Contract de credit

Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe apelanta B S.A şi pe intimata S.C. P S.R.L., având ca obiect alte cereri - plata lucrului nedatorat.

Prin sentinţa civilă nr.14946/2015, pronunţată la data de 14.12.2015, Judecătoria Iaşi a hotărât:

„Respinge, ca neîntemeiata, exceptia prematuritatii actiunii, exceptie invocata de catre parata prin intampinare .

Admite acţiunea formulată de reclamanta SC P SRL, în contradictoriu cu pârâta B SA. Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 47.618,18 lei, reprezentand comision de rambursare anticipata aferent contractului de credit nr. 644/27.07.2012, precum si la plata dobanzii legale aferente, incepand cu data de 30.10.2014 si pana la data platii efective .

Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 9063,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu avocat.”

Împotriva acestei soluţii a formulat apel pârâta B S.A., care, faţă de împrejurarea că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, a solicitat anularea sentinţei civile a Judecătoriei Iaşi, evocarea fondului şi respingerea acţiunii.

În motivare se arată, în esenţă, că hotărârea primei instanţe se întemeiază pe considerentul eronat că operaţiunea derulată la data de 27.06.2014 a fost o operaţiune de majorare capital social şi nu o operaţiune de rambursare anticipată prin refinanţare de la altă bancă, nepunând în discuţia părţilor şi neprobându-se prin nici un mijloc de probă natura juridică a sumelor de bani cu care s-a realizat operaţiunea din data de 27.06.2014, ci limitându-se doar la a concluziona, fără probe, că banii provin dintr-o majorare de capital.

De asemenea, se consideră că instanţa de fond a respins susţinerile apelantei privind prematuritatea (respectiv, introducerea acţiunii în pretenţii fără a se stabili natura operaţiunii desfăşurate, actualitatea dreptului material la acţiune, ceea ce presupune doar analiza actualităţii dreptului material la acţiune, nu şi a dreptului material subiectiv)), deşi de esenţa judecării cauzei era tocmai diferenţa de opinii în ce priveşte sursa şi natura juridică a veniturilor din care s-a realizat compensarea. În acest context, apelanta se întreabă dacă operaţiunea de majorare capital a fost o operaţiune care a ascuns în fapt, prin simulaţi, o operaţiune de rambursare anticipată, încercând în acest mod de a eluda prevederile contractului de credit şi de a prejudicia banca prin neachitarea comisionului de refinanţare prin intermediul altei bănci.

În al doilea rând, apelanta invocă faptul că, în sentinţa pronunţată, prima instanţă nu a motivat concluzia şi raţionamentul din care a rezultat că sumele de bani folosite pentru rambursarea (anticipată) a creditului de la B proveneau din „surse proprii” şi nu din alte surse (respectiv, refinanţare din altă bancă).

În al treilea rând, se invocă neîndeplinirea condiţiilor plăţii nedatorate, conform art.1341 Cod civil, nici cele ale îmbogăţirii fără justă cauză.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Noului Cod civil şi cele ale Noului Cod de procedură civilă.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1016,77 lei.

Legal înştiinţată, intimata S.C. P S.R.L. nu a depus întâmpinare în termenul legal, dar în faţa instanţei de apel s-a înfăţişat reprezentantul său convenţional, care a solicitat respingerea căii de atac deduse judecăţii, ca neîntemeiat, şi menţinerea sentinţei Judecătoriei Iaşi, drept legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate şi faţă de dispoziţiile legale incidente, în temeiul art.476 şi urm. C.proc.civ., tribunalul constată că apelul dedus judecăţii este fondat, pentru următoarele considerente:

În fapt, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, la data de 27.07.2012, reclamanta intimată S.C. P S.R.L., în calitate de împrumutat, a încheiat cu pârâta apelantă B S.A. , în calitate de împrumutător, contractul de credit nr.644 (filele 8-21 dosar de fond), având ca obiect acordarea unui credit de investiţii destinat finanţării lucrărilor de amenajare clinică şi achiziţie echipamente medicale pentru dotare clinică, în sumă de 4.400.000 lei, pe o durată de 10 ani.

Conform dispoziţiilor art.5 lit.f din contract, părţile au convenit cu privire la perceperea unui comision de rambursare anticipată a creditului de 0% din surse proprii şi de 1% în caz de refinanţare, iar prin actul adiţional nr.06/16.09.2013 (filele 81-85 dosar de fond) s-a stabilit, de către părţi, ca acest comision să fie de 1% în cazul preluării creditului de către altă bancă.

La data de 27.06.2014, intimata a achitat suma de 4.845.000 lei apelantei, astfel cum rezultă din ordinul de plată nr.1/27.06.2014 (fila 22 dosar de fond), cu titlu de rambursare debite aferente contractului de credit nr.644 din 27.07.2012, rambursare pentru care banca a perceput părţii adverse un comision de rambursare anticipată în valoare de 47.618,18 lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont aflat la fila 31 a dosarului Judecătoriei Iaşi.

Reclamanta intimată a susţinut că suma reprezentând contravaloarea rambursării anticipate a creditului a provenit din surse proprii, şi anume din majorarea de capital social realizată de către C S.R.L., invocând, în acest sens, faptul că, prin ordinul de plată nr.1/27.06.2014, din contul deschis la BANK pe numele acesteia din urmă s-a virat suma de 4.845.000 lei în contul deschis la aceeaşi bancă pe numele reclamantei.

În drept, potrivit art.1341 alin.1 Cod civil, „Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire.”

De asemenea, în conformitate cu prevederile art.1350 Cod civil, „(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat.

(2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”

Raportat la motivele de apel invocate în cauză, instanţa de control judiciar constată că, în prezentul dosar, criticile formulate de apelantă vizează, pe de o parte, greşita respingere, de către judecătorul fondului, a excepţiei prematurităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare, iar, pe de altă parte, interpretarea eronată dată de prima instanţă în ceea ce priveşte semnificaţia juridică a operaţiunii derulate la data de 27.06.2014, în sensul calificării acesteia ca fiind o operaţiune de majorare capital social, nu de rambursare anticipată, astfel cum a susţinut apelanta.

În ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, instanţa de apel reţine că în mod corect a apreciat prima instanţă asupra netemeiniciei acesteia, pentru următoarele motive:

„În prezenta cauza, parata sustine ca dreptul reclamantei a de a solicita suma de bani achitata cu titlu de comision de rambursare anticipate nu ar fi actual, in sensul ca ar trebui precedat de o actiune in justitie prin care sa i se recunoasca practice acest drept .

 Raportat la acest argument invocate de catre parata, instanta apreciaza ca sustinerea sa este neîntemeiata, nefiind vorba in prezentul litigiu de o conditionare expresa a exercitarii sale de indeplinirea vreunei asemenea conditii. Astfel, nu exista nicio prevedere legala in vigoare care sa conditioneze exercitarea acestui drept la actiune, dar nici prin natura raportului juridic stability de parti, incluisiv a temeiului de drept invocate de catre reclamanta in sustinerea actiunii, respectiv a platii nedatorate.

În consecinta, apreciind ca dreptul /interesul legitim invocate de catre reclamanta este actual, exceptia invocata de catre parata este neintemeiata, urmand a fi respinsa in consecinta.”

Într-adevăr, demersul judiciar al reclamantei S.C. P S.R.L., constând în iniţierea unei acţiuni în realizare, nu era condiţionat de formularea prealabilă a unei acţiuni în constatare declaratorie, în cadrul căreia instanţa de judecată să fie chemată să statueze cu privire la natura juridică a operaţiunii din data de 27.06.2014, în condiţiile în care această apărare poate fi analizată în cadrul verificării îndeplinirii condiţiilor plăţii nedatorate. Ori, instanţa de fond a apreciat pe baza probatoriului administrat că respectiva operaţiune a reprezentat o majorare de capital social, astfel cum a susţinut reclamanta în cadrul cererii de chemare în judecată, prin urmare a avut în vedere acest motiv formulat în susţinerea acţiunii, înlăturând apărările pârâtei. Caracterul fondat sau nu al acestei concluzii a primei instanţe urmează a fi verificat de instanţa de control judiciar în analiza celui de-al doilea motiv de apel.

Tribunalul mai constată că, în materie procesual civilă, condiţia afirmării unui drept subiectiv civil este, alături de calitatea procesuală, justificarea unui interes şi capacitatea procesuală, o condiţie generală de exerciţiu a acţiunii civile, care atrage, prin neîndeplinirea sa, respingerea acţiunii în baza unei excepţii procesuale, făcând de prisos cercetarea în tot sau în parte a fondului cauzei. Astfel, prematuritatea unei cereri intervine atunci când dreptul subiectiv al părţii interesate nu este actual, la momentul învestirii instanţei, ci are un caracter eventual, partea acţionând într-un termen prohibitiv, dilatoriu, în care legea interzice să se efectueze un anumit act de procedură.

În litigiul dedus judecăţii, faţă de împrejurarea că intimata reclamantă a achitat părţii adverse, la data de 04.07.2014, suma de 47.618,18 lei cu titlu de comision de rambursare anticipată, aceasta are un drept actual de a pretinde restituirea acestei sume, cu titlu de plată nedatorată.

Prin urmare, contrar susţinerilor apelantei, instanţa de control judiciar apreciază că în mod legal şi temeinic a respins prima instanţă această excepţie.

Verificând motivul de apel referitor la raţionamentul primei instanţe în ceea ce priveşte sursa veniturilor cu care reclamanta a achitat creditul, tribunalul observă că, în susţinerea soluţiei de admitere a acţiunii, instanţa de fond a reţinut următoarele:

„În ceea ce priveste sursa si natura juridica a veniturilor din care reclamanta a achitat in mod anticipat acest credit, ceea ce dealtfel se si disputa in prezenta cauza, instanta retine ca banii au provenit diontr-o majorare de capital social a societatii SC P SRL, respective suma a fost adusa ca si capital social de catre SC C SRL (f. 23), astfel cum rezulta din ordinul de plata depus la dosar .

Împrejurarea sustinuta de catre parata ca banii ar fi provenir dintr-o preluare a creditului de catre Bank nu este întemeiata, inscrisurile depuse de catre parata la dosarul cauzei in acest sens nefacand dovada certa a unei astfel de preluari a creditului. Astfel, parata a depus la dosarul cauzei un contract de credit incheiat la data de 26.06.2014 (f. 102) de catre Bank,  in calitate de imprumutator, SC C SRL, in calitate de imprumutat si reclamanta Sc P SRL, in calitate de garant, prin care SC C SRL a imprumutat suma de 5.900.000 lei in vederea efectuarii unei investitii financiare, respective a participarii la majoraraea capitatlului social al reclamantei prin achizitie de parti sociale, participare care dealtfel a si fost ulterior materializata, conform Hotararii asociatilor din 15.09.2014(f. 122) .

Pe de alta parte, instant retine ca afirmatiile paratei sunt nedovedite, acesta nedepunand la dosarul cauzei niciun inscris din care sa rezulte in mod cert preluarea creditului acordat de catre B de catre Bank . Or, potrivit dispoz. art. 249 C.pr.civ., sarcina probei in acest sens ii revenea paratei, proba pe care insa nu a facut-o .(…)

Faptul plăţii nedatorate dă naştere unui raport de obligaţii în temeiul căruia cel care a plătit este creditor al obligaţiei de restituire a prestaţiei executate, iar cel care a primit plata este debitorul aceleiaşi obligaţii.

Astfel, pentru a verifica incidența în speță a instituției plății nedatorate, instanța trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor condiții: prestația reclamantei să fi avut semnificația unei plăți, datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plata efectuată de reclamantă nu a existat.

Cu privire la prima condiție, instanța reține faptul că reclamanta a achitat, la data de 12.06.2014, suma de 4.845.000 lei, conform ordinului de plata nr. 1 si ca parata i-a retinut suma de 47.618,18 lei, cu titlu de taxe serviciu prestart, conform extrasului de cont (f. 30) .

În ceea ce privește condiția privind inexistența datoriei a cărei stingere s-a încercat prin plată, instanța reține ca si aceasta conditie este indeplinita, astfel cum s-a aratat in paragrafele anterioare.

Având în vedere aceste considerente, instanța constată faptul că, în cauza de față, reclamanta a efectuat o plată nedatorată, aceasta având calitatea de solvens, iar pârâta, pe cea de accipiens. Având în vedere dispozițiile art. 1341 C.civ., instanța urmează să admită acțiunea reclamantei și să oblige pârâta la restituirea sumei de 47.618,18 lei, reprezentand comision de rambursare anticipata aferent contractului de credit nr. 644/27.07.2012, precum si la plata dobanzii legale aferente, incepand cu data de 30.10.2014 si pana la data platii effective.

În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C.proc.civ, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească acestuia cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea reclamantei și să oblige pârâtul la plata sumei totale de 9063,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu avocat.”

În soluţionarea prezentului apel, tribunalul apreciază ca fiind esenţială lămurirea provenienţei sumei de 4.845.000 lei, în sensul de a se verifica dacă aceasta a provine dintr-o sursă proprie, pentru ca respectivul comision de rambursare anticipată să fie de 0%, sau provine din surse de finanțare externe, astfel încât să se justifice pretinderea şi plata sumei de 47.618,18 lei, cu titlu de comision de rambursare anticipată de 1%.

În acest sens, reanalizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul observă că sarcina probei privind provenienţa sumei de 4.845.000 lei din surse proprii revenea reclamantei intimate, în conformitate cu prevederile art.249 C.proc.civ.

În fapt se reține, potrivit ordinului de plată nr.1/27.06.2014 (fila 22 dosar de fond), că suma de 4.845.000 lei a fost transferată de către S.C. P S.R.L., din contul său deschis la BANK S.A. în contul deschis la B S.A., cu titlu de rambursare debite aferente contractului de credit nr.644 din 27.07.2012.

Din ordinul de plată nr.1/27.06.2014 (fila 23 verso dosar de fond), rezultă că aceeaşi sumă 4.845.000 lei a fost virată de C S.R.L. către S.C. P S.R.L., prin două conturi deschise la  BANK, cu titlu de majorare capital social al celei de-a doua societăţi comerciale menţionate.

În aceste circumstanțe, deși este real că suma de 4.845.000 lei provine dintr-o majorare de capital social al S.C. P S.R.L. efectuată de C S.R.L., nu poate fi ignorat că majorarea de capital a fost efectuată de însăși codebitoarea/garantă din acelaşi contract de credit nr.644/27.07.2012 contract, respectiv C S.R.L., ţinută de aceleaşi prevederi contractuale ca şi reclamanta intimată, cât timp cât şi-a însuşit contractul de credit prin semnare, inclusiv în ceea ce priveşte clauza contractuală cuprinsă în art.5 lit.f din contract, privind comisionul de rambursare anticipată.

Or, este evident că suma de 4.845.000 lei nu provine din surse proprii ale codebitoarei, respectiv din venituri ale societății, ci din finanţarea acordată de BANK S.A., aspect ce rezultă din înseşi înscrisurile depuse la dosarul de fond de reclamantă (filele 25-28), reprezentând corespondenţă purtată între părţi, precum şi între apelanta pârâtă şi BANK S.A., dar şi din înscrisurile ataşate la întâmpinare (filele 96, 99, 102-107 dosar de fond), constând în: adresele nr.25158/14.11.2014, nr.18764/03.07.2014 şi nr.18003/20.06.2014 emise de apelantă, contractul de credit IS1126/26.06.2014, încheiat între BANK S.A. şi C S.R.L., având ca obiect acordarea unei facilităţi de credit în sumă de 5.900.000 RON cu destinaţia de investiţii financiare, constând în participarea la majorarea capitalului social al S.C. P S.R.L. prin achiziţia de părţi sociale emise de aceasta din urmă, şi adresa nr.29568/18.06.2014 a  BANK S.A.

Prin urmare, relevante în dezlegarea chestiunii litigioase pendinte sunt: calitatea asociatului care a produs majorarea de capital social, C S.R.L., de codebitor în contractul de credit, la rândul său ținut de lanțul obligațional stabilit, clauza art.5 lit. f) fiindu-i opozabilă; și proveniența sumei aduse cu titlu de majorare de capital, respectiv obținerea printr-o finanțare financiar-bancară, sursă externă asociatului codebitor, iar nu provenind din surse proprii (ex. venituri) ale clinicii asociate.

Se remarcă, așadar, că scopul majorării de capital social a fost chiar obținerea fondurilor necesare rambursării creditului înainte de data scadenței, și, prin urmare, eludarea stipulației contractuale ce prevede aplicarea unui comision de rambursare anticipată de 1%, astfel cum și-au asumat ambele codebitoare prin contract, artificiu juridic creat pentru a se da aparența existenței surselor proprii, nefiind împiedicată antrenarea răspunderii contractuale și efectele juridice ale clauzei guvernate de principiul pacta sunt servanda.

Tribunalul relevă că pentru a se naşte raportul juridic specific plăţii nedatorate, este necesară manifestarea unor condiţii specifice. Astfel, pe de o parte, datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens şi accipiens, iar, pe de altă parte, persoana care efectuează plata să fie încredinţată că are de executat obligaţia respectivă în relaţie cu accipiens, credinţa existenţei obligaţiei putând fi rezultatul erorii (de fapt sau de drept) ori al dolului. Sub acest aspect, alin.3 al art.1341 Cod civil instituie prezumţia relativă a efectuării plăţii de către solvens cu intenţia de a stinge o datorie proprie.

Or, în cauza de faţă, plata sumei de 47.618,18 lei s-a făcut în baza unei prevederi contractuale valabil încheiată între părţi, respectiv art.5 lit.f din contract, deci a unei datorii existente în raporturile dintre apelantă, în calitate de creditoare, şi intimată, în calitate de debitoare, prin  urmare în mod corect apelanta a reținut contravaloarea comisionului de rambursare în temeiul clauzei contractuale, astfel cum a fost acesta modificat prin acordul părţilor, nefiind vorba, aşadar, de o plată nedatorată. 

Pe de altă parte, nu este dovedit că la reținerea comisionului în virtutea dreptului subiectiv patrimonial recunoscut prin contract, apelanta ar fi acționat dolosiv ori că intimata ar fi fost în eroare cu privire la obligația sa, clauza fiind exprimată în termeni clari și inteligibili.

În lumina tuturor acestor considerente, tribunalul apreciază că prima instanţă a reţinut în mod eronat îndeplinirea cerinţelor impuse de lege în ceea ce priveşte instituția juridică ce a fundamentat acțiunea reclamantei, plata nedatorată, soluţia de admitere a acţiunii fiind neîntemeiată.

Pe cale de consecinţă, apreciind că apelul formulat în cauză este fondat, instanţa de control judiciar îl va admite şi, în baza art.480 alin.2 C.proc.civ., va schimba în parte sentinţa Judecătoriei Iaşi, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acţiunii formulate de reclamanta S.C. P S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B S.A. .

Nu în ultimul rând, faţă de dispoziţiile art.451-453 C.proc.civ., va fi respinsă, ca neîntemeiată, şi solicitarea intimatei privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în vederea soluţionării prezentei căi de atac.

 DECIDE:

Admite  apelul declarat de apelanta B S.A.  împotriva sentinţei civile nr.14946/2015, pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 14.12.2015 în dosarul nr./245/2015, sentinţă pe care o schimbă în parte:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamanta S.C. P S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B S.A.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea accesorie formulată de intimata S.C. P S.R.L. având ca obiect obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare