Ordonanţă preşedinţială. Neîndeplinirea condiţiei urgenţei. Imobilul bun comun reprezintă domiciliul pârâţilor, trebuie respectat dreptul la viaţă privată şi domiciliu al pârâţilor. Atunci când sunt neînţelegeri între coproprietari cu privire la folosirea

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.2017, sub nr. XX/299/2017, reclamanta A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii P.G. şi P.O., pe cale de ordonanţă preşedinţială, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor, cu caracter vremelnic, ca, până la finalizarea definitivă a judecăţii în dosarul nr. A/299/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi rămânerea definitivă a hotărârii de ieşirea din indiviziune, să îi permită să-şi exercite drepturile decurgând din calitatea de coproprietar al imobilului apartament nr. B, situat în Bucureşti, ..., respectiv să folosească bunul comun, în conformitate cu prevederile art. 636 C.civ., iar, în acest scop, să-i permit accesul în spaţiul aferent prin punerea la dispoziţie a unei chei de la uşa de acces în acesta, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, împreuna cu pârâta P.O., sunt fiicele pârâtului P.G. şi ale defunctei P.M.. La data de XX.XX.2006 a fost deschisă succesiunea numitei P.M., mama sa, succesiunea dezbătându-se în anul 2008 în faţa BNP C.C.L. – dosar succesoral nr. C/2008.

Potrivit certificatului de moştenitor nr. D/2008 emis de BNP C.C.L., s-a constatat deschisă succesiunea defunctei P.M., masa succesorală fiind compusă din cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului apartamentul nr. B, situat în Bucureşti, ..., având număr cadastral E (număr cadastral vechi F/B), înscris în Cartea Funciară nr. E a Municipiului Bucureşti – Sector 1 (număr carte funciară vechi G), imobil dobândit prin contribuţia comună a ambilor soţi, respectiv defuncta P.M. şi pârâtul P.G..

Tot prin certificatul de moştenitor menţionat au fost constatate şi cotele părţi din masa succesorală cuvenite moştenitorilor, respectiv 2/8 din masa succesorală pârâtului P.G., 3/8 din masa succesorală pârâtei P.O. şi 3/8 din masa succesorală reclamantei. Ulterior, eliberării certificatului de moştenitor, între pârâţii P.G. şi P.O. a fost încheiat contractul de întreţinere autentificat sub nr. H/2017 de BIN L.M.Ş., prin care P.G. a transmis către P.O. nuda proprietate asupra cotei de 5/8 din imobilul anterior menţionat, în schimbul întreţinerii viagere, păstrându-şi dreptul de uzufruct asupra acestei cote.

Ca urmare, la acest moment, P.O. deţine cota de 3/16 din dreptul deplin de proprietate asupra imobilului, împreună cu nuda proprietate asupra cotei de 5/8 (10/16) din imobil; P.G. deţine uzufructul asupra cotei de 5/8 (10/16) din imobil, iar reclamanta deţine cota de 3/16 din dreptul deplin de proprietate asupra imobilului.

Reclamanta a susţinut că, după decesul mamei sale, pârâţii au refuzat să-i mai permită accesul în apartament, aceştia posedând şi efectuând acte de folosinţă exclusivă a imobilului, cu toate că le-a arătat că nu este de acord şi le-a solicitat să-i permită să exercite dreptul de coposesie, în calitate de coproprietar.

Astfel, pentru a pune capăt neajunsurilor decurgând din starea de coproprietate şi a clarifica juridic drepturile fiecăruia dintre comoştenitori, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată având ca obiect ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul anterior menţionat, cerere ce face obiectul dosarului nr. A/299/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Însă, până la finalizarea definitivă a judecăţii privind ieşirea din indiviziune şi rămânerea definitivă a hotărârii, situaţia de fapt persistă şi reclamanta este privată în continuare, de dreptul de a-şi exercita prerogativele de coproprietar al imobilului, iar în felul acesta acţiunea pârâţilor o prejudiciază şi este de natură a conduce la producerea unei pagube iminente ce nu se poate repara altfel, sens în care au fost invocate prevederile art. 631, art. 632 alin. 1 lit. a, art. 636 alin. 1 şi art. 635 C.civ.

În ceea ce priveşte condiţiile specifice ale ordonanţei preşedinţiale, reclamanta a apreciat că o analiză sumară a situaţiei faptico-juridice este de natură să releve existenţa unei aparenţe de drept în favoarea sa şi necesitatea păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, în conformitate cu prevederile art. 997 C.pr.civ., dar şi caracterul provizoriu al măsurii solicitate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 997-1002 C.pr.civ., art. 613-637 C.civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 9).

La data de xx.xx.2017, prin serviciul registratură, pârâţii au depus note scrise, la care au ataşat, în copie, corespondenţă (filele 44-46).

La data de xx.xx.2017, prin serviciul registratură, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, chitanţe pentru încasarea creanţelor bugetare (filele 59, 61-68) şi adresa nr. H/2017 (fila 60).

Instanţa a încuviinţat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în limitele impuse de natura procedurii ordonanţei preşedinţiale, instanţa reţine următoarele:

Aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. D/2008 emis de BNP C.C.L. în dosarul nr. C/2008 (fila 13), reclamantei A.V. îi revine o cotă de 3/8 din masa succesorală de pe urma defunctei P.M., în care este inclusă cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. B, situat în Bucureşti, ..., în timp ce pârâţilor P.G. şi P.O. le revine o cotă de 2/8, respectiv de 3/8 din masa succesorală.

Potrivit art. 997 alin. 1 C.pr.civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Astfel, este necesar a fi îndeplinite următoarele condiţii cumulative: existenţa unei aparenţe de drept, caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate a se lua, urgenţa şi neprejudecarea fondului prin măsura luată.

Analizând situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate în cauză, instanţa constată că nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a cererii prevăzute de textul de lege anterior menţionat.

În ceea ce priveşte prima condiţie, respectiv existenţa unei aparenţe de drept, spre deosebire de acţiunile de drept comun, ordonanţa preşedinţială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeinciei pretenţiei formulate, în condiţiile în care aparenţa de drept în favoarea unei persoane este o chestiune relativă care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic. Astfel, aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei analize sumare a situaţiei de fapt.

Instanţa constată că această condiţie este îndeplinită în prezenta cauză, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta deţine o cotă de 3/16 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, …., aspecte necontestate de către pârâţi.

Referitor la caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate a se lua, instanţa reţine că această condiţie se referă, pe de o parte, la conţinutul reversibil al măsurii luate, iar, pe de altă parte, la durata limitată în timp a măsurii respective. Astfel, pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părţi, având în vedere că scopul acestei proceduri este de a lua măsuri în cazuri urgente şi nu de a stabili în mod definitiv drepturile părţilor.

Reţinând că reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la permiterea accesului în imobil până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. A/299/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti (filele 25-26), instanţa constată că şi această condiţie este îndeplinită în prezenta cauză.

Cu privire la urgenţa măsurii, instanţa reţine că aceasta trebuie apreciată în mod concret, în raport de circumstanţele obiective ale cauzei. Aşa cum rezultă din art. 997 alin. 1 C.pr.civ., categoriile generale de situaţii caracterizate prin urgenţă sunt următoarele: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, respectiv înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. De asemenea, este necesar ca urgenţa să persiste pe tot parcursul judecăţii, nefiind suficient ca ea să existe la data introducerii cererii, dar să dispară ulterior acestui moment.

Instanţa apreciază că această condiţie nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Astfel, instanţa reţine că reclamanta nu a justificat în niciun fel urgenţa măsurii, limitându-se la a susţine că situaţia de fapt existentă între părţi  o prejudiciază şi este de natură a conduce la producerea unei pagube iminente ce nu se poate repara altfel, fără a face dovezi în acest sens, deşi, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei îi incumbă.

Instanţa mai reţine că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (carte de identitate – fila 10), reclamanta nu are domiciliul în imobilul în care se solicită accesul, nefiind făcută dovada faptului că aceasta nu ar avea unde să locuiască până la soluţionarea dosarului având ca obiect „ieşire din indiviziune.”

Pe de altă parte, instanţa constată că, după cum însăşi reclamanta susţine, pârâţii P.G. şi P.O. locuiesc în imobilul respectiv. Prin urmare, în condiţiile în care imobilul bun comun reprezintă domiciliul pârâţilor, instanţa apreciază că trebuie avute în vedere şi interesele acestora, fiind necesar a li se respecta dreptul la viaţă privată şi domiciliu. În acest sens, instanţa reţine că, deşi reclamanta are calitatea de coproprietar, acesteia nu-i poate fi permis accesul permanent în imobilul ce face obiectul cauzei în lipsa acordului pârâţilor, mai ales că în cadrul acțiunii de partaj vor fi clarificate raporturile juridice dintre părți, şi anume în ce măsură reclamanta are dreptul sau nu la atribuirea în natură a unor părți din imobil, respectiv în ce condiții aceasta poate avea acces sau nu în incinta imobilului în raport de loturile create.

Or, instanţa constată că reclamanta nu se afla în situaţia ocrotirii unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere. În acest sens, instanţa reţine că dreptul de folosinţă poate fi exercitat de toţi coproprietarii, ceea ce presupune atât exercitarea folosinţei materiale a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi, cât şi posibilitatea culegerii fructelor produse de bun. Însă, atunci când sunt neînţelegeri între coproprietari cu privire la folosirea materială a bunului, cum este cazul în speţă, pentru imobilul în care reclamanta nu a locuit anterior formulării acţiunii, aceasta are la îndemână calea încetării coproprietăţii prin partaj, fără ca dreptul de folosinţă să poată fi valorificat pe calea aleasă.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 997 alin. 1 C.pr.civ., instanţa urmează a respinge cererea, ca neîntemeiată.

Instanţa va lua act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanta A.V., cu domiciliul în ….,  în contradictoriu cu pârâţii P.G., .., şi P.O., …, ambii cu domiciliul în Bucureşti, …,  ca neîntemeiată.

Ia act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx.2017.

Domenii speta

Spete similare