Inadmisibilitatea contestaţiei în cazul respingerii plângerii în baza art. 341 alin.6 lit. a Cod de Procedură Penală

Prin încheierea nr. 259 din 04.05.2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Roşiorii de Vede, în baza disp. art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P. I. împotriva ordonanţei de clasare din 10.03.2017 dată în dosar penal nr. 180/P/2017 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede, menţinută prin ordonanţa nr. 19/II/2/2017 din 24.03.2017 a Prim-procurorului aceluiaşi parchet, privind pe intimatul P. I. şi a fost menţinută ordonanţa  atacată.

A fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că la data de 14.02.2017,  petentul a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede  cu o plângere împotriva numitului P. I. preşedintele unei asociaţii agricole de pe raza comunei Dobroteşti, judeţul Teleorman, arătând că acesta a comis infracţiunile de tâlhărie şi terorism întrucât nu i-a achitat sumele de bani pe care i le datora în baza unui contract de arendă pe care l-a încheiat cu acesta în anul 2012.

Prin ordonanţa nr. 180/P/2017 din 10.03.2017, astfel cum a fost îndreptată prin  procesul verbal din data de 06.04.2017,  Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede, a dispus în baza art. 315 alin.1 lit. b rap. la art. 16 alin.1 lit. b Cod procedură penală clasarea cauzei întrucât fapta reclamată de către petent nu este prevăzută de legea penală, având natură civilă.

Prin Ordonanţa  nr. 19/II/2/2017 din 24.03.2017  dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede  s-a dispus respingerea plângerii formulată de petent,  ca nefondată.

Analizând soluţia atacată de petent din punct de vedere al  motivelor invocate de acesta şi a actelor de urmărire penală efectuate în dosarul penal nr. 180/P/2017 judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a constatat că ordonanţa din 06.04.2017 a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale şi în urma unei temeinice aprecieri a materialului probator  administrat, fiind incident cazul de  împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 16 al.1 lit. b Cod procedura penală. 

 S-a considerat că în mod temeinic s-a apreciat de către organul de urmărire penală că fapta reclamată de petent, de a-l obliga pe intimat să-i achite arenda pe anul 2014, deși susține că nu a semnat niciun contract de arendă cu I.I. P. I. după cum a arătat și în fața instanței,  nu este prevăzută de legea penală, aceasta având un caracter civil.

În virtutea considerentelor expuse şi având în vedere disp. art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva  ordonanţei de clasare din data de 10.03.2016 dată în dosar penal nr. 180/P/2017 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede şi a ordonanţei din data de 24.03.2017 cu nr. 19/II/2/2017  a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede, privind pe intimat şi a menţinut soluţiile atacate.

Împotriva încheierii menţionate, petentul a formulat contestaţie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Examinând contestaţia, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul I Capitolul VII şi titlul III, Capitolul III Cod procedură  penală, admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 341 alin. 8 Cod procedură  penală, "încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. 6 şi alin. 7 pct. 1, pct. 2 lit. a, b şi d este definitivă."

În prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară de la tribunal a fost sesizat cu contestaţia declarată de către contestatorul petent P. I. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv încheierea penală nr. 259 din data de 04 mai 2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Roşiorii de Vede, în dosarul nr. 1402/292/2017.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele menţionate mai sus, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar, în conformitate cu prevederile art. 425 alin. 7 pct. 1 lit. a Cod procedură  penală va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul P. I.,împotriva încheierii penale nr. 259 din data de 04.05.2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Roşiorii de Vede, în dosarul nr. 1402/292/2017.

Domenii speta

Spete similare