Admisibilitatea contestaţiei întemeiate pe art. 75 din Legea nr. 85/2006. Interpretarea sintagmei de eroare materială. -art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 2693/Sind/2013 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. 8014/62/2009/a7 s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a contestaţiei formulată de creditoarea S.C. S. S.R.L., invocată de debitoarea S.C. D.I.G. S.R.L. - în insolvenţă, ca neîntemeiată. S-a respins contestaţia formulată de creditoarea S.C. S. S.R.L., la tabelul definitiv rectificat de creanţe al debitoarei S.C. D.I.G. S.R.L. - în insolvenţă, ca neîntemeiată. S-a admis în parte contestaţia formulată de debitoarea S.C. D.I.G. S.R.L. - în insolvenţă, la tabelul definitiv rectificat de creanţe al debitoarei S.C. D.I.G. S.R.L. - în insolvenţă şi în consecinţă: a dispus administratorului judiciar C. S.P.R.L. înscrierea în tabelul definitiv rectificat de creanţe al debitoarei S.C. D.I.G. S.R.L. - în insolvenţă, a creditoarei CL-D.F.B. cu suma de 14.202 lei, în categoria creanţelor bugetare.

Cu privire la contestaţia formulată de S.C. S. S.R.L., a reţinut Tribunalul că prin Sentinţa civilă nr. 2371/sind/05.11.2012, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 301/62/2009* a Curţii de Apel Braşov, s-a dispus înscrierea cu titlu definitiv în categoria creanţelor garantate a creanţei creditorului P.L., în sumă de 207.352,35 lei, astfel cum a fost determinată prin Raportul de expertiză contabilă nr. 598356/03.02.2012 întocmit de expert B.P., în Dosarul nr. 8014/62/2009.

Prin Sentinţa civilă nr. 1311/sind/23.05.2011, a fost respinsă contestaţia debitoarei privind înscrierea creanţei creditoarei C.L.-D.F. B. cu suma de 14.202 lei, aceasta fiind înscrisă în mod provizoriu până la soluţionarea unor contestaţii fiscale.

Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 5680/CA/20.12.2011 pronunţată în Dosarul nr. 5559/62/2009* s-a admis în parte acţiunea debitoarei, anulându-se în parte actele administrativ fiscale pentru suma de 39.980 lei cu titlu de impozit clădiri şi accesoriile aferente în sumă de 16.653 lei, suma datorată de debitoare  către creditoarea C.L.-D.F.B. fiind de 16.387 lei.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat a contestaţiei formulată de creditoarea S.C. S. S.R.L., invocată de debitoarea S.C. D.I.G. S.R.L. - în insolvenţă şi creditorul P.L. instanţa urmează să o respingă pentru motivele care vor fi arătate în continuare:

Referitor la excepţia invocată instanţa reţine că potrivit art. 1201 Cod civil (în vigoare la data introducerii acţiunii), este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate, iar conform art. 166 Cod procedură civilă, excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs.

Autoritatea de lucru judecat există când avem triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, între prima cerere care a fost soluţionată de instanţa de judecată şi a doua cerere care se introduce din nou pe rolul unei instanţe.

Este fără putinţă de tăgadă că între cele două acţiuni există identitate de părţi, respectiv creditoarea S.C. S. S.R.L., debitoarea S.C. D.I.G. S.R.L. - în insolvenţă şi creditorul P.L., precum şi identitate de obiect, respectiv contestarea unor sume înscrise la masa credală a debitoarei.

În schimb nu există identitate de cauză, cele două contestaţii având temei diferit, respectiv art. 73 din Legea nr. 85/2006, prima contestaţie şi art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Faţă de cele arătate, instanţa, în baza art. 166 Cod procedură civilă, raportat la art. 1201 Cod civil (în vigoare la data soluţionării primei contestaţii), s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a contestaţiei formulată de creditoarea S.C. S. S.R.L., invocată de debitoarea S.C. D.I.G. S.R.L. - în insolvenţă şi creditorul P.L., ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei instanţa a respins contestaţia formulată de creditoarea S.C. S. S.R.L., la tabelul definitiv rectificat de creanţe al debitoarei S.C. D.I.G. S.R.L. - în insolvenţă, pentru următoarele motive:

Astfel, potrivit art. 75 al. 1 din Legea nr. 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Creditoarea a contestat înscrierea cu titlu definitiv în categoria creanţelor garantate a creanţei creditorului P.L., în sumă de 207.352,35 lei, înscriere care s-ar făcut în baza unei erori esenţiale, respectiv a unei erori strecurate în Raportul de expertiză contabilă nr. 598356/03.02.2012 întocmit de expert B.P., în Dosarul nr. 8014/62/2009.

Dar, aşa cum s-a arătat, prin Sentinţa civilă nr. 2371/sind/05.11.2012, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 301/62/2009* a Curţii de Apel Braşov, s-a dispus înscrierea cu titlu definitiv în categoria creanţelor garantate a creanţei creditorului P.L., în sumă de 207.352,35 lei.

Prin această hotărâre irevocabilă s-a soluţionat cu putere de lucru judecat că P.L., are o creanţă de 207.352,35 lei faţă de debitoare.

Această putere de lucru judecat se opune ca să mai fie pusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau prin considerentele hotărârii.

Fiind o soluţie irevocabilă, o eventuală modificare a acesteia se putea face eventual numai printr-o cale extraordinară de atac şi nicidecum în baza unei contestaţii în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare eroarea esenţială prevăzută de art. 75 din Legea nr. 85/2006 nu se referă la eventualele erori strecurate în soluţiile unor hotărâri irevocabile ci eventual erori materiale sau de calcul făcute de administratorul/lichidatorul judiciar.

Faţă de cele arătate, instanţa, în baza art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a respins contestaţia formulată de creditoarea S.C. S. S.R.L., la tabelul definitiv rectificat de creanţe al debitoarei S.C. D.I.G. S.R.L. - în insolvenţă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, contestatoarea creditoare S.C. S. S.R.L., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii în totalitate a contestaţiei formulate de subscrisa cu privire la creanţa creditorului P.L..

În expunerea motivelor de recurs, se arată că, instanţa de fond a apreciat greşit că o modificare a hotărârii prin care creditorul L.P. a fost înscris eronat cu o anume creanţă, se face doar prin intermediul unei căi extraordinare de atac, întrucât opunându-se puterea de lucru judecat în cazul contestaţiilor formulate în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Or, art. 75 din legea mai sus indicată a fost edictat pentru a fi aplicabil în contextul în care hotărârea care se invocă s-a pronunţat în temeiul art. 73 din lege. Ori temeiul juridic al contestaţiei pendinte este complet diferit deoarece art. 75 reglementează o ipoteză distinctă de cea vizată la art. 73.

Prin sentinţa civilă nr. 2371/Sind/05.11.2012 a Tribunalului Braşov şi a deciziei civile nr. 301/62/2009  a Curţii de Apel Braşov, judecătorul sindic a dispus înscrierea cu titlu definitiv în categoria creanţelor garantate, a creditorului P.L., cu o creanţă în valoare de 207.352,35 lei, astfel cum a fost determinată prin Raportul de Expertiză Contabilă nr. 598356/03.02.2012 întocmită de expert B.P. în dosarul nr. 8014/62/2009.

Prin sentinţa civilă nr. 2371/Sind/05.11.2012 instanţa a dispus înscrierea acestei creanţe exclusiv în raport de concluziile acestei expertize contabile, raportându-se la situaţia expusă de către expert cu privire la o sumă ce ar fi rămas de achitat creditorului P.L. la data  deschiderii procedurii de insolvenţă (pag. 19 din raportul de expertiză – anexa 6, respectiv anexa 8). Altfel spus, la data adjudecării concesiunii de către creditorul P.L., 17.03.2009, debitoarea îi mai datora acestuia suma de 403.504,89 lei, la această sumă calculându-se o dobândă legală în valoare de 247.760 lei, conform anexei 8, în viziunea expertului contabil luna martie 2009 având 324 de zile, luna aprilie 2009 – 293 de zile, luna mai 2009 – 263 de zile, etc., rezultând practic o dobândă de 61,402 % pentru o perioadă de 11 luni, deşi dobânda varia conform expertizei între 9,6 şi 12,3%, această diferenţă uriaşă rezultând din eroarea cu privire la numărul de zile pentru care s-a acordat dobânda, în opinia doamnei expert, 11 luni fiind echivalentul a 1881 de zile.

Expertul B.P. a înaintat o scrisoare de corecţie a anexei nr. 8, care cuprinde rectificarea numai cu privire la numărul de zile, nu însă şi la modul de calcul care este evident eronat. Altfel spus, această dobândă trebuia calculată numai până la data de 01.07.2009, pentru că, astfel cum doamna expert menţionează în acest raport, la pagina 19, respectiv anexa 6, în data de 01.07.2009, creditorului P.L. i s-a restituit suma de 443.912,54 de lei şi totodată trebuia calculată dobânda începând cu data de 17.03.2009, data adjudecării concesiunii, şi nu cu 01.03.2009, astfel cum greşit a apreciat acest expert contabil.

În altă ordine de idei, la un calcul matematic, dobânda pentru luna martie 2009 se calculează pe o perioadă de 14 zile, nu de 31 de zile cum greşit a apreciat expertul, rezultând pentru perioada 17.03.2009 – 01.07.2009 (data restituirii sumei de 443.912,54 lei) o dobândă de 14.277 lei, rezultând la data de 01.07.2009 o valoare a împrumutului de 417.718,89 lei. Cum însă în data de 01.07.2009, debitoarea a restituit creditorului suma de 443.912,54 lei, rezultă exact contrariul, adică faptul că debitoarea a restituit creditorului P.L., mai mulţi bani decât îi datora, adică 26.130,62 lei (417.781,89 lei – 443.912,54 lei = - 26.130,65 lei).

În drept art. 304 punctele 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă, art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Recursul este întemeiat.

Judecătorul sindic a raţionat corect apreciind că înscrierea definitivă în categoria creanţelor garantate a creanţei creditorului P.L., în sumă de 207.352,35 lei, s-a făcut în baza unei erori esenţiale strecurată în Raportul de expertiză contabilă nr. 598356/03.02.2012 întocmit de expert B.P. în dosarul nr. 8014/62/2009*.

Sentinţa civilă nr. 237/S/2012 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 301/R se bucură de putere de lucru judecat, fără însă ca modificarea a eronatei înscrieri a creanţei creditorului P.L. să poată fi soluţionată numai printr-o cale extraordinară de atac, lipsindu-se de eficienţa art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Aceasta, întrucât contestaţia la tabelul definitiv de creanţe, astfel cum este reglementată de art. 75 din Legea nr. 85/2006, reprezintă „o veritabilă cale de atac pusă la dispoziţie de legiuitor pentru a îndrepta, în cazul de faţă, o eroare esenţială care a determinat înscrierea creanţei în mod eronat. Aşa fiind, nu se poate susţine că din moment ce contestaţiile la tabelul preliminar de creanţe au fost soluţionate printr-o hotărâre definitivă, aceasta ar avea putere de lucru judecat în cazul contestaţiilor formulate în temeiul art. 75.

Dacă s-ar admite teza contrară, ar însemna că dispoziţiile art. 75 să rămână fără aplicabilitate, fără nici un efect. Or legea, art. 75, a fost edictată pentru a fi aplicată, astfel că nu se impune aplicarea efectelor puterii de lucru judecat în contextul în care hotărârea care se invocă fost pronunţată în temeiul art. 73 din lege. Temeiul juridic al contestaţiei pendinte este complet diferit deoarece art. 75 din lege reglementează o ipoteză distinctă de cea pe care o vizează art. 73, distinctivitate conferită prin cazurile expres şi limitative menţionate de legiuitor în cuprinsul art. 75. Raţiunea legiuitorului expusă în art. 75 a fost aceea de a pune la dispoziţie o procedură distinctă de cea reglementată de art. 73, astfel că teza puterii de lucru judecat nu are nici un fel de susţinere juridică.

Greşit a raţionat judecătorul sindic că eventuala eroare materială sau de calcul se referă  strict la cele făcute de administratorul, lichidatorul judiciar, legea nefăcând distincţie cu privire la titularul erorii, a faptului material generator al erorii esenţiale.

Devin aplicabile dispoziţiile art. 312 alin. 3 teza a II-a şi 315 Cod procedură civilă,  întrucât este necesară administrarea de probe noi. În faţa instanţei de fond, s-a exhibat nota expertului contabil B.P. şi anexa 8 la expertiza contabilă nr. 598356/03.02.2012, prin care se învederează că, dintr-o regretabilă eroare de dactilografiere, s-a procedat la calcularea eronată a dobânzii lunare pentru perioada martie 2009 – ianuarie 2010, impunându-se refacerea anexei 8.

Or, rectificarea numărului de zile conduce şi la corectarea modului de calcul, faţă de datele reţinute de expertul contabil în anexa 6 la raportul de expertiză contabilă nr. 598356/03.02.2012 întocmită de expert B.P. în dosarul nr. 8014/62/2009*.

Pe cale de consecinţă, Curtea urmează să caseze cu reţinere sentinţa recurată, în rejudecare după casare, conform art. 315 alin. (31)2 Cod procedură civilă, urmând a fi administrată proba cu expertiză tehnică contabilă, precum şi orice alte probe utile, necesare şi pertinente soluţionării cauzei.

Domenii speta

Spete similare