Revizuire. Înscrisuri doveditoare.

Cod de procedură civilă (1865):  art. 322 pct. 5;

(art.509 punct 5 NCPC)

Simplu fapt că partea a descoperit ulterior pronunţării deciziei aceste înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire deoarece, în caz contrar, un proces definitiv câştigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte şi dovezi posterior confecţionate, iar autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.

Secţia I civilă - Decizia civilă nr.106/20 iunie 2019

Prin decizia civilă nr…/2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost respins  ca nefondat recursul declarat de pârâtul R.D. împotriva deciziei civile nr…/2016  pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr…/306/2013.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut şi motivat următoarele:

Recursul sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă aplicabil în speţă, era conceput ca o cale extraordinară de atac, prin care se urmărea îndreptarea greşelilor în drept, săvârşite de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată.

Recurentul nu a indicat în recursul său vreunul din cazurile limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură  civilă  ci, a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 6739  Cod  procedură  civilă şi ale art. 6735 alin. 2 Cod procedură  civilă  solicitând modificarea hotărârii sau casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare.

Solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare, recurentul a sugerat că instanţa de apel a soluţionat procesul fără intra în cercetarea fondului care presupunea administrarea probei  cu expertiza topografică, menită a face posibilă partajarea în natură a imobilului situat administrativ în Ş.M. nr…, înscris în CF 1…  Ş.M., nr. top. …, …, aşa cum a solicitat prin motivele de apel.

Analiza actelor dosarului Tribunalului relevă faptul că o atare expertiză a fost încuviinţată de către instanţa de apel, însă administrarea ei nu a fost posibilă din culpa pârâtului apelant care nu a înţeles să achite onorariul expertului topograf,  motiv pentru care în mod corect a fost aplicată sancţiunea decăderii din proba încuviinţată, în condiţiile art.170 alin.3 Cod procedură  civilă.

Neîntemeiate s-au privit a fi şi criticile recurentului circumscrise cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 6735 alin. 2, respectiv art. 6739 Cod procedură  civilă.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, în speţă a fost respectat principiul egalităţii şi proporţionalităţii în formarea şi compunerea loturilor, consacrat de art.741 alin.1 Cod civil de la 1864 conform căruia: „la formarea şi compunerea loturilor, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaşi natură sau valoare”.

Faptul că instanţa de apel nu a partajat şi imobilul situat administrativ în Ş.M., nr… s-a apreciat că nu încalcă prevederile art.6735 alin. 2 Cod procedură civilă, pe de o parte pentru că neadministrarea probei necesare unei atari partajări se datorează culpei pârâtului, iar pe de altă parte pentru că o atare partajare nu era necesară din perspectiva art.741 alin.1 Cod civil,  ambelor părţi fiindu-le  atribuite construcţii şi terenuri.

Distinct de aceasta, just a reţinut instanţa de apel şi incidenţa art.741 alin.2 Cod civil şi a art.67310 Cod procedură civilă, care impun nepartajarea în natură a unor bunuri atunci când divizarea lor excesivă ar cauza scăderea destinaţiei şi a valorii lor economice.

Din perspectiva aceloraşi dispoziţii ale art. 741 alin. 1 Cod procedură civilă, nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 6739 Cod procedură civilă  s-a apreciat că nu poate fi primită.

Solicitarea de atribuire a ambelor terenuri către pârât este neîntemeiată, odată ce la formarea loturilor trebuie să se ţină cont de atribuirea în lotul fiecărei părţi, în măsura posibilului, a aceleiaşi cantităţi de bunuri. Cerinţele legale prevăzute de articolul  6739 Cod procedură civilă, trebuie raportate la situaţia specifică speţei, fără a se încălca principiul egalităţii şi proporţionalităţii.

Pentru toate aceste considerente, constatând că criticile recurentului sunt nefondate, Curtea de Apel a respins recursul dedus judecăţii, cu consecinţa obligării recurentului la plata sumei de 1500 lei în favoarea intimatei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, precizată, revizuentul R.D., invocând în drept prevederile art. 509 pct.5 Cod procedură civilă.

În expunerea criticilor revizuentul arată în esenţă următoarele:

- nu a fost citat şi nu s-a prezentat la 4 şedinţe de judecată la instanţa de fond, respectiv şedinţele din data de 11.10.2016, 2.11.2016, 22.02.2017.

- instanţa de apel a nerespectat prevederile art. 673 ind. 5 Cod procedură civilă.

- în urmă cu circa trei săptămâni înainte de introducerea cererii de revizuire a descoperit o serie de înscrisuri noi, depuse în copie la dosar, din care rezultă că împărţirea trebuia să se facă în natură şi nu aşa cum a stabilit instanţa.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardivă şi inadmisibilă.

 La dosar s-au depus în copie înscrisuri, respectiv extrase CF, fişa suprafeţei locative, anexa la contractul de închiriere nr…/20.07.1995, adrese executor judecătoresc.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi dispoziţiilor legale incidente, Curtea, constată următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, aşa încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs  atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Statuând că se poate cere revizuirea numai pentru motivul mai sus arătat, legiuitorul s-a referit la acele înscrisuri care, nefiind cunoscute, nu au putut fi verificate de instanţa care a judecat, fapt care a permis săvârşirea unei erori de fapt involuntară ce se impune a fi corectată şi care este de natură să conducă la schimbarea soluţiei pronunţată.

În sensul textului legal enunţat, poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data când s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere şi pe care partea nu l-a putut prezenta instanţei pentru că a fost reţinut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forţă majoră şi care este apt să conducă, prin el însuşi, la anularea deciziei atacate, întrucât confirmă o situaţie fundamental deosebită de aceea care a fost reţinută de instanţă ca determinantă în darea soluţiei.

În analizarea revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, instanţa sesizată este obligată să se limiteze, potrivit art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă, la analiza admisibilităţii cererii şi a faptelor pe care se întemeiază, fără a putea repune în discuţie aspectele legate de fondul pricinii.

Admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterior judecăţii a unor acte noi şi de imposibilitatea înfăţişării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii, dar şi de caracterul determinant al acestor înscrisuri.

Pentru ca înscrisurile să fie „înscrisuri determinante” în sensul dispoziţiilor art.322 pct. 5 Cod procedură civilă, este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluţie decât cea pronunţată.

În speţă, primele două critici formulate, referitoare la nelegalitatea citării şi greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 673 ind. 5 Cod procedură civilă, exced prevederilor legale suscitate ale art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.

Susţinerile, din prezenta cerere de revizuire referitoare la descoperirea de înscrisuri noi, depuse la prezentul dosar, deci un simplu fapt că partea a descoperit ulterior pronunţării deciziei aceste înscrisuri probatorii (deşi nu s-au indicat expres care sunt), fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire deoarece, în caz contrar, un proces definitiv câştigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte şi dovezi posterior confecţionate, iar autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.

Întemeindu-şi cererea de revizuire pe aceste acte, revizuentul solicită de fapt o rejudecare a recursului fără a argumenta şi dovedi de ce nu a depus diligenţele necesare înfăţişării acestor înscrisuri în timpul soluţionării procesului pe fond, argumentele din cererea de recurs circumscriindu-se, de fapt, configurării situaţiei de fapt, situaţie necenzurabilă pe această cale.

Revizuentului îi incumbă dovada fie a conduitei obstrucţioniste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluţionării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu acelaşi impact, ivite mai presus de voinţa sa.

Or, în speţa dedusă judecăţii revizuentul nu a probat o astfel de ipoteză, la dosarul cauzei neexistând dovezi privind efectuarea unor demersuri succesive, făcute în formă scrisă, prin care revizuentul să fi încercat în faza judecăţii pe fond, obţinerea înscrisurilor de care a înţeles să se folosească în faza revizuirii.

Mai mult, înscrisurile depuse la dosar, în sensul dispoziţiilor art.322 pct. 5 Cod procedură civilă, nu constituie înscrisuri noi, ce nu puteau fi oricând depuse la dosarul instanţei de fond, partea nefiind împiedicată cu nimic să o facă.

Prin urmare, prezenta cerere de revizuire va fi respinsă întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate ale acestei căi de atac, respectiv că înscrisurile prezentate să fie noi şi să nu fi putut fi invocate în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie că au fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 326 Cod procedură civilă a respins cererea de revizuire ca nefondată.

Se impune a se reţine că în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului cod de procedură civilă, nu cele ale Noului Cod  de procedură  civilă, conform art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare