Aplicarea art. 90 lit. c Cod procedură penală privind asistenţa juridică obligatorie se realizează în raport de fiecare din legile penale aplicabile.

Aplicarea art. 90 lit. c Cod procedură penală privind asistenţa juridică obligatorie  se realizează în raport de fiecare din legile penale aplicabile.

În situaţia în care a existat o succesiune de legi penale de la săvârşirea faptei şi până la soluţionarea cauzei iar instanţa este chemată să aleagă una dintre acestea ca lege penală mai favorabilă, trebuie să aibă în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea dedusă judecăţii în toate actele normative succesive (a căror aplicare s-ar putea realiza în speţa respectivă), iar în măsura în care, în vreuna dintre variante, pedeapsa este închisoarea mai mare de 5 ani, să facă aplicarea art. 90 lit. c Cod procedură penală privind asistenţa juridică obligatorie.

În cazul în care inculpatul nu a beneficiat de asistenţă juridică sunt incidente prevederile art. 281 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv nulitatea absolută, chiar dacă s-a dispus o soluţie conform Codului penal actual care prevede o pedeapsă cu închisoarea de maxim 5 ani.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 144/17.07.2017 a Judecătoriei Zărneşti, pronunţată în dosarul penal nr. xxx/338/2015, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 337 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul A.,[…], la o pedeapsă de 1 an şi şase luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

În baza art. 334 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă 5.000 lei amendă penală (250 zile-amendă a câte 20 lei pentru fiecare zi-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 334 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale de 3.600 lei (180 zile-amendă a câte 20 lei pentru fiecare zi-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 335 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale de 3.600 lei (180 zile-amendă a câte 20 lei pentru fiecare zi-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 39 alin. 1  lit. c) Cod penal, contopeşte pedepsele cu amenda stabilite în cauză, aplicând pedeapsa în cea mai grea, de 5.000 lei amendă, căreia îi va adăuga un spor de 2.400 lei, urmând ca inculpatul să execute în final 7.400 lei amendă penală.

În baza art. 39 alin. 1  lit. e) Cp, contopeşte pedepsele aplicate, aplicând pedeapsa în cea mai grea, de 1 an şi şase luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute 1 (un) an și 6 (şase) luni închisoare, pedeapsă căreia îi va adăuga în întregime pedeapsa amenzii penale în cuantum de 7.400 lei.

În baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 92 din Codul penal instanța stabilește un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) Cp obligă pe inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul X., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) Cod penal, impune inculpatului să execute următoarea obligaţie: să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) Cp, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei oraşului Y., în cadrul Primăriei comunei Z., în cadrul Primăriei orașului W. sau în cadrul Centrului Regional de Formare Profesională a Adulţilor X. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 583 Cod procedură penală  şi art. 96 Cod penal, atrage atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere.

Atrage atenţia inculpatului asupra împrejurării că pedeapsa amenzii poate fi înlocuită cu închisoarea, în caz de neplată a amenzii.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata către stat a sumei de 2.200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul nr. xxx/P/2014 emis la data de 28.01.2015 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., pentru săvârșirea infracţiunilor de:

- punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin. l din O.U.G. nr. 195/2002 Rep., corespondent în Noul Cod penal art. 334 alin. 1;

- punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare, prevăzută şi pedepsită de art. 85 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, corespondent în noul Cod penal art. 334 alin. 2;

- conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei drept de a conduce i-a fost suspendat faptă prevăzută şi pedepsită de art. 86 alin. 2 teza III din O.U.G. nr. 195/2002, corespondent în noul Cod penal art. 335 alin. 2;

- refuzul, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei faptă prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, corespondent în noul Cod penal art. 337, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

Raportat la materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.

La data de 29.04.2013, în jurul orei 04.30, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare […], pe str. Q. din oraşul Y., când a fost oprit de organele de poliţie (f. 17-18, 26 d.u.p.). Autoturismul nu era înmatriculat, după cum rezultă din înscrisul aflat la fila 28 d.u.p. şi din fotografia aflată la fila 21 d.u.p. De asemenea, numărul de înmatriculare […] aparţine autoturismului marca Honda (f.98 d.u.p.)

Inculpatul a refuzat să se supună recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei (f. 17 verso d.u.p.). Procesul-verbal întocmit de către organele de poliţie se coroborează cu declaraţia martorului B. (f. 38 d.u.p.). În faţa instanţei, martorul a declarat în sens contrar, că nu ar fi auzit exact refuzul inculpatului de a-i fi prelevate probe biologice. Instanţa a înlăturat însă declaraţia martorului ca fiind nesinceră. De asemenea, procesul-verbal menţionat se coroborează şi cu declaraţia martorului C. (f. 119 d.i., 164 d.u.p.). Instanţa a considerat că apărarea inculpatului, care a susţinut, în final, în cursul urmăririi penale că a spus agentului de poliţie „faci cum vrei” (f. 188 verso d.u.p.) este neverosimilă.

De asemenea, inculpatul avea dreptul de a conduce vehicule suspendat (f. 215 d.u.p.).

Aceste împrejurări au fost confirmate de declarația inculpatului, care a recunoscut că a condus autoturismul (f. 188 d.u.p.). Declaraţia inculpatului se coroborează cu declaraţia martorului D., care a atestat că inculpatul a condus autoturismul (f. 172 d.u.p.). Declaraţiile celor doi se coroborează cu declaraţia martorului E. (f. 116 d.i.), care a susţinut că inculpatul a condus autoturismul menţionat.

Instanţa a reţinut că inculpatul s-a apărat susţinând că dosarul penal nu a pornit de la fapte reale şi că martorii au fost influenţaţi. Însă, fiind audiat, martorul D. a arătat că nu a putut identifica nicio presiune cu excepţia avertismentului că în cazul în care va face declaraţii mincinoase, va răspunde penal. De asemenea, declaraţiile martorului sunt foarte vagi în cursul judecăţii (f. 156 d.u.p.), într-un mod nejustificat. În consecinţă, instanţa a acordat prioritate declaraţiei date în cursul urmăririi penale, care este mult mai apropiată de data săvârşirii faptelor.

Apoi, martorul B. a arătat că nu a existat niciun fel de presiune asupra sa exercitată de către organele de poliţie (f. 147 d.i., f. 157 d.u.p.). Din contră, din probatoriul administrat, a rezultat că inculpatul l-ar fi ameninţat pe martorul B. că îl va purta prin procese dacă va semna procesul-verbal (f. 157 d.u.p.).

Inculpatul s-a mai apărat spunând că autoturismul era parcat pe stradă spre vânzare, însă organele de cercetare penală nu au putut identifica nici un anunţ de vânzare (f. 17-18 d.u.p.). Apoi, nici martorii audiaţi cu privire la acest aspect nu au putut oferi detalii suplimentare (F. – f. 145 d.i., f. 101 d.u.p., G. – f .153 d.i., f. 102 d.u.p., H. f. 154 d.i., f. 103 d.u.p., I., 161 d.i., f. 104 d.u.p.). Apoi, martorul C. a arătat expres că pe autoturismul nu se afla niciun anunţ de vânzare (f. 164 d.u.p.). 

În raport de această situaţie de fapt, instanţa a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, dispunând condamnarea inculpatului pentru săvârşirea acestor infracţiuni.

Contrar susţinerilor Ministerului Public, instanţa a considerat că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, iar nu O.U.G. nr. 195/2002, aceasta deoarece infracţiunile prevăzute de art. 334 alin. 1 şi de art. 334 alin. 2 Cod penal prevăd pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, spre deosebire de vechea reglementare. De asemenea, infracţiunea prevăzută de art. 337 din Cod penal are limite de pedeapsă mai mici decât în vechea reglementare. Chiar dacă regimul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai sever potrivit Codului penal, instanţa a avut în vedere că asupra situaţiei inculpatului diferenţele de reglementare cuprinse în Codul penal pot avea efecte mai favorabile decât O.U.G. nr. 195/2002.

Pe cale de consecinţă, instanţa a reţinut ca lege penală mai favorabilă Noul Cod penal, dispunând condamnarea inculpatului în baza acestui act normativ, conform celor arătate în partea introductivă a prezentei, în final aplicând pedeapsa de 1 (un) an și 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa amenzii penale în cuantum de 7.400 lei.

Cu privire la pedeapsa închisorii, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acesteia în condiţiile art. 91 Cod penal, amenda urmând să fie executată efectiv.

Împotriva acestei sentinţe penale, a formulat apel inculpatul A..

În cuprinsul motivelor de apel inculpatul a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei penale apelate.

Cu referire la nelegalitate, s-a făcut referire la necompetenţa, atât a organelor de cercetare penală cât şi a instanţei de judecată, având în vedere calitatea persoanei, solicitându-se desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre judecare instanţei competente.

În ceea ce priveşte netemeinicia soluţiei, s-a arătat că probatoriul a fost în mod eronat interpretat de instanţa de fond iar probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăţia sa, impunându-se achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

S-a invocat şi faptul că instanţa de fond a apreciat în mod netemeinic că legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal, având în vedere că în această modalitate i-a fost aplicată pedeapsa închisorii dar şi o amendă penală, amendă care în vechea reglementare nu exista. În opinia inculpatului, în măsura în care s-ar fi aplicat legislaţia anterioară datei de 01.02.2014, în caz de condamnare, ar fi fost stabilită o rezultantă cu închisoarea, cu suspendarea acesteia, fără amendă penală.

În apel, inculpatul nu s-a prezentat la termenul de judecată fixat în cauză.

Verificând sentinţa apelată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea reţine că apelul formulat de inculpatul A. este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate în declaraţia de apel, conform următoarelor:

În conformitate cu prevederile art. 90 lit. c Cod procedură penală în cursul procedurii de cameră preliminară şi în cursul judecăţii asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii mai mare de 5 ani.

În cazul de faţă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor  infracţiuni, anterior datei de 01.02.2014, infracţiuni care au suferit modificări în actele normative succesive, sub aspectul pedepsei stabilite de lege. Astfel, cu relevanţă în ceea ce priveşte soluţia care se va pronunţa, Curtea va avea în vedere infracţiunea de refuz de recoltare probe biologice care, în forma prevăzută de art. 87 alin. 5 O.U.G. nr. 195/2002, era sancţionată cu închisoarea între 2 şi 7 ani, în timp ce în forma actuală, conform art. 337 Cod penal, pedeapsa este închisoarea între 1 şi 5 ani.

După învestirea instanţei cu soluţionarea cauzei, respectiv atât în faza de cameră preliminară cât şi cu ocazia judecăţii (în fond şi apoi în apel), nu se cunoaşte care dintre legile succesive este mai favorabilă inculpatului, alegerea uneia dintre acestea depinzând de o multitudine de factori care vor fi avuţi în vedere de judecător cu ocazia deliberării şi pronunţării unei hotărâri în cauză. În acest context, judecătorul ar putea să facă aplicarea fie a art. 87 alin. 5 O.U.G. nr. 195/2002, ipoteză în care este vorba de o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, asistenţa juridică fiind deci obligatorie, fie a art. 337 Cod penal, situaţie în care asistenţa juridică nu ar fi obligatorie.

Însă, având în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, instanţa nu cunoaşte, ab initio, legea penală pe care o va aplica în cauza respectivă, ţinând seama că judecă o cauză în care una dintre infracţiune este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mari de 5 ani, trebuie să constate că asistenţa juridică este obligatorie, conform art. 90 lit. c Cod procedură penală.

Or, în speţă, întreaga judecată în faţa primei instanţe, atât în faza de cameră preliminară cât şi în faza de judecată, s-a realizat fără ca inculpatul să beneficieze de asistenţă juridică.

Este adevărat că instanţa de fond a făcut aplicarea Noului Cod penal, apreciind că acesta reprezintă lege penală mai favorabilă. Însă, prin apelul formulat inculpatul solicită, printre altele, a se constata că această soluţie este netemeinică, în opinia sa legea penală mai favorabilă reprezentând-o cadrul legislativ anterior datei de 01.02.2014, astfel că una dintre soluţiile la care s-ar putea ajunge în apel este tocmai aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 195/2002. Într-o asemenea ipoteză, s-ar putea ajunge în situaţia în care se pronunţă o soluţie pentru o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, fără ca inculpatul să fi beneficiat de asistenţă juridică obligatorie.

În raport de toate cele expuse, Curtea reţine că, în situaţia în care instanţa este chemată să aleagă o lege ca fiind lege penală mai favorabilă, aceasta trebuie să aibă în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea dedusă judecăţii în toate actele normative succesive (a căror aplicare s-ar putea realiza în speţa respectivă), iar în măsura în care, în vreuna dintre variante, pedeapsa este închisoarea mai mare de 5 ani, să facă aplicarea art. 90 lit. c Cod procedură penală privind asistenţa juridică obligatorie.

Pe cale de consecinţă, astfel cum s-a arătat mai sus, şi în prezenta cauză asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, lipsa unui avocat atrăgând incidenţa prevederilor art. 281 alin. 1 lit. f Cod procedură penală care sancţionează cu nulitatea absolută încălcarea prevederilor privind asistare de către avocat a inculpatului, atunci când asistenţa este obligatorie.

O astfel de nulitate a existat în cazul de faţă atât în faza de cameră preliminară cât şi în cea a judecăţii în fond. Însă, în conformitate cu dispoziţiile art. 281 alin. 4 lit. a Cod procedură penală încălcarea dispoziţiei art. 281 alin. 1 lit. f Cod procedură penală trebuie invocată până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit…în procedura camerei preliminare. Pe cale de consecinţă, cu privire la camera preliminară, nulitatea absolută nu mai poate fi invocată în prezent, fiind depăşit momentul prevăzut de lege.

În schimb, conform art. 281 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, în situaţia în care încălcarea a intervenit în cursul judecăţii, poate fi invocată în orice stare a procesului, deci şi în faza de apel, astfel că instanţa, invocând din oficiu nulitatea absolută a actelor realizate în faza de judecată, în conformitate cu prevederile art. 281 alin. 2 Cod procedură penală, constată nulitatea acestora.

Cu privire la efectul constatării nulităţii, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală în conformitate cu care instanţa desfiinţează sentinţa penală apelată şi dispune rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată atunci când există unul dintre cazurile de nulitate absolută.

Apelantul-inculpat a invocat şi faptul că instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă ar fi curtea de apel, în raport de calitatea persoanei inculpatului, acesta susţinând că are calitatea de avocat. Curtea reţine însă că inculpatul nu a făcut dovada dobândirii acestei calităţi în condiţiile legii, aspect constatat, de altfel, recent, în dosarul penal nr. xxxxx/197/2016 prin care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi (cu referire la aceea de avocat), motiv pentru care nu sunt incidente prevederile art. 38 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.

În raport de toate cele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală Curtea va admite apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 144/26.07.2017 pronunţată de Judecătoria Zărneşti, va desfiinţa sentinţa penală apelată şi va dispune trimiterea cauzei către această instanţă pentru rejudecarea cauzei. Conform considerentelor expuse în cuprinsul prezentei, se va relua doar faza de judecată, nu şi cea de cameră preliminară, nulitatea existentă în această fază nefiind invocată în termenul legal.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală  cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 lei, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare