Respins solicitarea inculpatului de a se proceda la recalcularea pedepsei conform infracţiunii continuate, prin luarea în considerare a altor acte materiale pentru care s-a dispus condamnarea definitivă, în condiţiile în care cererea nu a format ....

Respins solicitarea inculpatului de a se proceda la recalcularea pedepsei conform  infracţiunii continuate, prin luarea în considerare a altor acte materiale pentru care s-a dispus condamnarea definitivă, în condiţiile în care cererea nu a format obiectul dezbaterilor în faţa primei instanţe fiind adresată pentru prima dată instanţei de apel.

Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.1163/19.06.2017 a Judecătoriei Braşov s-a dispus condamnarea inculpatei A. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (9 acte materiale), art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

 În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, a interzis inculpatei A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 alin. 1 Cod penal din 1969, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal din 1969.

 În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal din 1969 pe durata suspendării executării pedepsei principale.

A atras atenţia inculpatei A. asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 Cod penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau al neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin prezenta.

În baza art. 19, art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, a admis acţiunile civile formulate în cauză de:

- partea civilă B. şi a obligat inculpata A. să plătească acestei părţii civile suma de 9950 Euro (echivalentul în lei curs BNR la data plăţii), reprezentând preţul plătit de aceasta pentru cele patru  autovehicule vândute de către inculpata A.;

- partea civilă C. şi a obligat inculpata A. să plătească acestei părţii civile suma de 4950 Euro (echivalentul în lei curs BNR la data plăţii), reprezentând prejudiciu nerecuperat;

- partea civilă D. şi a obligat inculpata A. să plătească acestei părţii civile suma de  8496  lei reprezentând prejudiciu nerecuperat;

- partea civilă E. şi a obligat inculpata A. să plătească acestei părţii civile suma de 1700 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat;

A luat act că persoana vătămată F. nu s-a constituit ca partea civilă în cauză.

A respins cererea formulată de apărătorul ales al părţii civile B. privind obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare ca nedovedită.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1250 lei, din care sumele de 260 lei şi 130 lei  reprezentând onorariu parţial pentru apărători desemnaţi din oficiu urmând a rămâne în sarcina statului conform art. 274 alin.1 teza finală Cod procedură penală şi a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului X..

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut următoarele.

Prin rechizitoriul nr. xxxx/P/2014 al Parchetului  de pe lângă Judecătoria Braşov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (9 acte materiale).

 Tot prin actul de sesizare s-a dispus:

1. clasarea  cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 alin.1 Cod penal din 1969 cu privire la persoana vătămată S.C. G. S.A.;

2. clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin.1 şi 3 Cod penal din 1969, cu  privire la persoana vătămată  H.;

3. clasarea  cauzei având ca  obiect săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de  art. 215 alin.1 şi 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (nouă acte materiale) săvârşită de către  numitul I..

 În cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut că inculpata A., în datele de 10.04.2009, 18.02.2010, 25.03.2010, 20.12.2010 având  aceeaşi  rezoluţie  infracţională, a indus şi menţinut în eroare persoanele vătămate D., B., C., E. şi F., cu ocazia  semnării unor aşa-zise contracte de vânzare-cumpărare, prin atestarea ca adevărat a unui aspect mincinos (considerat esenţial de către părţile contractante), conform căruia inculpata A. (în calitatea sa de reprezentant  al S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L.) era proprietara asupra unui număr de nouă autoturisme marca Dacia Logan cu seria şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia  Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria şasiu […] (număr de înmatriculare …),marca Dacia Logan cu seria şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia MCV AMBIENCE 14,00 cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare  …), marca Dacia Logan cu seria şasiu […] (număr de înmatriculare …) şi marca Dacia Logan  cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare  …), iar  prin aceasta a obţinut foloase patrimoniale  în corespondenţă cu preţul  contractual primit, producând în mod corelativ pagube în patrimoniul persoanelor vătămate  anterior menţionate.

Această situaţie de fapt a fost reţinută în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţiile părţilor civile B. (filele 121-128 dosar urmărire penală vol. I), C. (filele 129-135 dosar urmărire penală vol. I), declaraţiile martorilor L. (filele 137-140 dosar urmărire penală vol. I), declaraţiile părţii civile D. (filele 146-149 dosar urmărire penală vol. I), declaraţiile  persoanei vătămate F. (filele 179 - 183 dosar urmărire penală vol. I), declaraţie persoană vătămată E. (filele 1195-207 dosar urmărire penală vol. I), declaraţie martor M. (filele 233-235 dosar urmărire penală vol. I), declaraţii inculpată A. (filele 7-31 dosar urmărire penală vol. II), declaraţie martor N. (filele 34-36 dosar urmărire penală vol. II), raport de constatare criminalistică nr. …/17.09.2015 (filele 41-49 dosar urmărire penală vol. II), contracte, în original sau copie, încheiate între inculpata A. şi persoanele vătămate/civile B., C., D., F., E. sau M.  (filele 50-59 dosar urmărire penală vol. II), extras privind istoricul S.C. J. S.R.L. (filele 64-70  dosar urmărire penală vol. II) extras privind istoricul S.C. K. S.R.L. (filele 70-79 dosar urmărire penală vol. II), adrese şi documente aferente contractului de leasing încheiat  între S.C. O. S.A. şi S.C. J. S.R.L. cu  privire la autovehiculul  marca Dacia Logan Break cu serie  şasiu […] după cum urmează: aviz de plată  nr. …/02.11.2007 (filele 94-122 dosar urmărire penală vol. II), contract de leasing financiar nr. … din 13.06.2007  (filele 102 -112 dosar urmărire penală vol. II),  anexa A 2 aferentă contractului şi avizului de însoţire pentru autovehiculului marca Dacia Logan Break cu serie şasiu […] (filele 113-116 dosar urmărire penală vol. II), notificare reziliere  contract leasing  nr …/30.11.2009 şi dovezi comunicare notificare (filele 123-129 dosar urmărire penală vol. II), documentaţie aferentă procedurii de executare silită (filele 123-129 dosar urmărire penală vol. II), somaţie predare autovehicule nr. …/07.09.2010 şi confirmări  primire/09.09.2010, documente depuse în probaţiune de către inculpata A. (filele 191-286 dosar urmărire penală vol. II), adresa  S.C. G. S.A. (filele 1-13 dosar urmărire penală vol. III), documente aferente contractelor de leasing financiar încheiate între G. S.A. şi S.C. J.  S.R.L., respectiv  S.C. K. S.R.L. (filele 22-182 dosar urmărire penală vol. III) după cum urmează: notificări reziliere contracte leasing încheiate cu S.C. K S.R.L./23.10.2009 (filele 22-27 dosar urmărire penală vol. III), notificare contracte leasing încheiate cu S.C. J. S.R.L. nr…./23.10.2009 (filele 28-30 dosar urmărire penală vol. III), borderou de prezentare a trimiterilor recomandate/26.10.2009 (filele 31-34 dosar urmărire penală vol. III), notificare reziliere leasing  încheiate cu S.C. J. S.R.L. individuale/23.10.2009 (filele 35-39 dosar urmărire penală vol. III), somaţii reziliere contracte leasing  adresate S.C. K. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L. comunicate la data de 22.12.2009 (filele 96-101 dosar urmărire penală vol. III ), situaţie rate leasing facturate (filele 104-105 dosar urmărire penală vol. III), evidenţă S.C. G. S.A. pentru ratele leasing facturate către  S.C. K. S.R.L. şi valoarea  sumelor  de recuperat  corespunzător  acestora,  evidenţa  S.C. G. S.A., pentru ratele  leasing facturate către  S.C. K. S.R.L. şi valoarea  sumelor de recuperat corespunzător acestora (filele 113-182 dosar urmărire penală vol. III), evidenţa S.C. G. S.A., solduri clienţi pe contrat, la data de  26.04.2010 (filele 183-2005 dosar urmărire penală vol. III), adresa S.C. P. S.R.L./07.01.2014  privind  autovehicule recuperate ca urmare a rezilierii contractelor de leasing şi persoanele la care au fost găsite acestea; adresa S.C. Q. S.R.L./07.06.201 privind activităţile  de recuperare a autovehiculelor, ca urmare a rezilierii  contractelor  de leasing (filele 224-227 dosar urmărire penală vol. III), raport de  activitate  S.C.  R. S.R.L. privind  activităţi de recuperare a autovehiculelor, ca urmare a rezilierii contractelor  de leasing (filele 228-229 dosar urmărire penală vol. III), încheiere (exemplificativă /23.02.2010 de încuviinţare a executării silite pentru unul dintre autovehiculele aferente contractelor de leasing reziliate şi listări www.just.ro privind admiterea cererilor de încuviinţare a executării silite  la data de 23.02.2010 (filele 230-299 dosar urmărire penală vol. III), copia  act adiţional nr. 1/18.06.2009, de modificare a scadenţarului aferent contractelor de leasing financiar încheiate între S.C. G. S.A. şi S.C. K. S.R.L. (filele 1-2 dosar urmărire penală vol. IV), copie  act adiţional nr. 1/18.06.2009 de modificare a scadenţarului aferent contractelor de leasing financiar încheiate între S.C. G. S.A. şi S.C. J. S.R.L. (filele 3-5 dosar urmărire penală vol. IV), documente  aferente  încheierii  contractelor  de leasing financiar între S.C. G. S.A. şi  S.C. J.  S.R.L. respectiv S.C. K. S.R.L. (filele 5-39 dosar urmărire penală vol. IV), copii contracte de leasing financiar încheiate între finanţatoarea S.C. G. S.A. şi utilizatoarea S.C. J. S.R.L. (filele 40-276 dosar urmărire penală vol. IV), copii contracte de leasing financiar încheiate între  finanţatoarea S.C. G. S.A. şi utilizatoarea S.C. J. S.R.L..

Prin  încheierea  de Cameră de Consiliu  din data de  07.07.2016 judecătorul de cameră preliminară în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării  instanţei, a administrării  probelor şi  efectuării  actelor de urmărire penală  în dosarul nr  xxxx/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, privind pe inculpata A. trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (9 acte materiale) şi a dispus începerea judecăţii.

 La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatei  dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în procedură simplificată, inculpata A. arătând că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulată de inculpată, cauza a fost soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Inculpata A. a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere.

Prin declaraţia oferită în faţa organelor de cercetare penală, persoana vătămată B. a precizat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 9950 Euro, reprezentând preţul plătit de acesta pentru cele patru  autovehicule vândute de către inculpata A..

Prin declaraţia oferită în faţa organelor de cercetare penală, persoana vătămată C. a precizat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 4950 Euro, reprezentând preţul plătit de acesta pentru două din cele patru autovehicule vândute de către inculpata A. către partea civilă B..

Prin declaraţia oferită în faţa organelor de cercetare penală, persoana vătămată D. a precizat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 8496 lei, reprezentând preţul plătit de acesta pentru cele două autovehicule vândute de către inculpata A..

Prin declaraţia oferită în faţa organelor de cercetare penală, persoana vătămată E. a precizat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1700 lei, reprezentând preţul plătit de acesta către martorul M. pentru autovehiculul vândut de către inculpata A..

Prin declaraţia oferită în faţa organelor de cercetare penală, persoana vătămată F. a precizat că înţelege să nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa a dispus ataşarea fişei de cazier judiciar a sentinţelor menţionate în fişa de cazier, precum şi a dosarului nr. xxxxx/197/2013 al Judecătoriei Braşov.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

 1. În data de 10.04.2009 inculpata A.  a încheiat două contracte de vânzare-cumpărare, în numele S.C. J. S.R.L. (societate comercială în cadrul căreia îndeplinea funcţia de administrator şi avea calitate de asociat), cu partea civilă D., având ca obiect un număr de două autovehicule marca Dacia Logan identificate cu seriile de şasiu: […] (număr de înmatriculare …) şi […] (număr de înmatriculare …) la preţul de 2150 Euro pentru fiecare autoturism (valoare totală de 4300 de euro).

Deşi inculpata A. s-a angajat contractual faţă de cumpărător că va radia autovehiculele în termen de 14 zile, aceasta a indus în eroare partea civilă D. prin prezentarea unui grafic de rambursare care atesta că data ultimei rate leasing este 10.04.2009, precizând că autovehiculele sunt achitate integral şi că, în aceste condiţii, acestea vor intra în proprietatea S.C. J. S.R.L., urmând ca ulterior (în cuprinsul termenului de 14 zile necesar radierii) să aibă loc transferul dreptului de proprietate.

În realitate, numărul şi valoarea ratelor leasing neachitate de către S.C. J. S.R.L către societatea de leasing S.C. G. S.A. era mult mai mare. Astfel, chiar şi la data ulterioară de 23.10.2009 când au fost reziliate pe motiv de neplată contractele de leasing corespunzătoare celor două autovehicule, S.C. J. S.R.L. mai avea de achitat rate în valoare de 5358,90 lei pentru autoturismul cu nr. înmatriculare … şi rate în valoare de 5750,91 lei pentru autoturismul cu nr. înmatriculare …., în condiţiile în care valoarea unei rate lunare era de aproximativ 725 lei.

Totodată, ulterior încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv în data de 23.10.2009, S.C. G. S.A. a reziliat pe motiv de neplată contractele de leasing corespunzătoare celor două autovehicule şi a notificat S.C. J. S.R.L. să le predea. În aceste împrejurări, partea civilă D. s-a văzut nevoită să achite societăţii finanţatoare preţul restanţelor neachitate de către inculpata A., pentru a putea dobândi dreptul de proprietate asupra acestora.

În conformitate cu prevederile art. 13.2 şi art.13.3 din contractele de leasing încheiate între Utilizatoarea S.C. J. S.R.L. şi Locatoarea S.C. G. S.A., utilizatoarea ar fi avut un drept de opţiune la finalul contractului de leasing, în sensul cumpărării autovehiculului, prelungirii contractului sau restituirii acestuia, cu condiţia ca aceasta să îşi fi onorat toate obligaţiile de plată conform contractului de leasing. În considerarea faptului că la data de 10.04.2009 S.C. J. S.R.L. nu îşi respectase încă obligaţiile contractuale (de plată conform contractului de leasing), nici dreptul de opţiune în sensul cumpărării autovehiculului nu putea fi exercitat la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare cu partea civilă D..

2. În data de 18.02.2010, inculpata A. a încheiat patru contracte de vânzare-cumpărare, în numele S.C. J. S.R.L. (societate comercială în cadrul căreia îndeplinea funcţia de administrator şi avea calitate de asociat), cu partea civilă B., având ca obiect un număr de patru autovehicule marca Dacia Logan identificate cu seriile de şasiu […] (număr de înmatriculare …) la preţul de 2500 Euro, […] (număr de înmatriculare ….) la preţul de 2450 Euro, […] (număr de înmatriculare …) la preţul de 2500 Euro şi […] (număr de înmatriculare …) la preţul de 2500 Euro, în condiţiile în care autovehiculele vândute, deşi  se aflau  în folosinţa S.C. J. S.R.L., aparţineau societăţii S.C. G. S.A.

Pentru a încheia cele patru contracte de vânzare-cumpărare, inculpata A. a  indus în eroare partea civilă B. cu privire la situaţia autovehiculelor, asigurând-o pe aceasta din urmă cu privire la aspectul esenţial conform căruia, deşi societatea S.C. J. S.R.L. pe care o administrează are doar un drept de folosinţă asupra autoturismelor marca Dacia Logan, întrucât mai are de achitat către societatea de leasing S.C. G. S.A. doar ultima rată şi valoarea reziduală (plăţi pe care s-a angajat să le realizeze în termenul de 30 de zile necesar radierii) şi va deveni proprietar al autovehiculelor, angajându-se contractual faţă de cumpărător că va radia autoturismele în termen de 30 de zile.

În realitate, numărul şi valoarea ratelor leasing neachitate de către S.C. J.  S.R.L. era mult mai mare, mai exact 9866,47 lei pentru fiecare maşină în parte, în condiţiile în care valoarea unei rate lunare era de aproximativ 725 lei. Totodată, inculpata A. a omis cu ştiinţă să aducă la cunoştinţa cumpărătorului B.  faptul că cele patru contracte de leasing aferente autovehiculelor erau reziliate din data de 23.10.2009, şi anume anterior momentului încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, astfel că aceasta nu îşi mai putea exercita dreptul de opţiune în sensul cumpărării autovehiculelor, iar S.C. J. S.R.L. fusese notificată şi trebuia să predea autoturismele proprietarului, respectiv societăţii de leasing financiar S.C. G. S.A.. De asemenea, la data rezilierii contractelor de leasing, un număr de 18 rate lunare, dintr-un total de 36 pentru fiecare contract în parte, nu fuseseră încă facturate.

În conformitate cu prevederile art. 13.2 şi art.13.3 din contractele de leasing încheiate între Utilizatoarea S.C. J. S.R.L. şi Locatoarea S.C. G. S.A., utilizatoarea ar fi avut un drept de opţiune la finalul contractului de leasing, în sensul cumpărării autovehiculului, prelungirii contractului sau restituirii acestuia, cu condiţia ca aceasta să îşi fi onorat toate obligaţiile de plata conform  contractului de leasing.

Întrucât S.C. J. S.R.L. nu îşi respectase această obligaţie contractuală (de plată conform contractului de leasing), iar contractele de leasing erau reziliate, nici dreptul de opţiune în sensul cumpărării autovehiculelor nu mai putea fi exercitat.

Ulterior achiziţionării autoturismelor Dacia Logan anterior individualizate, partea civilă B., în baza unei înţelegeri verbale anterioare, a remis două dintre cele patru autoturisme către partea civilă C., respectiv cele individualizate cu numerele de înmatriculare […] şi […] […] sau […], întrucât fuseseră cumpărate de către primul menţionat pentru partea civilă C..

3. În data de 25.03.2010, inculpata A. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, în numele S.C. K. S.R.L., cu martorul M. având ca obiect un autoturism marca Dacia MCV AMBIENCE14.00 (individualizat în contract ca Logan Break), cu serie de şasiu […] (cu număr de înmatriculare …) la preţul de 3500 Euro, în condiţiile în care autoturismul se afla în folosinţa S.C. K. S.R.L., însă în proprietatea S.C. G. S.A., astfel că prima societate menţionată anterior nu putea exercita un drept de dispoziţie asupra autoturismului.

Inculpata A. a indus în eroare martorul M., prin prezentarea ca adevărat a faptului mincinos potrivit căruia S.C. K. S.R.L. a achitat integral contravaloarea autovehiculului vândut către S.C. G. S.A., angajându-se contractual că va radia autoturismul în termen de 15 zile, iar la expirarea termenului va remite cumpărătorului M. originalul cărţii de identitate a autovehiculului.

Din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză a reieşit că inculpata A. a ascuns cumpărătorului M. faptul că, în data de 23.09.2010, contractul de leasing aferent autovehiculului cu număr de înmatriculare … fusese deja reziliat pe motiv de neplată a ratelor, deci anterior momentului încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar S.C. K. S.R.L. fusese notificată şi ar fi trebuit să îl predea societăţii de leasing financiar proprietare, respectiv către S.C. G. S.A. până la data de 29.12.2009.

Având în vedere precizările S.C. G. S.A., înscrisurile/evidenţele anexate referitoare la sumele rămase de achitat în temeiul contractelor de leasing şi notificarea de reziliere nr. …/23.10.2009, s-a stabilit că autoturismul cu seria de şasiu […] (cu număr de înmatriculare …) a format obiectul contractului de finanţare leasing nr. …/07.11.2007,  încheiat între S.C. K. S.R.L. şi S.C. G. S.A. şi reziliat la data de 23.10.2009. Din cuprinsul înscrisurilor anterior evidenţiate a mai reieşit faptul că la data de 23.10.2009 (data emiterii notificării de reziliere a contractului de leasing), societatea de leasing facturase către S.C. K.  S.R.L. doar contravaloarea a 19 dintre cele 36 de rate aferente acestuia. De asemenea, la data de 10.08.2010, S.C. K. S.R.L. mai avea de achitat către S.C. G. S.A., ca sold corespunzător facturilor emise şi neachitate, suma de 12522,37 lei.

În condiţiile în care a considerat cu bună-credinţă că a devenit proprietar, în data de 05.06.2010, cumpărătorul M. a revândut autoturismul marca Dacia MCV AMBIENCE 14.00 (individualizată în contract ca Logan Break), cu serie de saşiu […] (cu număr de înmatriculare …) către persoana vătămată E. la preţul de 20.000 lei, din care a încasat doar suma de 17.000 lei, aducându-i la cunoştinţă  faptul că îi va înmâna originalul cărţii de identitate a autovehiculului până în luna septembrie 2010, dată la care urma să fie achitată şi diferenţa de 3000 de lei din preţul vânzării.

Cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, martorul M. i-a înmânat  persoanei vătămate E. certificatul de înmatriculare al autovehiculului şi o copie de pe cartea de identitate a acestuia, acte în cuprinsul cărora erau individualizate ca proprietar al autovehiculului S.C. G. S.A., iar ca utilizator S.C. K. S.R.L.

 În data de 14.12.2010, persoana vătămată E., fiind însoţit de către martorul M., s-a deplasat la sediul S.C. K.  S.R.L. din X., unde a luat legătura cu inculpata A., semnând cu aceasta din urmă un nou contract de vânzare-cumpărare având ca obiect acelaşi autoturism marca Dacia MCV AMBIENCE 14.00 (individualizat în contract ca Logan Break), cu serie de şasiu […] (cu număr de înmatriculare ….) pentru suma de 17.000 lei (sumă de bani deja plătită de către cumpărătorul E. către martorul M.), inculpata A. nemaiîncasând vreo sumă de bani cu ocazia semnării celui de-al doilea contract.

Cu ocazia încheierii noului contract de vânzare-cumpărare, inculpata A. s-a angajat contractual că “autoturismul va fi radiat după achitarea integrală la G., după care va fi facturat” şi i-a promis verbal persoanei vătămate E. că îi va înmâna cartea de identitate în original a autovehiculului menţionat la începutul lunii ianuarie 2011, urmând ca la data înmânării cărţii de identitate în original, persoana vătămată E., în calitate de cumpărător, să achite şi diferenţa de 3000 lei rămasă de achitat din preţul de vânzare al autovehiculului.

Inculpata A.  a indus în eroare persoana vătămată E. prin aceea că a omis cu ştiinţă să îi aducă la cunoştinţă faptul că, în data de 23.09.2010, contractul de leasing aferent autovehiculului cu număr de înmatriculare […] fusese reziliat pe motiv de neplată a ratelor, deci anterior datei de 14.12.2010 a încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar S.C. K. S.R.L. fusese notificată şi ar fi trebuit să îl predea societăţii de leasing financiar proprietare S.C. G. S.A. De asemenea, inculpata a ascuns persoanei vătămate  faptul că în realitate S.C. K. S.R.L., pe lângă aspectul că nu era proprietara autovehiculului, nici nu mai putea deveni proprietara acestuia în baza contractului de leasing prin exercitarea dreptului de opţiune în sensul cumpărării, dat fiind faptul ca acesta era reziliat.

Ulterior semnării contractului de vânzare-cumpărare, persoana vătămată E. nu a mai putut să o contacteze telefonic pe inculpata A., iar aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată de a-i înmâna cartea de identitate a autovehiculului. De asemenea, inculpata A. nu a mai restituit suma de 17000 lei primită. 

4. În data de 20.12.2010, inculpata A.  a încheiat două contracte de vânzare-cumpărare, în numele S.C. J. S.R.L., cu partea civilă F., având ca obiect un număr de două autovehicule marca Dacia Logan identificate cu seriile de şasiu […] (cu numărul de înmatriculare …) la preţul de 3350 Euro în condiţiile în care autoturismul era în folosinţa S.C. J. S.R.L., dar în proprietatea S.C. G. S.A. şi […] (cu numărul de înmatriculare …) la preţul de 3100 Euro, în condiţiile în care autoturismul era în folosinţa S.C. J. S.R.L., dar proprietatea S.C. O.  S.A.

În cuprinsul ambelor contracte de vânzare-cumpărare s-a făcut menţiunea “autoturismul va fi radiat după achitarea integrala la G., după care va fi facturat”.

Astfel, inculpata A., având acelaşi modus operandi, a indus în eroare persoana vătămată F., prin aceea că a atestat în mod nereal faptul că S.C. J.  S.R.L. ar fi fost proprietara celor două autovehicule vândute. Mai mut, inculpata a motivat imposibilitatea de a-i preda cărţile de identitate ale acestora susţinând că ”momentan nu le găseşte” şi că i le va înainta prin poştă.

De asemenea, inculpata A.  a ascuns persoanei vătămate F aspectul esenţial privind faptul că cele două contracte de leasing aferente autovehiculelor erau reziliate pe motiv de neplată a ratelor din data de 23.10.2009 pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare […], respectiv din data de 27.11.2009 pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare […], deci anterior momentului încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, iar S.C. J. S.R.L. fusese notificată şi ar fi trebuit să le predea societăţilor de leasing financiar proprietare, respectiv către S.C. G. S.A. până la data de 29.12.2009, şi către S.C. O. S.A. până la data de 04.12.2009.

Astfel, la data rezilierii contractelor de leasing financiar corespunzătoare celor două autovehicule, S.C. J.  S.R.L. mai avea de achitat către S.C. G. S.A. rate restante (facturate şi neachitate) în valoare de 15064,45 lei pentru autoturismul cu nr. înmatriculare […] şi către S.C. O. S.A. rate restante (facturate şi neachitate) în valoare de 12.299,55 lei pentru grupul de autovehicule din care făcea parte şi autoturismul cu nr. înmatriculare […].

Având în vedere precizările S.C. G. S.A. şi înscrisurile anexate, notificarea de reziliere nr. …/23.10.2009 cu anexa acesteia şi adresele înaintate de S.C. G. S.A. pe parcursul cercetărilor, s-a stabilit că autoturismul cu seria de şasiu […] (cu numărul de înmatriculare …) a reprezentat obiectul contractului de finanţare leasing nr. …/04.04.2006, încheiat între S.C. J.  S.R.L. şi S.C. G.  S.A. şi reziliat la data de 23.10.2009.

De asemenea, luând în considerare adresele S.C. O.  S.A. cu numerele …/17.08.2011, împreună cu anexele, şi …/12.06.2014, împreună cu anexele, s-a stabilit că autoturismul marca Dacia Logan (model Break) cu seria de şasiu […] (cu numărul de înmatriculare …) a reprezentat obiectul contractului de leasing financiar nr. … cu anexa A2 încheiat între S.C. O. S.A. şi S.C. J. S.R.L. şi reziliat în data de 27.11.2009. Autoturismul a fost individualizat în avizul de plata nr. …./02.11.2007 emis de S.  S.A.

Pentru a reţine  cele menţionate mai sus instanţa a avut în vedere  probele administrate în fază de urmărire penală care se coroborează cu recunoaşterea  inculpatei A. din fază de judecată.

Astfel prin declaraţia oferită în faţa organelor de cercetare penală, partea civilă D. a precizat că, deşi inculpata nu i-a ascuns faptul că cele două autovehicule se aflau încă în sistem de leasing, reprezentanţii S.C. J. S.R.L., respectiv inculpata A. împreună cu numitul N., i-au prezentat un grafic de rambursare care atesta că data ultimei rate de leasing este 10.04.2009, că autovehiculele sunt achitate integral şi că, în aceste condiţii, va opera transferul dreptului de proprietate asumat prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate. Partea civilă D. a mai menţionat prin declaraţia oferită în cauză faptul că abia ulterior plăţii preţului menţionat în contracte a aflat că în realitate reprezentanţii S.C. J. S.R.L nu şi-au îndeplinit obligaţia de achitare integrală a ratelor leasing către S.C. G. S.A., iar contractele de vânzare-cumpărare încheiate nu puteau produce efectul urmărit al transferul dreptului de proprietate. Totodată, partea civilă a precizat că a fost nevoită să achite societăţii finanţatoare preţul restanţelor neachitate de către S.C. J. S.R.L., pentru a putea dobândi dreptul de proprietate asupra autoturismelor deja „cumpărate” de la inculpata A.. Inculpata A. nu şi-a onorat angajamentul luat faţă de partea civilă D. de radiere a autovehiculelor şi nici nu a restituit părţii civile „preţul” primit cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.

 Din declaraţia  persoanei vătămate B. se reţine că deşi la momentul semnării contractelor de vânzare-cumpărare cunoştea că autovehiculele pe care inculpata A. le vindea se află încă în sistem leasing, a avut credinţa că aceasta din urmă va deveni proprietar asupra autoturismelor marca Dacia Logan, convingere ce i-a fost întărită de prevederea contractuală conform căreia vânzătoarea se obliga să radieze autoturismele în termen de 30 de zile de la momentul semnării contractelor de vânzare-cumpărare.

Susţinerile persoanei vătămate B. din fază de urmărire penală se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (contractele de vânzare-cumpărare), precum şi cu aspectele declarate în faţa organelor de cercetare penală de către partea civilă C., care a precizat că a participat la semnarea contractelor de vânzare-cumpărare, deşi în cuprinsul acestora a fost menţionat ca şi cumpărător doar partea civilă B., iar la momentul vânzării-cumpărării inculpata A. i-a solicitat părţii civile B. întregul preţ al autovehiculelor vândute, motivând că sumele de bani îi sunt necesare pentru achitarea ultimei rate la societatea de leasing. Referitor la cele două autovehicule pe care le-a cumpărat prin intermediul părţii civile B., partea civilă C. a precizat că acestea i-au fost ridicate de către reprezentanţii societăţii de leasing S.C. G. S.A. Ulterior asumării obligaţiilor stabilite prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate, inculpata A. nu  şi-a mai onorat angajamentul luat în numele S.C. J. S.R.L. de plată a ratelor de leasing şi a valorii reziduale, respectiv de radiere a autovehiculelor şi nici nu a restituit părţilor civile sumele de bani încasate.

Din mijloacele de probă administrate în cauză a mai reieşit că doar la o dată ulterioară încheierii contractelor de vânzare-cumpărare inculpata A. a adus la cunoştinţa părţii civile F. faptul că în realitate autovehiculele sunt proprietatea S.C. G. S.A., respectiv S.C. O. S.A. În aceste condiţii, în data de 25.01.2011, partea civilă F. a restituit inculpatei A. autovehiculele menţionate, contractele iniţiale de vânzare-cumpărare fiind anulate şi încheindu-se cu această ocazie un nou “Contract”, în temeiul căruia S.C. J. S.R.L.,  reprezentată prin inculpata A., se obliga să restituie sumele plătite de către partea civilă F., mai exact suma de 6350 Euro.  Ulterior, inculpata A. nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată de restituire a sumei de 6350 euro către partea civilă F..

 Declaraţiile persoanelor induse în eroare de către inculpata A. printr-un mod de operare similar se coroborează cu aspectele concluzionate prin raportul de constatare criminalistică nr. …/17.09.2015, conform căruia semnăturile în litigiu executate la rubrica aferentă vânzătorului din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea civilă D. au fost executate de către inculpata A., iar semnăturile executate la rubrica aferentă vânzătorului în cuprinsul copiilor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu persoanele vătămate B., F. şi E. reproduc semnăturile executate de către inculpata A.. Acelaşi raport a concluzionat că şi semnătura executată la rubrica „SEMNATURA SI STAMPILA” în cuprinsul copiei contractului datat 25.01.2011,  în temeiul căruia S.C. J. S.R.L., prin reprezentant A., se obliga să restituie sumele plătite de către persoana vătămată F., reproduce semnăturile executate de către inculpata A..

Prin declaraţiile oferite în faţa organelor de cercetare penală, inculpata A. a precizat că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor reţinute  în sarcina sa,  în sensul că nu a existat o inducere în eroare din partea sa asupra cumpărătorilor de bună-credinţă din prezenta cauză, deşi a specificat că este singura persoana care a intermediat vânzarea autovehiculelor aflate în posesia S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L. De asemenea, inculpata a declarat că în cazul contractelor de vânzare-cumpărare (ce reprezentau promisiuni de vânzare-cumpărare potrivit susţinerilor sale) încheiate ulterior rezilierii contractelor de leasing cu societăţile de leasing proprietare, aceasta ar fi adus la cunoştinţă, în mod verbal, cumpărătorilor de bună credinţă faptul că acestea erau reziliate la data contractării şi că, potrivit înţelegerii verbale pe care inculpata ar fi avut-o cu reprezentanţii firmelor de leasing, ar fi putut să intermedieze pentru cumpărători achiziţionarea directă a autovehiculelor de la firmele de leasing proprietare. Astfel, conform viziunii inculpatei A., după încasarea ratelor restante şi a valorii reziduale, ar fi urmat să se factureze autoturismele direct către persoanele fizice cumpărătoare (promitenţii cumpărători).

Se constată că apărările invocate de către inculpata A. nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză. Deşi contractele de vânzare-cumpărare semnate reprezentau, în lumina dispoziţiilor civile, promisiuni de vânzare, dat fiind aspectul că persoanele vătămate nu ar fi achitat sumele de bani fără acţiunile de inducere în eroare realizate de către inculpată, se apreciază că natura contractelor, astfel cum au fost înţelese în mod greşit de către părţile civile (vânzare cumpărare, iar nu o promisiune), nu afectează conţinutul constitutiv al infracţiunilor ce formează obiectul prezentei cauze.

Ca atare, luând în considerare ipoteza conform căreia cumpărătorii nu au fost induşi în eroare şi au cunoscut situaţia reală a autoturismelor ce formează obiectul prezentei cauze, nu se poate explica în continuare preţul pe care părţile civile l-au plătit pentru autoturisme, un preţ ce nu poate fi încadrat sub nicio formă ca unul derizoriu (luând în considerare că autoturismele erau deja folosite). De asemenea, aspectul conform căruia inculpata A. intenţiona să îşi onoreze obligaţia contractuală de radiere a autoturismelor şi predare a cărţilor de identitate a autoturismelor în original, însă nu a reuşit datorită impedimentelor de ordin financiar întâmpinate, nu poate fi reţinut în cauză.

Dat fiind istoricul societăţilor pe care le administra inculpata şi faptul că la momentul semnării aşa-numitelor contracte de vânzare-cumpărare societăţile S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L  aveau deja încălcată obligaţia de plată a ratelor de leasing (aspect ce conducea automat la imposibilitatea dobândirii proprietăţii asupra autoturismelor, o mare parte din contractele de leasing fiind deja reziliate la momentul exercitării în mod nelegal a dreptului de dispoziţie asupra acestora), se apreciază că persoana cercetată în cauză cunoştea deja aspectul privind imposibilitatea de onorare a obligaţiilor contractuale asumate, astfel că prin omisiunea cu ştiinţă de aducere la cunoştinţa persoanelor vătămate a acestui aspect esenţial, inculpata A. a urmărit să obţină pentru sine un folos patrimonial, prin corelativul producerii pagubelor în patrimoniul aşa-zişilor cumpărători. Cu privire la faptul că, anterior, încheiase raporturi comerciale cu o parte din persoanele vătămate, în cadrul cărora îşi respectase obligaţiile asumate, nu poate reprezenta un aspect exonerator de răspundere penală cu privire la faptele ce formează obiectul prezentei cauze.

Având în vedere acelaşi mod de operare folosit de către inculpata A., evidenţiat de către persoane vătămate diferite, se poate aprecia că intenţia de inducere în eroare asupra acestora din urmă a existat de la momentului semnării aşa-ziselor contracte de vânzare-cumpărare (care puteau fi intitulate antecontracte sau promisiuni de vânzare-cumpărare, dacă acest aspect nu era ascuns persoanelor vătămate). Referitor la modul de operare, se evidenţiază cum, prin semnarea altor contracte şi asumarea unor noi obligaţii (de această dată de plată a preţului primit de la persoanele induse în eroare), în momentul în care persoanele prejudiciate prin săvârşirea infracţiunilor ce formează obiectul prezentei cauze realizau că este posibil să fi fost victimele unor infracţiuni de înşelăciune, inculpata A. a reuşit să menţină persoanele vătămate în starea de eroare prin intermediul căreia a reuşi să obţină scopul urmărit (obţinerea foloaselor patrimoniale pentru sine sau pentru altul).

În fază de judecată inculpata A. a recunoscut săvârşirea faptei şi a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii abreviate.

În drept, Judecătoria a reţinut că fapta inculpatei A. care, în datele de 10.04.2009, 18.02.2010, 25.03.2010, 20.12.2010, având aceeaşi rezoluţie infracţională, a indus şi menţinut în eroare persoanele vătămate D., B., C., E. şi F., cu ocazia semnării unor aşa-zise contracte de vânzare-cumpărare, prin atestarea ca adevărat a unui aspect mincinos (considerat esenţial de către părţile contractante), conform căruia inculpata A. (în calitatea sa de reprezentant al S.C. J.  S.R.L. şi S.C. K. S.R.L.) este proprietara asupra unui număr de nouă autoturisme marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare ….), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia MCV AMBIENCE14.00 cu seria de şasiu […] (cu număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (cu numărul de înmatriculare …) şi marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (cu numărul de înmatriculare …), iar prin aceasta a obţinut foloase patrimoniale în corespondenţă cu preţul contractual primit, producând în mod corelativ pagube în patrimoniul persoanelor vătămate anterior menţionate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.1, 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (nouă acte materiale)  actual art. 244 alin. 1 Cod penal (5 fapte, două fapte cu două acte materiale, o faptă cu 4 acte materiale şi o faptă cu un act material).

Instanţa a constatat că deşi a existat o succesiune de legi penale în timp, ambele acte normative reglementează infracţiunea de înşelăciune într-o modalitate similară. Astfel, sub aspectul laturii obiective există o acţiune de inducere în eroare a persoanelor  vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei împrejurări false, respectiv informaţiile legate de situaţia  autoturismelor, producându-se rezultatul prevăzut de lege, respectiv cauzarea unei pagube în dauna persoanelor vătămate, între acţiunea inculpatei şi rezultatul păgubitor existând o legătură de cauzalitate directă. În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpata a acţionat cu intenţie directă, existând şi scopul prevăzut de lege, respectiv obţinerea unui folos material injust.

Având în vedere succesiunea de legi penale în timp, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 Cod penal, trebuie stabilită legea penală mai favorabilă. Se constată că în cazul infracţiunii de înşelăciune limitele de pedeapsă sunt vădit mai reduse în noul Cod penal, însă  având  în vedere că este vorba de un concurs de infracţiuni pedeapsa  ar fi mai mare decât  cea stabilită de vechiul cod. Pe de altă parte însă, analizând legea penală mai favorabilă şi prin prisma modalităţii de individualizare a executării pedepsei, se constată că noul Cod penal impune ca şi condiţie obligatorie pentru suspendarea executării pedepsei prezenţa inculpatei care să-şi manifeste acordul pentru prestarea de muncă în folosul comunităţii. O astfel de condiţie nu se regăseşte în Codul penal din 1969, astfel că acesta constituie lege penală mai favorabilă pentru inculpată, permiţând instanţei să dispună suspendarea executării pedepsei.

Pe cale de consecinţă, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei A. pentru săvârşirea  infracţiunii reţinute în sarcina sa, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 52 Cod penal din 1969, referitoare la scopul pedepsei, precum si criteriile prevăzute de art.72 Cod penal  din 1969, respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, scopul urmărit şi urmarea produsă, precum şi persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanţa a avut în vedere că, în principal, este vorba de o infracţiune contra patrimoniului, infracţiune prin care se aduc atingere climatului economic şi încrederii publice în ceea ce priveşte încheierea unor contracte, prejudiciul a fost relativ ridicat, în plus inculpata, s-a prezentat în faţa instanţei şi a solicitat judecarea cauzei în baza art. 374 Cod procedură penală.

Faţă de toate acestea instanţa a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea orientată  spre minimul special prevăzut de lege având în vedere şi vechimea infracţiunii deduse judecăţii. Totodată, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art.374 alin.4 raportat la art. 396 alin.10 Cod procedură penală, vizând reducerea limitelor pedepsei ca urmare a soluţionării cauzei pe baza recunoaşterii vinovăţiei de către inculpată (fila 59).

Astfel fiind  instanţa în baza art. 215 alin.1 şi 3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (9 acte materiale) art.396 alin.10 Cod procedură penală şi art.5 Cod penal, a condamnat  pe  inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

Ţinând cont de cuantumul pedepsei aplicate şi raportat la faptul că inculpata nu este recidivistă şi, ţinând cont de persoana acesteia, dar şi intervalul mare de timp scurs de la momentul săvârşirii faptei şi până în prezent, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod penal din 1969 astfel că va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal din1969, respectiv 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatei A. asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni precum şi ale articolului 84 Cod penal din 1969 referitoare la producerea aceleiaşi consecinţe în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin prezenta.

În baza art. 71 alin 1, 2 Cod penal din 1969 instanţa a interzis inculpatei A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei şi, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, a suspenda executarea acestei pedepse accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Pe latura civilă a cauzei  instanţa a reţinut următoarele:

Prin declaraţia oferită în faţa organelor de cercetare penală, persoana vătămată B. a precizat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 9950 Euro, reprezentând preţul plătit de acesta pentru cele patru  autovehicule vândute de către inculpata A..

Prin declaraţia oferită în faţa organelor de cercetare penală, persoana vătămată C. a precizat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 4950 Euro, reprezentând preţul plătit de acesta pentru două din cele patru autovehicule vândute de către inculpata A. către partea civilă B..

Prin declaraţia oferită în faţa organelor de cercetare penală, persoana vătămată  D. a precizat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 8496 lei, reprezentând preţul plătit de acesta pentru cele două autovehicule vândute de către inculpata A..

Prin declaraţia oferită în faţa organelor de cercetare penală, persoana vătămată E. a precizat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1700 lei, reprezentând preţul plătit de acesta către martorul M. pentru autovehiculul vândut de către inculpata A..

Prin declaraţia oferită în faţa organelor de cercetare penală, persoana vătămată F.  a precizat că înţelege să nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Prin urmare, pentru admiterea acțiunilor civile, instanța trebuie să verifice întrunirea cumulativă a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 și art. 1357 Cod civil, respectiv: existența unui prejudiciu cert și nereparat, existența unei fapte ilicite săvârșite de către inculpată, existența vinovăției ca atitudine subiectivă a inculpatei față de faptă și urmările acesteia, precum și existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat.

În speță, instanța a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce o privește pe inculpata  A.. Mai mult instanţa la soluţionarea acţiunilor civile a avut în vedere şi poziţia inculpatei în sensul că a fost de acord  pretenţiile civile formulate în cauză.

Fapta ilicită, urmarea produsă și legătura de cauzalitate dintre acestea rezultă din faptul că a fost dovedită în sarcina inculpatei infracţiunii  de înşelăciune .

În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat prin fapta ilicită părţilor civile, instanța va avea în vedere înscrisurile depuse de acestea din urmă.

Raportat la aspectele menţionate mai sus instanţa în baza art.19, art.397 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, a admis acţiunile civile formulate în cauză de:

- partea civilă B. şi a obligat inculpata A. să plătească acestei părţii civile suma de 9950 Euro (echivalentul în lei curs BNR la data plăţii), reprezentând preţul plătit de aceasta pentru cele patru  autovehicule vândute de către inculpata A.;

- partea  civilă  C.  şi a obligat inculpata A. să plătească acestei părţii civile suma de 4950 Euro (echivalentul în lei curs BNR la data plăţii), reprezentând prejudiciu nerecuperat;

- partea civilă D. şi a obligat inculpata A. să plătească acestei părţii civile suma de 8496 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat;

- partea civilă E. şi a obligat inculpata A. să plătească acestei părţii civile suma de 1700 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat;

S-a luat act, că persoana vătămată F. nu s-a constitui ca partea civilă în cauză.

 S-a respins cererea formulată de apărătorul ales al părţii civile B. privind obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare ca nedovedită.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, la data de 28.06.2017, 4.07.2017 şi 31.07.2017 Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, inculpata A.  şi persoana vătămată F., minutele fiind comunicate apelanţilor la data de 21.06.2017, 23.06.2017 şi 27.06.2017.

Ministerul Public a criticat hotărârea primei instanţe sub aspect de netemeinicie, raportat la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei şi a modalităţii de executare, solicitând majorarea pedepsei şi dispunerea suspendării sub supraveghere, precum şi sub aspect de nelegalitate, referitor la neaplicarea art. 25 alin. 3 Cod procedură penală cu privire la desființarea înscrisurilor falsificate, prin care inculpata ar fi atestat, în mod mincinos, că este proprietara autoturismelor.

Inculpata A. a solicitat în prezenta cale de atac recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată, apreciind că prezenta infracţiune este parte din infracţiunea continuată pentru care a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an şi 8 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani, prin sentinţa penală nr. 438/12.03.2015 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr.88/Ap din 25.11.2015 a Curţii de Apel Brașov (dosar nr. xxxxx/197/2013).

Totodată, apelanta a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicată de către prima instanță, în sensul reducerii cuantumului dispus, având în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, precum şi atitudinea persoanelor vătămate care ar fi avut cunoştinţă de condiţiile încheierii contractelor.

Persoana vătămată F. a solicitat instanţei de apel obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile, apreciind că există constituire de parte civilă în cauză.

În calea de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare întreg materialul probatoriu administrat în cauză, precum şi principiile enunţate de Codul de procedură penală în art.417 şi art.418, Curtea de Apel reţine următoarele.

Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt cu care a fost sesizată, având în vedere întreg materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, care nu a fost contestat de către inculpată, aceasta adoptând o atitudine procesuală de recunoaştere a vinovăţiei.

În esenţă, în sarcina lui A. s-a reţinut în mod corespunzător că în datele de  10.04.2009, 18.02.2010, 25.03.2010, 20.12.2010, având aceeaşi rezoluţie infracţională, a indus şi menţinut în eroare persoanele vătămate D., B., C., E. şi F., cu ocazia semnării unor contracte de vânzare-cumpărare, prin atestarea ca adevărat a unui aspect mincinos (considerat esenţial de către părţile contractante), conform căruia inculpata A. (în calitatea sa de reprezentant al S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L.) este proprietara asupra unui număr de nouă autoturisme marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (număr de înmatriculare …), marca Dacia MCV AMBIENCE14.00 cu seria de şasiu […] (cu număr de înmatriculare …), marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (cu numărul de înmatriculare …) şi marca Dacia Logan cu seria de şasiu […] (cu numărul de înmatriculare …), iar prin aceasta a obţinut foloase patrimoniale reprezentând preţul contractual primit, producând în mod corelativ pagube în patrimoniul persoanelor vătămate menţionate.

Încadrarea juridică stabilită de către judecătorie este corectă, fiind în conformitate cu starea de fapt reţinută, fapta inculpatei întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1, 3 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal  din 1969 (nouă acte materiale).

De altfel, atât cu ocazia judecării în fond a cauzei, cât şi în prezenta cale de atac, inculpata nu a criticat starea de fapt şi nici încadrarea juridică, acestea fiind însuşite prin atitudinea de recunoaștere a vinovăţiei.

Prima instanţă a identificat în mod corect legea penală mai favorabilă inculpatei, analizând succesiunea de legi penale în timp, reglementarea cuprinsă în Codul penal din 1969 fiind mult mai favorabilă faţă de dispoziţiile care reglementează instituţia suspendării condiţionate şi a suspendării sub supraveghere, cu referire expresă la conţinutul obligaţiilor legale care trebuie impuse.

Instanța de apel constată că judecătorul de fond a aplicat în mod global legea penală identificată ca fiind mai favorabilă, fiind respectate astfel cele dispuse de către Curtea Constituţională prin decizia nr. 265/2014 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art.5 Cod penal.

Totodată, relativ la procedura urmată în cauză, se observă că în mod corespunzător Judecătoria Braşov a dat eficienţă dispoziţiilor art. 374 alin. 4 şi art. 375 Cod procedură penală, procedând la judecarea cauzei în conformitate cu dispoziţiile legale care reglementează procedura abreviată, având în vedere poziţia procesuală a inculpatei manifestată în şedinţa din 1.03.2017.

În consecinţă, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, prima instanţă a dat valoare dispoziţiilor art. 396 alin.10 din Codul de procedură penală, luând în considerare la stabilirea pedepsei limite reduse cu o treime, raportat la pedeapsa închisorii.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei stabilite, Curtea constată că judecătorul de fond a realizat o corectă aplicare a criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal din 1969, având în vedere modalitatea de săvârşire a infracţiunii, caracterul continuat al acţiunii infracţionale, împrejurarea că inculpata nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnată anterior pentru săvârşirea unor infracțiuni de acelaşi gen, valoarea prejudiciului cauzat şi comportamentul acesteia în cadrul procedurilor judiciare.

Faţă de repetabilitatea acţiunilor infracţionale ale inculpatei, reflectate în încălcările succesive a relaţiilor sociale care apără patrimoniul persoanei, Curtea constată că în mod corespunzător prima instanţă s-a orientat la o pedeapsă a închisorii peste minimul special prevăzut de lege, minim redus ca urmare a aplicării procedurii simplificate. Faţă de critica adusă hotărârii, Curtea observă că nu se poate dispune o pedeapsă redusă, astfel după cum A. a solicitat în prezenta cale de atac.

Totodată, referitor la critica invocată de către Ministerul Public, vizând acelaşi aspect al netemeiniciei, Curtea consideră că nu se impune nici majorarea pedepsei aplicată de către judecătorie, în condiţiile în care cuantumul menționat în hotărârea atacată este peste minimul special prevăzut de lege şi corespunde scopului pentru care a fost dispusă, respectiv crearea unui comportament corespunzător faţă de valorile sociale apărate de legea penală, realizându-se astfel şi prevenţia generală şi specială.

Totodată, Curtea observă că pedeapsa de 2 ani închisoare reflectă aplicarea în mod corespunzător a criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal din 1969, în raport de gravitatea faptei comisă de către inculpată, de durata procedurilor judiciare derulate în cauză, precum şi de pericolul social al persoanei inculpatei care anterior a fost judecată în mod definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen.

În consecinţă, în cauză nu se impune majorarea pedepsei aplicată de către prima instanţă.

Privitor la calea de atac promovată de către inculpata A., cu referire expresă la solicitarea de recalculare a pedepsei, raportat la condamnarea de la pedeapsa închisorii de 1 an şi 8 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani, prin sentinţa penală nr. 438/12.03.2015 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr.88/Ap din 25.11.2015 a Curţii de Apel Brașov (dosar nr. xxxxx/197/2013), Curtea constată că nu îi poate da curs, în condiţiile în care această cerere a fost adresată pentru prima dată în calea de atac, nefăcând obiectul dezbaterilor în faţa primei instanţe.

Caracterul devolutiv al apelului nu este unul absolut, chiar dacă instanţa de control judiciar poate proceda la rejudecarea în totalitate a cauzei, fiind limitat la analiza hotărârii supuse atenţiei din perspectiva aspectelor care au format obiectul judecăţii, fără a încălca dreptul subiecţilor procesuali de a uzita de căile de atac.

În aceeași ordine de idei, în raport cu limitele învestirii sale prin căile de atac, instanța de control judiciar, în cadrul exercitării prerogativei de rejudecare a cauzei, este abilitată să analizeze și să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăți anterioare, pe fond, pentru că altfel s-ar încălca dreptul părților interesate și al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, instituit prin art. 129 din Constituția României.

De aceea, câtă vreme examinarea cauzei de către instanța de control judiciar, în cadrul operațiunii de rejudecare, nu poate depăși ceea ce a constituit obiectul judecății anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenței sale funcționale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, în prezenta cale de atac, a recalculării pedepsei, decât dacă prima instanță însăși ar fi dispus cu privire la această cerere.

În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia în recurs în interesul legii nr. LXX/2007, în considerente acesteia reţinându-se argumente în sensul celor expuse anterior, relativ la limitele sesizării instanţei de apel.

În faţa judecătoriei inculpata nu a solicitat recalcularea pedepsei şi dispunerea unei singure pedepse pentru o singură infracţiune continuată (prin luarea în considerare şi a celor dispuse prin sentinţa penală nr.438/12.03.2015 a Judecătoriei Braşov), împrejurare în care Curtea nu poate supune atenţiei sale această cerere în calea de atac apelului.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea consideră întemeiată critica invocată de către Ministerul Public, în sensul că suspendarea condiţionată nu conduce la realizarea procesului preventiv-educativ, scopul pedepsei neputând fi atins în condițiile în care nu se realizează o supraveghere corespunzătoare la comportamentului viitor al inculpatei.

În acest sens, din analiza fişei de cazier judiciar rezultă că anterior inculpata a fost condamnată pentru comiterea altor infracţiuni de acelaşi gen, fapt care relevă necesitatea supravegherii acesteia de către organele abilitate în scopul prevenirii comiterii de noi infracţiuni şi crearea unui comportament corespunzător faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Astfel, admiţându-se calea de atac a Ministerului Public, Curtea va schimba modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani închisoare din suspendare condiţionată în suspendare sub supraveghere, conform art.861 Cod penal din 1969, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform art.862 Cod penal din 1969.

În raport de prevederile art.863 alin.1 Cod penal din 1969, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere constând în:

a) prezentarea, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune X.;

b) anunţarea, în prealabil, a oricărei schimbări de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi a oricărei deplasări care depăşeşte 8 zile, precum şi a întoarcerii;

c) comunicarea şi justificarea schimbării locului de muncă;

d) comunicarea de informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 863 alin. 2, 4 Cod penal din 1969, datele menţionate la art. 863 alin. 1 Cod penal din 1969 se vor comunica Serviciului de Probaţiune X., care va realiza şi supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă.

Se va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 cu referire la art. 83 şi art. 84 Cod penal din 1969, referitoare la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.

Referitor la aspectul de nelegalitate invocat de către procuror în cadrul apelului, respectiv necesitatea anulării înscrisurilor încheiate de către A. cu persoanele vătămate, conform art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, instanţa de apel apreciază că nu se poate dispune în sensul solicitat, în condiţiile în care în sarcina inculpatei nu a fost reţinută comiterea vreunei infracţiuni de fals, inducerea în eroare nerealizându-se de către aceasta prin folosirea vreunui mijloc fraudulos care să reprezinte prin el însuşi o faptă penală.

În cauză nu se impune desfiinţarea înscrisurilor menționate, acestea nefiind false.

În ceea ce priveşte apelul declarat de către persoana vătămată F., instanţa de apel observă că acestei apelante copia minutei sentinţei penale nr.1163/16.06.2017 a Judecătoriei Braşov i-a fost comunicată la data de 27.06.2017, conform dovezii aflată la dosarul de fond la fila 151-152, la adresa de domiciliu.

În raport de dispoziţiile art.410 Cod procedură penală, termenul de declarare a apelului este de 10 zile de la comunicarea minutei.

Faţă de data formulării prezentei căi de atac, 31.07.2017 – fila 23 dosar apel, este evident că termenul legal menţionat este depăşit, prezenta cale de atac fiind astfel tardivă.

Drept urmare, prezenta cale de atac este tardiv formulată, urmând a fi aplicate prevederile art. 421 pct.1 lit. a Cod procedură penală, critica vizând soluţia adoptată sub aspectul laturii civile neputând fi supusă atenţiei instanţei.

În conformitate cu cele expuse, apelul declarat de către inculpată este nefondat, Curtea urmând a-l respinge conform art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală.

Corelativ soluţiilor ce se vor dispune, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, se va obliga apelanta inculpată A. la 300 lei cheltuieli judiciare, iar apelanta persoană vătămată F. la 100 lei cheltuieli judiciare restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, conform art. 275 alin.3 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare