Contestaţie la executare. La momentul formulării cererii de executare silită, contestatorul achitase, cu titlu de pensie de întreţinere, o sumă mai mare decât cea care era datorată, instanţa apreciază că susţinerile intimatei în sensul că trebuie analizat

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de XX.XX.2017, sub nr. X/299/2017, contestatorul A a formulat, în contradictoriu cu intimata B contestaţie împotriva executării silite şi a actelor de executare ce formează obiectul dosarului de executare nr. C/2017 al BEJA D, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea executării silite înseşi, anularea încheierii din 10.10.2017 de deschidere a dosarului de executare, anularea încheierii din 13.10.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti privind încuviinţarea executării silite şi anularea încheierii din data de 10.10.2017 privind stabilirea cheltuielilor de executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, prin sentinţa civilă nr. E/2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere către minora F, în cuantum de ¼ din venitul său lunar net, de la data de XX.XX2017 şi până la data majoratului beneficiarului. Contestatorul a susţinut că a îndeplinit obligaţia stabilită prin titlul executoriu, anterior executării silite, astfel încât executarea silită începută în cadrul dosarului nr. C/2017 nu respectă prevederile art. 622 alin. 2 C.pr.civ.

În acest sens, contestatorul a arătat că, prin sentinţa civilă nr. F/2014 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare, instanţa a dispus, odată cu desfacerea căsătoriei dintre părţi şi stabilirea locuinţei minorei la mamă, obligarea sa la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei în cuantum de 2.500 lei lunar, începând cu data de XX.XX.2014.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. G/2015 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare, instanţa a dispus reducerea pensiei de întreţinere de la suma de 2.500 lei/lună la suma de 262,50 lei/lună, începând cu data de XX.XX.2015.

Contestatorul a precizat că obligaţiile de plată ale sale, născute în baza acestor hotărâri judecătoreşti, până la data începerii executării silite, pot fi sistematizate astfel:

- pentru perioada XX.XX.2014 – 25.05.2015: 2.500 lei x 8 luni = 20.000 lei;

- pentru perioada XX.XX.2015 – 21.02.2017: 262,50 lei x 21 luni = 5.512,50 lei;

- pentru perioada XX.XX2017 – 10.10.2017: ¼ din venituri (martie – venit net de 11.690 lei / 4 = 2.922,50 lei; aprilie – venit net de 12.488 lei / 4 = 3.122 lei; mai – venit net de 11.924 lei / 4 = 2.981 lei) x 7 luni = 20.949,50 lei.

Prin urmare, contestatorul a învederat că a avut de plătit cu pensie de întreţinere totalul general de 46.462 lei, acesta procedând la achitarea, către intimată, prin viramente bancare, a sumei totale de 47.965,30 lei în perioada XX.XX.2014 – 10.10.2017.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1469 şi art. 1470 C.civ., art. 704, art. 712 alin. 1 şi alin. 3 C.pr.civ.

În susţinerea cererii, contestatorul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 5).

La data de xx.xx.2017, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, potrivit sentinţei civile nr. E/2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. H/2017, contestatorul a fost obligat, începând cu XX.XX2017, să contribuie la creşterea şi educarea fiicei sale cu o pensie de întreţinere în cuantum de ¼ din venitul său net lunar.

Aşa cum reiese din extrasul de cont emis de ING Bank, depus de către contestator, acesta şi-a îndeplinit obligaţia de plată începând cu luna mai 2017, mai precis din 22.05.2017. Or, prin cererea de executare silită, intimata a solicitat recuperarea sumelor aferente doar perioadelor 22.02 – 22.03, 22.03 – 22.04 şi 22.04 – 22.05.2017 şi nicio altă sumă suplimentară.

Intimata a susţinut că motivarea contestatorului referitoare la totalul sumelor plătite, de la divorţ şi până în prezent este irelevantă, deoarece aceasta a solicitat punerea în executare a titlului anterior menţionat doar pentru perioada 22.02 – 22.05.2017.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.

La data de XX.XX.2017, prin serviciul registratură, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a invocat dispoziţiile art. 1341 alin. 1, art. 1635 alin. 1 şi art. 1617 alin. 1 C.civ.

La data de XX.XX.2018 şi XX.XX.2018, prin serviciul registratură, la solicitarea instanţei, BEJ Sterca şi Sandu a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. C/2017 (filele 47-72 şi 75-93).

Instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. E/2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. H/2017 (filele 67-69), definitivă prin neapelare, instanţa a admis în parte cererea formulată de intimata B şi a dispus obligarea contestatorului A la plata unei pensii de întreţinere către minora F, născută la data de XX.XX.2012, în cuantum de ¼ din venitul său lunar net, de la data de XX.XX2017 şi până la data majoratului beneficiarului.

Instanţa reţine că, urmare a cererii de executare silită din 10.10.2017 formulate de către intimata din prezenta cauză (fila 65), a fost deschis dosarul execuţional nr. C/2017 al BEJ Sterca şi Sandu, în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentant de sentinţa civilă anterior menţionată (încheiere din 10.10.2017 – fila 62).

Prin încheierea din 13.10.2017 dată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. J/2017 (fila 77), instanţa a încuviinţat executarea silită prin toate formele de executare pentru realizarea creanţei cuprinse în titlul executoriu reprezentat de  sentinţa civilă nr. E/2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. H/2017, la care se adaugă cheltuielile de executare legal stabilite în dosarul de executare nr. C/2017, deschis la BEJA D, la solicitarea creditorului B împotriva debitorului A.

Analizând contestaţia la executare, prin prisma susţinerilor contestatorului, instanţa o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare în termen de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Conform art. 622 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Prin urmare, situaţia premisă pentru declanşarea executării silite este reprezentată de neexecutare de către debitor, în mod voluntar, a obligaţiei stabilite în sarcina sa printr-un titlu executoriu.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că debitorul a executat voluntar obligaţia de plată a unei pensii de întreţinere către minora F, anterior demarării executării silite, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, instanţa reţine că, aşa cum rezultă din corespondenţa e-mail depusă în dosarul de executare silită (fila 48) şi din cuprinsul întâmpinării formulate, executarea silită contestată în prezenta cauză vizează doar perioada XX.XX.2017 – 22.05.2017, intimata recunoscând faptul că debitorul a achitat pensia de întreţinere aferentă celorlalte luni.

Prin sentinţa civilă nr. F/2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. K/2013 (filele 11-13), definitivă prin neapelare, instanţa a dispus, odată cu desfacerea căsătoriei dintre părţi şi stabilirea locuinţei minorei la mamă, obligarea contestatorului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei în cuantum de 2.500 lei lunar, începând cu data de XX.XX.2014.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. G/2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. L/2015 (filele 14-15), definitivă prin neapelare, instanţa a dispus reducerea pensiei de întreţinere de la suma de 2.500 lei/lună la suma de 262,50 lei/lună, începând cu data de 26.05.2015.

Pe baza înscrisurilor depuse la dosar (filele 20-24), instanţa constată că, la momentul formulării cererii de executare silită – 10.10.2017, contestatorul achitase, cu titlu de pensie de întreţinere, în baza sentinţelor civile anterior menţionate, suma totală de 47.965,30 lei. În acest sens, instanţa constată că extrasele de cont ataşate în susţinerea cererii prevăd în mod expres atât destinaţia sumelor achitate de către contestator (plată pensie întreţinere minor), cât şi perioada pentru care au fost achitate (XX.XX.2014 – XX.XX.2017).

Astfel, deşi este adevărat că debitorul nu a procedat la achitarea unei pensii de întreţinere în perioada februarie – mai 2017 în cuantum de ¼ din veniturile sale lunare nete, instanţa reţine următoarele:

Conform hotărârilor judecătoreşti pronunţate între părţi, în perioada XX.XX.2014 – XX.XX.2015, contestatorul trebuia să achite o pensie de întreţinere în cuantum total de 20.000 lei (2.500 lei x 8 luni), în timp ce în perioada XX.XX.2015 – XX.XX2017, acesta datora o pensie de 5.521,50 lei (262,5 lei x 21 luni).

Aşa cum rezultă din adeverinţa de venit nr. X/25.10.2017 emisă de angajatorul M (fila 25), contestatorul a beneficiat de un venit lunar net în cuantum de 11.690 lei în luna martie 2017 şi de 12.488 lei în luna aprilie 2017, respectiv de 11.924 lei începând cu luna mai 2017 şi până în luna octombrie 2017. Prin urmare, raportând cota de ¼ la veniturile lunare obţinute de către contestator, rezultă că, pe perioada XX.XX2017 – 10.10.2017, acesta datorează o pensie lunară în cuantum total de 20.949,5 lei (2.922,5 lei + 3.122 lei + 2.981 lei x 5 luni).

Astfel, având în vedere aceste considerente, instanţa reţine că, pe perioada XX.XX.2014 (data naşterii obligaţiei de plată a unei pensii de întreţinere) – 10.10.2017 (data începerii executării silite), contestatorul trebuia să achite, conform titlurilor executorii pronunţate împotriva sa, o pensie de întreţinere în cuantum total de 46.462 lei.

Conform art. 534 C.civ., dacă, din orice motiv, se dovedeşte că întreţinerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, nu era datorată, cel care a executat obligaţia poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligaţia să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (fila 21), contestatorul a achitat în perioada 29.05.2015 – 29.09.2015 o pensie lunară în cuantum de 2.500 lei, deşi datora o pensie de numai 262,5 lei, conform sentinţei civile nr. G/2015 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. L/2015.

Prin urmare, având în vedere că, la momentul formulării cererii de executare silită, contestatorul achitase, cu titlu de pensie de întreţinere, o sumă mai mare decât cea care era datorată, instanţa apreciază că susţinerile intimatei în sensul că trebuie analizată doar obligaţia de întreţinere aferentă titlului executoriu ce a pus în executare nu sunt întemeiate. În acest sens, instanţa reţine că motivul pentru care debitorul nu a procedat la achitarea în perioada februarie – mai 2017 a unei pensii de întreţinere în cuantum de ¼ din veniturile sale lunare nete este reprezentant de faptul că acesta achitase anterior o sumă mai mare decât cea datorată.

Or, în condiţiile în care, la momentul formulării cererii de executare, debitorul achitase suma de  47.965,30 lei cu titlu de pensie de întreţinere, deşi datora numai suma de 46.462 lei, instanţa reţine că, în mod nelegal, a fost începută executarea silită împotriva acestuia, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 622 C.pr.civ. Astfel, instanţa apreciază că nu are absolut nicio relevanţă faptul că sumele nu au fost achitate lunar în cuantumul stabilit prin sentinţele civile anterior menţionate, atâta vreme cât suma achitată de către acesta anterior demarării executării silite este mai mare decât cea efectiv datorată.

De asemenea, instanţa nu poate reţine susţinerile intimatei referitoare la reaua-credinţă a contestatorului în ceea ce priveşte existenţa unei eventuale prime de Crăciun în anul 2017 (adeverinţa nr. 108/22.01.2018 – fila 102), având în vedere că perioada analizată este cea anterioară demarării executării silite, respectiv anterioară lunii octombrie 2017.

Prin urmare, având în vedere că, la momentul formulării cererii de executare silită, debitorul îşi executase obligaţiile stabilite în sarcina sa, instanţa va admite cererea şi va dispune anularea încheierii din 13.10.2017 date de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. J/2017, precum şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. C/2017 al BEJA D.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Astfel, având în vedere că partea contestatoare are posibilitatea de a solicita restituirea taxei de timbru în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013, instanţa apreciază că nu se impune obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă contestaţiei la executare.

Pe cale de consecinţă, reţinând culpa procesuală a intimatei, aceasta urmează a fi obligată la plata către contestator a sumei de 2.500 lei reprezentând onorariu de avocat (chitanţa nr. 693/23.10.2017 - fila 7).

Conform art. 717 alin. 2 C.pr.civ., instanţa sesizată cu contestaţie la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Astfel, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa va obliga contestatorul la plata către BEJA D a sumei de 25 lei, reprezentând cheltuieli aferente copierii dosarului de executare.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, BEJA D, după rămânerea definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de contestatorul A, cu domiciliul în …., în contradictoriu cu intimata B, cu domiciliul în ….

Dispune anularea încheierii din 13.10.2017 date de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. J/2017, precum şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. C/2017 al BEJA D.

Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 717 alin. 2 C.pr.civ., obligă contestatorul la plata către BEJA D a sumei de 25 lei, reprezentând cheltuieli aferente copierii dosarului de executare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, XX.XX.2018.

Domenii speta

Spete similare