Uzucapiune - pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, aşa cum este reglementat în art. 1890 Cod civil din 1864, este necesar ca posesia propriu-zisă să fi utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrer

Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 13.07.2016, sub nr. x/299/2016, reclamanţii T.S. şi T.V., în contradictoriu cu pârâţii M.G., M.V., C.M.A. şi C.C.S., au solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să constate că au dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, prin joncţiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafaţa de 218 mp, situat în Bucureşti, strada ….. Au mai precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, au arătat că au cumpărat de la pârâţii M.G. şi M.V., prin contractul autentificat sub nr. 11833/06.06.1994, construcţia edificată pe terenul în suprafaţa de 270,77 mp, situat în  Bucureşti, ….., iar în continuarea acestui imobil – terenul în suprafaţa de 218mp, prin convenţie de vânzare-cumpărare. 

Potrivit reclamanţilor, această suprafaţă de teren de 218 mp a fost posedată de către soţii M din anul 1977, când a fost preluată de la R.N.şi R.R..

Reclamanţii au indicat vecinătăţile acestui teren de 218 mp şi au precizat că au exercitat posesia asupra sa în mod public, netulburaţi de nimeni şi sub nume de proprietari, în mod similar posedând şi soţii M în perioada 1977-1994.

Au arătat că proprietarii suprafeţei de teren sunt M.F. şi M.V., decedaţi, moştenitorii acestora fiind pârâtele C.M.A. şi C.C.S. .

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1890, art. 1846, art. 1847, precum şi ale art. 1859-art. 1860 Cod civil.

În dovedirea cererii, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f. 5-24, 83-100 vol. I), cu interogatoriul pârâţilor, cu doi martori şi cu expertiza de specialitate.

A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.998 lei (f. 43 vol. I) şi, în completare, conform încheierii de şedinţă din data de 02.11.2017 (f. 161 vol. II), suma de 913 lei (f. 178 vol. II).

Deşi legal citaţi la domiciliile rezultate în urma verificărilor în baza de date DEPABD (f. 68 vol. I), pârâţii nu au depus în termenul legal întâmpinare, nu s-au prezentat la termenele de judecată la care au fost citaţi în vederea administrării probei cu interogatoriul şi nici nu au formulat apărări pe altă cale.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba testimonială (declaraţiile martorilor propuşi de către reclamanţi, C.E. şi M.M., regăsindu-se la filele 119-120 vol. I), interogatoriul pârâţilor, expertiza evaluatore (raportul de expertiză întocmit de către dl. expert Bănică Neculai regăsindu-se la filele 121-133), precum şi expertiza topografică, raportul de expertiză întocmit de dl. expert Petruţ Ioan depus la filele 51-54 şi 89-91 vol. II fiind anulat. Prin încheierea din data de 08.06.2017, s-a dispus înlocuirea dl. expert Petruţ Ioan cu dl. expert Mare Gabriel-Ludovic, al cărui raport de expertiză se regăseşte la dosar la filele 113-116. Acest raport a fost avizat de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 1 prin procesul verbal nr. 819 din 01.11.2017 (f. 175-177), în cuprinsul căruia a fost indicată o suprapunere de teren în suprafața de 2,30 mp. Urmare a acestui răspuns, dl. expert Mare Gabriel-Ludovic a întocmit o completare la raportul de expertiză (f. 190-192 vol. II).

Din oficiu, au fost efectuate demersuri pe lângă Primăria Municipiului Bucureşti cu privire la rolul fiscal şi situaţia juridică a terenului din litigiu, astfel cum a fost identificat de către dl. expert Mare Gabriel-Ludovic, răspunsurile oferite regăsindu-se la filele 87, 105, 135 şi 163-166.

Nu au fost depuse concluzii scrise.

Analizând toate aspectele şi împrejurările, din prisma probelor administrate, în vederea soluţionării cauzei reţine următoarele:

În fapt, reclamanţii au dobândit prin chitanţa din data de 08.06.1994 (înscris olograf), de la pârâta M.V., suprafaţa de teren de 230 mp, din suprafața totală de teren cu construcție de 500 mp, (situată la aceeaşi adresă cu suprafaţa de teren de 270 mp vândută reclamanţilor „prin notariat”) cu ieşire în strada ….. (f. 8 vol. I).

Prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 11833 din 06.06.1994, pârâţii M.V. şi M.G. au vândut reclamanţilor suprafaţa de teren de 270,77 mp cu construcţie, situat în strada …., Bucureşti (f. 6 vol. I). Din conţinutul acestui contract rezultă faptul că pârâţii M.V. şi M.G. au dobândit terenul şi construcţia de la R.N.şi R.R., în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6565 din 28.11.1979 la Notariatul de stat Sector 8 Bucureşti, transcris sub nr. 2630/28.11.1979. De asemenea, se stipulează în contract că R.N.şi R.R. au dobândit acest imobil de 270,77 mp astfel: construcţia şi terenul în suprafaţa de 158 mp – prin act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2750/451 din 1955 de fostul Notariat Rn Griviţa Roşie, transcris sub nr. 504/1955; iar suprafaţa de teren de 112,77 mp – prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2954/49 din anul 1956 de fostul Notarial Gr. Roşie transcris sub nr. 458/1956 de la R.D. şi R.M.. 

Prin Ordinul nr. 613 din 16.11.2015 emis de către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, reclamanţilor li s-a atribuit în proprietate terenul în suprafaţa de 270,77 mp, situat în strada ……. (f. 7 vol. I). 

Din înscrisurile de la filele 18-20 vol. I, aflate la dosarul fiscal al D.G.I.T.L. Sector 1 Bucureşti, rezultă că M.V. şi M.F. ar fi vândut la o dată neprecizată, printre altele, din suprafaţa deţinută de 5.000 mp în strada …., suprafaţa de 230 mp (neidentificată) lui R.N.şi R.R..

Din nici înscris existent la dosar nu rezultă transmiterea dreptului de proprietate a suprafeţei de teren de 230 mp (indicate în chitanţa din 08.06.1994) către pârâţii M.V. şi M.G., reclamantul T.S. declarând, la termenul de judecată din data de 25.05.2017 (f. 76 verso vol. II), faptul că la data semnării chitanței de mână, aceşti doi pârâţi nu i-au prezentat nici un act de proprietate. Înscrisurile de la filele 148-150 vol. I se referă la suprafaţa de teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 11833 din 06.06.1994 (270,77 mp), şi nu la suprafaţa de teren ce face obiectul prezentului litigiu.

Reclamanţii figurează în evidenţele fiscale ale Primăriei Sectorului 1 Bucureşti – Direcţia de Impozite şi Taxe Locale doar cu suprafaţa de teren de 270,77 mp  şi construcţie aflată pe acesta de 61,60 mp, astfel cum rezultă din decizia de impunere depusă la dosar la fila 35 vol. I, aspect confirmat şi de această instituţie prin adresa de la fila 87 vol. II.

Prin raportul de expertiză întocmit de dl. expert Mare Gabriel-Ludovic (f. 113-118 vol. II), terenul ce face obiectul prezentului litigiu a fost identificat, în urma măsurătorilor efectuate, ca având suprafaţa de 202 mp (şi nu de 230 mp conform chitanţei din 08.06.1994), aflat în strada …… Bucureşti şi în continuarea suprafeţei măsurate de 262 mp (în acte 270,77 mp, pe care o deţin reclamanţii conform Ordinului Prefectului nr. 613/16.11.2015).

Schiţa de ansamblu a acestui imobil identificat în suprafaţa de 202 mp se regăseşte la fila 116 vol. II, având punctele de contur 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 şi 13.

Cu privire la terenul astfel identificat de către dl. expert Mare Gabriel-Ludovic s-au solicitat informaţii din partea Primăriei Municipiului Bucureşti – Direcţia Patrimoniu, fiind comunicat (f. 166 vol. II) faptul că suprafaţa de 202 mp relevată de dl. expert conform schiţei de la fila 116 vol. II a fost identificată, în evidenţele cadastrale ale acestei instituţii din anul 1986, ca aparţinând, în calitate de posesor, pârâtului M.G. (f. 164-165  vol. II), astfel: teren în suprafaţa de 368 mp (construcţie şi curţi), la adresa poştală strada Leordina nr. 32, sector 1, şi de 84 mp (vii hibride) la adresa poştală strada …., sector 1; iar, în evidenţele fiscale, acest pârât figura ca titular de rol fiscal în anul 1992, cu suprafaţa de 100 mp. Se mai precizează, în cuprinsul acestei adrese, că Direcţia Patrimoniu nu deţine acte în susţinerea celor comunicate.

Prin procesul verbal nr. 819 din 01.11.2017 (f. 175-177 vol. II), emis de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 1, a fost indicată, pe latura punctelor de contur 1, 13 şi 12, o suprapunere de 2,30 mp a terenului identificat de dl. expert Mare Gabriel-Ludovic cu terenul situat pe strada …… (fosta stradă Leordina nr. 34).

Urmare a acestei precizări, dl. expert Mare Gabriel-Ludovic a efectuat o nouă schiţă a imobilului din litigiu, depusă la fila 192 vol. II, având următoarele puncte de contur B, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, D, C şi B, cu suprafaţa de 200 mp.

Invocând uzucapiunea de lungă durată 30 ani, ca urmare a joncţiunii posesiei lor din 1994-prezent cu posesia pârâţilor M  V şi M.G. din 1977-1994, reclamanţii solicită prin prezenta acţiune constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 200 mp, astfel cum a fost identificată de dl. expert Mare Gabriel-Ludovic prin completarea la raportul de expertiză.

Calitatea procesuală pasivă a pârâtelor C.M.A. şi C.C.S. rezultă din certificatelor de moştenitor nr. 981 din 29.08.1984 şi 69 din 16.02.1978 (f. 21 şi 22 vol. I), potrivit cărora acestea sunt moştenitoare ale defuncţilor M.V. şi M.F..

În drept, având în vedere data de început a posesiei, instanţa reţine că sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864, potrivit art. 6 alin. 4 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, conform căruia „Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.”

Instanţa mai reţine că în sistemul Codului civil din 1864, uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietăţii unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesii utile asupra acelui bun, într-un interval de timp determinat de lege.

Potrivit art. 1846 Cod civil din 1864, orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, ce este definită ca fiind este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru, iar potrivit art. 1890, „Toate acțiunile atât reale, cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă aceasta prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua-credință.”

De asemenea, potrivit art. 1860 Cod civil din 1864, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripţia să unească posesia sa cu posesia autorului său, deci există posibilitatea joncţiunii posesiei actualului posesor cu cea a autorului său. Prin urmare, joncțiunea posesiilor este posibilă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: 1. să fie vorba de o posesie propriu zisă și 2. cel ce invocă joncțiunea posesiilor să fie succesor în drepturi al autorului.

În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa reţine că, pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, aşa cum este reglementat în art. 1890 Cod civil din 1864, este necesar ca posesia propriu-zisă să fi utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credinţă sau de rea-credinţă, precum şi că, potrivit art. 1847 Cod civil din 1964, pentru a se putea prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Aşadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamanţii care invocă în favoarea lor efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care au exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că aceasta reuneşte cele două elemente constitutive (animus şi corpus) şi toate calităţile cerute pentru ca posesia să fie utilă, întrucât detenția precară nu este susceptibilă de joncțiune cu posesia actuală.

În cauza de faţă, posesia exercitată de către reclamanți nu îndeplineşte aceste condiții, întrucât deși pretind că au dobândit și au stăpânit bunul ca niște adevărați proprietari, începând din anul 1994, reclamanții nu au procedat la declararea la rol a terenului posedat și nu au achitat niciodată taxele și impozitele aferente, neînțelegând să se comporte ca adevărați proprietari.

Împrejurarea că pentru suprafaţa de teren de 200 mp nu există deschis rol fiscal la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 1 Bucureşti este susţinută de adresa emisă de această instituţie nr. 707259/711907 din 21.06.2017 (f. 105 vol. II), precum şi recunoscută de reclamanţi prin notele scrise depuse la fila 83 vol. I, deşi la termenul din data de 25.05.2017 (f. 76 vol. II), reclamantul T.S. a afirmat, contrar probelor administrate, că a plătit impozit pentru această suprafaţa de teren.

Având în vedere că pentru a exercita posesia trebuie îndeplinite cumulativ două condiții – efectuarea de acte materiale de deținere și de folosire a bunului (corpus) și intenția efectuării acestor acte pentru sine, în maniera în care le-ar fi exercitat proprietarul dreptului real asupra bunului (animus), se reține că, în speță, cel de-al doilea element nu a fost dovedit, simpla folosire a terenului exercitată de către reclamanți, în absența declarării terenului la rol, nefiind suficientă pentru caracterizarea posesiei ca utilă, în sensul art. 1847 din vechiul Cod civil.

Deşi ar fi redundantă verificarea celei de-a doua condiţii referitoare la calitatea reclamanţilor de succesori în drepturi ai pârâţilor M.V. şi M.G., instanţa reţine că nici această condiţie nu este îndeplinită, întrucât, pentru a putea opera joncţiunea posesiilor, între posesorul ulterior şi cel anterior trebuie să existe o legătură juridică, în sensul că posesorul anterior al imobilului trebuie să fie autorul celui care invocă joncţiunea, iar acesta din urmă – succesorul posesorului anterior.

Cu titlu prealabil instanţa reţine că succesiunea, în dreptul civil, poate fi: universală sau cu titlu universal (derivând din moştenire legală sau testamentară, în cazul persoanelor fizice, sau din fuziune sau divizare, în cazul persoanelor juridice) sau cu titlu particular (acte juridice – între vii sau mortis causa - care au ca efect transmiterea unui drept ut singuli).

În prezenta cauză, reclamanţii nu sunt moştenitori ai posesorilor anteriori, astfel că pentru invoca joncţiunea posesiilor, reclamanţii pot avea calitatea de succesori, doar dacă fac dovada că au încheiat cu posesorii anteriori un act juridic translativ de proprietate privind terenul în litigiu, dovadă ce nu a fost făcută.

În acest sens, instanţa reţine că titlu de care se prevalează reclamanţii, respectiv chitanţa din data de 08.06.1994 (semnată doar de către pârâta M.V., nu şi de către pârâtul M.G.) este nul, pentru nerespectarea formei autentice a actului, impusă ad validitatem în cazul înstrăinării terenurilor. Prin urmare, actul fiind lovit de nulitate absolută, instanţa reţine că nu s-a creat un raport juridic valabil pentru joncţiunea posesiilor, respectiv nu există legătura autori-succesori, astfel că nu poate opera joncţiunea posesiilor.

În consecinţă, având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a constata dobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 200 mp, situat în strada ….. Bucureşti, ca efect al uzucapiunii de 30 ani, prin joncţiunea posesiilor, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea privind pe reclamanții T.S., și T.V. şi pe pârâții M.G., M.V., C.M.A. și C.C.S., ca neîntemeiată. 

Cu drept de apel termen de 30 zile de la comunicare. Cererea şi motivele de apel se vor depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată potrivit art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, astăzi, 05.02.2018.

Domenii speta

Spete similare