- Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane. În ceea ce priveşte vinovăţia, potrivit art. 1357 alin

Hotărâre 8461 din 08.11.2017


Deliberând asupra cauzei de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.04.2017 sub nr. 11748/299/2017, reclamanta S.C. S.R.L.  a chemat în judecată pe pârâta A  S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, şi în contradictoriu cu intervenientul forţat P.P., să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 47.460,6 lei reprezentând despăgubiri, a sumei de 94,92 lei reprezentând penalităţi calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată şi la plata contravalorii penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere aferente debitului, calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 08.02.2017, a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicate autovehiculele cu numerele de înmatriculare X condus de intervenient şi X, aparţinând reclamantei. A precizat că accidentul a fost cauzat de intervenient în timp ce conducea autoturismul cu nr. X, autoturism asigurat la pârâta, în urma cererii de despăgubire formulată de către reclamantă, fiind deschis dosarul de daună nr. RCA/B/1098/2017. A învederat că, valoarea despăgubirii ce trebuie acordată este de 47.460,6 lei, având în vedere faptul că valoarea reparaţiei este de 86.729,96 lei, iar valoarea autovehiculului este de 63.280,8 lei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi următoarele Cod civil, Legea nr. 136/1995, Norma ASF nr. 23/2014.

În dovedirea pretenţiilor, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2048,81 lei (f. 9), potrivit art. 3 din OUG nr. 80/2013.

Intervenientul P.P. a depus întâmpinare la data de 29.05.2017 prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, precizând că acesta avea încheiată poliţă de asigurare obligatorie la momentul producerii evenimentului rutier.

La data de 20.09.2017, pârâta a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că aceasta a achitat către reclamantă suma de 37.258 lei în data de 24.04.2017. A precizat că valoarea de piaţă a autoturismului este de 49.712 lei, din care a fost scăzută valoarea epavei – 25% întrucât nu a fost efectuată reparaţia autovehiculului, fiind vorba despre daună totală.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 11.07.2017, reclamanta a precizat că pârâta a achitat suma de 37.284 lei, motiv pentru care solicită în continuare obligarea pârâtei la plata sumei de 10.176,60 lei şi pentru penalităţile de 0,2% pe zi de întârziere.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar şi din oficiu proba cu înscrisuri constând în dosarul de daună nr. RCA/B/1098/2017.

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarele:

Conform adresei emisă de INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE (fila 21), la data de 08.02.2017, a avut loc un accident rutier produs din culpa numitului P.P., iar autoturismul cu nr. de înmatriculare X aparţinând reclamantei a fost avariat.

Instanţa reţine raporturile juridice existente între pârâtă şi proprietarul autoturismului condus de persoana responsabilă de producerea accidentului, potrivit poliţei nr. 005021877  (f. 49), fiind încheiată între aceştia asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare X.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă că persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului este intervenientul P.P. , fiind întrunite în persoana sa condiţiile pentru angajarea răspunderii delictuale.

Conform art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane. În ceea ce priveşte vinovăţia, potrivit art. 1357 alin. 2 C.pr.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, accidentul a fost produs din culpa intervenientului forţat, pe fondul nerespectării de către acesta a dispoziţiilor OUG nr. 195/2002. Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Astfel, prejudiciul constă în avariile aduse autoturismului cu nr. IF-99-SMC.

Instanţa constată că şi cea din urmă cerinţă a angajării răspunderii civile delictuale, aceea a raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, este îndeplinită în cauză, întrucât, aşa cum rezultă din înscrisurile administrate, efectul produs, adică prejudiciul cauzat, a fost provocat de acţiunea cauzatoare, în speţă fapta ilicită a intervenientului.

Potrivit art. 49 prima teză din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

Instanţa reţine că valoarea autoturismului reclamantei la momentul producerii evenimentului rutier era de 49.712 lei, astfel cum rezultă din verificarea sistemului Audatex existentă în dosarul de despăgubire, iar valoarea despăgubirii datorate de către reclamantă ca urmare a daunei totale este de 37.258 lei, ca urmare a scăderii valorii epavei de 25%, potrivit art. 51 şi art. 52 din Norma ASF nr. 23/2014.

La data de 24.04.2017, după introducerea cererii de chemare în judecată, pârâta a achitat debitul datorat reclamantei în cuantum de 37.284 lei, reprezentând despăgubire, motiv pentru care instanţa va respinge în parte capătul principal de cerere ca rămas fără obiect.

Având în vedere faptul că reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata unei sume mai mari decât cea efectiv datorată, instanţa va respinge în rest capătul principal de cerere ca neîntemeiat.

Cu privire la plata penalităţilor de întârziere, instanţa reţine că cererea de despăgubire a fost depusă de către reclamantă la data de 24.03.2017, iar la data de  03.04.2017, pârâta a comunicat reclamantei faptul că valoarea maximă de despăgubire, ca urmare a cercetărilor efectuate este de 37.284 lei, iar plata efectivă a despăgubirii a fost efectuată la data de 24.04.2014, motiv pentru care instanţa urmează a respinge şi cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. având în vedere faptul că debitul principal a fost achitat ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.649,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1.723,53 lei reprezentând taxă judiciară şi suma de 3.926,31 lei reprezentând onorariu avocat, ambele sume calculate proporţional cu suma efectiv datorată de către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A S.A., ca rămasă fără obiect.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.649,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1.723,53 lei reprezentând taxă judiciară şi suma de 3.926,31 lei reprezentând onorariu avocat, ambele sume calculate proporţional cu suma efectiv datorată de către pârâtă.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefă, azi, 08.11.2017.