Litigiu de muncă. Data naşterii drepturilor salariale şi data scadentă a acestora raportat la dispoziţiile dispoziţiilor art. 3 1 alin. 1 2 din oug nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin oug nr. 43/2016

Litigiu de muncă. Data naşterii drepturilor salariale şi data scadentă a acestora raportat la dispoziţiile dispoziţiilor art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016

art. 3 alin. 1 şi 1 2 din OUG nr. 57/2015

Se face confuzie între naşterea drepturilor salariale aferente lunii august 2016 şi data când acestea sunt scadente raportat la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016, şi anume 04.09.2016.  Nu poate fi primită susţinerea că drepturile salariale aferente lunii august 2016 trebuiau stabilite în conformitate cu dispoziţiile legale introduse prin OUG nr. 43/2016 ( respectiv la nivelul maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie stabilit conform actelor normative), deoarece actul normativ a intrat în vigoare abia la 04.09.2016. Drepturile salariale aferente lunii august 2016 erau dobândite sub imperiul dispoziţiilor introduse de OUG nr. 20/2016 ( nivel maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie, inclusiv obţinut conform unor hotărâri judecătoreşti), chiar dacă plata lor se făcea pe 12.09.2016 nefiindu-le aplicabile dispoziţiile legale ale art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016.

(Curtea de Apel București, Secţia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia Nr.3564 din 13 iunie 2017)

Prin cererea de apel formulată în termen legal şi motivată apelanta a criticat sentinţa de fond ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea apelului, apelanta a susţinut că nu poate fi reţinută concluzia instanţei potrivit căreia "contrar contestatoarei nu se poate vorbi de retroactivitate, întrucât plata efectivă a salariului aferent lunii august s-a efectuat sub incidenţa OUG nr.43/2016", motivat de faptul că salariul aferent lunii august s-a acordat în baza Deciziei preşedintelui A.N.R.S.C. nr.44/25.07.2016 dată pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr.20/2016 şi nu pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr.43/2016, iar potrivit principiului neretroactivităţii legii civile, trecutul scapă legii civile noi, astfel că O.U.G. nr.43/2016 nu poate avea efect retroactiv.

Cât priveşte reţinerile cu privire la dispoziţiile prevederilor art.3A1 alin, 1A2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii, ca "fiind legea existentă la data pronunţării hotărârii", se menţionează faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr.794/15.12.2016 publicată în Monitorul Oficial al României din 21.12,2016 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatând că dispoziţiile art.3 1 alin.12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, sunt neconstituţionale.

Pentru punerea în aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.794/15.12.2016 la nivelul A.N.R.S.C. a fost emisă Decizia Preşedintelui A.N.R.S.C. nr.2/16.01.2016 potrivit căreia începând cu data de 21.12.2016 apelanta a beneficiat de salariul de bază lunar brut de 3389 lei.

Se menţionează că în această cauză la termenul de judecată din 09.12.2016 a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.3A1 alin.1A2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015, iar prin hotărârea pronunţată în data de 16.12.2016 s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor mai sus menţionate.

Apelanta arată că dreptul de a beneficia de nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei s-a născut la data de 01.08.2016, aşa cum este menţionat în O.U.G. nr.20/2016.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466, 470 şi urm Cpc.

Prin întâmpinare, intimata A.N.R.S.C.U.P.  a solicitat respingerea apelului.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că  în fapt, la data intrării în vigoare a OUG nr. 43/2016, respectiv 31.08.2016, dreptul salarial aferent lunii august nu exista în patrimoniul contestatoarei, acesta urmând să intre conform datei de salarizare a personalului din instituţiile publice în perioada 5-15 septembrie, în cazul instituţiei intimate în data de 12 septembrie.

De altfel, chiar dacă s-ar merge pe raţionamentul apelantei potrivit căruia "salariul aferent lunii august s-a acordat în baza Deciziei Preşedintelui nr.44/25.07.2016..." tot nu se poate discuta de retroactivitate întrucât "salariul aferent lunii august" (plata efectivă) a intrat în patrimoniul acesteia în data de 12 septembrie 2016, deci sub incidenţa OUG nr.4372016.

Mai mult, o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

Or, în speţă, dreptul care se naşte ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr.20/2016, îşi produce efecte sub incidenţa O.U.G. nr.43/2016, respectiv data salarizării apelantei.

Pentru punerea în aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.794/15.12.2016, se precizează că, aşa cum chiar apelanta recunoaşte, A.N.R.S.C. a emis Decizia Preşedintelui nr.2/16.01.2017, potrivit căreia începând cu data de 21.12.2016, data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale, apelanta va beneficia de salariul "de bază lunar brut de 3.389 lei".

Astfel, A.N.R.S.C. a respectat întocmai dispoziţiile legale, acordând apelantei dreptul stabilit.

În ceea ce priveşte afirmaţia apelantei că "dreptul de a beneficia de nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare... s-a născut la data de 01.08.2016", se precizează că aceasta nu se susţine având în vedere dispoziţiile art.147 alin.4 din Constituţia României, .

Mai mult, Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe, ori dispoziţiei unei legi sau unei ordonanţe, în vigoare, este definitivă şi obligatorie, producând efecte de la data publicării sale asupra cauzelor în care îşi are incidenţa textul legal declarat neconstituţional.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 Cpc.

Curtea a încuviinţat, la cererea apelantei proba cu înscrisuri, şi anume Decizia nr. 2/16.01.2017 emisă de ANRSCUP.

Analizând apelul declarat, potrivit dispoziţiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 44/25.07.2016 emisă de ANRSCUP ( f. 16 -18 dosar fond), având în vedere şi dispoziţiile OUG nr. 20/2016 pentru modificarea şi completare OUG nr. 57/2015, s-a statuat că începând cu data de 01.08.2016 cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizaţiilor aferente personalului şi funcţiilor de demnitate publică din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice-ANRSC, este cel prevăzut în statutul de personal din anexă, iar apelanta având funcţia de consilier juridic era trecută la poziţia 22 cu un salariu de 3.026 lei.

Conform art. 3 1 alin. 1 introdus în OUG nr. 57/2015 prin OUG nr. 20/2016 „ Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Raportat  la aceste dispoziţie legală apelanta a învederat faptul că în cadrul aceluiaşi ordonator de credite salariul maxim aflat în plată aferent poziţiei de consilier juridic gradul IA, gradaţia 5 era de 3.389 lei ( poziţia 24) în timp ce salariul său era de 3.026 lei. S-a făcut precizarea că salariul prevăzut la poziţia 24 a fost obţinut prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Prin OUG nr. 43/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 673/31.08.2016 a fost introdus şi art. 3 1 alin. 1 2 potrivit căruia „ În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.”

Prima critică formulată de către apelantă vizează împrejurarea că salariul aferent lunii august 2016 s-a acordat în baza Deciziei nr. 44/2016 ANRSC dându-se efect retroactiv dispoziţiilor OUG nr. 43/2016, mai precis nou introdusului art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015. De asemenea, apelanta a invocat şi faptul că art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

Referitor la aplicarea OUG nr. 43/2016 intimata a invocat faptul că în mod normal s-au aplicat dispoziţiile OUG nr. 43/2016 drepturilor salariale din luna august 2016, deoarece plata acestora s-a efectuat pe 12.09.2016, prin urmare nu ar fi vorba de aplicarea retroactivă a dispoziţiilor legale.

Curtea apreciază această interpretare ca fiind eronată, deoarece se face confuzie între naşterea drepturilor salariale aferente lunii august 2016 şi data când acestea sunt scadente raportat la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016, şi anume 04.09.2016.  Nu poate fi primită susţinerea că drepturile salariale aferente lunii august 2016 trebuiau stabilite în conformitate cu dispoziţiile legale introduse prin OUG nr. 43/2016 ( respectiv la nivelul maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie stabilit conform actelor normative), deoarece actul normativ a intrat în vigoare abia la 04.09.2016. Drepturile salariale aferente lunii august 2016 erau dobândite sub imperiul dispoziţiilor introduse de OUG nr. 20/2016 ( nivel maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie, inclusiv obţinut conform unor hotărâri judecătoreşti), chiar dacă plata lor se făcea pe 12.09.2016 nefiindu-le aplicabile dispoziţiile legale ale art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost introdus prin OUG nr. 43/2016.

În plus, Curtea reţine că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 2019/21.12.2016 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 3 1 alin. 1 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

În considerentele deciziei s-a reţinut că „… norma criticată stabileşte, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

………………………………………………………………………………………………

26. Curtea reţine că hotărârea judecătorească, chiar dacă are efecte inter partes, interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situaţiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, şi în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei, şi pentru a defini, cu toată precizia, voinţa legiuitorului. ………………………………………………………………..

28. De asemenea, dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, afectează principiul fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece, printr-un act normativ emis de Guvern, ca legiuitor delegat potrivit art. 115 alin. (4) - (6) din Constituţie, se consacră, pe cale legislativă, nerecunoaşterea hotărârilor judecătoreşti definitive, respectiv definitive şi irevocabile, emise de puterea judecătorească.

29. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, din moment ce situaţia juridică a personalului bugetar de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii este identică, atunci şi tratamentul juridic aplicabil - salariul de bază/indemnizaţia de încadrare - trebuie să fie acelaşi, nefiind permis, spre exemplu, ca magistraţi de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii, să aibă indemnizaţii de încadrare diferite.

30. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizaţii de încadrare diferite (mai mici) faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. De altfel, dispoziţiile de lege criticate lipsesc de sens şi, practic, anulează voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, şi de a elimina inechităţile existente. Aşadar, dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, generează inegalităţi în ceea ce priveşte calculul indemnizaţiei/salariului de bază al magistraţilor, respectiv personalului asimilat, cu acelaşi grad, gradaţie, condiţii de vechime şi de studii, şi, prin urmare, contravin art. 16 din Constituţie.

31. Astfel, Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

32. În consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.”

Ca efect al acestei decizii a Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 2/16.01.2017 emisă de ANRSC ( f. 6 dosar apel) s-a dispus ca începând cu data de 21.12.2016 apelanta să beneficieze de salariul de bază lunar brut de 3.389 lei care reprezenta salariul de bază lunar brut al domnului Filimon Dorel-consilier juridic grad profesional IA, clasa de salarizare 70-gradaţia 5 conform Sentinţei civile a Tribunalului Botoşani nr. 2906 din dosarul nr. 3157/40/2010.

Prin urmare, au rămas în discuţie drepturile salariale ale apelantei pentru perioada 01.08.2016-20.12.2016, cu menţiunea că pentru cele aferente lunii august 2016 Curtea a prezentat deja argumentele pentru care nu puteau fi aplicabile prevederile art. 3 1 alin. 1 2 din OUG nr. 57/2015 introdus prin OUG nr. 43/2016.

Curtea apreciază că din moment ce situaţia juridică a personalului bugetar de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii este identică, atunci şi tratamentul juridic aplicabil - salariul de bază/indemnizaţia de încadrare - trebuie să fie acelaşi. Prin "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti astfel că şi pentru perioada 01.08.2016-20.12.2016 drepturile salariale ale apelantei trebuiau stabilite prin raportare la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare al salariatului având aceeaşi funcţie, grad profesional, clasă de salarizare, gradaţie din cadrul aceluiaşi ordonator de credite, indiferent că acesta era stabilit conform unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, reţinând şi susţinerea apelantei în sensul că nu mai solicită modificarea Deciziei nr. 44/25.07.2016 emisă de ANRSC, aceasta nemaiproducându-şi efectele deoarece începând cu data de 01.03.2017 salarizarea în cadrul intimatei se face în baza unui contract colectiv de muncă,  în baza art.480 alin.2 C.pr.civ., Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentinţa apelată, în sensul că va admite în parte acţiunea şi va obliga pârâta ca, începând cu data de 01.08.2016 şi până la data de 20.12.2016, să acorde reclamantei P. A. un salariul de bază lunar brut în cuantum de 3.389 lei şi să plătească diferenţe dintre acest salariu de bază şi cel efectiv încasat în această perioadă şi va păstra celelalte dispoziţii.

Domenii speta

Spete similare