Drept civil

Hotărâre 222 din 31.01.2020


 

SENTINŢA CIVILĂ NR. 222

Ședința publică din data de 31.01.2020

Instanța constituită din:

Pe rol se află judecarea cauzei formulate de petentul AA în contradictoriu cu intimații BBşi CC, având ca obiect plângere contravențională  - (Legea nr. 171/2010) … ….

Dezbaterile cu privire la fondul cauzei au avut loc în şedinţa din data de 17.01.2020, susținerile părţilor fiind consemnate în  încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, în considerarea dispoziţiilor art. 396 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa a dispus amânarea pronunțării soluţiei pentru data de astăzi.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ la data de sub număr de dosar…….petentul AA a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații BBși Cc, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție seria CCS nr. …., respectiv exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 3000 de lei și restituirea cantității de 1,83 mc de masă lemnoasă confiscată prin procesul verbal seria .. nr. ….. De asemenea, petentul a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, petentul a arătat, în esență, că la data de 05.02.2019 a încărcat din Piatra Șoimului, jud. Neamț, cantitatea de 1,85 mc de lemne pentru foc, de la societatea …., societate care i-a eliberat Avizul de însoțire secundar, seria AA, nr. … din data de …, ora .., oră la care a fost generat codul unic ...

Petentul a arătat că pe avizul de însoțire s-au menționat perioada de valabilitate a acestuia- 24 de ore, și punctul de descărcare a materialului lemnos- în localitatea Butea, jud. Iași.

De asemenea, petentul a mai menționat că în aceeași zi- …- la ora 21, a plecat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare …, încărcat cu 1,85 mc de masă lemnoasă, către satul Vădurele, jud. Neamț, unde acesta are domiciliul, pentru ca a doua zi de dimineață să pornească spre punctul de descărcare- Butea, Iași.

A arătat petentul că, pe data de 06.02.2019, în drumul spre punctul de descărcare, a oprit în localitatea Girov, prilej în care a fost identificat de polițiști și de agenți ai Gărzii Forestiere Suceava, care i-au solicitat pentru control documentele pentru lemnul transportat.

Petentul a arătat că datele avizului de însoțire au fost introduse în programul ….. ocazie în care agenții au constatat că în program, pe  aviz figura un alt autovehicul care să efectueze transportul, cu numărul de înmatriculare ... Petentul a susținut că această împrejurare nu-i poate fi imputată, fiind vorba despre o eroare a societății care a emis avizul și că este vorba doar despre o cifră care diferă, explicație pe care a precizat că a susținut-o și în fața agenților care l-au controlat.

În continuare, petentul a arătat că, deși agenții de poliție au constatat că a fost vorba despre o eroare, l-au sancționat contravențional, întocmind procesul verbal de contravenție seria . nr. .., pe motiv că avizul de însoțire avea înscrisă o durată de valabilitate greșită, în sensul că pentru distanța pe care o avea de parcurs, sub 100 de km, ar fi trebuit să se înscrie o valabilitate de 14 ore a avizului, iar nu de 24 de ore, perioadă care presupune parcurgerea unei distanțe de peste 100 de km.

Petentul a arătat că le-a explicat agenților că, de asemenea, acest aspect nu-i este imputabil, dar că apreciază că durata de valabilitate s-a determinat în mod corect, de vreme ce distanța dintre cele două localități- Piatra Șoimului, Neamț și Butea, Iași- nu trebuie calculată în mod strict, pe bornele kilometrice ci, trebuie avut în vedere și faptul că nu a încărcat materialul lemnos de la ieșirea din localitate, respectiv nu urma să îl descarce la intrarea în localitate.

De asemenea, petentul a susținut că a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 19 alin. (2) lit. b) din Legea 171/2010, însă a arătat că apreciază că nu a încălcat aceste dispoziții legale, de vreme ce avizul de însoțire cuprinde înscrise toate elementele menționate în cuprinsul normei legale.

În completare, petentul a mai arătat că nu este vinovat pentru modalitatea în care s-a emis avizul, ci, din contră, și-a îndeplinit obligațiile de a avea documentele asupra sa și de a le prezenta agenților de control, astfel că nu trebuie să fie tras la răspundere prin aplicarea amenzii contravenționale și confiscarea masei lemnoase.

În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și urm. din Codul de procedură civilă și pe dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal de contravenţie, procesul-verbal de confiscare și de dare în custodie a bunurilor confiscate, avizul de însoțire, înștiințarea de plată și a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorul Ceomeica Ioan.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 8).

Intimatul BBa depus întâmpinare, prin care a arătat că, la data de …, petentul a fost identificat în localitatea Girov, jud. Neamț- DN15D- transportând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare … cantitatea de 1,83 mc de masă lemnoasă și având avizul de însoțire cu nr. …. din data de …., ora 17:43. Intimatul a arătat că la verificarea în aplicația …., a rezultat că avizul de însoțire menționat a fost emis de către societatea …. din Piatra- Șoimului, care a înscris în mod greșit o perioadă de valabilitate de 24 de ore a acestuia, raportat la distanța dintre cele două locațități între care se efectua transportul. Astfel, intimatul a arătat că distanța ce trebuia parcursă era sub 100 de km, astfel că ar fi trebuit acordată avizului o valabilitate de 14 ore.

De asemenea, intimatul a arătat că fapta constituie contravenție conform dispozițiilor art. 4 alin. (7) lit. b) din H.G. nr. 470/2014, actualizată prin Norme, și că sancțiunea confiscării masei lemnoase a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 171/2010.

În susținerea legalității și temeiniciei procesului verbal contravențional, intimatul a arătat că procesul verbal se bucură de prezumțiile de legalitate a actului administrativ, respectiv de prezumțiile de autenticitate și de veridicitate.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, intimatul a precizat că sancțiunea s-a aplicat în conformitate cu dispozițiile legale.

În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, depunând procesul verbal contravențional, procesul verbal de confiscare și dare în custodie a bunurilor confiscate și raportul agentului constatator.

Intimata Cc a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a precizat care sunt obligațiile incidente în cazul transportului de materiale lemnoase din punctul de vedere al emiterii avizului de însoțire, respectiv de încărcare a informațiilor în aplicația ….. Raportat la prezenta cauză, în esență, intimata a arătat că petentul a transportat 1,83 mc de masă lemnoasă cu autoturismul cu nr. de înmatriculare …. și a fost surprins de agenții săi în localitatea Girov, jud. Neamț, pe …, la data de ….. A arătat că petentul avea asupra sa avizul de însoțire nr. …., ora 17:43, emis de …, cu privire la care a precizat că era înscrisă în mod greșit o valabilitate de 24 de ore a acestuia, deoarece raportat la distanța care trebuia parcursă- sub 100 km- ar fi trebuit acordată o valabilitate de 14 ore.

Intimata Cc a susținut nerespectarea de către petent a dispozițiilor art. 19 alin. (2) lit. b) din Lg. 171/2010, iar cu privire la individualizarea sancțiunii a arătat că agenții constatatori au respectat dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

În susținerea legalității și temeiniciei procesului verbal contravențional, intimata a invocat prezumțiile de legalitate, veridicitate și autenticitate ale acestuia, ca act administrativ, respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, precum și jurisprudență CEDO, care susține că prezumția de nevinovăție, în materie contravențională, nu are caracter absolut, aceasta fiind respectată în situația în care contravenientului i se respectă dreptul de a propune probe- respectiv de a fi administrate probe- în vederea răsturnării prezumților antemenționate, de care se bucură procesul verbal contravențional.

În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea, respectiv administrarea, probei cu înscrisuri.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 258 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 255 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi proba testimonială și pentru intimați, proba cu înscrisuri, apreciind aceste probe legale, pertinente și concludente soluţionării cauzei.

Analizând plângerea contravenţională, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 06.02.2019, a fost întocmit de către doi agenţi constatatori din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Neamț și de către un agent din cadrul Gărzii Forestiere Suceava, procesul-verbal de constatare a contravenţiei silvice seria …. nr. …, prin care petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 3000 de lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 4 alin. (7) lit. b) din H.G. nr. 470/2014, actualizată prin Norme, şi sancţionată de dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 171/2010 (f. 19). De asemenea, în baza art. 19 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 171/2010, s-a dispus măsura complementară a confiscării cantităţii de 01,83 mc de material lemnos, pentru care s-a întocmit procesul verbal de confiscare și de dare în custodie a bunurilor confiscate seria CBR nr. ….. (f. 21).

Prin procesul-verbal de contravenţie s-a prevăzut că la data de 06.02.2019, petentul a fost depistat pe DN 15D, pe raza loc. Girov, jud. Neamţ, în timp ce transporta cu autoutilitara marca Mercedes Sprinter, cu numărul de înmatriculare …, 01,83 mc de material lemnos, având avizul de însoțire nr. .. din data de …, ora .., emis de S.C. …De asemenea, s-a reținut că, în urma introducerii datelor în aplicația …., a rezultat că s-a generat codul unic … …. pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare … și că s-a acordat greșit valabilitate de 24 de ore avizului, prin raportare la distanța mai mică de 100 de km

dintre punctele de încărcare, respectiv descărcare, deși ar fi trebuit să se acorde o valabilitate de 14 ore (f. 19).

Prin procesul-verbal de confiscare și de dare în custodie a bunurilor reţinute în vederea confiscării seria CBR nr. …, volumul de 1,83 mc de lemn de fag, a fost lăsat în custodie numitului .., având funcţia de pădurar la O.S. Gârcina (f. 21).

În drept, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Astfel, sub aspectul legalităţii, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei conţinând menţiunile privitoare la numele şi prenumele agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

Petentul nu a invocat alte motive de nulitate relativă dintre cele prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

Raportat la speţa dedusă judecăţii, instanţa, analizând procesul verbal de contravenţie, constată că acesta este legal întocmit.

Dispoziţiile legale în temeiul cărora petentul a fost sancţionat statuează:

Potrivit art. 19 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 171/2010, „ (2) Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei până la 6.000 lei şi reţinerea în vederea stabilirii provenienţei şi/sau confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte:  b) transportul materialelor lemnoase, după caz, cu aviz de însoţire a materialelor lemnoase a cărui valabilitate a expirat, cu aviz de însoţire fără cod unic online sau offline generat de aplicaţiile Sistemului informatizat de urmărire a materialelor lemnoase, denumit în continuare SUMAL, şi înscris în aviz, cu excepţiile prevăzute de normele legale, cu aviz de însoţire în care nu s-au înscris data şi ora plecării transportului şi, respectiv, valabilitatea, în funcţie de distanţa până la destinaţie;”.

Potrivit art. 4 din H.G. nr. 470/2014, actualizată prin Norme: „(1) Documentul de însoţire a materialelor lemnoase este avizul de însoţire, care poate fi aviz de însoţire primar/secundar; (2) Documentul de însoţire a materialelor lemnoase expediate de la locul de recoltare este avizul de însoţire primar, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2; (4)Termenul de valabilitate a avizelor de însoţire prevăzute la alin. (1) şi (2), în aplicarea reglementărilor în vigoare, este de maximum: b) 14 ore de la data şi ora plecării, pentru materialele lemnoase expediate pe o distanţă de la 50,1 km până la 100 km inclusiv; c) 24 de ore de la data şi ora plecării, pentru materialele lemnoase expediate pe o distanţă de la 100,1 km până la 200 km inclusiv;

Sub aspectul temeiniciei instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenţiei face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumţia relativă de legalitate şi de temeinicie până la proba contrară, probă ce revine petentului, în condiţiile art. 249 Cod procedură civilă.

Această situaţie nu este contrară art. 6 CEDO şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravenţională este asimilată unei acuzaţii în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.

În legătură cu acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în jurisprudenţa sa (cauza Anghel c. României, pct. 60, cauza Nicoleta Gheorghe c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. 

În speţă, instanţa reține din cuprinsul procesului verbal că petentul a fost sancționat pentru că a transportat material lemnos între loc. … localități între care distanța este sub 100 km, iar avizul pentru acest transport- nr. … din data de …, ora 17:43, avea o valabilitate de 24 de ore.

Instanța reține că distanța dintre cele două localități între care trebuia efectuat transportul este de aproximativ 75-80 km. Argumentele petentului privitor la calculul distanței, în sensul că acesta nu trebuie realizat pe borne kilometrice și că ar trebui luat în calcul faptul că încărcarea materialului lemnos nu se face la ieșirea din localitate, iar descărcarea nu se face la intrarea în localitate, nu va fi reținut, deoarece calculul ”pe borne kilometrice” reprezintă singura modalitate de calcul obiectivă.

Totodată, instanța reține că perioada de valabilitate prevăzută de lege este suficient de permisivă, în sensul că este suficientă o perioadă de 14 ore pentru a se parcurge o distanță de 100 de km, chiar și pe un drum greu accesibil, astfel că efectuarea calculului pe bornele kilometrice nu este de natură a-i vătăma pe cei care transportă material lemnos în sensul că nu ar avea suficient timp să efectueze transportul.

Totodată, chiar în situația în care s-ar admite realizarea calculului prin luarea în considerare a unor considerente dintre cele invocate de petent- a unor distanțe pe care transportatorii ar trebui să le parcurgă în interiorul localităților- instanța reține că în prezenta cauză s-a invocat o diferență de aproximativ 20 de km, ceea ce nu poate fi primit ca fiind o marjă de eroare pentru acordarea valabilității de 24 de ore a avizului, precum se acordă în cazul transporturilor efectuate pe distanțe între 100 și 200 de km.

În plus, instanța reține din declarația martorului … (f. 54)- cel care a emis avizul de însoțire- că la acordarea duratei de valabilitate, a luat în considerare și efectuarea unui ocol prin loc. Vădurele, județul Neamț- anume parcurgerea distanței de către petent de la punctul de încărcare- Piatra Șoimului- Neamț, în localitatea de domiciliu Vădurele- Neamț și mai apoi spre punctul de descărcare- Butea, Iași. De asemenea, însuși petentul a arătat că a avut în considerare efectuarea acestui ocol prin localitatea de domiciliu, pentru a se odihni.

Astfel, instanța reține că petentul și martorul au hotărât de comun acord, la calcularea distanței, luarea în calcul a acestui ocol, însă această modalitate de calcul a distanței nu este în conformitate cu dispozițiile legale. Distanța trebuie calculată în mod obiectiv și doar între punctul de încărcare și punctul de descărcare.

 Mai mult, dispozițiile legale nu stabilesc efectiv drumul pe care trebuie să circule autovehiculele între punctul de plecare și destinație, ci impun doar perioada în care transportul trebuie efectuat, astfel că efectuarea vreunui ocol se poate realiza doar în acea perioadă de timp prevăzută de lege, dar asta nu înseamnă că se va suplimenta distanța care influențează acordarea perioadei de valabilitate pentru realizarea acestui ocol. Altfel spus, avizele nu pot fi emise pentru efectuarea unor ocoluri de sute de kilometri în vederea acordării unei perioade de valabilitate superioară.

În ceea ce privește norma sancționatoare, art. 19 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 170/2010, instanța reține că nu trebuie realizată o interpretare literală, ci trebuie urmărit scopul normei. Astfel că, nu este suficient ca avizul de însoțire să aibă înscrisă o perioadă de valabilitate, în sensul că ar putea fi înscrisă orice durată, ci dispoziția legală se interpretează în sensul că avizului de însoțire i se acordă o durată de valabilitate în conformitate cu dispozițiile legale- anume art. 4 alin. (7) din H. G. nr. 470/2014, actualizată prin Norme- care se înscrie pe avizul de însoțire. Atât lipsa acestei mențiuni din cuprinsul avizului, cât și acordarea unei perioade de valabilitate în mod greșit, deci fără respectarea dispozițiilor legale, înseamnă că, în concret, nu s-au respectat dispozițiile legale privind valabilitatea avizului de însoțire, fapta constituind contravenție. O interpretare contrară contravine regulilor impuse de dispozițiile legale enunțate.

Astfel, instanța reține că petentul nu a avut asupra sa un aviz de însoțire a materialului lemnos care să respecte dispozițiile legale. Apărarea acestuia referitoare la lipsa de vinovăție în acordarea avizului nu va fi reținută, deoarece este obligația acestuia să respecte dispozițiile legale în desfășurarea activității, respectiv să verifice faptul că are asupra sa documentele privind masa lemnoasă transportată și că aceste documente sunt emise în conformitate cu dispozițiile legale. Mai mult, în prezenta cauză, instanța a reținut anterior că petentul a cunoscut împrejurarea că nu s-a efectuat calculul distanței în mod obiectiv, pe borne kilometrice, între localitățile de încărcare și descărcare, ci că s-a avut în vederea și realizarea unui ocol prin localitatea de domiciliu.

În consecinţă, din probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că petentul nu a probat existenţa unei alte situaţii de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, care să creeze o îndoială asupra vinovăţiei sale, deşi i-au fost respectate garanţiile procesuale prin încuviinţarea şi administrarea de probatorii şi asigurarea dreptului la apărare.

Pentru aceste considerente, instanța reține că fapta petentului de a avea pentru materialul lemnos transportat un aviz cu o durată de valabilitate mai mare decât cea permisă de dispozițiile legale, prin raportare la distanța de parcurs între punctul de încărcare și cel de descărcare, sub 100 de km, constituie contravenție conform dispozițiilor art. 4 alin. (7) lit. b) din H.G. nr. 470/2014, actualizată prin Norme, raportat la dispozițiile art. 19 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 171/2010, procesul-verbal de contravenţie fiind temeinic întocmit.

Cu privire la individualizarea sancţiunii contravenţionale, sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 care statuează că „sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite”. Norma invocată stabileşte un principiu de drept contravenţional, în virtutea căruia sancţiunea aplicată pentru nerespectarea unei norme trebuie să fie aplicată circumstanţiat, raportat la tipul de acţiune ilicită şi circumstanţele concrete în care aceasta a fost săvârşită. Numai prin aplicarea unei sancţiuni adecvate şi menite să adreseze o încălcare specifică a normelor de conduită se poate asigura echitabilitatea sistemului de sancţionare contravenţională şi eficacitatea acestuia.

Pentru aprecierea în concret a sancţiunii, legiuitorul a prevăzut şi criteriile de individualizare a acesteia prin dispoziţiile art. 21 alin. 3  din O.G. nr. 2/2001, care prevede că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel încât sancţiunea aplicată să îşi atingă scopul preventiv-educativ, urmărit de legiuitor.

Instanța reţine că prin procesul-verbal contestat, contravenientul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 3000 de lei și s-a dispus confiscarea materialului lemnos de fag transportat, în cantitate de 1,83 mc. Astfel, cuantumul amenzii contravenționale a fost stabilit prin raportare la limita minimă prevăzută de art. 19 alin. (2) lit. b) din Legea 170/2010, iar confiscarea meterialului lemnos s-a dispus, în temeiul aceleiași norme legale, ca sancțiune complementară.

 Din motive ce țin numai de individualizarea sancțiunii, instanța a analizat apărarea petentului că avea nevoie să se odihnească în localitatea de domiciliu, acesta fiind motivul pentru care ar fi calculat o altă distanță și perioadă de valabilitate a avizului de însoțire. Totuși, chiar și în această situație, instanța reține că tot nu se justifică acordarea unei perioade de valabilitate de 24 de ore avizului, deoarece și prin luarea în considerare a acestei distanțe, tot nu s-ar depăși 100 de kilometri.

Astfel, instanța reține că petentul a acționat cu bună știință, fără interes față de dispozițiile legale care stabilesc perioada de valabilitate ce trebuie acordată avizului de însoțire a materialului lemnos, urmărind ocolirea acestora.

Mai mult, instanța reține că natura faptei săvârșite de petent se încadrează într-o categorie de contravenții cu un pericol social mediu spre ridicat, având în vedere împrejurările sociale actuale privind problemele de silvicultură.

Desigur că acest lucru nu înseamnă că sancționarea trebuie să se facă excesiv, însă aplicarea sancțiunii în prezenta cauză s-a făcut la limita minimă prevăzută de lege, astfel că, instanța apreciază că menținerea acesteia este necesară pentru ca petentul să înțeleagă în viitor să nu se mai abată de la respectarea dispozițiilor legale și să verifice documentele  care îi sunt înmânate în exercitarea activităților de serviciu.

De asemenea, în ceea ce privește sancțiunea confiscării masei lemnoase, instanța reține că necesitatea aplicării acesteia decurge în mod automat din lege, urmare a săvârșirii faptei contravenționale. Totodată, în contextul în care instanța va reține că procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit, fapta contravențională având un grad de pericol social ridicat, nu se justifică înlăturarea acestei sancțiuni.

Pentru considerentele expuse în cele ce preced, instanța va respinge plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată, va menține procesul verbal contravențional contestat- seria CCS nr. …..- și va menține sancțiunea confiscării materialelor lemnoase aplicată prin procesul-verbal seria …. de confiscare și dare în custodie a bunurilor confiscate.

În ceea ce privește solicitarea petentului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, în temeiul dispozițiilor art. 453 (1) Cod proc. civ., acestea se cuvin părții care a câștigat procesul. Or, având în vedere considerentele expuse anterior, respectiv soluția pe care instanța urmează a o dispune în prezenta cauză, reține că nu este îndeplinită condiția ca petentului să i se fi admis solicitările formulate prin cererea de chemare în judecată, astfel că va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul AA, …. judeţul Neamţ  în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ,  cu sediul în …., ca neîntemeiată.

Menţine procesul-verbal de contravenţie seria .. nr. … emis de agenţii intimaţilor.

Menţine procesul-verbal de confiscare şi de dare în custodie a bunurilor confiscate seria …. emis de reprezentaţii intimatei Cc.

Respinge cererea petentului de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra-Neamţ.

Pronunţată, astăzi, 31.01.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.