Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 6451/2018 din 11.10.2018


SENTINŢA CIVILĂ NR. 6451/2018

Şedinţa Publică din …..

INSTANŢA constituită din:

PREŞEDINTE: …….

GREFIER……

S-a luat spre  examinare cererea  formulată de  petentul SRM..... împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionarea contravenţiei seria PL  ....de către intimatul MNC, DGPL....în litigiul având ca obiect  plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă petentul care se identifică cu cartea de identitate, lipsind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul  cauzei de către grefierul de şedinţă care invederează instanţei că prezenta cauză se află la primul termen de judecată.

Verificându-şi din oficiu competenţa, conform art. 131 alin. 1 C. proc.civilă, raportat la prevederile art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză.

Instanţa, faţă de prevederile art. 238 C.pr.civ., estimează că cercetarea procesului se va definitiva la acest termen de judecată.

La interpelarea instanţei, petentul arată că nu are cereri prealabile de formulat şi nici excepţii de invocat.

Nefiind cereri prealabile de formulat şi nici excepţii de invocat instanţa acordă petentului  cuvântul pe propunerea de probe.

Petentul  depune la dosar  dovada demersurilor efectuate pentru acordarea unui loc de parcare, istoric contravenţional şi o planşă foto,  solicită în probaţiune încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Instanţa, în temeiul art. 258 alin.1 raportat la  art. 255 ş 265 C. proc. civilă încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, probe considerate legale, pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, alte incidente de soluţionat, instanţa, în temeiul art. 392 C. proc. civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei şi acordă petentului cuvântul.

Petentul solicită admiterea plângerii aşa cum a fost formulată întrucât nu a încălcat nicio regulă a  circulaţiei rutiere, a parcat autoturismul pe trotuar fără să împiedice trecerea pietonilor, iar indicatorul din zonă era valabil pentru partea carosabilă. Nu solicită  acordarea  cheltuielilor de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, instanţa, în temeiul art. 394 C.proc. civilă, închide dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca la data de 18.07.2018 sub nr. ..../211/2018 petentul ....., în contradictoriu cu intimatul MCN....., a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria PL nr. ...... încheiat la data de 03.07.2018, emis de intimat, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze actul atacat. In subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii cu avertisment, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că deși  a făcut cerere, nu a primit loc de parcare din partea primăriei și că a parcat la adresa indicată în procesul verbal de contravenție întrucât locuiește în zonă și nu a găsit nici un alt loc de parcare. Arată că nu a blocat accesul autoturismelor la imobilul ...... și nici nu a îngreunat accesul pietonilor pe trotuar, între autoturism și gard rămânând un spațiu de cca 1 m liniar. Menționează că procesul verbal i-a fost comunicat la data de 06.07.2018, cu încălcarea termenului de 2 luni prev. de art. 14 din OG. 2/2001, intervenind prescripția executării sancțiunii amenzii. Procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, în lipsa unui martor care să confirme că persoana contravenientului nu a fost de față la întocmirea procesului verbal și împrejurările săvârșirii contravenției. A mai arătat petentul că înainte cu cca o săptămână de comunicarea procesului verbal, PL...... i-a comunicat o adresă prin care i-a solicitat să comunice persoana căreia i-a încredințat autovehiculul spre a fi condus, cu încălcarea DRIL 11/2017. 

În subsidiar, față de circumstanțele speței, arată că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a disciplina conduita contestatorului în circumstanțe asemănătoare, fiind proporțională cu pericolul social concret al faptei săvârșite.

În drept, a invocat HCL 61/2014 și OG 2/2001.

În dovedire, petentul a depus copie a procesului verbal de contravenţie contestat (f. …), CI petent (f. …), dov. com. (f. ….), solicitare date utilizator (f. ….).

În conformitate cu disp. art. 19 din OUG 80/2013 petentul a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei.

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a reiterat temeiurile care au stat la baza sancţionării contravenţionale a petentului, solicitând respingerea plângerii.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că procesul-verbal este legal, conţinând toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege, şi temeinic. Mai arată intimatul că fapta petentului a fost constatată în mod legal, prin propriile simţuri de către agentul constatator şi este dovedită de planşa foto realizată la momentul constatării faptei, astfel încât procesul-verbal se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, făcând dovada până la proba contrară. A mai arătat că sarcina probei revine petentului şi că instanţa trebuie să realizeze un echilibru între prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi prezumţia de nevinovăţie de care se bucură petentul. 

La solicitarea intimatului, acesta a comunicat faptul că el este cel care a utilizat autoturismul la data și ora constatării faptei, motiv pentru care procesul verbal a fost întocmit pe seama acestuia, cu respectarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii, fiind apoi comunicat în termenul legal petentului.

Petentul nu a suferit nici o vătămare ca urmare a întocmirii procesului verbal fără a avea posibilitate de a formula obiecțiuni și în lipsa unui martor, rolul martorului nefiind de a atesta veridicitatea situației de fapt.

Susţinerea petentului în sensul că poliţiştii locali nu sunt abilitaţi să solicite datele utilizatorului conform DRIL 11/2017 este irelevantă în cauză, întrucât petentul a fost sancţionat în temeiul HCL 61/2014, care prevede expres că poliţiştii locali sunt competenţi să constate fapte de natura celei reţinute în sarcina petentului.

Sancţiunea contravenţională a fost individualizată potrivit cu criteriile legale şi nu se poate considera că aplicarea unui avertisment este suficientă, întrucât, în acest caz, nu s-ar mai aplica amenda în nici o situaţie iar efectul disuasiv al sancţiunii contravenţionale ar fi afectat.

La întâmpinare, au fost ataşate: solicitare date utilizator (f. ….), procesul verbal (f. …), nota de constatare (f. …), dov com. (f. ….), declaraţie (f….), planşe foto (f. ….).

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare, dar s-a prezentat în instanţă şi a depus la dosar răspuns la cererea pt. loc de parcare (f. …), istoric contravenţional (f. ….), planşe foto (f. ……).

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria PL. ....petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 200 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 al. 2 lit. a din HCL 61/2014. În sarcina acestuia s-a reţinut faptul că, în data de 20.03.2018, ….., a staţionat voluntar cu autoturismului marca Opel cu nr. .....pe trotuarul de pe str. ..... nr. ......, stânjenind circulaţia pietonilor în zonă.

În drept, potrivit art. 1 al. 2 lit. a din HCL nr. 61/2014 constituie contravenţie oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe domeniul public sau privat al municipiului ……. în alte locuri decât cele amenajate în acest scop, după cum urmează: a) oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe trotuar.

Conform art. 14 al. 1 din OG 2/2001, executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii, iar potrivit art. 13 al. 1 din acelaşi act normativ, aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

În lumina art. 19 al. 1 OG 2/2001, Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de faţă, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.

În speţă, procesul-verbal atacat constituie o probă de vinovăţie în sarcina petentului, care răstoarnă prezumţia de nevinovăţie de care acesta se bucură. Prin urmare, îi revenea petentului rolul de a propune probe care să îi dovedească nevinovăţia, ceea ce nu a înţeles să facă. În concluzie, din punct de vedere al stării de fapt reţinute, care corespunde adevărului, procesul-verbal este legal.

Prezumţia de legalitate şi temeinicie  a procesului verbal de contravenţie nu este o probă absolută de vinovăţie, dar pentru a o răsturna este nevoie de un minim probatoriu şi nu doar de simple alegaţii ale petentului.

Fapta contravenţională aşa cum a fost reţinută în procesul verbal de contravenţie a fost constatată personal de către agentul constatator şi este dovedită prin planşele foto depuse la dosar.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile petentului, potrivit cărora constatările agentului constatator înscrise în procesul-verbal nu sunt suficiente pentru a proba vinovăţia sa. Astfel, materia contravenţională, astfel cum este ea reglementată în dreptul român, constituie materie penală în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi, prin urmare, cel acuzat de săvârşirea unei contravenţii trebuie să se bucure de garanţiile specifice unui proces penal, printre care şi beneficiul prezumţiei de nevinovăţie. Or, conţinutul acestei prezumţii ar putea fi sintetizat după cum urmează: orice persoană este prezumată nevinovată până la momentul la care vinovăţia sa este dovedită. Rezultă, aşadar, că administrarea fie şi a unei singure probe convingătoare privind vinovăţia unei persoane, este suficientă pentru a răsturna această prezumţie. Procesele-verbale de constatare a contravenţiei, cel puţin câtă vreme sunt încheiate pe baza constatărilor personale ale agenţilor constatatori, reprezintă o probă de vinovăţie în sarcina contravenientului, pe care acesta este dator să o răstoarne spre a îşi dovedi nevinovăţia, situaţie normală chiar într-un proces penal propriu-zis.

Susţinerile petentului din plângerea contravenţională cu privire la faptul că nu a stânjenit circulaţia pietonilor pe trotuar nu pot fi primite întrucât nu sunt susţinute de nici un mijloc de probă. Astfel, planşele foto depuse la dosar de către petent sunt ulterioare constatării contravenţiei şi nu se poate stabili dacă la momentul constatării faptei autovehiculul petentului era parcat similar sau era într-o altă poziţie. În plus, conform art. 1 al. 2 lit. a din HCL nr. 61/2014, constituie contravenţie oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe trotuar, indiferent dacă în acest fel se stânjeneşte sau nu accesul auto sau pietonal.

Faptul că, deși  a făcut cerere, petentul nu a primit loc de parcare din partea primăriei și că a parcat la adresa indicată în procesul verbal de contravenție întrucât locuiește în zonă și nu a găsit nici un alt loc de parcare nu este în măsură să justifice anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întrucât eventuala culpă a intimatului care nu s-a asigurat că petentul are loc de parcare nu este în măsură să justifice încălcarea legii de către contravenient. 

Susţinerile petentului cu privire la prescripția executării sancțiunii amenzii nu pot fi primite câtă vreme chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată petentul arată că în data de 06.07.2018 a primit procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Or, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost întocmit la data de 03.07.2018, fiind comunicat petentului cu mult înainte de împlinirea termenului prev de art. 14 din OG 2/2001.

Totodată, având în vedere că fapta reţinută în sarcina petentului a fost comisă la data de 20.03.2018, instanţa observă că agentul constatator a respectat şi termenul pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale prev. de art. 13 al. 1 din OG 2/2001. 

Prin DRIL 11/2017 s-a stabilit: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 şi art. 105 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum şi de a aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate. Aşadar, dispoziţiile DRIL 11/2017 au aplicabilitate doar în ceea ce priveşte contravenţiile din Codul rutier la care instanţa supremă face referire expresă, nu şi în cazul altor fapte, cum sunt contravenţiile reglementate prin HCL. În aceste condiţii, cum în mod corect a arătat intimatul, susţinerea petentului în sensul că poliţiştii locali nu sunt abilitaţi să solicite datele utilizatorului conform DRIL 11/2017 este irelevantă în cauză, întrucât petentul a fost sancţionat în temeiul HCL 61/2014, care prevede expres că poliţiştii locali sunt competenţi să constate fapte de natura celei reţinute în sarcina petentului, fapt care, de altfel, nu a fost contestat de către petent.

De asemenea, instanţa reţine că procesul-verbal contestat cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii exprese, menţiuni a căror existenţă o poate verifica din oficiu.

Susţinerile petentului potrivit cărora lipseşte semnătura martorului nu sunt relevante, câtă vreme lipsa acestuia nu i-a cauzat nicio vătămare. Astfel, raportat la faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, un eventual martor nu ar fi fost oricum de faţă la săvârşirea contravenţiei şi, prin urmare, nu ar fi putut servi la demonstrarea nevinovăţiei petentului. Mai mult, din chiar prevederile legale arătate mai sus reiese că rolul martorului nu este nicidecum cel de a confirma vinovăţia contravenientului în săvârşirea faptei, ci acela de a confirma faptul că acesta nu este de faţă, refuză sau nu poate să semneze. Or, câtă vreme petentul nu a contestat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, declaraţia unui eventual martor apare ca inutilă.

Referitor la cererea petentului de înlocuire a sancţiunii amenzii cu avertismentul, instanţa reţine că, conform art. 21 alin. (3) sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Instanţa constată că petentul nu a probat aspecte care să justifice înlocuirea sancţiunii contravenţionale cu avertisment, iar, raportat la fapta comisă şi la sancţiunea prevăzută de lege pentru asemenea fapte, instanţa constată că agentul constatator a făcut o individualizare corectă a sancţiunii contravenţionale ce se impune a fi aplicată petentului. Instanţa consideră că înlocuirea amenzii cu avertisment ar putea să îl determine pe petent sa continue comiterea acestui gen de fapte, cel puţin până i se va repartiza un loc de parcare, ceea ce nu poate fi admis.

Pentru aceste motive, instanţa urmează să respingă în tot plângerea contravenţională, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul .....,  în contradictoriu cu intimatul MCN....., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria Cluj Napoca.

Pronunţată în şedinţa publică de la 11.10.2018.