1, 2 şi 3 Cod penal iar din ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale (fila 431) rezultă că s-a pus în mişcare acţiunea penală şi pentru această infracţiune, punându-i-se în vedere toate drepturile prevăzute de art. 10 şi 83 Cod procedură penală  precum şi obligaţiile prevăzute de art. 108 Cod procedură penală ( fila 437-438 Vol.I dosar u.p.).

Inculpata PE, solicită a se constata nulitatea relativă  a declaraţiei martorei P din data de 25.04.2016, întrucât proba a fost administrată cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatei şi pe cale de consecinţă, în conformitate cu art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, solicită  excluderea din materialul probator a acestei declaraţii.

Judecătorul de cameră preliminară constată că administrarea sau neadministrarea unor probe, nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, garantat de art. 10 Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât, conform dispoziţiilor art. 374 alin. 5-10 Cod procedură penală, probele administrate la urmărire penale pot fi readministrate în cursul judecăţii cauzei, iar părţile pot propune probe care nu au fost administrate în faza de urmărire penală.

Judecătorul de cameră preliminară nu poate, în această fază procesuală, să se pronunţe asupra readministrării probatoriului sau încuviinţarea unor cereri de probaţiune respinse din faza de urmărire penală, aceasta fiind o etapă exclusiv procesuală, care se desfăşoară în şedinţă publică după ascultarea concluziilor părţilor.

Referitor la nulitatea audierii martorului,

Dispoziţiile art. 282 alin. 1-3 Cod procedură penală, referitoare la nulităţile relative, prevăd:

„ (1) Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate.

(3) Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4).”

Coroborând aceste dispoziţii, reţinem că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

-  încălcarea este invocată de persoana îndreptăţită;

- încălcarea a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului;

-  încălcarea să fie invocată în termenul prevăzut de art. 282 alin. 3 Cod procedură penală.

Deşi textul legal permite invocarea nulităţii actului, atât în cursul efectuării actului, cât şi imediat după efectuarea acestuia, dar şi până la închiderea procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu este îndeplinită condiţia referitoare la vătămare, în condiţiile în care, ulterior începerii urmăririi penale, continuării urmăririi penale şi punerii în mişcare a acţiunii penale, inculpata nu a invocat încălcarea vreunui drept, astfel încât se poate constata că invocarea acestei excepţii acum, în procedura de cameră preliminară, nu ar face altceva decât să tergiverseze soluţionarea cauzei.

După cum a arătat chiar apărătorul inculpatei, în cursul dimineaţa zilei de 25.04.2017, aceasta  a fost încunoştinţată cu privire la audierea martorei P. Astfel, aceasta a participat la audierea martorei între orele 11,00-12,00. Omisiunea procurorului de a încunoştinţa a doua oară apărătorul inculpatei pentru a se  prezenta la audierea martorei, nu echivalează  cu încălcarea dreptului la apărare, garantat de art. 10 Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât, conform dispoziţiilor art. 374 alin. 5-10 Cod procedură penală, probele administrate la urmărire penale pot fi readministrate în cursul judecăţii cauzei, iar părţile pot propune probe care nu au fost administrate în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie  inculpaţii PE şi H.

Inculpatul  H, prin  memoriul formulat prin apărător ales şi depus la dosar a invocat nelegala sesizare a instanţei, precum şi nelegalitatea administrării unor probe care solicită a fi înlăturate  după cum urmează:

Nelegalitatea ordonanţei din data de 05.04.2016 de continuare a urmăririi penale faţă de H, prin prisma dispoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. a din CEDO şi a actelor subsecvente.

Se arată că prin ordonanţa din 25.03.2016 (filele 3-9 voi. 1 u.p.) s-a dispus continuarea urmăririi penale in personam inclusiv faţă de H pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunilor prevăzute de art. 367 alin. 1, 2, 3 Cod Penal şi art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal.

Prin ordonanţa din 04.04.2016 (fila 11 voi. I u.p.) s-a dispus infirmarea ordonanţei din 25.03.2016, întrucât s-a apreciat că actul nu îndeplineşte condiţiile de claritate şi precizie prin prisma dispoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. a din CEDO în sensul că „nu cuprinde numărul actelor materiale, data comiterii lor, persoanele între care s-au efectuat tranzacţiile, cantitatea de ţigări comercializată, preţul oferii şi valoarea prejudiciului .

Prin ordonanţa din 05.04.2016 (filele 12-35 voi. I u.p.) s-a dispus continuarea urmăririi penale in personam, inclusiv faţă de H, pentru săvârşirea de către acesta a infracţiunilor de constituire grup infracţional organizat şi contrabandă asimilată în formă continuată (20 de acte materiale), ambele în concurs real de infracţiuni, fapte prevăzute de art. 367 alin. 1, 2, 3 Cod penal şi art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal. Analizând această ordonanţă, constatăm că suferă de aceleaşi neajunsuri ca şi precedenta, infirmată de procurorul şef DIICOT, în sensul că aceasta, deşi cuprinde numerotat actele materiale cu privire la care s-a dispus continuarea urmăririi penale in personam, nu cuprinde în nici o situaţie preţul oferit şi nici valoarea prejudiciului creat (fără excepţie, în descrierea actelor materiale se foloseşte exprimarea „în schimbul unor sume de bani", nefăcându-se nici o menţiune referitoare la prejudiciul cauzat). Exemplificativ:

În ceea ce priveşte actul material descris la punctul 6 din ordonanţa din 05.04.2016, acesta nu cuprinde elemente ca data („începutul lunii decembrie 2015" nu poate fi apreciat ca reprezentând data), cantitatea de ţigări comercializată („o cantitate de ţigarete de contrabandă"), preţul oferit sau valoarea prejudiciului.

Descrierea actului material descris la punctul 9 din ordonanţă nu cuprinde persoanele între care s-au efectuat tranzacţiile, respectiv se precizează că H ar fi vândut 10 cartuşe de ţigări marca Ashima „unei persoane de sex feminin rămasă neidentificată".

Descrierea actului material descris la punctul 12 din ordonanţă este extrem de vag, necuprinzând nici data săvârşirii faptei (exprimarea „sfârşitul lunii decembrie" nu poate fi apreciată ca exprimând data, oi o perioadă de timp), nici preţul oferit şi nici valoarea prejudiciului.

Descrierea actului material descris la punctul 13 din ordonanţă nu cuprinde persoanele între care s-au efectuat tranzacţiile, respectiv se precizează că H ar fi vândut 10 cartuşe de ţigări marca Ashima „unei persoane de sex feminin rămasă neidentificată".

Descrierea actului material descris la punctul 17 din ordonanţă nu cuprinde persoanele între care s-au efectuat tranzacţiile, respectiv se precizează că H ar fi (?) 10 cartuşe de ţigări marca Ashima „unei persoane de sex feminin rămasă neidentificată". De asemenea, nu este identificată modalitatea de comitere a infracţiunii, neputându-se stabili dacă tranzacţia a constat într-o cumpărare sau într-o vânzare, întrucât fraza nu are verb.

Descrierea actului material descris la punctul 20 din ordonanţă nu cuprinde persoanele între care s-au efectuat tranzacţiile, respectiv se precizează că H ar fi vândut 10 cartuşe de Jigări marca Ashima „unei persoane neidentificate".

În consecinţă, este evident că ordonanţa procurorului din 05.04.2016 nu îndeplineşte condiţiile de claritate şi precizie prin prisma dispoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. a din CEDO în sensul detaliat mai sus, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, vătămarea fiind evidentă - încălcarea dreptului la apărare, singura consecinţă care se impune este anularea actului, ceea ce face ca toate actele subsecvente să apară ca nelegale, implicit rechizitoriul.

În al doilea rând, critică neregularitatea actului de sesizare a instanţei prin prisma nerespectării dispoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. a din CEDO, cu referire expresă la cuantumul prejudiciului pretins a fi adus bugetului de către inculpatul H.

Descrierea acuzaţiei care i se aduce inculpatului este necesar a fi amănunţită, inclusiv în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului produs prin faptele de care acesta este acuzat. În speţă, inculpatului i se reproşează producerea unui prejudiciu în cuantum de 98.728 lei, ANAF constituindu-se parte civilă împotriva acestui inculpat cu suma de 100,777 lei, sumă ce conţine şi obligaţiile fiscale accesorii calculate până la data de 22.04.2016. Este de remarcat că aceste sume apar în răspunsul ANAF nr. 1442/AD/22.04.2016 (lila 121 voi. I u.p.), moment la care se desfăşura urmărirea penală faţă de inculpat cu privire la 22 de acte materiale ale infracţiunii de contrabandă, prin rechizitoriu inculpatul fiind trimis în judecată doar pentru 15 dintre acestea. Procurorul avea obligaţia, în vederea prezentării cu acurateţe a acuzaţiei, să efectueze demersuri pentru stabilirea exactă a prejudiciului produs raportat la actele materiale pentru care inculpatul este trimis în judecată, în caz contrar acuzaţia nerespectând exigenţele art. 6 pct. 3 lit. a din CEDO.

O altă critică se referă la modalitatea de verificare în speţă a rechizitoriului sub aspectul legalităţii si temeiniciei de procurorul ierarhic superior. în temeiul art. 328 alin. 1 Cod procedură penală,  este una formală, neefectivă, care atrage consecinţa prevăzută de art. 345 alin. 3 Cod procedură penală respectiv de art. 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală.

Împrejurarea că rechizitoriul întocmit în prezentul dosar, act care conţine un număr de 153 de file, a fost confirmat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei în aceeaşi dată cu data în care a fost emis (30 mai 2017) de către procurorul ierarhic superior celui care 1-a întocmit - procurorul şef al Serviciului Teritorial al DI1COT, cu sediul în Timişoara, verificând un număr de 14 volume de urmărire penală în care se regăsesc probe şi acte procesuale vizând un număr de 20 de persoane conduce Ia singura concluzie logică că această operaţiune de verificare nu a avut, în concret, loc. Verificarea, atât a legalităţii, cât - mai ¡ales - a temeiniciei, presupune obligatoriu parcurgerea tuturor actelor existenţe în dosarul cauzei, aceasta fiind singura modalitate în care procurorul ierarhic superior ,poate face o evaluare reală şi corectă asupra legalităţii şi temeiniciei actului de trimitere în judecată.

În speţă, este imposibil fizic ca această operaţiune să fi avut loc, dovadă stând tocmai data confirmării, care coincide cu cea a emiterii actului, motiv pentru care apreciem că nu au fost respectate dispoziţiile art. 328 alin. 1 Cod procedură penală  din acest punct de vedere, sens în care  solicităm să se dispună conform art. 345 alin. 2 Cod procedură penală  respectiv art. 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală.

Se mai solicită înlăturarea tuturor mijloacelor de probă alterate prin sublinierea filelor cu carioca roz fosforescent şi roşu intens, în special cele ce se regăsesc la fílele: 187, 286, 288 296, 307, 320, 362, 363, 373, 386, 427, 428, 439, 452, 474, 484, 501, 527, toate acestea din vol . I u.p. Din vol. II u.p.;fila 84, 95, 221,222, 230, 319, 320, 321, din vol  III u.p.: 19-23, 91.

Art. 103 alin. 1 Cod procedură penală,  prevede că „probele nu  au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză". în situaţia din speţă, în care o sumedenie de file ale dosarului sunt subliniate cu instrumente de scris în culori vii, este împiedicată vădit orice apreciere liberă a acestor mijloace de probă, fiind captată atenţia oricărui cititor asupra porţiunilor subliniate, influenţând astfel libera apreciere a acestora.

În situaţia în  care aceste mijloace de probă nu ar fi înlăturate, s-ar crea o situaţie  de dezechilibru, inechitate şi inegalitate de arme, întrucât pasajele subliniate sunt toate în defavoarea inculpaţilor, apărarea nefiind îndreptăţită să procedeze în aceeaşi manieră, de astfel, nici n-ar face-o din raţiuni ce ţin de moralitate.

Concluzionând, solicită admiterea contestaţiei  în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit.a Cod  procedură penală, după o apreciere  asupra tuturor aspectelor invocate, şi să se dispună  conform art. 345 alin. 3 Cod procedură penală respectiv de art. 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală .

Inculpata PE, prin  memoriul formulat prin apărător ales şi depus la dosar a solicitat a se constata nulitatea relativă  a declaraţiei martorei P din data de 25.04.2016, întrucât proba a fost administrată cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatei şi pe cale de consecinţă, în conformitate cu art. 346 alin. 4 Cod procedură penală,  solicită  excluderea din materialul probator a acestei declaraţii.

În susţinere se arată că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad a argumentat respingerea solicitării reţinând că "administrarea sau neadministrarea unor probe, nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, garantat de art. 10 Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât, conform dispoziţiilor art. 374 alin. 5-10 Cod procedură penală, probele administrate la urmărire penală pot fi readministrate în cursul judecăţii cauzei, iar părţile pot propune probe care nu au fost administrate în faza de urmărire penală.".

Solicită să se constate faptul că neregularităţile procedurale invocate nu sunt chestiuni de fond întrucât dispoziţiile art. 342 Cod procedură penală stabilesc că: "Obiectul camerei decât atât, subsemnata am solicitat eliminarea acestui act material din conţinutul infracţiunii arătând faptul că martora a declarat că în data de 14.10.2015 inculpata PE  i-a vândut două kilograme de fasole verde pe care o avea în solar. Mai mult decât atât, inculpata a solicitat recalcularea prejudiciul după eliminarea acestui act procedural, însă procurorul de caz nu a dat curs acestei solicitări, iar pentru a beneficia de reducerea pedepsei conform art. 75 alin. 1 lit. d a ales să achite prejudiciul astfel cum a fost iniţial stabilit.

Apreciază  că menţinerea acestui act material în cuprinsul infracţiunii de contrabandă se întemeiază pe declaraţia martorei de la fila 13 din dosarul de urmărire penală, nicidecum pe declaraţia oferită organului de cercetare penală între orele 11-12 când martora a arătat că în data de 14.10.2015 a cumpărat de la inculpată  fasole şi nu ţigări.

Practic, deşi au fost înlăturate toate actele materiale cu privire la care martorii audiaţi au declarat că inculpata PE a vândut legume, singurul act material menţinut este cel din 14.10.2015 cu privire la care martora P a declarat că i-a vândut legume. Cu toate acestea, procurorul a coroborat prima parte a declaraţiei martorei cu declaraţia dată în lipsa apărătorului său ales şi a hotărât să menţină acel act material.

Vătămarea produsă constă tocmai în nerespectarea dreptului la apărare, fiind evident defavorabila audierea martorei în lipsa avocatei inculpatei. Astfel, vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului. Este evident că prin reţinerea în cuprinsul Rechizitoriului a unui act material întemeiat pe o probă administrată fără respectarea dreptului la apărare produce vătămări subsemnatei, motiv pentru care se impune anularea în totalitate a declaraţiei din 25.04.2016 cu consecinţa excluderii acesteia din probatoriul administrat.

Metodele de obţinere a declaraţiei nu respectă cu siguranţă principiul prevăzut de art. 101 Cod procedură penală şi nu sunt respectate nici dispoziţiile prevăzute de art. 92 Cod procedură penală. De altfel, obiectivul fundamental al aflării adevărului şi al lămuririi cauzei sub toate aspectele nu poate fi atins în orice condiţii, ci el cunoaşte limitări, asigurându-se astfel legalitatea şi loialitatea în obţinerea probelor şi, totodată respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Consideră că singura modalitatea în care această vătămare produsă poate fi înlăturată este prin excluderea în totalitate a declaraţiei martorei P din ansamblul probator întrucât aceasta nu îndeplineşte cerinţele de valabilitate.

Concluzionând solicită inculpata prin apărător ales să se constate că administrarea acestei probe în faza de urmărire penală a fost efectuată cu încălcarea principiilor de bază ale dreptului procesual penal, respectiv cu încălcarea dreptului la apărare, cu încălcarea principiului loialităţii administrării probelor precum şi cu încălcarea principiului administrării probelor în acuzare dar şi în apărare, motiv pentru care solicită admiterea contestaţiei formulată şi pe cale de consecinţă, să se constate că această probă este nelegal administrată cu consecinţă înlăturării ei din probatoriu.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara prin decizia penală nr. 97/CO din Camera de consiliu din 19 septembrie 2017, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 347 Cod procedură penală, respinge contestaţia formulată de inculpatul H împotriva încheierii penale nr. 126 din data de 25 iulie 2017 pronunţată Tribunalul Arad  în dosarul nr. 3867/108/2017/a1, ca nefondată.

În temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art. 347 Cod procedură penală, admite contestaţia formulată de inculpata PE împotriva aceleiaşi încheieri.

Desfiinţează  parţial încheierea atacată, numai în ce o priveşte pe inculpata PE şi rejudecând în aceste limite:

Exclude proba privind  completarea declaraţiei martorei P (fostă D) DA din data de 25.04.2017, administrată în cursul  urmării penale (fila 13  vol. XIII d.u.p.).

Menţine în rest  încheierea atacată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara a reţinut următoarele: apreciază că este fondată contestaţia formulată de inculpata PE, şi nefondată contestaţia formulată de inculpatul H, pentru considerentele următoare:

Prin contestaţia formulată inculpatul PE a solicitat  excluderea  din materialul probator a declaraţiei martorei P din data de 25.04.2016 administrată în faza de urmărire penală, întrucât această probă a fost administrată cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatei.

Analizând susţinerile inculpatei PE, Curtea constată că sunt  fondate. Verificând modalitatea de administrare a probei  cu martora P în faza de urmărire penală (filele 11,12 vol. XIII d.u.p.), instanţa reţine că aceasta a fost audiată de procuror  în data de 26 aprilie 2016,  într-o primă fază,  între orele 11,00 -12,00, în prezenţa avocaţilor … şi … ( apărătoarea inculpatei PE).  Tot în data de 25.04.2016,  într-o a doua fază,  în continuarea declaraţiei date anterior, martora a fost audiată din nou de procuror, între orele 13,00 -13,30,  numai în prezenţa avocatului …  (fila 13 vol. XIII d.u.p.).

Potrivit art. 92 alin. 2 Cod procedură penală, în vederea participării la activităţile de urmărire penală,  avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, e-mail,  sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces verbal.

Rolul încunoştinţării constă, pe de o parte, în asigurarea participării avocatului la urmărirea penală şi, pe de altă parte, în validarea actului efectuat în absenţa avocatului, atâta vreme cât există dovada înştiinţării acestuia.

În cauză, din actele dosarului nu rezultă că pentru continuarea declaraţiei martorei P, avocatul inculpatei PE a fost încunoştinţat în vreuna din modalităţile prevăzute de lege. În atare situaţie, actul efectuat în absenţa avocatului inculpatei PE  nu este valid,  întrucât nu au fost respectate cerinţele legale.

Potrivit art.  282 alin. 1 Cod procedură penală, încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor  prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare  drepturilor părţilor ori a subiecţilor  procesuali principali  care  nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Prin efectuarea  acestui act de urmărire penală – audierea martorei inculpatei P în lipsa avocatului inculpatei PE şi fără ca acesta să fie încunoştinţat,  s-a adus o vătămare dreptului la apărare al inculpatei care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului.

În ceea ce priveşte regimul de invocare, în art. 282 alin. 3,4 Cod procedură penală, se arată că nulitatea relativă se invocă  în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu până la închiderea procedurii de cameră preliminară dacă încălcarea a intervenit în cursul urmării penale sau în această procedură.

În speţă inculpata PE a invocat această neregularitate în procedura de cameră preliminară, deci în termenul prevăzut de art. 282 Cod procedură penală, astfel că nu pot fi primite susţinerile  judecătorului de fond.

Ca atare, contestaţia formulată de inculpata PE este fondată şi va fi admisă.

În continuare, prin contestaţia  formulată inculpatul H invocă nelegalitatea ordonanţei din data de 05.04.2016 de continuare a urmăririi penale, neregularitatea actului de sesizare  al instanţei prin prisma art. 6 pct. 3  din CEDO,  modalitatea de verificare a rechizitoriului de procurorul şef şi înlăturarea tuturor mijloacelor de probă  menţionate expres.

Analizând susţinerile inculpatului, Curtea constată că în mod corect judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a constatat că rechizitoriul satisface cerinţele art.328 Cod procedură penală, respectiv cuprinde elemente de identificare a datei emiterii, denumirea organului emitent şi a persoanei semnatare, descrierea faptelor ce fac obiectul urmăririi penale, fapte ce sunt dezvoltate în materialitatea lor, în funcţie de persoana inculpaţilor. De asemenea, rechizitoriul menţionează încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, descrierea detaliată a mijloacelor de probă pe care se sprijină acuzaţiile, datele privind persoana inculpaţilor, dispoziţia expresă de trimitere în judecată a acestora.

Totodată rechizitoriul nr. 72D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior celui care a efectuat urmărirea penală.

În ce priveşte susţinerea că în conţinutul ordonanţei procurorului din data de 05.04.2017, în sensul că deşi sunt indicate actele materiale, nu este stipulat preţul oferit şi nici valoarea prejudiciului suferit, aceasta nu conduce la neregularitatea actului, ci este o  chestiune ce ţine de fondul cauzei.

De asemenea, nemulţumirea inculpatului că actele materiale cuprinse în ordonanţă la punctele 6, 9, 10, 12,13, 20, nu ar îndeplini cerinţele de claritate şi precizie, este neîntemeiată. Din conţinutul rechizitoriului, se constată că faptele pentru care a fost trimis în judecată acest inculpat, sunt descrise şi încadrate juridic.

În ce priveşte înlăturarea tuturor mijloacelor de probă, alterate prin sublinierea filelor cu carioca roz fosforescent şi roşu intens, se constată că această critică este nejustificată, în dreptul nostru funcţionează principiul liberei aprecieri a probelor prevăzut  în art. 103 alin. 1 Cod procedură penală, în conformitate cu care probele nu au o valoarea dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Domenii speta

Spete similare