Excepția lipsei de interes și rămânerii fără obiect a cererii în cazul în care nu mai există raporturi de muncă între părți. Daune morale; faptă ilicită stabilită cu putere de lucru judecat prin hotărâre judecătorească

Potrivit art. 248 alin. 2 NCPC, în cazul în care s-au invocat mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc. Interesul, așa cum prevede art. 32 NCPC, este o condiție de formulare și susținere a acțiunii civile. Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii. Pe de altă parte, obiectul unei cereri reprezintă pretenţia concretă dedusă judecăţii. Drept condiţii de validitate, obiectul trebuie să fie licit, posibil şi determinat sau determinabil. În cauză, întrucât pe parcursul procesului reclamantul și-a pierdut calitatea de salariat (ca urmare a încetării de drept a contractului său de muncă), demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia ce se impunea era aceea a respingerii acţiunii ca lipsită de interes, constatându-se că reclamantul nu mai are un interes actual să solicite ,,obligarea angajatorului să ia măsurile pentru respectarea demnităţii în muncă prin încetarea hărțuirii morale și a comportamentului discriminatoriu, pentru ca să își poată desfăşura activitatea didactică în condiţii legale”.

În ceea ce privește daunele morale, solicitate pentru „executarea cu întârziere sau defectuoasă a dispoziţiilor unei hotărâri judecătoreşti", prin hotărârile judecătorești pronunțate în litigiul având ca obiect contestația la executare instanțele au reținut cu putere de lucru judecat că modul în care angajatorul a dispus reintegrarea reclamantului nu echivalează cu o reintegrare efectivă, iar puterea de lucru judecat, ca mijloc probatoriu, presupune că hotărârile beneficiază de o prezumţie irefragrabilă că exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazise de o altă hotărâre (obligativitate). În Cauza Ștefănescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că reclamantul a suferit un prejudiciu moral în special din cauza frustrării provocate de imposibilitatea de a obține executarea deciziei pronunțate în favoarea sa și că acest prejudiciu nu este compensat suficient printr-o constatare a încălcării. Prin urmare, prin executarea atât cu întârziere, cât și necorespunzătoare a dispoziției de reintegrare, reclamantul a suferit un prejudiciu moral, care nu poate fi compensat prin simpla constatare a încălcării drepturilor sale, consacrate și de art. 6 alin. 1 din Convenție, fiind justificată acordarea de daune morale.

Temei de drept: art. 32 - 33 NCPC, art. 451-454 NCPC, art. 253 alin. (1) din Codul muncii

Domenii speta

Spete similare