Sechestru asigurător. - art. 953 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă

Lipsa unei creanţe certe, lichide și exigibile conduce la imposibilitatea instituirii măsurii sechestrului asigurător.

Asupra apelului de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de S.C. A. S.R.L. s-a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparţinând societăţii B. S.R.L., până la concurenţa sumei totale de 836.061,83 lei, reprezentând creanţa deţinută împotriva acesteia şi înfiinţarea popririi asigurătorii bancare asupra tuturor sumelor de bani, titlurilor de valoare, sau altor bunuri mobile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană — instituţie bancară, sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, până la concurenţa sumei totale de 836.061,83 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 474/C/6.06.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost respinsă cererea formulată de creditoarea Societatea A. S.R.L împotriva debitoarei Societatea B. S.R.L.

Pentru a pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:

În cererea de faţă creditoarea Societatea A. S.R.L. a susţinut faptul că ar avea faţă de debitoarea Societatea B. S.R.L. o creanţă constatată prin act scris, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015 și care este exigibilă (fila 4 din dosar), rezultând faptul că a fost invocată de creditoare incidenţa art. 953 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

Art. 953 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă prevede: (1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a

23

intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.

Între Societatea B. S.R.L., în calitate de antreprenor şi Societatea C. S.R.L., în calitate de subantreprenor, a fost încheiat contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014.

Pentru executarea acestui contract de către subantreprenorul Societatea C. S.R.L., Societatea B. S.R.L. și-a exprimat în mod expres acordul ca Societatea C. S.R.L. să achiziţioneze şi să folosească produsele oferite de Societatea A. S.R.L.

Pentru punerea în aplicare a acestei înţelegeri, între Societatea A. S.R.L., în calitate de vânzător și Societatea C. S.R.L., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015, având ca obiect achiziţionare a unor astfel de produse.

La încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015 Societatea B. S.R.L. a participat în calitate de beneficiar, exprimându-şi în mod expres acordul ca Societatea C. S.R.L. să achiziţioneze şi să folosească produsele oferite de Societatea A. S.R.L. și asumându-și obligaţii proprii.

Astfel, la art. 3.4 alin. 1-4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015, intitulat „Garantarea plăţii de către beneficiar”, s-a stipulat că:

„De comun acord, părţile stabilesc ca, în situaţia în care Cumpărătorul nu-şi va îndeplini obligaţia de plată către Vânzător, Beneficiarul B. S.R.L. se obligă să achite Vânzătorului contravaloarea facturilor emise şi neîncasate în baza prezentului contract, precum şi a penalităţilor de întârziere, reţinând aceste sume din sumele pe care le datorează Societăţii C. S.R.L. în baza contractului de subantrepriză nr. 19/12.11.2014.

În acest sens, Societatea B. S.R.L. se obligă să notifice în scris pe Vânzătorul A. cu minim 5 zile înainte de scadenţa propriilor sale obligaţii de plată către Societatea C. S.R.L., pentru a-i fi comunicat soldul datoriei Cumpărătorului C. S.R.L. în baza prezentului contract şi documentele justificative ale acesteia (facturi fiscale). Dacă, la data scadenţei obligaţiei Beneficiarului către Cumpărător, vor exista obligaţii de plată ale Cumpărătorului către Vânzător, Beneficiarul va achita mai întâi Vânzătorului aceste datorii ale Cumpărătorului, renunţând în mod expres la beneficiul de discuţiune.

Beneficiarul renunţă în mod expres la beneficiul termenului de plată a datoriei Cumpărătorului faţă de Vânzător, înţelegând să achite către A. datoriile Cumpărătorului neajunse încă la scadenţă la data comunicării de către A. a răspunsului la notificare.

La rândul său, Cumpărătorul acceptă ca datoriile sale în baza prezentului contract să fie achitate de Beneficiar, către Vânzătorul A., chiar și mai înainte de ajungerea la termenul scadent, neputând invoca ulterior culpa Beneficiarului în acest sens”.

Din cuprinsul art. 3.4 alin. 1 teza a II-a din contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015 instanţa reţine că beneficiarul B. S.R.L. s-a obligat să achite vânzătorului Societatea A. S.R.L. contravaloarea facturilor neîncasate emise de A. către Societatea C. S.R.L. în temeiul contractului de vânzare cumpărare, achitarea făcându-se de beneficiar prin reţinere din sumele pe care Societatea B. S.R.L. le datorează, la o anumită scadenţă stabilită potrivit contractului de subantrepriză nr. xx/12.11.2014, Societăţii C. S.R.L.

Din prevederile contractuale de mai sus rezultă că, pentru ca beneficiarul Societatea B. S.R.L. să aibă calitatea de debitor faţă de Societatea A. S.R.L., este necesar să existe o obligaţie de plată scadentă a Societăţii B. S.R.L., în calitate de antreprenor, către Societatea C. S.R.L., în calitate de subantreprenor, rezultată din contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014, iar, la data acestei scadenţe stabilită în contractul de subantrepriză să existe și o obligaţie de plată a cumpărătorului Societatea C. S.R.L. către vânzătorul Societatea A. S.R.L. rezultată din contractul de vânzare cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015, fiind indiferent că această din urmă obligaţie de plată era scadentă sau nu la data scadenţei primei obligaţii de plată a Societăţii B. S.R.L., în calitate de antreprenor, către Societatea C. S.R.L., în calitate de subantreprenor, rezultată din contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014.

Altfel spus, în speţă trebuie dovedit faptul că obligaţia de plată a Societăţii B. S.R.L., în calitate de antreprenor, către Societatea C. S.R.L., în calitate de subantreprenor, rezultată din contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014, era scadentă pentru a se putea verifica, în raport

24

de această dată, care sunt sumele datorate de Societatea B. S.R.L. către Societatea A. S.R.L. în temeiul art. 3.4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015.

Se observă că beneficiarul B. nu s-a obligat la plata directă către vânzătorul A. a preţului datorat acesteia din urmă de către cumpărătorul C. decât în situaţia în care, la data scadenţei obligaţiilor de plată a antreprenorului B. către subantreprenorul C., stabilite în temeiul contractului de subantrepriză nr. xx/12.11.2014, ar fi existat sume neplătite de către antreprenor subantreprenorului, sume care să fie datorate de antreprenorul B. în baza subantreprizei.

Că este aşa o demonstrează inclusiv art. 3.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015 care, cu privire la plata produselor cumpărate, vorbeşte despre cumpărător.

Or, dacă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015 s-ar fi dorit pur şi simplu obligarea beneficiarului B. la plata directă a preţului de achiziţie a produselor, fără condiţionarea acestei obligaţii de existenţa unei datorii scadente a antreprenorului B. faţă de subantreprenorul C., contractul ar fi consfinţit în mod expres o atare situaţie.

Din expunerea de mai sus rezultă necesitatea dovedirii scadenţelor obligaţiilor de plată ale antreprenorului B. către subantreprenorul C. stabilite prin contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014.

Data scadenţei obligaţiilor de plată ale antreprenorului B. faţă de subantreprenorul C. rezultată din contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014 ori eventual din facturile fiscale emise în temeiul acestuia.

În speţă, nu a fost depus la dosar contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014 sau facturile emise în temeiul acestuia pentru a se putea observa data scadenţelor obligaţiilor de plată a B. către C. izvorâte din acest contract și dacă la respectivele date există sume neplătite de antreprenor subantreprenorului, astfel încât, în raport de acestea, să se aprecieze care sunt sumele datorate de Societatea B. S.R.L. către Societatea A. S.R.L. în temeiul art. 3.4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015.

Faţă de lipsa acestor înscrisuri, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei unor datorii ale antreprenorului Societatea B. S.R.L. către subantreprenorul Societatea C. S.R.L. rezultată din contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014, care să fie scadentă şi în raport de care să se aprecieze cu privire la incidenţa art. 3.4 din contractul de vânzare-cumpărare.

Adresa din data de 18.03.2016 emisă de Societatea B. S.R.L. către Societatea A. S.R.L. (fila 40 din dosar) nu suplineşte cerinţa indicării datelor scadenţei din contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014, această adresă făcând vorbire despre faptul că B. nu efectuase către C. plata produselor achiziţionate de aceasta de la A. în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015 și nu despre scadenţa obligaţiilor rezultate din contractul de subantrepriză, necesar a fi verificate potrivit art. 3.4 din contractul de vânzare-cumpărare. Or, neefectuarea la data de 18.03.2016 de către beneficiarul B., a plăţii către cumpărătorul C. pentru achitarea produselor achiziţionate de aceasta de la vânzătorul A., nu este acelaşi lucru cu existenţa, la data de 18.03.2016, a unor datorii scadente a antreprenorului B. către subantreprenorul C..

Nici adresa din data de 19.04.2016 emisă de Societatea B. S.R.L. către Societatea A. S.R.L. (fila 49 din dosar) nu suplineşte în vreun fel necesitatea indicării datelor scadenţei din contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014 din moment ce nu face referire la respectivele scadenţe, ci vorbeşte de lipsa datoriilor antreprenorului faţă de subantreprenor la data de 19.04.2016 şi de faptul că acestea fuseseră achitate până la sfârşitul lunii martie 2016, ceea ce nu echivalează cu indicarea scadenţelor rezultate din contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014.

Faţă de lipsa dovedirii scadenţelor obligaţiilor de plată ale antreprenorului B. faţă de subantreprenorul C. rezultate din contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014, instanţa nu poate stabili nici dacă beneficiarul B. și-a respectat obligaţia impusă de art. 3.4 alin. 2 din contractul de vânzare cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015, de a notifica în scris, cu minim 5 zile înainte de scadenţa propriilor sale obligaţii de plată către Societatea C. S.R.L., pe vânzătorul A., pentru a-i fi comunicat de către acest vânzător soldul datoriei cumpărătorului C. S.R.L., datorat de cumpărător în baza contractului de vânzare cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015 și pentru a fi achitate respectivele sume de către beneficiarul B..

25

Reţinând faptul că, în cauză nu s-a dovedit existenţa unei creanţe scadente a antreprenorului B. către subantreprenorul C. rezultată din contractul de subantrepriză nr. xx/12.11.2014, datorie care să existe la data scadenţei obligaţiei de plată a cumpărătorului C. către vânzătorul A. ce izvorăşte din contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015 și care să oblige antreprenorul B. să reţină respectivele sume şi să nu le plătească subantreprenorului C. în contul subantreprizei, ci vânzătorului A., potrivit contractului de vânzare-cumpărare, văzând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 953 alin. 1 și art. 970 Noul Cod de procedură civilă invocate de creditoarea Societatea A. S.R.L., instanţa a respins cererea acesteia.

Trebuie observat şi faptul că, în cererea înregistrată la instanţă, creditoarea nu a făcut vorbire despre eventuala îndeplinire, în subsidiar, a prevederilor art. 953 alin. 2 și 3 din Noul Cod de procedură civilă, pentru a se putea pretinde incidenţa acestor texte de lege.

În plus, creditoarea nu a depus la dosar dovada consemnării, odată cu cererea de sechestru, a cauţiunii de jumătate din valoarea reclamată, aşa cum impune art. 953 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă şi nici nu a făcut dovada faptului că debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea, aşa cum impune art. 953 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de apelanta S.C. A. S.A. criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel sentinţa este criticată pentru că prima instanţă nu a ţinut cont de existenţa unei creanţe faţă de intimată, care este constatată printr-un înscris, creanţă care este exigibilă și de asemenea s-a mai făcut dovada existenţei unei cereri de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Se mai arată în continuare că instanţa de fond analizează cu predilecţie neîntrunirea în speţă a exigibilităţii, prin prisma naturii juridice a obligaţiei de către B. S.R.L.. Instanţa de fond nu a avut în vedere scopul clauzei inserată la art. 3.4. din contract și nu a avut în vedere poziţiile scrise exprimate de părţile implicate.

Instanţa de fond nu a analizat natura juridică a obligaţiei de garantare asumată de către intimata B. S.R.L., pentru că din aceasta ar fi putut constata natura juridică a obligaţiei asumate de către B. S.R.L.

Potrivit acestei clauze părţile au stabilit ca „de comun acord, în situaţia în care cumpărătorul nu-şi va îndeplini obligaţia de plată către vânzător, beneficiarul B. SRL se va obliga să achite vânzătorului contravaloarea facturilor emise şi neîncasate în baza prezentului contract precum și penalităţile de întârziere, reţinând aceste sume din sumele pe care le datorează Societăţii C. S.R.L..” Teza a treia din art. 3.4. din contract stipulează că „dacă la data scadenţei obligaţiei beneficiarului către cumpărător, vor exista obligaţii de plată ale cumpărătorului către vânzător, Beneficiarul va achita mai întâi vânzătorului aceste datorii ale cumpărătorului renunţând în mod expres la beneficiul de discuţiune. Beneficiarul renunţă în mod expres la beneficiul termenului de plată a datoriei Cumpărătorului faţă de Vânzător, înţelegând să achite către A. datoriile cumpărătorului neajunse încă la scadenţă la data comunicării de către A. a răspunsului la notificare.

Dincolo de discuţia privind tezele 3.4 din contract, respectiv de instituţiile juridice aplicabile în speţă, faptul că B. S.R.L., în calitate de beneficiar final al produselor și-a asumat plata acestora de către apelantă. Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că era necesar a fi depus contractul dintre B. și C., respectiv facturile emise în baza acestui contract, în condiţiile în care apelanta nu este parte la contractul menţionat, fiind pe deplin aplicabil în speţă principiul relativităţii efectelor contractului.

Prima instanţă trebuia să aibă în vedere și faptul că B. a afirmat în data de 19.04.2014 că a efectuat către C. plata produselor achiziţionate de la apelantă și nu a afirmat în data de 19.04.2016 cum că obligaţiile sale nu ar fi ajuns la scadenţă. De altfel plata presupune ca regulă generală obligaţii scadente.

26

Examinând sentinţa în raport de criticile formulate, instanţa apreciază că apelul nu este întemeiat și în consecinţă va fi respins iar sentinţa primei instanţe va fi păstrată ca legală şi temeinică în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt şi a procedat la aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 953 din Codul de procedură civilă text incident în cauză, este stipulat fără nici un echivoc că „creditorul care nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă”.

Prin urmare, condiţiile principale instituite de textul de lege susmenţionat sunt acelea privind caracterului exigibil al creanţei constatată printr-un înscris și dovada existenţei unei cereri de chemare în judecată aflată pe rolul unei instanţe.

În ce priveşte prima condiţie:

Prima instanţă a arătat în mod corect că incidenţa clauzei 3.4. din contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxx/16.09.2015 intervenit între vânzătorul S.C. A. S.R.L. şi cumpărătorul S.C. C. S.R.L. trebuie făcută prin prisma contractului de subantrepriză nr. xx/12.11.2014 și a facturilor emise în realizarea creanţei de 836.061,83 lei, ce face obiectul prezentei discuţii. La dosar nu s-a depus nici contractul de subantrepriză nr. xx/2014 şi nici alte înscrisuri din care să rezulte cuantumul cert al creanţei, precum şi data scadenţei acesteia.

Referitor la clauza 3.4. din contract, paragraful în care se stipulează că „cumpărătorul acceptă ca datoriile sale în baza prezentului contract să fie achitate de beneficiar către vânzătorul A., chiar și mai înainte de ajungerea la terenul scadent, neputând invoca ulterior culpa beneficiarului în acest sens”, aceasta nu poate fi interpretată în sensul pe care i l-a data apelanta și anume, acela de mecanism de garantare mai puternic. Aceasta pentru că părţile nu pot eluda legea prin convenţia lor, iar renunţarea la noţiunea „scadenţă” a fost prevăzută în respectiva clauză, între cumpărător şi vânzător adică între S.C. A. (vânzător) şi S.C. C. S.R.L. (cumpărător) fără a se face trimitere la beneficiarul S.C. B. SRL.

În consecinţă, pentru toate cele ce preced, respectiv pentru lipsa dovezii unei creanţe certe lichide și exigibile împotriva intimatei S.C. B. S.R.L., criticile din apel nu sunt fondate, motiv pentru care nu pot fi primite.

În ce priveşte cea de-a doua condiţie referitoare la existenţa unei cereri pe rolul instanţei de judecată, din înscrisul depus la dosarul de fond fila 23 şi cele de la filele 11- 22, rezultă că a fost promovată o cerere cu obiect ordonanţă de plată formulată de A. împotriva B., cererea fiind expediată în data de 17.05.2016, însă nici până la termenul din 17.08.2016 prezenta apelantă nu a făcut dovada modului de soluţionare al ei sau a altor dovezi, necesare susţinerii celor învederate în cererea de chemare în judecată.

Faţă de toate aceste considerente instanţa va respinge apelul declarat în cauză și va păstra sentinţa primei instanţe ca legală şi temeinică, cu obligarea apelantei la plata către intimaţi a cheltuielilor de judecată în apel, potrivit dispoziţiilor art. 453 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare