Cerere de anulare a hotărârii adunării creditorilor. Termen de promovare.

Decizie 630 din 19.09.2017


Potrivit art. 48 alin.7 din Legea nr. 85/2014 hotărârile adunării creditorilor pot fi anulate de judecătorul sindic pentru motive de nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotrivă şi au cerut să se consemneze aceasta în procesul – verbal al adunării, la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la şedinţa adunării sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul – verbal ori la cererea administratorului judiciar/lichidatorului, dacă hotărârea nu a avut ca obiect chiar desemnarea.

Articolul 48 alin. 8 stabileşte termenul în care cererea prevăzută de art. 48 alin. 7 poate fi formulată, anume 5 zile de la data publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a procesului – verbal al adunării creditorilor.

Ca urmare, termenul în care hotărârea adunării creditorilor poate fi contestată curge de la data publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă şi este un termen care se socoteşte pe zile libere în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. 1 pct.2 şi alin.2 Cod procedură civilă, neintrând în calcul ziua la care începe să curgă, nici ziua în care se împlineşte, iar, dacă ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Prin sentinţa nr.141 din data de 28 martie 2017, Tribunalul Gorj – Secţia a II-a Civilă a admis contestaţia formulată de contestatorul SCM Constructorul, împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor cuprinsă în Procesul-Verbal al Adunării Creditorilor din data de 01.07.2016, în cursul derulării procedurii insolvenţei debitoarei PASRL prin administrator judiciar ALISPRLşi administrator special CMA, în contradictoriu cu Comitetul Creditorilor: BRDGSG, CBSA, DC - AJFPG, CL Tg.-Jiu, AISRL SM.

A anulat Hotărârea Adunării Creditorilor cuprinsă în procesul-verbal al Adunării Creditorilor din data de 01.07.2016 publicat în BPI nr.13014 din 05.07.2016.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul, respingând excepţiile invocate privind netimbrarea contestaţiei şi tardivitatea formulării acesteia, a apreciat-o ca fondată pentru următoarele considerente:

Administratorul judiciar ALSPRL a întocmit anunţul privind discutarea planului de reorganizare depus de administratorul special al debitoarei înregistrat sub nr.5985 din 09.05.2016 convocând şedinţa Adunării Creditorilor în vederea votării planului de reorganizare la data de 31.05.2016. În cadrul acestei şedinţe s-a consemnat în procesul verbal că nu a fost acceptat de creditorii însumând 30% din totalul creanţelor înscrise la masa credală şi în consecinţă a fost infirmat.

Împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 31.05.2016 şi a procesului verbal s-a formulat contestaţie care a fost admisă prin sentinţa civilă nr.56/20.09.2016 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin decizia nr.93/14.02.2017 a Curţii de Apel Craiova.

Conform dispoziţiilor art.2 Legea 85/2014, scopul acesteia este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului cu acordarea atunci când este posibil a şansei de redresare a activităţii acestuia.

În sensul acestui scop sunt şi prevederile art.97 alin.2 şi art.145 alin.1 lit. b care reglementează procedura intrării în faliment al debitorului, respectiv în situaţia în care debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar fie nu a propus un plan de reorganizare, fier planul propus de acesta nu a fost confirmat, administratorul judiciar având obligaţia să stabilească în concret dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului, iar în caz negativ să stabilească în concret motivele care nu permit reorganizarea şi impun trecerea la faliment.

În speţă, administratorul judiciar la un termen scurt după hotărârea adunării creditorilor din data de 31.05.2016, contestată în instanţă, fără să aştepte soluţionarea contestaţiei a convocat la data de 22.06.2016 şedinţa adunării creditorilor pentru data de 01.07.2016 având pe ordinea de zi discutarea propunerii de trecere a debitoarei la procedura falimentului. Au fost încălcate astfel dispoziţiile art.38, alin.2, art.97, alin.2 şi art.145, lit. b Legea 85/2014 întrucât debitorul nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 38 alin.2 Legea 85/2014, a depus un plan de reorganizare, iar infirmarea acestuia a fost contestată în instanţă şi în urma analizării de către judecătorul sindic hotărârea Adunării Creditorilor în care planul fusese infirmat a fost anulată, ceea ce denotă rea credinţă din partea administratorului judiciar.

Astfel, deşi în permanenţă administratorul special şi-a exprimat intenţia de a formula un plan de reorganizare în vederea achitării debitelor şi reinserţiei în activitatea comercială, planul de reorganizare fiind votat în fapt de creditorii însumând un procent de 30,1634% din masa credală, administratorul judiciar fără să respecte termenul de contestare a hotărârii adunării generale a creditorilor în care s-a infirmat planul şi judecarea acestei contestaţii a convocat nelegal şedinţa adunării creditorilor pentru data de 01.07.2016 cu propunerea de intrare a debitoarei în faliment.

Faţă de această situaţie, judecătorul sindic a apreciat că în speţă contestatorul a făcut dovada susţinerilor sale, astfel încât a admis contestaţia şi a anulat hotărârea Adunării creditorilor din data de 01.07.2016.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel creditoarea BRDGSGSA şi ALISPRL administrator judiciar al debitoarei SCPASRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel apelantul administrator judiciar ALISPRL a criticat hotărârea sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei netimbrării, deoarece dispoziţiile art. 200 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în procedura insolvenţei, precum şi a excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, întrucât aceasta a fost depusă cu încălcarea termenului prevăzut de art.48 alin.8 din Legea nr. 85/2014.

Tot în motivele de apel, administratorul judiciar  a arătat că nu a fost probată nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor prin care a fost aprobată propunerea de trecere la faliment şi că dispoziţiile art. 38 alin.2, art.97 alin.2 şi art. 145 litera B din Legea nr.85/2014 nu au fost încălcate.

A precizat apelantul administrator judiciar că prevederile art.38 alin.2 din Legea nr.85/2014 referitoare la debitorii cărora li se aplică procedura simplificată nu sunt aplicabile raportat la stadiul procedurii debitoarei.

În opinia administratorului judiciar debitoarea nu are şanse reale de reorganizare, iar Legea nr. 85/2014 nu impune supunerea raportului cauzal privind propunerea de trecere la faliment spre aprobare adunării creditorilor.

Apelanta creditoare BRDGSGSA a criticat hotărârea instanţei de fond prin prisma greşitei rezolvări date excepţiei netimbrării şi excepţiei tardivităţii contestaţiei.

De asemenea apelanta creditoare BRDGSGSA a criticat hotărârea şi sub aspectul greşitei aprecieri a nelegalităţii hotărârii adunării creditorilor în condiţiile în care nu se poate reţine în sarcina administratorului judiciar încălcarea dispoziţiilor art.38 alin.2 şi art. 97 din Legea nr. 85/2014.

La data de 02.08.2017 a depus întâmpinare administratorul special CMA, solicitând respingerea apelurilor.

În cuprinsul întâmpinării a arătat că a achitat corespunzător taxa de timbru, dovada fiind la dosar, a depus contestaţia în termenul legal şi că hotărârea adunării creditorilor este nelegală fiind adoptată fără a se avea în vedere aprobarea planului de reorganizare de către Adunarea Creditorilor din data de 27.03.2017 şi confimarea acestuia la data de 26.03.2017.

Analizând apelurile prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a reţinut următoarele:

Cu privire la soluţia judecătorului sindic asupra excepţiei netimbrării contestaţiei, Curtea a reţinut că aceasta a fost corect respinsă în contextul în care la fila 15 din dosarul de fond se află dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 200 lei conform chitanţei nr. 0135172 din data de 24.11.2016.

Referitor la soluţia dată excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, Curtea a constatat că aceasta este netemeinică şi nelegală.

Potrivit art. 48 alin.7 din Legea nr. 85/2014 hotărârile adunării creditorilor pot fi anulate de judecătorul sindic pentru motive de nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotrivă şi au cerut să se consemneze aceasta în procesul – verbal al adunării, la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la şedinţa adunării sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul – verbal ori la cererea administratorului judiciar/lichidatorului, dacă hotărârea nu a avut ca obiect chiar desemnarea.

Articolul 48 alin. 8 stabileşte termenul în care cererea prevăzută de art. 48 alin. 7 poate fi formulată, anume 5 zile de la data publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a procesului – verbal al adunării creditorilor.

Ca urmare, termenul în care hotărârea adunării creditorilor poate fi contestată curge de la data publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă şi este un termen care se socoteşte pe zile în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. 1 pct.2 şi alin.2 Cod procedură civilă, neintrând în calcul ziua la care începe să curgă, nici ziua în care se împlineşte, iar, dacă ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

În speţă, procesul – verbal al adunării creditorilor din data de 01.07.2016 a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 13014 din data de 05.07.2016 ( fila 4 dosar fond), iar contestaţia a fost formulată de creditorul SCMC la data de 12.07.2016.

Raportat la aceste date, termenul de 5 zile a început să curgă la data de 05.07.2016, zi care nu intră în calcul şi s-a împlinit la data de 10.07.2016, într-o zi de duminică, care, de asemenea, nu intră în calcul, astfel încât creditorul trebuia să formuleze contestaţia cel mai târziu la data de 11.07.2016, într-o zi de luni.

Cum creditorul SCMCSRL a formulat contestaţia la data de 12.07.2016, deci după împlinirea termenului legal, în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelurile, a schimbat sentinţa apelată în sensul că a respins contestaţia ca tardivă.

Având în vedere soluţia pe excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, motivele de apel constând în critici de nelegalitate a adunării hotărârii creditorilor nu au mai fost  analizate