Rezoluţiune contract de prestări servicii. Pact comisoriu. Pârâta a efectuat o lucrare în mod necorespunzător, care nu a atins scopul pentru care a fost contractată, că nu a refăcut în mod corect lucrarea, deși a fost notificată de reclamant în acest sen

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de xx.xx.2016 sub nr.A/299/2016, reclamantul V.B. a chemat în judecată pe pârâta SC D.I. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa:

1.Să constate rezoluţiunea de drept a contractului de execuție de lucrări din XX.XX.2016, încheiat cu pârâta, având ca obiect realizarea de lucrări de impermeabilizare a imobilului;

2.Să dispună restabilirea situației anterioare prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2289,45 lei reprezentând prețul lucrărilor conform facturii seria AA nr.B/2016;

3.Să oblige pârâta la plata sumei de 6232,8 lei, cu titlu de daune interese, reprezentând contravaloarea materialelor utilizate pentru efectuarea lucrării, conform facturii seria AA nr.C/2106 și facturii seria AA nr.D/2106;

4.Să oblige pârâta la plata la plata de penalități de întârziere, calculate în conformitate cu dispozițiile art. 11.1 din contract, pe perioada 1.04.2016-19.12.2016;

5.Să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferentă debitului de 9122,08 lei, calculată începând cu data de 7.04.2016, a cărei cuantum se ridică, la data de 11.01.2017, la suma de 9122,08 lei, conform precizărilor de la filele 37-39 dosar;

6.Să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată;

În motivare, reclamantul a arătat, în esenţă următoarele: La data de XX.XX.2016, a încheiat cu pârâta contractul de execuție lucrări având ca obiect executarea de către prestatorul se servicii a lucrărilor de impermeabilizare a imobilului din Localittea X, jud I, pentru a împiedica intrarea apei la subsolul imobilului. În temeiul contractului, pârâta și-a asumat obligația de a realiza lucrarea, iar potrivit art. 4.2 din contract, să întrețină gratuit lucrarea pe perioada de garanție de 5 ani de la data recepției la terminarea lucrărilor.

Arată reclamantul că deși și-a îndeplinit obligațiile contractuale, achitând pârâtei contravaloarea execuției lucrărilor și contravaloarea materialelor utilizate pentru realizarea acesteia, pârâta nu și-a îndeplinit propriile obligații contractuale, lucrările fiind realizate necorespunzător și neservind scopului pentru care au fost realizate, respectiv stoparea intrării apei la subsolul imobilului, astfel că la acest moment, subsolul imobilului este neutilizabil. Pentru remedierea situației și efectuarea lucrărilor corespunzătoare, arată reclamantul că s-a adresat pârâtei prin trei notificări succesive, respectiv: notificarea nr.e/2016, nr.f/2016 și nr.j/2016, însă pârâta nu a dat cursul niciunei notificări, încălcând obligația contractuală prevăzută de art.9.1 alin 3 din contract, pentru și obligația legală de a răspunde pentru viciile lucrării, reglementată de art. 1879 C.civ și art. 29 din Legea 10/1995.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art.29, art. 30, art. 148-151, art. 274 C.pr.civ, art. 1270, art. 1527-1529, art. 1516, art. 1879 C.civ și Legea 10/1995.

 În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei cu expertiză tehnică specialitatea construcții.

Cererea a fost legală timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 165,26 lei, pentru capatul I și II al cererii; de 416,64 lei pentru capătul III al cererii; de 47 lei pentru capătul IV al cererii și de 50,76 lei pentru capătul V al cererii(f.53-56).

Pârâta SC D.I. SRL nu a formulat Întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări orale și nu a propus probe în apărare.

Prin Încheierea pronunţată în şedinţa publică din XX.XX.2017, instanţa a încuviinţat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei iar la termenul de judecată din XX.XX.2017 a încuviințat pentru reclamant și proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin primsa dispoziţiilor legale incidente, instanţa reţine următoarele:

În fapt

La data de XX.XX.2016, între reclamant și pârâtă s-a încheiat contractul de execuție de lucrări, având ca obiect, executarea de către pârâtă, în calitate de prestator, în beneficul reclamantului, în calitatede beneficiar, de lucrări de impermeabilizare pereți și raAAr la imobilul situate în Localittea X, jud I.

Cu titlu prealabil se impune stabilirea legii aplicabile fondului litigiului, faţă de prevederile art. 3 din Legea 71/2011 , având în vedere data naşterii raporturilor juridice dintre părţi, respectiv data încheierii contractului, 23.03.2016, instanţa reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod civil la care se va face referire în continuare cu denumirea abreviată de C.civ.

În drept:

Conform art. 1549 alin 1 C.civ:  “Dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea, sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune interese dacă i se cuvin”.

Conform art.1550 C.civ: “Rezoluțiunea poate fi dispusă de instanță, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de partea îndreptățită. De asemenea, în cazurile anume prezăvute de lege sau dacă părțile au convenit astfel, rezoluțiunea poate opera de plin drept.”

Conform art. 1553 C.civ: “(1)Pactul comisioriu produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligațiile a căror neexecutare atrage, rezoluțiunea sau rezilierea de drept a contractului. (2) În cazul prevăzut la alin 1, rezoluțiunea sau rezilierea este subordonată punerii în întârziere a debitorului, afară de cazul în care s-a convenit că ea va rezulta din simplul fapt al neexecutării.”

Conform art. 1554 alin 1 C.civ: “Contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ținută, în acest caz, să restituie celeilalte părți, prestațiile primite”

Rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, care are ca efect desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.

Rezoluţiunea  contractului se dispune în cazul îndeplinirii următoarelor condiţii: 1.una din părţi nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală; 2.neexecutarea este imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia; 3.debitorul obligaţiei neexecutate a fost pus în întârziere, în condiţiile prevăzute de lege, afară de cazul când s-a convenit că ea va rezulta din simplul fapt al neexecutării obligației contractuale.

De asemenea, în cuprinsul contractului, părţile pot insera clauze exprese privind rezoluţiunea contractului pentru neexecutare, aceste pacte comisorii fiind perfect valabile şi stabilind condiţiile în care părţile au înţeles  să  aplice această sancţiune.

În speţă, răspunderea contractuală a părților, în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor este reglementată la art. 11 din contract.

Astfel, conform art. 11.3 din contract: “Nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract de către una din părți, în mod culpabil și repetat, dă dreptul părții lezate de a considera contractul de drept reziliat și de a pretinde plata de daune interese.”

Reclamantul afirmă executarea necorespunzătoare, în mod culpabil, de către pârâtă, a obligațiilor asumate contractual, respectiv de a realiza lucrarea contractată astfel încât să corespundă scopului pentru care a fost realizată, respectiv împiedicarea pătrunderii apei la subsolul imobilului și neîndeplinirea obligației de a remedia deficiențele lucrării, circumscrisă obligației executantului de garanție, fapt care, afirmă reclamantul, i-a conferit dreptul de a considera rezoluționat de plin drept acest contract și de a pretinde plata de daune interese.

Din această perspectivă, instanța reține că, pârâta, în calitate de prestator, s-a obligat, conform art. 4.2 din contract: a)să pună în opera materialele conform devizului; b) să întocmească procesele verbale de recepție a lucrărilor de impermeabilizare pereți și raAAr și să convoace comisia de recepție pentru predarea lucrărilor efectuate; c) să întrețină gratuit, în perioada de garanție a impermeabilizării pereților și raAArului, lucrarea executată.

Conform art. 14.1 din contract:”Perioada de garanție curge d ela data recepției la terminarea lucrărilor și este de 5 ani ” iar conform art. 14.2:”În perioada de garanție, prestatorul are obligația, în urma dispoziției dată de beneficiar, de a executa lucrările de remeAAre a defectelor a căror cauză este nerespectarea clauzelor contractuale.”

Deși, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că părțile nu au încheiat procese verbale de recepție la terminarea lucrărilor, pârâta și-a îndeplinit obligația de a executa lucrările, în termenul convenit, iar reclamantul și-a îndeplinit obligația contractuală de a achita prețul de execuție a lucrărilor, respectiv suma de 2289,45 lei, conform chitanței seria DI E nr.0016/6.04.2016(f.29) și prețul materialelor utilizate pentru efectuarea lucrării, respectiv suma de 6232,8 lei, conform ordinelor de plată din 25.03.2016 și 29.03.2016, de la filele 25 și 27, sumă facturată la plată de pârâtă prin facturile fiscale seria  DI E nr.D/2106 și seria DI E nr.C/2106 (f.24; 26).

Deși lucrările au fost executate, pârâta nu le-a executat în mod corespunzător, astfel că acestea nu au servit scopului pentru care reclamantul a contractat efectuarea acestora, respectiv împiedicarea pătrunderii apei la subsolul imobilului, mai mult, pârâta nu a dat curs notificărilor reclamantului de a găsi soluții de remeAAre a situației apărute ca urmare a realizării necorespunzătoare a lucrării.

Acest aspect rezultă cu claritate din raportul de expertiză tehnică, specialitatea construcții, efectuat în cauză și din notificările adresate pârâtei de către reclamant, depuse în probațiune, coroborat cu atitudinea procesuală a pârâtei care nu a făcut nicio apărare în cauză și nu a răspuns la interogatoriul încuviințat pentru pârât.

Astfel, din raportul de expertiză tehnică construcții, realizat de expert Lalu Adriana, rezultă următoarele: “Situația lucrărilor, la data expertizei, indică o lucrare total compromisă, fără intervenția unor cauze apărute după finalizarea lor”, “prezenta apei pe pardoseala subsolului, cu înălțimea de 7 cm și infiltrațiile pe tot conturul pereților, cu înălțimea variabilă de 50-80 cm, arată că lucrările executate nu au realizat obiectivul cerut de beneficiar, impermeabilizarea subsolului”. De asemenea, expertul a concluzionat că soluția tehnologică aleasă nu a fost corectă, raportat la situația din teren și că analiza variantelor propuse beneficiarului nu putea fi făcută de proprietar, alegerea celei optime revenind executantului. Mai arată expertul că, în privința soluției pe vertical, injecțiile Sika Latex au fost efectuate numai pe un rând și aleator pe mai multe rânduri, în condițiile în care injecțiile ar fi fost necesare pe toată înălțimea, precum și faptul că nu există soluții de remeAAre ci se impune întocmirea unei documentații bazată pe analiza tuturor factorilor care conduc la soluția optimă și apoi punerea în opera a acesteia.

Prin urmare, din probatoriul administrat în cauză instanța reține că pârâta a efectuat o lucrare în mod necorespunzător, care nu a atins scopul pentru care a fost contractată, că nu a refăcut în mod corect lucrarea, deși a fost notificată de reclamant în acest sens, print trei notificări succesive nr.e/2016, nr.f/2016 și nr.j/2016, că lucrarea se află în perioada de garanție contractuală de 5 ani, că executarea necorespunzătoare a lucrării este esențială și viciile acestei lucrări nu pot fi înlăturate prin efectuarea de lucrări de remeAAre, că pârâta este cuplabilă pentru adoptarea unei soluții tehnologice neviabilă și executarea necorespunzătoare a lucrării, prin urmare, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în pactul comisoriu de rezoluțiune, de la art. 11. 3 din contract, reclamantul fiind îndreptățit să considere contractul ca fiind de plin drept rezoluționat.

Motivat de aceste considerente, instanța va admite primul capăt al cererii și va constata rezoluțiunea de drept a  contractului de execuție de lucrări încheiat între părți la data de 23.03.2016.

În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâtei pentru rezoluțiunea contractului, instanța urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 1554 alin 1 C.civ care reglementează efectele generale ale rezoluțiunii contractului, în conformitate cu care: “Contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ținută, în acest caz, să restituie celeilalte părți, prestațiile primite”

Prin urmare, ca efect al repunerii părților în situația anterioară încheierii antecontractului, instanța va dispune obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 2289,45 lei, reprezentând contravaloarea manoperei achitată de reclamant pârâtei.

De asemenea, instanța reține că reclamantul a suferit un prejudiciu și ca urmare a încorporării în lucrare a materialelor de construcție, în valoare de 6232,8 lei, material care nu mai pot fi utilizate, prin urmare, se impune, cu titlu de daune interese, pe temeiul art. 1549 alin 1 C.civ, ca pârâta să plătească reclamantului și această sumă, sens în care va admite și capătul 3 al cererii.

În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata de penalități de întârziere, instanța reține că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 11.1. din contract care reglementează, ca și clauză penală, întinderea penalităților, în caz de întârziere în executarea obligațiilor, aspect care rezultă din chiar interpretarea logico-gramaticală a acestei clauze care face vorbire despre întârzierea în executarea obligațiilor și dreptul beneficiarului de a deduce din suma datorată prestatorului, o sumă reprezentând penalități de 0,1%/zi de întârziere. Or, în speță,nu suntem în situația unei întârzieri în executarea obligațiilor contractuale de către pârâtă ci în situația executării necorespunzătoare a obligațiilor, prin urmare, daunele interese compensatorii nu pot îmbrăca forma penalităților contractuale ci a dobânzii legale.

Motivat de aceste aspect, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul 4 al cererii de chemare în judecată.

Reținând, pentru considerente anterior expuse, că reclamantul are dreptul și la daune interese compensatorii și analizând capătul 5 al cererii de chemare în judecată, având acest obiect, instanța reține că, pentru acordarea daunelor interese este necesară aceloraşi condiţii in care se poate dispune rezolutiunea judiciara (existenta unei fapte ilicite a debitorului, a vinovatiei acestuia si îndeplinirea cerintei privind punerea in intarziere a debitorului obligatiei neexecutate) dar si a celor specifice obligatiei de despagubire, existenta unui prejudiciu care sa fi fost cauzat creditorului si existenta unei legaturi de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita a debitorului.

Întrucât existenta condiţiilor privind fapta ilicită a pârâtei, vinovăţia acesteia, existenţa unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei şi existenţa legăturii de cauzalitate între fapta şi prejudiciu au fost analizate de instanţă anterior, în privinţa condiţiei punerii în întârziere, instanţa constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1522 C.civ,punerea in întârziere consta intr-o manifestare de voinţă din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligaţiei de către debitor si ea se poate face fie printr-o notificare adresata debitorului prin executorul judecătoresc, fie prin cererea de chemare in judecata a debitorului prin care se pretinde executarea obligaţiei, cu excepţia cazurilor în care debitorul este de drept în întârziere.

Pârâta nu este de drept întârziere, în sensul dispoziţiilor art.1523 C.civ, astfel că pentru a i obligată la plata de daune interese compensatorii sub forma dobânzii legale aferentă sumelor ce constituie prejudiciul cauzat reclamantei, este necesară punerea acesteia în întârziere.

Cele trei notificări adresate pârâtei, depuse de reclamant în probaţiune, nu reprezintă puneri în întârziere a pârâtei, întrucât nu se solicită executarea obligaţiei de restituire a sumelor achitate de reclamant ci se solicită remedierea lucrărilor executate necorespunzător.

Prin urmare, data punerii în întârziere a pârâtei cu privire la obligaţia de restituire a sumelor achitate în temeiul contractului rezoluţionat este data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 20.12.2016(data plicului poştal prin care a fost expediată acţiunea, instanţei), data de la care pârâta datorează şi dobândă legală penalizatoare, aferentă sumelor de restituit, calculate potrivit O.G. nr. 13/2011, motiv pentru care instanţa va admite în parte capătul de cerere formulat de reclamant şi va obliga pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului de plată, în cuantum de 8522,25 lei, începând cu data de 20.12.2016 şi până la restituirea integrală a debitului.

Cheltuieli de judecată

În aplicarea prevederilor art. 453 C.pr.civ, având în vedere soluția de admitere în parte a cererii precum și fundamentul acordării de cheltuieli de judecată, respectiv culpa procesuală, instanța va admite cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru și onorariu de expert, pentru suma de 1281,9 lei din care: suma de 165,26 lei reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru pentru capetele 1 şi 2 ale cererii, suma de 416,64 lei reprezintă valoarea taxei judiciare de timbru pentru capătul 3 al cererii și suma de 700 lei reprezentând onorariul achitat de pârâții reclamanți pentru efectuarea raportului de expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul B.V., cu domiciliul ales în …. şi pe pârâta SC D.I. S.R.L., cu sediul în ….

Constată rezoluțiunea de drept a contractului de execuție de lucrări încheiat între părți la data de XX.XX.2016.

Obligă pârâta să plătească reclamantului, cu titlu de despăgubiri, suma de 2289,45 lei reprezentând prețul manoperei si suma de 6232,8 lei reprezentând contravaloarea materialelor, precum si dobânda legală aferentă acestor sume, calculată începând cu data de 20.12.2016 si până la plata integrală a acestora.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1281,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi înregistrată la Judecătoria sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, xx.xx.2017.

Domenii speta

Spete similare