Motivarea hotărârii prin care se soluţionează contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 113 din Legea nr.85/2014 cu respectarea exigenţelor art. 425 Cod procedură civilă 2013 şi art.6 cedo.

Motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi singurul mijloc prin care se poate exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Motivarea hotărârii pronunţaţe în contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 85/2014 trebuie să cuprindă referiri concrete la îndeplinirea sau nu a condiţiilor de contestare a tabelului definitiv cu privire la fiecare creanţă în parte invocată în cuprinsul contestaţiei.

Judecătorul sindic trebuie să se raporteze în concret la apărările şi susţinerile părţilor lămurind toate aspectele invocate prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 113 din Legea nr.85/2014.

Prin sentinţa nr. 148 din data de 05.03.2018, Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii ridicată de intimaţi.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii ridicată de intimaţi.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes ridicată de către contestatoare.

A respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatoarea CB.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

(…)

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că este invocată de contestatoare o eroare esenţială în ceea ce priveşte creanţa stabilită în favoarea intimatei AJFPO, precum şi dol sau fals în ceea ce priveşte creanţele înscrise în favoarea intimaţilor YH şi SCASRL.

Definiţia erorii esenţiale, în concepţia art. 1207 alin. 2 Cod civil, poartă asupra: naturii sau obiectului actului juridic ce se încheie (error in negotium), în sensul că o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte crede că încheie un alt act juridic (de exemplu, o parte crede că încheie un contract de locaţiune, iar cealaltă parte crede că încheie un contract de vânzare); identităţii fizice a obiectului prestaţiei (error in corpore), în sensul că una dintre părţi crede că tratează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere un alt bun (de exemplu, o parte vrea să vândă un imobil din provincie, iar cealaltă parte acceptă crezând că este vorba de un imobil situat în Bucureşti).

Contestatoarea are în vedere cuantumul creanţei prin raportare la actele emise de DGRFP, respectiv decizia nr. 348/28.11.2016 privitoare la suspendarea contestaţie formulate de SCABL SRL. De altfel, sumele contestate se menţionează şi în actele emise de intimată, însă dată fiind procedura penală aflată în derulare, în urma dispunerii soluţiei de suspendare a deciziei de impunere, aceasta este executorie, nefiind suspendată şi executarea sa în procedura reglementată de Codul de procedură fiscală.

Ca atare, cazul de eroare esenţială indicat nu se circumscrie sub nicio formă modelului erorii esenţiale prevăzut de Codul civil, anterior menţionat.

Nici infracţiunea de fals şi viciul dolului nu pot fi susţinute. Pe de o parte, contestatoarea susţine că YH a apelat la fals şi dol în ceea ce priveşte deschiderea procedurii insolvenţei, pe de altă parte se arată că falsul priveşte contractele de împrumut care sunt semnate de acestea.

În ceea ce priveşte dolul, ca viciu de consimţământ, instanţa a constatat că, în definiţia art. 1214 Cod civil, acesta reprezintă o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.

Instanţa a constatat că simpla susţinere a contestatoarei că înscrisurile au fost folosite ca manopere frauduloase ori sunt acte materiale ale infracţiunii de fals, în lipsa unui probatoriu adecvat, nu poate fi primită. În fapt, eroarea provocată la care se raportează contestatoarea ar fi fost săvârşită fie de administratorul judiciar, fie de instanţă, neprivind aşadar un act juridic civil, iar presupusele infracţiuni de fals fac obiectul cercetărilor penale în dosarul 277/P/2015 al Judecătoriei Slatina; în cazul dovedirii infracţiunii, contestatoarea are la dispoziţie alte căi procedurale de recuparare a prejudiciului. S-a reţinut că însăşi contestatoarea depune la dosarul cauzei contractele de împrumut (filele 200-204).

În lipsa neidentificării fundamentelor de susţinere a motivelor invocate de contestatoare, s-a concluzionat prin respingerea, ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de contestatoare CB.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea CBA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

 În motivele de apel,  apelanta administrator special al debitoarei SCABLSRL, a invocat nepronunţarea instanţei de fond cu privire la efectele adresei nr. 39756/20.10.2016 din care rezultă faptul că suma din titlul executoriu nr. 970/23.01.2016 a fost diminuată cu suma de 202.628 lei şi neanalizarea aspectelor ce se referă la includerea sau nu în titlul executoriu nr. 429/28.11.2016 a sumelor indicate în titlul executoriu nr. 970/23.01.2016.

A susţinut apelanta că titlurile ce stau la baza creanţei AJFPO nr. 970/23.01.2016  şi nr.429/28.11.2016  nu au fost comunicate debitoarei, sunt provizorii, iar creanţa nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi înscrisă în tabelul de creanţe privind certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea.

Tot în motivele de apel, apelanta a criticat soluţia instanţei de fond privind creanţa creditorului YH, arătând că aceasta a fost greşit înscrisă în temeiul a 16 contracte de împrumut, legale în opinia apelantei. A precizat că acest creditor nu trebuia înscris în tabelul definitiv cuprinzând creanţele împotriva averii debitoarei cu suma de195.850 lei în condiţiile în care pe rolul Tribunalului Olt se află dosarul nr. 2578/104/2017 având ca obiect cererea ABLSRL în pretenţii  împotriva numitului YH pentru suma de 241.429 lei.

Apelanta a arătat, de asemenea, că nici creanţa SCASRL nu trebuia înscrisă în tabelul definitiv al debitorului în contextul în care există pe rolul instanţelor  cereri reciproce de pretenţii formulate de  SCABLSRL şi SCASRL, cauze ce au fost  suspendate până la soluţionarea dosarului penal nr. 277/P/2015 în cadrul căruia se efectuează expertiză fiscală.

Un ultim motiv de apel vizează greşita soluţionare a contestaţiei privind neînscrierea creanţelor salariale a căror înscriere se impunea pe baza evidenţelor contabile.

La data de 08.05.2018 intimata creditoare AJFPO a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

În cuprinsul întâmpinării intimata creditoare a susţinut că apelanta reia în cuprinsul apelului susţinerile ce au fost analizate prin hotărârea de deschidere a procedurii şi că, chiar în contextul în care titlurile de creanţă au fost contestate în procedura administrativă prevăzut de Codul de procedură fiscală, dacă nu s-a dispus suspendarea executării titlurilor, creanţele sunt certe, lichide şi exigibile.

 La data de 08.05.2018 administratorul judiciar VIIPURL a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

Prin întâmpinare administratorul judiciar a susţinut că în privinţa creanţei AJFPO toate înscrisurile au fost analizate şi că, deşi decizia de impunere a fost suspendată, aceasta este executorie, nefiind suspendată şi executarea în procedura reglementată de Codul de procedură fiscală.

Cu privire la creanţa creditorului YH administratorul judiciar a arătat că aceasta a fost analizată prin hotărârea de deschidere a procedurii, cererea acestuia stând la baza deschiderii procedurii.

Referitor la creanţa ASRL a susţinut că nu au fost dovedite infracţiunile de fals invocate de reclamantă şi că numai în situaţia constatării acestei infracţiuni apelanta are la dispoziţie căi procedurale de recuperare a prejudiciului.

În ceea ce priveşte creanţele salariale, administratorul judiciar a arătat că nu au fost constatate drepturi salariale restante şi că în luna mai 2015, anterioară deschiderii procedurii, societatea nu a mai desfăşurat activitate.

 La data de 21.05.2018  apelanta contestatoarea CBA a depus răspuns la întâmpinare, reiterând criticile din apel.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat următoarele:

În acord cu jurispudenţa ÎCCJ, motivarea unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părţi prin prisma susţinerilor, apărărilor şi probelor de la dosar, nu se circumscrie exigentelor art. 425 C. proc. civ. 2013 cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar. Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Nemotivarea în limitele arătate echivalează  cu nepronunţarea.

Observând sentinţa apelată, Curtea a constatat că în ceea ce priveşte analizarea pe fond a contestaţiei cu privire la fiecare creanţă invocată în cuprinsul contestaţiei cu arătarea motivelor pentru care s-au înlăturat cererile şi susţinerile reclamantei, prima instanţă nu a motivat hotărârea cu respectarea exigenţelor art.425 alin.1 lit.b Cod procedură civilă.

Practic instanţa de fond nu a motivat hotărârea prin raportare la îndeplinirea cu privire la fiecare creanţă în parte a condiţiilor de contestare a tabelului definitiv şi s-a rezumat la definirea erorii în înţelesul art. 1207 alin.2 Cod civil, a dolului ca viciu de consimţământ conform art. 1214 Cod civil, la constatarea inaplicabilităţii acestora şi la faptul în cazul dovedirii infracţiunilor de fals  ce fac obiectul cercetării penale, partea are la îndemână alte căi de recuperare a prejudiciului.

Instanţa de fond trebuia să analizeze dacă în speţă susţinerile contestatoarei vizând creanţele AJFPO, YH, ASRL şi creanţele salariaţilor întrunesc condiţiile în care tabelul definitiv întocmit în cadrul procedurii debitoarei poate fi modificat.

Legea nr.85/2014 prevede posibilitatea contestării creanţelor şi drepturilor de preferinţă doar în cazul creanţelor şi drepturilor de preferinţă trecute în tabelul preliminar, care cuprinde creanţe născute anterior deschiderii procedurii, conform art.111 şi în cazul creanţelor şi drepturilor de preferinţă trecute în tabelul suplimentar, care cuprinde creanţe născute între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment, conform art.146 coroborat cu 111.

Creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul/lichidatorul judiciar în tabelul definitiv şi tabelul definitiv consolidat nu pot fi contestate, aspect ce rezultă şi din semnificaţia atribuită de legiuitor în art. 5 punctele 67 şi 68 noţiunilor de tabelul definitiv şi tabelul definitiv consolidat, anume tabele care cuprind creanţele împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor.

Modificarea tabelelor de creanțe împotriva averii debitorului ulterior definitivării în cadrul deja expus, tabelul preliminar pe calea contestației prevăzute de art. 111 din Legea nr.85/2014 și tabelul suplimentar pe calea contestației prevăzute de art. 146 coroborat cu art. 111 din Legea nr.85/2014, nu mai poate avea loc decât în condițiile speciale stabilite de legiuitor.

 Legea nr. 85/2014 mai cuprinde două reglementări ce duc la ideea de modificare a tabelului definitiv, anume art. 49 alin. 4 și art. 108 alin. 2, ambele în sensul de actualizare ca urmare a plăților efectuate în cadrul procedurii, precum şi situaţia specială prevăzută  de art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2) şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Textul menţionat conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor împotriva creanţelor şi drepturilor de preferinţă înscrise în tabelul preliminar de creanţe şi până la închiderea procedurii.

Astfel, legiuitorul a pus la dispoziţia celor care justifică un interes calea unei contestaţii la înscrierea unei creanţe în tabelul definitiv, chiar în condiţiile în care aceştia nu au recurs la calea contestaţiei reglementate de art. 111 din Legea nr. 85/2014, dar numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 113, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esenţiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

Admisibilitatea contestației este condiționată de descoperirea  în perioada cuprinsă între momentul expirării termenului de depunere a contestațiilor împotriva tabelului preliminar de creanțe și momentul închiderii procedurii a uneia din situațiile, expres și limitativ prevăzute de lege, anume în situația descoperirii unui fals, în situația descoperirii unui dol, în situația descoperirii unei erori esențiale și în situația descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

Legiuitorul a impus ca și condiție de admisibilitate și caracterul determinant al falsului, dolului și erorii în sensul că, înscrierea în tabelul definitiv a creanței sau a dreptului de preferință trebuie să fi fost urmarea acestora. Cu alte cuvinte, se cere existența unei legături de cauzalitate între cazurile expres și limitativ prevăzute de text, invocate ca situații nou descoperite, și soluția de înscriere în tabel, în sensul că dacă falsul, dolul sau eroarea esențială ar fi fost cunoscute anterior ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv.

În privința falsului, dolului și erorii s-a apreciat în teoria de specialitate şi jurisprudenţă că falsul poate consta atât în existența unui înscris falsificat din punct de vedere material, cât și a unui înscris falsificat din punct de vedere intelectual, iar dolul și eroarea ar putea fi săvârșite de oricare dintre participanții la procedură, inclusiv de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

Referitor la titlurile hotărâtoare se impune ca aceste  înscrisuri de care partea interesată a aflat abia după definitivarea tabelului de creanțe să aibă puterea juridică de a răsturna, infirma temeiurile avute în vedere atunci când s-au înscris creanțele și/sau drepturile de preferință contestate.

Ca și în cazurile privind falsul, dolul și eroarea esențială, contestatorul trebuie să dovedească caracterul de titlu hotărâtor al înscrisului descoperit, care dacă ar fi fost cunoscut la momentul întocmirii tabelului definitiv, ar fi putut conduce la o soluție diferită (înscrierea creanței și/sau a dreptului de preferință în alt mod/neînscriere).

Toate aceste condiţii se impun a fi verificate de instanţa de fond care va avea în vedere în concret toate apărările şi susţinerile părţilor. Instanţa de fond va lămuri şi aspectele privind suspendarea titlurilor de creanţă ce reprezintă şi titluri executorii ale AJFPO şi efectele suspendării, dacă s-a dispus o astfel de măsură în condiţiile Codului de procedură fiscală, asupra modului de înscriere în tabel a creanţei/creanţelor AJFPO.

Faţă de considerentele expuse având în vedere dispoziţiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul, va anula sentinţa nr.148 din data de 05.03.2018 pronunţată de Tribunalul Olt –Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.1819/104/2015/a3 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. S-au avut în vedere pentru rejudecare şi dispoziţiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.

Domenii speta

Spete similare