Contestatie la executare

Pe rol se află judecarea cererii formulate de către contestatoarea D.G.F.P.B. – A.J.F.P.M., în contradictoriu cu intimatul I.S.C., având ca obiect contestaţie la executare.

În lipsa părţilor.

Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de şedinţă din data 02.11.2017, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea hotărârii pentru termenul de astăzi, 09.11.2017, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.05.2017 sub nr. 6481/320/2017, contestatoarea D.G.F.P.B. – A.J.F.P.M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.S.C. instanţei să dispună:

- admiterea contestaţiei, cu consecinţa:

1.- anulării încheierii nr. 1 din data de 18.05.2017 în conformitate cu dispoziţiile art. 719 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la onorariul de executare, precum şi a cheltuielilor de executare

2.- anulării actelor de executare, respectiv a somaţiei din data de 18.05.2017 emisă în dosarul de executare nr. 18/2017 şi a înştiinţării privind măsură popririi ca fiind prematură;

- suspendarea provizorie a executării silite, în baza dispoziţiilor art. 719 alin. 7 Cod procedură civilă, până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul acestei contestaţii, cerere de suspendare materializata în petitut următor al prezentei acţiuni;

- suspendarea executării silite, în baza dispoziţiilor art. 719 alin. 1 Cod procedura civilă, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

În motivare s-a arătat că, prin somaţia emisă în dosarul execuţional nr. 18/2017 al BEJ C.T. înregistrată la sediul DGRFP Braşov - AJFP Mureş sub nr. 22830/19.05.2017, se pune în vedere instituţiei faptul că la cererea creditorului I.S.C. executorul judecătoresc în baza titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 157/R/23.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în dosarul nr. 7336/102/2012, să îi conforme în totul dispoziţiilor din sus-menţionatul titlu executoriu, în sensul de a plăti executorului judecătoresc suma de 2.490,45 lei, din care 2.109, 50 lei reprezintă cheltuieli de judecată la fond şi recurs, 150 lei cheltuieli necesare desfăşurării executării silite, 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, şi 210,95 lei reprezentând onorariu executorului judecătoresc.

Consideră că declanşarea procedurii de executare silită în dosarul execuțional nr. 18/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C.T. prin emiterea unei somaţii, somaţia este nelegală, pentru următoarele aspecte:

- prin Somaţia emisă de Biroul Executorului Judecătoresc C.T., însoţită de încheierea din data de 18.05.2017 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, înregistrată la sediul AJFP Mureş sub nr. 22830/19.05.20174 s-a pus în vedere instituţiei faptul că la cererea creditorului I.S.C. executorul judecătoresc în baza titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 157/R/23.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în dosarul nr. 7336/102/2012, să se conforme în totul dispoziţiilor din sus-menţionatul titlu executoriu, în sensul de a plăti executorului judecătoresc suma de 2.490,45 lei, suma compusă din 2.109,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond şi recurs şi 380,95 lei reprezentând cheltuieli de executare.

Raţionamentul său în adoptarea acestei poziţii de contestare a somaţiei şi a încheierii din data de 18.05.2017, este determinat de faptul că la emiterea acestor acte de executare nu s-a avut în vedere faptul că depune toate diligenţele pentru punerea în executare a Deciziei civile nr. 157/R/23.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în dosarul nr. 7336/102/2012.

Faţă de aspectele anterior menţionate învederează faptul că nu se poate concluziona că debitorul nu doreşte să execute de bunăvoie obligaţiile stabilite în titlul executoriu atât timp cât nu a fost sesizată cu o cerere de executare voluntară a obligaţiei de plată. În aceeaşi ordine de idei arătăm faptul că executarea voluntară se declanşează prin intervenţia creditorului, care, fără a investi executorul judecătoresc, înaintează Ministerului Finanţelor Publice/structurilor subordonate o cerere de executare voluntară a obligaţiilor corelative drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, însoţită de documente justificative. După parcurgerea acestei etape, în cazul în care Ministerul Finanţelor Publice nu dă curs solicitării de plată voluntară, urmează să se aplice procedura executării silite, întrucât instituţia executării silite, aşa cum o exprimă fără echivoc însăşi denumirea sa, este destinată să intervină numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de instanţa de judecată.

Astfel, atât timp cat procedura de executare silită a fost demarată cu ignorarea intenţiei sale de punere în executare a titlului executoriu, urmarea notificării efectuate de către creditoare prin executorul judecătoresc, apreciază că obligarea sa şi la achitarea cheltuielilor de executare constând în onorariul executorului judecătoresc, este nejustificată, în condiţiile în care s-a procedat prematur la demararea acestei proceduri de executare silită.

Relativ la acest aspect, chiar Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti s-a pronunţat în sensul respectării reglementărilor interne ale Ministerului Finanţelor Publice, în speţă dispoziţiile OMFP nr. 2033/2013 pentru aprobarea procedurii operaţionale PO-29-16 „Etapele, modul de elaborare, avizare şi aprobare a documentaţiei privind plata obligaţiilor pecuniare stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi arbitrale pronunţate de instanţele judecătoreşti şi arbitrate pe teritoriul Statului Român, acte de executare care constituie titluri executorii potrivit Codului de procedură civilă precum şi încheieri pronunţate de instanţele de judecată prin care se dispune plata unor cauţiuni, taxe de timbru şi onorarii de expertiză judiciară, în acest sens fiind adoptată hotărârea nr. 74/05.12.2014, prin care, se recomandă executorilor judecătoreşti ca, în cazul procedurilor de executare silită care vizează debitori instituţii publice (MFP şi ANAR să se tină cont de procedura specială prevăzută de ordinul anterior menţionat. De asemenea, prin adoptarea hotărârii anterior menţionate, Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti a revenit asupra soluţiei adoptate prin Hotărârea nr. 45/10.07.2014, potrivit căreia se stabilea conduita generală în cazul procedurilor de executare silită vizând debitori - instituţii publice, acordându-se prioritate Convenţiei pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale potrivit cărora „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil”, interpretarea fiind extinsă asupra procedurilor de executare silită, în sensul înlăturării termenelor de graţie stabilite în dauna creditorilor, indiferent de normele interne.

In aceeaşi ordine de idei, dacă se va constata faptul că procedura de executare silită a fost demarată fără a se analiza in prealabil posibilitatea solicitării de către creditor a punerii în executare a titlului, acest aspect poate determina adoptarea unei soluţii de admitere a contestaţiei, în condiţiile în care, aşa cum a arătat şi în cuprinsul contestaţiei formulată, demararea acestei proceduri de executare silită apare ca prematură.

Consideră că şi încheierea din 18.05.2017 dispusă de către executorul judecătoresc comportă critici având în vedere faptul că pe de o parte în analizarea cererii creditorului se impunea ca executorul judecătoresc să analizeze dacă “debitorul nu şi-a executat de bunăvoie obligaţiile stabilite în titlul executoriu” cu atât mai mult cu cat subscrisa a fost notificată doar la data de 19.05.2017. Raportat la acest aspect menţionăm faptul că, demararea procedurii de executare silită care a condus efectiv la stabilirea unor cheltuieli de executare silită, se impunea a fi analizată şi prin raportare la poziţia adoptată faţă de notificarea anterior menţionată şi mai ales sa fie analizat daca urmarea primirii somaţiei (având în vedere că procedura de executare a fost demarată prin emiterea somaţiei la data de 18.05.2017).

Mai mult, demararea procedurii de executare silită şi ca o consecinţă stabilirea cheltuielilor de executare silită, trebuia analizată şi prin raportare la dispoziţiile OG nr; 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, respectiv dispoziţiile art. 2 şi 3 conform cărora „(2) Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. (3) în cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie. ”

Nu se poate concluziona că debitorul nu a dorit să execute de bunăvoie obligaţiile stabilite în titlul executoriu.

Astfel, atât timp cat procedura de executare silită a fost demarată cu ignorarea intenţiei de punere în executare a titlului executoriu, urmarea notificării efectuate de către creditoare prin executorul judecătoresc, apreciază că obligarea societăţii şi la achitarea cheltuielilor de executare constând în onorariul executorului judecătoresc, taxe judiciare de timbru, este nejustificată, în condiţiile în care s-a procedat prematur la demararea acestei proceduri de executare silită.

De asemenea, în ceea ce priveşte onorariul executorului judecătoresc, prin raportare la solicitarea de anulare a onorariului de executare, învederează faptul că atât timp cât a fost ignorată intenţia debitorului de punere în executare a titlului executoriu, în opinia sa nu sunt justificate cheltuielile de executare dispuse prin încheierea criticată.

Relativ la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, învederează faptul că în conformitate cu dispoziţiile de modificare şi completare a art. 39 alin. 1 lit.d) din Legea nr. 188/2000, dispoziţii conform cărora: “(1) Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. în cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:

d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până ia 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. (...)”

Prin urmare, legiuitorul a instituit prin dispoziţiile art. 715 alin. 2 din noul Cod de procedura civilă, ca şi cale de apărare pentru cei lezaţi prin punerea în executare a unui titlu nevalabil - contestaţia.

In acest sens, în susţinerea celor două cereri de suspendare a executării, respectiv cea întemeiată pe dispoziţiile art. 719 alin. 1 şi cea întemeiată pe dispoziţiile art. 719 alin. 7 Cod procedură civilă arată că o eventuală continuare a executării silite declanşată de Executorul Judecătoresc C.T. la cererea creditorului I.S.C. ar avea consecinţe grave asupra bugetului general consolidat al statului, motiv pentru care considerăm că solicitările subscrisei sunt mai mult decât întemeiate, dat fiind şi faptul că o atare executare în condiţiile unei situaţii de criză, cu care se confrunta nu numai Satul Român poate crea un dezechilibru în activitatea sa.

Conform art. 343 din Legea nr. 207/2015, organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanţelor fiscale, cu excepţia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal.

În drept, s-au invocat textele de lege la care a făcut referire.

Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.

La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: fotocopia dosarului execuţional nr. 18/2017 al BEJ C.T. (f.6-36).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La cererea intimatului creditor I.S.C., pe rolul BEJ C.T. a fost format dosarul de executare nr. 18/2017 având ca obiect executarea silită a sumei de 2019,50 lei în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 157/R/23.02.2016 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. 7336/102/2012.

Prin încheierea cu nr. 2732/19.04.2017 pronunțată de către Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. 3971/320/2017 a fost încuviințată executarea silită a debitoarei. Prin Încheierea  din data de 18.05.2017 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 380,95 lei aferente derulării procedurii necesare pentru recuperarea debitului urmărit. Prin somaţia emisă în data de 18.05.2017 contestatoarei i-a fost învederată obligaţia de a proceda la plata debitului datorat în temeiul titlului executoriu pus în executare silită respectiv la achitarea cheltuielilor de executare amintite anterior. Împotriva acestui act de executare a fost formulată contestaţie solicitându-se în principal anularea tuturor formelor de executare.

Analizând cererea debitoarei privind suspendarea executării silite derulată împotriva sa instanța reține că potrivit prevederilor art. 719 al1 C.Proc. Civ. Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată. Conform textului de lege ce reglementează această instituție, suspendarea executării silite poate fi dispusă doar până la soluționarea contestației la executare. Cum în speță contestația la executare a fost soluționată la primul termen de judecată, cererea de suspendarea executării silite a rămas fără obiect și va fi respinsă ca atare.

Analizând fondul contestației la executare instanța reține că potrivit prevederilor art. 712 al. C.Proc, civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. Conform art. 720 al. 1 C.Proc. Civ. Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu..

În speță principalul motiv de nelegalitate a actelor de executare silită pe care contestatoarea înțelege să își întemeieze acțiunea formulată este reprezentat de omisiunea creditorului de a încerca recuperarea creanței deținute pe cale amiabilă, anterior declanșării executării silite. Conform susținerilor contestatoarei, intimatul avea îndatorirea ca anterior sesizării executorului judecătoresc să formuleze o cerere scrisă către debitoarea în vederea recuperării dreptului său de creanță. Creditoarea avea disponibilitatea de a achita în mod voluntar suma stabilită prin titlu executoriu, evitând astfel plata cheltuielilor de executare silită care au fost puse în mod nejustificat în sarcina sa.

Analizând această apărare instanța reține că titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită împotriva contestatoarei este reprezentat de o decizie a Curții de Apel Târgu Mureș pronunțată în luna februarie a anului 2016. Contestatoarea a avut în mod cert cunoștință despre existența acestui titlu executoriu deținut împotriva sa de vreme ce a fost parte în respectivul proces, decizia pronunțată fiindu-i comunicată în mod corespunzător. Cererea de începere a executării silite a fost formulată de către intimat la data de 13.02.2017, respectiv la o perioadă de aproximativ un an de zile de la data obținerii titlului executoriu. În tot acest interval contestatoarea nu a procedat la plata benevolă către creditor a sumei pentru care acesta deținea titlu executoriu împotriva sa. Prin urmare apărarea contestatoarei conform căreia aceasta era dispusă să execute în mod voluntar obligația de plată, însă nu a fost notificată în prealabil de către creditor este nefondată. În măsura în care avea intenția de executa de bună voie obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu contestatoarea putea proceda în acest sens în intervalul de timp de un an trecut de la emiterea titlului executoriu împotriva sa și până la demararea executării silite. Totuși contestatoarea nu a înțeles să procedeze în această în măsură în intervalul respectiv de timp, manifestându-și intenția de a achita în mod voluntar debitul doar după începerea executării silite împotriva sa . În aceste condiții instanța apreciază că afirmațiile contestatoarei privind intenția sa de a-și îndeplini în mod benevol obligația sunt formulate doar în contextul promovării prezentei contestații, debitoarea având suficient timp pentru efectuarea plății voluntare, în intervalul de timp ce a trecut de la data emiterii titlului executoriu până la începerea executării silite.

Analizând criticile contestatoarei privind încălcarea prevederilor O.G. 22/2002 instanța reține că potrivit art. 2 din respectivul act normativ Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

 Conform textului de lege enunțat, în cazul executărilor silite demarate împotriva instituțiilor publice, în măsura în care acestea nu dețin resursele necesare pentru achitarea debitului datorat li se va acorda un termen de 6 luni în vedere identificării resurselor necesare pentru plata sumelor datorate, termen înăuntrul căruia nu sunt efectuate acte de executare silită. Totuși pentru incidența respectivului termen de 6 luni înăuntrul căruia nu se efectuează acte de executare silită este necesar ca instituția publică urmărită să învedereze că nu deține fondurile necesare pentru plata debitelor datorate. Or în speță deși a fost somată de către executorul judecătoresc, debitoarea nu a învederat o imposibilitate de plată a sumei de 2490,45 de lei. Prin urmare prevederile legale enunțate nu sunt aplicabile în situația analizată în speță.

În ceea ce privește criticile contestatoarei raportat la modalitatea de stabilire a cuantumului onorariului executorului judecătoresc, pus în sarcina sa cu titlul de cheltuieli de executare, instanța reține că prevederile art. 39 al. 1 lit. d din Legea 188/2000 invocate de către contestatoare nu sunt aplicabile în speță deoarece acesta se referă la creanțe cu o valoare mai mare de 100.000 lei or în speță creanța pentru care a fost demarată executarea silită este în cuantum de 2109,50 lei.

În concluzie, apreciind că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de nelegalitate a executării silite invocate instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea D.G.F.P.B. – A.J.F.P.M., având CUI …., cu sediul procesual ales în ……, în contradictoriu cu intimatul I.S.C., având CNP …….., cu domiciliul în ……..

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Târgu Mureș.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 09.11.2017.

Domenii speta

Spete similare