Odată stabilit preţul şi încheiat contractul de achiziţie publică, acesta va fi cel stipulat în contract.

Odată stabilit preţul şi încheiat contractul de achiziţie publică, acesta va fi cel stipulat în contract. Pentru decontarea preţului nu era necesară îndeplinirea unei alte condiţii suplimentare, respectiv de a se prezenta pentru decontare, pe lângă situaţiile de lucrări întocmite pe baza ofertei financiare şi facturile de achiziţie a materialelor/echipamentelor de la furnizorii societăţii care a încheiat cu instituţia publică contractul de achiziţie publică.

Dispoziţiile H.G. nr. 28/2008 şi a Ordinul MDLPL nr. 863/2008, invocate chiar de recurentă, sunt în sensul că obligaţia completării resurselor care stau la baza realizării obiectivului de investiţii, revine executantului care cumulează şi calitatea de proiectant. Numai în acest caz, în care proiectantul lucrării este şi executant, autoritatea ar fi fost obligată să verifice preţurile obţinute de proiectant de la furnizori, pentru a preveni supraevaluarea lucrărilor la momentul proiectării lor, şi prin urmare decontarea aceste lucrări prin aplicarea unor tarife superioare celor obţinute de la furnizorii executantului – proiectant, contrar principiului eficienţei în utilizarea fondurilor publice consacrat de art. 2 alin. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006.

 Asupra recursurilor de faţă:

 Prin acţiunea formulată la data de 10.03.2016 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. xxx/119/2016, reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul C. şi Consiliul Judeţean C. au chemat în judecată pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI şi CAMERA DE CONTURI A JUDEŢULUI C., solicitând instanţei să dispună suspendarea executării şi anularea:

- încheierii nr. xx/19.02.2016 pronunţată de Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ teritoriale din cadrul Curţii de Conturi a României numai în ceea ce priveşte soluţia referitoare la pct. II. 7, 10, 13, 14 şi 16 din Decizia nr. xx/20.07.2015 emisă de Camera de Conturi C.,

- Deciziei nr. xx/20.07.2015 emisă de Camera de Conturi C. numai în ceea ce priveşte măsurile de la pct. II. 7,10,13,14 şi 16 din partea dispozitivă a deciziei.

- Procesului-verbal nr. xxxx/1059/03.06.2015 al Camerei de Conturi a Judeţului C., în ceea ce priveşte măsurile de mai sus.

Prin sentinţa civilă nr. 378/28.04.2017, a fost admisă  în parte  acţiunea  şi a fost  anulată în parte Decizia nr. xx/20.07.2015 emisă de Camera de Conturi C. şi încheierea nr. xx/19.02.2016 pronunţată de Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ teritoriale din cadrul Curţii de Conturi a României, numai în ceea ce priveşte următoarele măsuri:

-măsura de la pct.II.10 din partea dispozitivă a deciziei;

-măsura de la pct.II.13 din partea dispozitivă a deciziei, doar în ceea ce priveşte  stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 235.458,37 lei cu titlu de diferenţe preţ bunuri, materiale, servicii de transport/închiriere utilaj;

-măsura de la pct.II.14 din partea dispozitivă a deciziei.

 A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanţilor privind anularea celorlalte măsuri dispuse prin Decizia nr. xx/20.07.2015 emisă de Camera de Conturi C. şi ca  inadmisibilă cererea de anulare a procesului-verbal de constatare nr. xxxx/1059/03.06.2015 întocmit de Camera de Conturi a Judeţului C..

A fost respinsă cererea reclamanţilor cu privire la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs ambele părţi.

Reclamanţii Judeţul C. şi Consiliul Judeţean C. au solicitat casarea în parte a  hotărârii, numai în ceea ce priveşte cele dispuse cu privire la pct. II.13 (numai referitor la presupusul prejudiciu de 52.438,87 lei şi II.16 din Decizia xx/20.07.2015, iar în rejudecare să fie anulate aceste măsuri, pentru următoarele motive:

În ceea ce priveşte  pct.II.13, arată că centralizatorul cheltuielilor pe obiectiv parte a ofertei financiare, cuprinde cheltuielile prevăzute la anexa 4 art. 8 cap.5.1.2 din H.G. nr. 28/2008. Conform cap.5. Alte cheltuieli 5.1 Organizare de şantier: se cuprind cheltuielile  estimate ca fiind necesare contractantului în vederea creării condiţiilor de desfăşurare a activităţii de construcţii-montaj. În devizul general se precizează partea de cheltuieli care reprezintă construcţii-montaj. Lucrările de construcţii-montaj sunt cele prevăzute la capitolele/subcapitolele 1.2,1.3,2,4.1,4.2 şi 5.1.1 din devizul general. În consecinţă cheltuielile conexe organizării de şantier nu sunt lucrări, deci nu necesită autorizare, nu s-au executat construcţii pe domeniul public şi privat. Activităţile se desfăşoară pe suprafeţe închiriate. În adresa primită de la S.C. A S.A.  pusă la dispoziţia echipei de audit, completare prin adresa nr. xxxx/08.05.2015, au fost  prezentate o parte din  cheltuielile conexe organizării de şantier.

Referitor la pct.II.16 din partea dispozitivă a Deciziei, arată despre contractul de execuţie de lucrări nr. xxxx/05.11.2014 încheiat între B. şi S.C. D. S.R.L. că acesta  constituie o achiziţie directă, nefiind încheiat printr-una din procedurile de achiziţie publică prevăzută de art. 18 din O.U.G. nr. 34/2006, prin urmare legea care guvernează contractul este Codul civil. Din moment ce lucrările au fost executate conform contractului, pentru preţul prevăzut în contract, era firesc să se achite preţul lucrărilor, neavând importanţă dacă lucrarea a fost executată de prestator sau de subantreprenor, întrucât nici una din clauzele contractului nu interzicea subantrepriza, aceasta fiind permisă de dispoziţiile art. 1852 alin.1 Cod civil. Chiar dacă din preţul contractului încheiat cu B., S.C.  D. a reţinut o anumită sumă, corespunzătoare unor  cheltuieli indirecte şi un anumit procent ca profit propriu, aceasta este o practică comercială constantă. Nu se poate afirma existenţa unui prejudiciu din moment ce s-a achitat preţul contractului, care este acelaşi indiferent dacă lucrarea era executată cu sau fără antreprenor.

Cu privire la majorările de întârziere calculate în baza art. 124 ind.1 alin. 2 din O.G. nr. 92/2000, arată că acest act normativ nu se aplică  pentru  administrarea creanţelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturile juridice contractuale.

Mai solicită recurenta acordarea sumei de 6624 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

 Prin recursul declarat, pârâta Curtea de Conturi a României, în nume propriu şi  pentru Camera de Conturi a Judeţului C. a solicitat casare în parte a sentinţei şi respingerea în totalitate a acţiunii, cu consecinţa menţinerii măsurilor dispuse la pct. II.10,II.13,II.14.

Măsura de la pct.II.10, constând în stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 45.656,45 lei cu titlu de lucrări suplimentare efectuate pe baza unei dispoziţii de şantier care nu îndeplineşte condiţiile legale, a fost anulată de Tribunalul Covasna cu motivarea că  nu s-a dovedit existenţa unui prejudiciu prin modificarea locală a soluţiei tehnice din documentaţia tehnică autorizată, făcută prin dispoziţie de şantier emisă de proiectantul lucrărilor şi cu acordul scris al beneficiarului, care a semnat dispoziţia de şantier conf. art. 67 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

Arată recurenta-pârâtă că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că prejudiciul estimat este rezultatul schimbărilor de soluţii în timpul derulării contractului de execuţie lucrări nr. xxx/19.12.2013, fără a avea la bază o dispoziţie de şantier verificată de un verificator de proiect atestat  în condiţiile legii şi cu acordul  scris  al beneficiarului/ investitorului/ administratorului/managerului de proiect, respectiv al  dirigintelui de şantier, cerinţe impuse la pct. 5.3 din contractul de execuţie de lucrări.

La baza schimbărilor de soluţii a fost prezentată o dispoziţie de şantier neînregistrată, fără o actualizare a devizului general şi fără a se încheia un act adiţional pe baza devizului ofertă. Toată operaţiunea s-a limitat  la o compensare între Notele de renunţare şi Notele de comandă suplimentare, fără o fundamentare prealabilă a schimbărilor de soluţii solicitate.  Prin utilizarea fondurilor alocate prin devizul general la  capitolul „diverse şi neprevăzute”, s-au schimbat soluţiile tehnice (înlocuire învelitori cu tablă cutată cu acoperiş din panouri  sandwich 80 mm), aşa încât sumele prevăzute la capitolul respectiv au fost  utilizate integral.

Acordul de voinţă al părţilor cu privire la schimbarea soluţiei tehnice trebuia să se materializeze într-un act adiţional care să cuprindă atât lucrările ce nu se mai realizau (note de renunţare) cât şi lucrările ce urmau să fie executate şi care nu au fost cuprinse în cadrul  documentaţiei de atribuire iniţiale (note de comandă suplimentare). Nefăcând dovada unui asemenea acord de voinţă, dispoziţia de şantier nu poate fi asimilată acestuia, modul în care a acţionat reclamanta fiind în contradicţie cu  principiul utilizării eficiente a fondurilor  publice.

Referitor la anularea măsurii prevăzute la pct.II.13, în ceea ce priveşte stabilirea întinderii prejudiciului estimat la 235.458,37 lei cu titlu de diferenţe de preţ, bunuri materiale, servicii de transport/închiriere utilaj, cu privire la care Tribunalul Covasna a reţinut că  la baza decontării preţului lucrării se au în vedere situaţiile de lucrări executate şi preţurile  menţionate de executant în ofertă, arată recurenta-pârâtă că reclamanta avea obligaţia de a estima valoarea contractului de achiziţie publică pe baza calculării tuturor sumelor ce urmează a fi plătite pentru îndeplinirea contractului. Realitatea costului de achiziţie se poate proba doar cu facturile de proveninţă emise de către producătorii/furnizorii de materiale, astfel că se impuneau solicitări în acest sens, autoritatea contractantă fiind obligată să verifice cantitatea/calitatea lucrărilor executate şi să utilizeze eficient fondurile europene. Din compararea datelor transmise de S.C. E. SRL, executantul  investiţiei „Pod  peste râul …”, cu datele  extrase din situaţiile de lucrări, s-a constatat decontarea la valori  superioare  celor din facturile de achiziţie ale executantului, a cantităţii de balast, închiriere şi  transport  excavator.

În plus, arată recurenta-pârâtă, deşi instanţa de fond cenzurează doar o parte din măsura dispusă  la pct. II.13 din decizie, în realitate anulează întreaga măsură, inclusiv pe aceea de dispunere  a măsurilor de  recuperare a prejudiciului deoarece, lipsind  dispoziţia de  stabilire a prejudiciului, măsurile de recuperare rămân fără obiect, deşi prin răspunsul la obiectivul IV al expertizei, expertul contabil  a confirmat constatările auditorilor.

Referitor la  anularea măsurii  de la pct. II.14, abaterea de la legalitate constă  în aceea că, în ceea ce priveşte contractul  încheiat cu S.C. F. S.R.L., reprezentând  construcţii pentru  marcarea limitei de judeţ în com. C., a fost efectuată plata sumei de 37.727,85 lei reprezentând  diferenţa dintre valoarea materialelor incluse în situaţiile de lucrări şi valoarea la care  acestea  au fost  achiziţionate de către executant.

Deşi Tribunalul Covasna, anulând măsura, a reţinut că este în beneficiul executantului  faptul că îşi  procură  materialele  la un preţ mai mic decât cel ofertat, arată recurenta că  sunt contradictorii considerentele primei instanţe, întrucât la pct. 3.2 reţine faptul că verificările Curţii de Conturi s-ar situa doar în etapa ulterioară contractului de achiziţie publică, etapele anterioare acestei faze neputând constitui obiect al controlului şi implicit al verificării fundamentării preţului contractului de achiziţie.

În realitate, verificările efectuate de Curtea de Conturi vizează toate etapele  procedurii de achiziţie publică, din perspectiva utilizării eficiente a fondurilor publice. Chiar şi în cazul  achiziţiilor directe de lucrări, autoritatea contractantă este obligată să efectueze achiziţia pe bază de documente justificative: deviz ofertă, situaţii de lucrări şi probarea consumurilor  cu facturi de provenienţă. Diferenţele constatate de organele fiscale: absenţa facturilor de achiziţie pentru unele materiale puse în operă, achiziţionarea  materialelor  la un preţ inferior  celui inclus în situaţiile de lucrări, au implicaţii directe asupra utilizării eficiente a fondurilor  publice. Indiferent de procedura de achiziţie aplicată, autoritatea contractantă avea obligaţia  stabilirii valorii estimate a contractului de achiziţie publică pe baza calculării tuturor sumelor  plătibile pentru îndeplinirea  contractului.

La recursul declarat de reclamanţii Judeţul C. şi Consiliul Judeţean C., Cutea de  Conturi  a României  a  formulat întâmpinare (fl. 82-95) prin care a solicitat  respingerea recursului, arătând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală în ceea ce priveşte  măsurile dispuse la pct. II.13 referitoare la decontarea sumei de 52.438,87 lei  şi la pct. II.16.

În ceea ce priveşte măsura de la pct. II.13, criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, întrucât  aceasta a plătit fără temei legal cheltuieli de organizare de şantier, fără ca executantul să prezinte proiectul de organizare de şantier, autorizaţia de construcţii, devizul ofertă, autorizaţie de construire pentru acest tip de lucrări.

Referitor la măsura II.16, soluţia instanţei este de asemenea legală, întrucât B. a angajat şi plătit nejustificat suma de 9.939,70 lei către S.C. D. S.R.L. care a inclus în situaţia de plată  lucrări executate de S.C. G. S.R.L., însă la un preţ mai mare, cu încălcarea obligaţiei de către executant de a declara subcontractanţii la data încheierii contractului de achiziţie publică. În plus, conf. art. 96 alin.1 şi 2 din H.G. nr. 925/2006, există posibilitatea cedării doar a unor părţi din contractul de achiziţie publică şi nicidecum a întregului contract, aşa cum în mod greşit s-a procedat. De asemenea, S.C. G. S.R.L. a îndeplinit şi rolul de proiectant al B., conform contractului de prestări servicii nr. x/12.01.2009, acesta având o dublă calitate, atât de proiectant cât şi de executant. Prin susţinerile lor, recurenţii nu numai că invocă puterea de lege a contractului de închiriere, dar atribuie acestuia statut de lege, motivat de faptul că părţile unui contract pot conveni drepturi şi obligaţii, independent de prevederile legale ce guvernează raporturile juridice dintre acestea.

În ceea ce priveşte majorările de întârziere, acestea sunt datorate în conformitate cu prevederile art. 73 ind.1 din Legea  nr. 500/2002 privind finanţele publice locale şi cele ale  art.124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Întâmpinare au formulat şi Judeţul C. şi  Consiliul Judeţean C.  ( fl. 76-81) la recursul  formulat  de recurentul-pârât  Curtea de Conturi a României, prin care au solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei numai cu privire la punctele  II.10,II.13.

În ceea ce priveşte pct.II.10, arată că dispoziţia de şantier a fost însuşită şi aprobată de  beneficiarul Consiliul Judeţean B. prin semnătură şi stampilă, acest act purtând şi ştampila  beneficiarului, a proiectantului, a constructorului şi a dirigintelui de şantier, fiind vorba de un raport juridic materializat prin cerere de ofertă prin care s-a solicitat executantului prezentarea  unei soluţii tehnice cu privire la posibilitatea încălzirii construcţiei, oferta prezentată de executant constând în înlocuirea  învelitorii  de tablă cutată cu acoperiş realizat cu panouri şi  acceptarea ofertei în cuprinsul dispoziţiei de şantier din 10.07.2014, prin care toate părţile implicate au decis efectuarea lucrării conform noii voinţe a părţilor.

Referitor la pct.II.13, arată că  valoarea lucrărilor efectuate de S.C. E. S.R.L. a fost decontată în baza situaţiilor de lucrări şi factura emisă de  către executant. Facturile de achiziţie de materiale de către executant nu reprezintă documente justificative pentru beneficiar. Criteriul de atribuire a fost preţul cel mai scăzut, iar în faza de licitaţie au fost verificate  documentaţiile  prezentate de ofertanţi  şi au fost solicitate  clarificări şi completări. Nu s-a solicitat  justificarea preţurilor de la S.C. E. S.R.L., având în vedere că preţul ofertat  a fost de 80,67 % din valoarea estimată. Singurul caz în care  beneficiarul poate solicita detalii şi precizări  cu privire la preţul ofertei este cu ocazia achiziţiilor publice reglementate de art. 3 lit. s) din O.U.G. nr. 34/2006,dar numai în cazul  prevăzut în art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006, în cazul unei oferte cu preţ neobişnuit de scăzut.

Referitor la pct. II.14,  referitoare la  prejudiciul rezultat  din diferenţa  dintre  valoarea materialelor  incluse  în situaţiile de lucrări şi cea achiziţionată de executant, arată că s-a utilizat  metoda achiziţiei directe, care nu este o procedură de achiziţie publică  în sensul O.U.G. nr. 34/2006, iar oferta câştigătoare a fost cea cu preţul cel mai scăzut şi care s-a încadrat în valoarea estimată aprobată prin  hotărârea  Consiliului Judeţean C.. Nu există prevederi legale prin care executantul să fie obligat să prezinte facturile de achiziţie a materialelor încorporate.

În faza procesuală a recursului, nu s-a administrat proba cu înscrisuri suplimentare.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de ambele părţi, ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 pct.8 Cod procedură civilă, a probelor administrate în faţa primei instanţe şi a dispoziţiilor legale în materie, Curtea reţine  următoarele:

În perioada 06.04.2015-03.06.2015, pârâta Camera de Conturi C. a desfăşurat un audit financiar asupra conturilor anuale de execuţie bugetară ale Unităţii Administrativ Teritoriale  Judeţul C., reclamantă în cauză, pentru anul 2014.

În urma auditului, a fost întocmit procesul verbal de constatare înregistrat la UAT judeţul C. sub nr. xxxx/03.06.2015( filele 91-218 vol.1 ds. trib.).

În baza constatărilor din procesul verbal sus menţionat, directorul Camerei de Conturi a Judeţului C. a emis decizia nr.12/20.07.2015 a cărei anulare în parte se solicită ( filele 54-89 vol.I ds. trib.).

Împotriva acestei decizii, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul C. a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin încheierea nr. xx/19.02.2016 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României ( filele 20-37 vol.I ds. trib.).

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea procesului verbal, deciziei şi încheierii mai sus menţionate, doar în ceea ce priveşte măsurile de la pct. II. 7,10,13,14 şi 16 din partea dispozitivă a deciziei, iar obiectul recursului îl reprezintă soluţia instanţei numai cu privire la măsurile de la pct. II. 13-pentru suma de 52.438,87 lei reprezentând organizare de şantier şi  II.16 ( recurate de reclamanţii Judeţul C. Consiliul Judeţean  C.) şi pct.II 10, II.13-pentru suma de 235.458,37 lei şi  II.14 (recurate de pârâta Curtea de Conturi a României).

Referitor la pct. II.10 din partea dispozitivă a Deciziei, privind "stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 45.656,45 lei cu titlu de "lucrări suplimentare" efectuate pe baza unei dispoziţii de şantier care nu îndeplineşte condiţiile legale de emitere şi verificare pentru Contractul de execuţie de lucrări nr. 615/19.12.2013:

Între UAT Judeţul C., în calitate de achizitor şi S.C. H. S.R.L., în calitate de executant, a fost încheiat contractul de execuţie de lucrări nr. xxx/19.12.2013 având ca obiect „Construire şi amenajare hale de depozitare şi garaje cu utilităţi situate în str. xxx nr. x din municipiul S.", iar pe parcursul derulării contractului, Consiliul Judeţean C. a solicitat executantului să prezinte o soluţie rentabilă pentru depozitul proiectat în vederea realizării, prin modificări minime, a unei clădiri care să asigure izolaţia termică necesară introducerii încălzirii într-o fază ulterioară, cu referire în primul rând la elementele constructive ale învelitorii, sens în care executantul S.C. H. S.R.L. a transmis beneficiarului propunerea privind renunţarea la execuţia învelitorii cu tablă cutată şi suplimentarea lucrărilor prin execuţia acoperişului din panouri sandwich 80 mm, diferenţa fiind de 45.656, 45 lei. Urmare acestui răspuns, s-a întocmit dispoziţia de şantier nr. x/10.07.2014 prin care s-a dispus renunţarea la execuţia învelitorii cu tablă cutată şi executarea acoperişului din panouri sandwich 80 mm, urmând ca cheltuielile suplimentare să fie suportate din capitolul „diverse şi neprevăzute”.

Prima instanţă, anulând măsura dispusă de Curtea de Conturi, a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu, întrucât dispoziţia de şantier a fost emisă de proiectantul lucrării, însuşită şi aprobată de beneficiarul Consiliul Judeţean C. prin semnătură şi ştampilă, iar nu de către dirigintele de şantier, aspect ce rezultă din  dispoziţia de şantier depusă la dosar ( fila 282 vol. I ds. trib.).

Prin motivele de recurs, pârâtă Curtea de Conturi susţine că modificarea soluţiei tehnice s-a făcut în baza unei dispoziţii de şantier neînregistrată, fără o actualizare a  devizului general şi fără a  se încheia act adiţional pe baza devizului ofertă, însă instanţa de control judiciar  constată că  susţinerile acesteia nu sunt  întemeiate.

Conform  pct. 2.2 cap II  din Ordinul Ministrului Fondurilor Europene  nr. 543/2013, invocat de recurentă, modificarea (contractului de lucrări atribuit prin procedura de achiziţie publică) nu este considerată substanţială dacă în urma exprimării în termeni monetari, valoarea modificării nu depăşeşte valoarea ce rezultă din aplicarea procentului de diverse şi neprevăzute (definit în devizul general al proiectului), cu condiţia ca respectiva modificare să fie strict necesară pentru îndeplinirea contractului de achiziţie publică, în directă corelare cu obiectul acestuia, nefiind schimbat caracterul general al obiectului contractului. În cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, evaluarea se face pe baza valorii cumulate a modificărilor succesive. Dacă modificarea nu este substanţială, autoritatea contractantă aplică clauzele contractuale prevăzute în documentaţia de atribuire sau, după caz, încheie act adiţional cu acordul părţilor.

Acest text normativ, ce face parte din legislaţia secundară, cuprinde criteriile ce trebuie avute în vedere pentru a califica modificarea unui contract de achiziţii publice ca fiind  substanţială sau nu, acestea fiind: a) valoarea modificării, ce trebuie să se încadreze în  valoarea ce rezultă din aplicarea procentului de diverse şi neprevăzute; b) să fie strict necesară  pentru îndeplinirea contractului şi c) să nu schimbe caracterul general al obiectului contractului.

Or, se poate observa că, în speţă, cele trei condiţii sunt îndeplinite, întrucât,  pentru contractul de proiectare tehnică şi execuţie de lucrări nr. xxx/19.12.2013, ce are ca obiect realizarea  unui depozit rece, a) solicitarea beneficiarului de a se realiza, prin modificări minime,  a unei clădiri care să asigure izolaţia termică  necesară introducerii încălzirii într-o fază ulterioară, nu reprezintă o modificare substanţială a contractului, întrucât caracterul general al obiectului contractului nu este  modificat, b) modificarea este strict necesară  pentru îndeplinirea contractului (nu s-a pretins contrariul), c) iar  valoarea  de 76.968 lei  cu TVA se încadrează în valoarea de 78.024,76 lei fără TVA a  lucrărilor  prevăzute la Capitolul „Diverse şi neprevăzute”.

Stabilind aşadar că modificarea convenită de părţi nu este substanţială, devine aplicabilă teza ultimă din textul reprodus mai sus, sintagma după caz fiind necesar a fi interpretată în sensul că autoritatea contractantă aplică clauzele contractuale şi numai în  cazul în care contractul nu cuprinde instrumentele necesare gestionării noii situaţii juridice, încheie act adiţional.

Aşadar, încheierea unui act adiţional nu era obligatorie, aşa cum pretinde recurenta-pârâtă, întrucât contractul încheiat între părţi cuprinde clauze suficiente pentru a fi aplicabile  lucrării în forma sa modificată.

Încheierea unui act adiţional nu era necesară nici prin prisma art. 21.1 din contract (Amendamente),  care prevede obligativitatea lui numai în cazul apariţiei unor circumstanţe  care lezează interesele comerciale legitime ale părţilor  şi care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului, ceea ce nu este cazul, modificarea soluţiei tehnice fiind inclusă la capitolul diverse şi neprevăzute şi agreată de ambele părţi, din modul de derulare a raporturilor dintre părţi putând fi decelată existenţa acordului de voinţă dintre autoritatea  contractantă şi executant, în sensul modificării soluţiei tehnice cuprinse în proiectul iniţial, întrucât Consiliul Judeţean C. a solicitat S.C. H. S.R.L., prin adresa nr. xxxx/04.07.2014, o soluţie rentabilă pentru realizarea unei clădiri care să poată fi  încălzită, aceasta fiindu-i oferită prin  adresa nr. xxx/09.07.2014.

 Cât despre modalitatea concretă în care s-a realizat schimbarea soluţiei tehnice, conform art. 67 din  Ordinul  nr. 839/2009 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, 

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pe bază de dispoziţie de şantier dată de proiectantul lucrărilor şi verificată de către un verificator de proiecte atestat în condiţiile legii, precum şi cu acordul scris al beneficiarului/investitorului /administratorului/ managerului de proiect, după caz, se pot admite modificări locale ale soluţiilor tehnice din documentaţia tehnică - D.T. autorizată fără emiterea unei noi autorizaţii de construire, dacă:

 ….

(4) În situaţiile prevăzute la alin. (1), (2) şi (3) responsabilitatea privind corectitudinea tehnică a soluţiei modificatoare aparţine proiectantului, în solidar cu verificatorul/verificatorii de proiect, iar titularul autorizaţiei are obligaţia de a depune (în copie) la emitentul autorizaţiei documentaţiile şi/sau documentele specificate, ca martor.

Dispoziţia de şantier nr. 4, (fl. 282-283 vol.I trib.)  îndeplineşte condiţiile  prevăzute de textul legal reprodus pentru a constitui temei de modificare locală a soluţiei tehnice privind execuţia acoperişului, întrucât este  însuşită prin semnătură şi ştampilă  de proiectantul  S.C. I S.R.L., de J, verificator de proiecte atestat MLPAT şi de  Beneficiarul  Consiliul Judeţean C..

 Faptul că dispoziţia de şantier nu poartă un număr de înregistrare nu poate constitui un motiv de nulitate a soluţiei  de schimbare  a soluţiei tehnice, care să ducă la stabilirea unui prejudiciu în sarcina autorităţii contractante, fiind cel mult un aspect de inopozabilitate faţă de terţi, conf. art. 278 Cod procedură civilă, or părţile contractului de execuţie de lucrări nu contestă existenţa acestui înscris.

Se mai susţine de către Curtea de Conturi  necesitatea actualizării  devizului general  în cazul  apariţiei cheltuielilor suplimentare, însă instanţa de recurs consideră că aceasta nu este necesară, întrucât, prin  contract, părţile au stabilit la Capitolul „Diverse şi neprevăzute” cheltuieli în valoare de 78.024,76 lei fără TVA.

 Conf. art. 5.2: valoarea  aferentă  procentului de diverse şi neprevăzute vor fi decontate  doar dacă apar cheltuieli cu  produse/servicii/lucrări  care pot fi incidente pe parcursul  derulării contractului şi care nu reprezintă modificări substanţiale ale contractului de achiziţie  publică.

Câtă vreme modificările nu pot fi calificate ca substanţiale, pentru motivele arătate mai sus, devizul general nu este afectat şi nu se impunea actualizarea lui.

 Pentru aceste considerente, motivul de recurs invocat de pârâta Curtea de Conturi va fi respins.

Referitor la pct. II.13 din partea dispozitivă a Deciziei:

În urma controlului efectuat s-a reţinut faptul că reclamanta a decontat unele elemente de cost (bunuri şi materiale) necesare realizării investiţiei „Pod peste râul […]", la o valoare superioară celei din facturile de achiziţie ale executantului S.C. E. S.R.L. şi subcontractantului S.C. K. S.A. De asemenea, a decontat cheltuieli estimate la suma de 52438,87 lei inclusiv TVA cu titlu de organizare de şantier, incluse nelegal în situaţiile de lucrări acceptate la plată în absenţa proiectului tehnic, autorizaţiei de construire şi utilizate pe alte destinaţii decât cele prevăzute în devizul general.

În vederea executării obiectivului de investiţii „Pod peste râul […]”, UATJ C. a încheiat Contractul de lucrări nr. xxx/08.05.2014  cu S.C. E. S.R.L. din judeţul D., cu o valoare totală de 1.987.436,61 lei fără TVA, din care valoarea de execuţie de 1.812.436,22 lei fără TVA, valoarea lucrărilor diverse şi neprevăzute de 175.000 lei fără TVA (9,9452%) valoare ce se va deconta doar daca va fi cazul si in mod justificat.

Executantul S.C. E. S.R.L. a încheiat contractul de lucrări nr. 182/07.05.2014 cu subcontractantul S.C. K. S.A. S., la o valoare de 712.409,10 lei fără TVA (883.387 lei inclusiv TVA).

a) Cu privire la cheltuielile estimate la suma de 52438,87 lei inclusiv TVA cu titlu de organizare de şantier, incluse nelegal în situaţiile de lucrări acceptate la plată în absenţa proiectului tehnic, autorizaţiei de construire şi utilizate pe alte destinaţii decât cele prevăzute în devizul general,prima instanţă a reţinut că decontarea acestei sume s-a făcut fără temei legal,întrucât  din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că decontarea sumei cu titlu de organizare de şantier s-a făcut în absenţa proiectului tehnic şi autorizaţiei de construire. Autorizaţia de construire era necesară, având în vedere prevederile  art.7 din Legea nr.50/1991, Hotărârea nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului cadru al documentaţiei tehnico economice  aferente investiţiilor publice, Ordinul MDLPL nr.863/2008, Ordinul MDRL nr.839/2009, Ordinul MLPTL nr.874/2001.

De asemenea, s-a stabilit că există neconcordanţă între lucrările înscrise ca fiind executate şi regăsite în formularul C4- lista cuprinzând cantităţile de lucrări şi cele prevăzute în H.G. 28/2008- capitolul 5.1.2- cheltuieli conexe organizării de şantier.

Prin motivele de recurs, reclamanţii susţin următoarele: lucrările de proiectare au fost verificate de verificator autorizat, în oferta financiară sunt prevăzute cheltuieli de organizare de şantier, iar cheltuielile conexe organizării de şantier nu sunt lucrări, deci nu necesită autorizare, nu s-au executat construcţii pe domeniul public şi privat. Activităţile se desfăşoară  pe suprafeţe închiriate. În adresa primită de la S.C. K. S.A. pusă la dispoziţia echipei de audit, completare prin adresa nr. xxxx/08.05.2015, au fost prezentate o parte din  cheltuielile conexe organizării de şantier.

Acest motiv de recurs nu este întemeiat. Reclamanţilor nu li se impută faptul că în oferta financiară nu ar fi fost prevăzute cheltuieli de organizare de şantier, ci faptul că decontarea acestora s-a făcut în lipsa unui proiect de organizare de şantier  şi a autorizaţiei de construcţii, deşi potrivit art. 14 alin 2 şi 3 din Ordinul nr.839/2008, acestea erau obligatorii:(2) odată cu autorizarea executării lucrărilor de bază, prin autorizaţiile de construire/desfiinţare se autorizează şi executarea lucrărilor de organizare de şantier aferente. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2),…, se pot emite autorizaţii de construire distincte pentru autorizarea executării lucrărilor de organizare de şantier. .

b) Cu privire la decontarea fără temei legal a unor materiale necesare realizării investiţiei, la o valoare superioară celei din facturile de achiziţie ale executantului S.C. E. S.R.L., prima instanţă, anulând în parte dispoziţia de măsuri, a reţinut că situaţiile de lucrări au fost întocmite cu respectarea ofertei. Decontarea lucrărilor executate s-a efectuat pe baza documentelor justificative emise de executant. Executantul nu trebuie să depună ca şi document justificativ facturile prin care a achiziţionat materialele încorporate, iar beneficiarul nu este obligat să solicite facturile prin care executantul a achiziţionat materialele încorporate şi nici să verifice dacă acesta a achiziţionat materiale la un preţ mai mic decât cel ofertat. Beneficiarul poate să solicite detalii şi precizări cu privire la preţul ofertei cu ocazia achiziţiilor publice în situaţia reglementată de art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006, adică în cazul unei oferte care are un preţ aparent neobişnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat, executat sau prestat. 

Prin motivele de recurs, pârâta Curtea de Conturi  susţine că  reclamanta avea obligaţia  de a estima  valoarea contractului de achiziţie publică  pe baza calculării  tuturor sumelor  ce urmează a fi plătite pentru îndeplinirea contractului, realitatea costului de achiziţie putând fi probată doar cu  facturile de proveninţă emise de către producătorii/furnizorii de materiale.

Instanţa de recurs constată însă,în acord cu prima instanţă, că odată stabilit preţul şi încheiat contractul de achiziţie publică, acesta va fi cel stipulat în contract. Prin urmare, Curtea constată că pentru decontarea preţului nu era necesară îndeplinirea unei alte condiţii suplimentare, respectiv de a se prezenta pentru decontare, pe lângă situaţiile de lucrări întocmite pe baza ofertei financiare şi facturile de achiziţie a materialelor/echipamentelor de la furnizorii societăţii care a încheiat cu instituţia publică contractul de achiziţie publică.

Nu a fost identificată nici o dispoziţie legală care să interzică, după momentul stabilirii preţului contractului de achiziţie publică, ca societatea cocontractantă să deconteze faţă de instituţia publică/UAT bunurile achiziţionate ulterior, la preţuri egale cu cele ale furnizorilor săi, obţinerea de profit fiind de esenţa activităţii comerciale.

Dispoziţiile art. 14 alin. 3, art. 54 alin. 5 şi 6 şi art. 48 alin. 2 din Legea nr. 273/2006 care stabilesc principiul legalităţii şi eficienţei utilizării fondurilor publice, precum şi faptul că decontarea sumelor din bugetul local poate avea loc numai pe baza documentelor justificative nu au fost încălcate. Noţiunea de document justificativ se referă la facturile emise de executant către instituţia publică, iar nu la facturile cu care aceştia s-au aprovizionat de la proprii lor furnizori. 

Faptul că societatea a achiziţionat bunurile, ulterior, la un preţ inferior celui ofertat şi asumat prin contract, în lipsa reţinerii de către Curtea de Conturi a încălcării şi a altor norme referitoare la achiziţia publică, nu poate determina concluzia că decontarea la preţul stabilit prin contract este nelegală.

În ce priveşte principiul utilizării eficiente a fondurilor publice, consacrat de dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea reţine că aplicarea acestui principiu presupune realizarea unui raport între banii cheltuiţi de autoritatea contractantă şi serviciile prestate de către câştigătorul procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică, fiind incident pe parcursul desfăşurării întregii proceduri de atribuire a contractului de achiziţie publică şi cu precădere în momentul desemnării câştigătorului de către autoritatea contractantă. În mod evident că şi pe parcursul executării contractului este necesară respectarea acestui principiu, prin verificarea executării întocmai a prevederilor contractuale, în acest sens neprezentând importanţă decât dacă sumele plătite executantului sunt cele prevăzute în contract, nu şi eventuale costuri mai mici de achiziţie a materialelor obţinute de executant de la terţi.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 204 alin.(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care prevăd obligaţia autorităţii contractante de a asigura obţinerea şi păstrarea documentelor justificative care dovedesc efectuarea oricărei proceduri de atribuire, Curtea apreciază că această obligaţie nu priveşte documentele justificative privind costul de achiziţie de către executant al materialelor puse în operă în executarea contractului, ci doar documentele care atestă exactitatea şi realitatea cantităţilor de lucrări executate în temeiul contractului, documente despre care nu se pretinde că lipsesc.

Totodată, interpretarea textelor legale reprezintă atributul instanţelor de judecată, recurenta-pârâtă neputând susţine că prin aceasta, instanţa cenzurează atribuţiile Curţii de Conturi.

c) Tot referitor la măsura  de la pct.  II.13, susţine Curtea de Conturi că, deşi aparent  instanţa de fond a anulat-o doar în parte, în realitate a anulat-o în totalitate, inclusiv în ceea ce priveşte măsurile de recuperare a prejudiciului, însă nici această critică nu este întemeiată. Măsura de la pct.II.13 cuprindea două tipuri de abateri, una referitoare la decontări privind organizarea de şantier,menţinută de prima instanţă, şi a doua referitoare la decontarea lucrărilor la preţuri superioare celor din facturile furnizorilor, măsură ce a fost anulată, instanţa făcând menţiune în dispozitiv cu privire la  suma de 235.458,37 lei ce reprezintă prejudiciul estimat  pentru această din urmă abatere de la legalitate.

În consecinţă, acest motiv de recurs va fi respins.

Referitor la pct. II.14 din partea dispozitivă a Deciziei:

S-a reţinut că în ceea ce priveşte contractul încheiat cu S.C. F. S.R.L., având ca obiect „construcţii pentru marcarea limitei de judeţ în comuna C., a fost efectuată plata sumei de 37.727,85 lei, reprezentând diferenţa dintre valoarea materialelor incluse în situaţiile de lucrări şi valoarea la care acestea au fost achiziţionate de către executant.

Prima instanţă  a anulat măsura  pentru  aceleaşi considerente pentru care a anulat în parte măsura  de la pct.II.13.

Curtea de Conturi critică această soluţie, susţinând că în mod greşit a considerat tribunalul  că verificările Curţii de Conturi  s-ar situa doar în etapa  ulterioară contractului de achiziţie publică,etapele anterioare acestei faze neputând constitui obiect al controlului şi implicit al verificării fundamentării preţului contractului de achiziţie. În realitate, verificările efectuate de Curtea de Conturi vizează  toate etapele  procedurii de achiziţie publică, din perspectiva utilizării eficiente  a fondurilor publice. Chiar şi în cazul achiziţiilor directe de lucrări, autoritatea contractantă este obligată să efectueze achiziţia pe bază de documente  justificative: deviz ofertă, situaţii de lucrări şi probarea consumurilor cu facturi de provenienţă. Diferenţele constatate de  organele fiscale: absenţa facturilor de achiziţie pentru unele materiale puse în operă,  achiziţionarea  materialelor  la un preţ inferior  celui  inclus în situaţiile de lucrări,au implicaţii directe asupra utilizării eficiente a fondurilor publice. Indiferent de procedura de achiziţie  aplicată, autoritatea contractantă  avea obligaţia  stabilirii  valorii estimate  a contractului  de achiziţie publică pe baza calculării tuturor sumelor  plătibile pentru îndeplinirea  contractului.

Criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate, pentru considerentele pentru care  a fost respins  şi motivul de recurs  referitor la  pct.II.13.

În plus faţă  de  acestea, chiar dacă  este corectă susţinerea  că  verificările  Curţii de Conturi se pot întinde şi asupra fazelor anterioare încheierii contractului de achiziţie publică, cu toate acestea, dispoziţiile H.G. nr. 28/2008 şi a Ordinul MDLPL nr. 863/2008, invocate chiar de recurentă, sunt în sensul că obligaţia completării resurselor care stau la baza realizării obiectivului de investiţii, revine executantului care cumulează şi calitatea de proiectant: Anexa 1 - Precizări la formularul F3: Proiectantul răspunde de corectitudinea completării coloanelor 0 - 3; în cazul în care contractul de lucrări are ca obiect atât proiectarea, cât şi execuţia uneia sau mai multor lucrări de construcţii, responsabilitatea completării coloanelor 0 - 3 revine ofertantului. 1. Cheltuielile directe sunt constituite din următoarele:

M - cheltuieli aferente consumurilor de resurse materiale, în care se cuprinde valoarea materialelor calculată cu preţurile de la furnizori, fără TVA; în cazul materialelor care provin din import, valoarea acestora trebuie să includă şi orice taxe şi comisioane plătibile la frontieră (taxe vamale, comisioane vamale etc.);

Numai în acest caz, în care proiectantul lucrării este şi executant,autoritatea  ar fi fost obligată să verifice preţurile obţinute de proiectant de la furnizori, pentru a preveni supraevaluarea lucrărilor la momentul proiectării lor, şi prin urmare decontarea aceste lucrări prin aplicarea unor tarife superioare celor obţinute de la furnizorii executantului – proiectant, contrar principiului eficienţei în utilizarea fondurilor publice consacrat de art. 2 alin. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006.

Or, aşa cum arată chiar recurenta-pârâtă, proiectul a fost întocmit de  Biroul Individual de Arhitectură L., în timp ce lucrările au fost executate de  S.C. F. S.R.L., situaţie în care  prezintă importanţă  numai identitatea  dintre sumele plătite executantului  şi cele prevăzute în contract, nu şi eventuale costuri mai mici de achiziţie a materialelor obţinute de executant de la terţi.

În consecinţă,şi acest motiv de recurs  va fi  respins.

5.Referitor la pct. II.16 din partea dispozitivă a Deciziei:

În urma controlului efectuat, auditorii Camerei de Conturi au constatat că  B. a plătit către S.C. D. S.R.L., suma de 9.939,70 lei, reprezentând diferenţa dintre valoarea lucrărilor achitate către S.C. D. S.R.L. - în sumă de 98.989,80 lei şi contravaloarea aceloraşi lucrări (obiectiv de investiţii) efectuate de S.C. G. S.R.L., în sumă de 89.050,10 lei.

În fapt, beneficiarul B., în calitate de autoritate contractantă, a încheiat contractul de execuţie nr. xxxx/05.11.2014 cu S.C. D. S.R.L., în calitate de executant, la un preţ de 98.989,80 lei inclusiv TVA, având ca obiect executarea lucrărilor de reparaţii capitale/intervenţii urgente la „Casa […]”.

Din documentele prezentate în timpul auditului de către S.C. D. S.R.L., respectiv factura fiscală nr. xxx/16.12.2014  şi situaţia de lucrări ( filele 194, 195 vol.II ds. trib.) rezultă că lucrările la Casa […], au fost efectuate de S.C. G. S.R.L., la preţul de 89.050,10 lei inclusiv TVA, în baza contractului cadru de prestări servicii nr. xxx/07.11.2014 încheiat cu executantul S.C. D. S.R.L..

 Ulterior, S.C. D. S.R.L. a inclus în situaţia de plată lucrările executate de S.C. G. S.R.L., însă la un preţ mai mare (98.989,80 lei ( fila 204 vol.II ds. trib.).

Instanţa de fond, menţinând dispoziţia de măsuri, a constatat că în fapt a avut loc o subcontractare totală a lucrării, aceasta făcându-se cu încălcarea prevederilor art. 96 alin. 1 şi 2 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, ce impun obligaţia declarării subcontractanţilor la data încheierii contractului de achiziţie publică şi cea a încheierii contractelor cu subcontractanţii în aceleaşi condiţii cu oferta, care vor constitui anexe la contractul de achiziţie publică.

În plus, subcontractarea lucrării nu se putea face decât pentru părţi din contract şi nicidecum pentru întregul contract, aşa cum în mod greşit s-a procedat.

Recurenta-reclamantă critică soluţia instanţei, susţinând că e vorba de  un contract  ce constituie o achiziţie directă, nefiind încheiat printr-una  din procedurile de achiziţie publică  prevăzută  de art.18 din O.U.G. nr. 34/2006,prin urmare legea care guvernează  contractul  este Codul civil. Din moment ce lucrările au fost executate  conform contractului, pentru preţul prevăzut în contract, era firesc să se achite preţul lucrărilor, neavând importanţă dacă  lucrarea a fost executată de prestator sau de subantreprenor, întrucât nici una din clauzele contractului nu interzicea subantrepriza, aceasta fiind permisă de dispoziţiile art. 1852 alin.1 Cod civil. Chiar dacă din preţul contractului încheiat cu  B., S.C.  D. a reţinut o anumită sumă, corespunzătoare unor  cheltuieli indirecte  şi  un anumit procent  ca profit propriu, aceasta este o practică  comercială constantă. Nu se poate afirma existenţa unui prejudiciu din moment ce s-a achitat preţul contractului, care este acelaşi indiferent dacă  lucrarea era executată cu sau fără antreprenor.

 Din examinarea contractului  de execuţie nr. xxxx/05.11.2014, curtea de apel reţine că  este vorba despre un contract încheiat între o autoritate contractantă ( B., finanţat de Consiliul Judeţean C. )  şi un operator economic (S.C. D. S.R.L.) având ca obiect furnizarea de lucrări de reparaţii la casa […], din localitatea S.. Chiar dacă valoarea se situează sub pragul de 30.000 euro fără TVA prevăzut de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 şi a permis  încheierea contractului prin achiziţie directă, fără a fi urmată una dintre procedurile de atribuire de achiziţie publică prevăzute de art. 18 din legea specială, aceasta nu înseamnă că  acesta şi-ar pierde caracterul de contract administrativ şi ne-am afla în prezenţa unei convenţii civile guvernate de principiile egalităţii părţilor, al libertăţii contractuale şi a forţei obligatorii a contractului.

 Prin încheierea contractului, autoritatea contractantă a urmărit satisfacerea unui interes general prin punerea în valoare a unui bun public, iar finanţarea asigurată din fonduri publice o obligă pe aceasta la respectarea prevederilor legale privind buna gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea  fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului, (art. 5 din Legea nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv şi art. 20-23 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

Or, este contrar principiilor enumerate decontarea către executant a unei lucrări  realizate în întregime de subantreprenor (art. 1852 Cod civil permite numai subantrepriza parţială), la un preţ cu 9.939,70 lei mai mare decât cel plătit de executant subantreprenorului.

 Cât priveşte majorările de întârziere calculate la suma de 9.939,70 lei, acestea au fost menţinute de prima instanţă, în temeiul dispoziţiilor art.73 ind.1 din Legea nr. 500/2002 şi art.124 ind.1 din O.G. nr. 92/2003, fiind în procent de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculate pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Recurenta-reclamantă susţine că O.G. nr. 92/2003 nu se aplică pentru administrarea creanţelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturile juridice contractuale, susţinere ce nu poate fi reţinută de instanţa de control judiciar, deoarece art.73 ind.1 din Legea nr. 500/2002, care reglementează aplicarea accesoriilor (dobânzi şi penalităţi de întârziere) pentru prejudiciul rezultat din plăţi nelegale din fondurile publice, reprezintă o normă de trimitere la dispoziţiile O.G. nr. 92/2003, mai exact la dispoziţiile art.124 ind.1 din acest act normativ.

Prin urmare, şi acest motiv de recurs va fi respins.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 Cod procedură civilă, va fi respins atât recursul formulat de reclamanţii Judeţul C. şi Consiliul Judeţean C.  prin preşedinte, cât şi  recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României în nume propriu şi pentru Camera de Conturi a Judeţului C. împotriva sentinţei civile nr.378/28.04.2017 pronunţată de Tribunalul Covasna - Secţia civilă.

Domenii speta

Spete similare