Legalitatea si temeinicia deciziei de atragere a răspunderii solidare contestate. Neprobarea relei-credinte a administratorului.

Decizie 1133/CA din 04.10.2018


 În ceea ce priveşte aprecierea nelegalităţii deciziei de atragere a răspunderii solidare, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: provocarea stării de insolvabilitate şi reaua credinţă cu care s-a acţionat în scopul provocării insolvabilităţii.

În decizia de angajare a răspunderii solidare, se menţionează că reclamantul, în calitate de reprezentant legal şi administrator al [...], în perioada 21.07.2011 - 28.11.2014, a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea - credinţă a activelor debitorului.

Din documentele întocmite nu rezultă perioada în care a fost acumulată datoria fiscală şi din ce se compune această datorie, reclamantul fiind administrator în perioada 21.07.2011 - 28.11.2014, astfel că nu se poate concluziona cu certitudine că datoria fiscală a fost acumulată în perioada în care reclamantul a deţinut această calitate.

Recurenta nu aduce niciun argument în dovedirea relei-credinţe a reclamantului, deşi aceasta constituie un element de sine-stătător pentru angajarea răspunderii solidare a acestuia, dovada aparţinând exclusiv organului fiscal.

Pe de altă parte, valorificarea bunurilor din patrimoniul [...] nu probează reaua credinţă a administratorului, atâta timp cât contractele de vânzare au fost încheiate anterior emiterii avizului de inspecţie fiscală datat 22.07.2014 şi comunicării societăţii vânzătoare, preţul vânzării a fost achitat integral, a fost înregistrat în contabilitate şi nu s-a făcut dovada faptului că prin înstrăinarea acestor imobile s-a provocat starea de insolvabilitate a societăţii vânzătoare.

Art. 25 alin. 2 din Legea nr. 207/2015

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată sub nr. …/88/03.04.2017, reclamantul [...] a solicitat anularea deciziei nr. 12 din 16 ianuarie 2017 emisă de DGRFP Galaţi şi a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 1380/14.11.2016 emisa de Administraţia Finanţelor Publice a judeţului Tulcea, ca netemeinice si nelegale.

În motivare, se arată că prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 1380/14.11.2016, emisă de A.J.F.P. Tulcea, organele fiscale au decis angajarea răspunderii sale în solidar cu societatea [...] şi împotriva acestei decizii a formulat contestaţie administrativ-fiscală, arătând că actul contestat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 352 din Legea nr. 207/2015, în sensul că actul s-a emis pe temeiurile juridice noi reglementate de Legea nr. 207/2015, deşi faţă de momentul începerii procedurilor de administrare a creanţei erau aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 care ultraactivau.

În drept, reclamantul îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile Legii nr. 207/2015 şi ale O.G. nr. 92/2003.

În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, contestaţia nr. …/20.12.2016, decizia nr. 12/16.01.2017.

În apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca nefondată şi proba cu înscrisuri, anexând Raport de inspec?ie fiscală din 31.07.2014, procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 128004/03.09.2015 şi alte înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 423/2018 din 09 Martie 2018, Tribunalul Tulcea a admis cererea privind pe reclamantul [...] şi pe pârâta Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Galaţi - AJFP Tulcea, având ca obiect anulare act administrativ.

A anulat decizia de angajare a răspunderii solidare nr.1380/14-11-2016 emisă de DGRFP Galaţi-AJFP Tulcea şi decizia nr.12/16-01-2017 emisă de DGRFP Galaţi

Instanţa de fond a reţinut următoarele: prin procesul-verbal nr. 128004/03-09-2015 emis de DGRFP Galaţi-AJFP Tulcea s-a declarat starea de insolvabilitate a [...], constatându-se că valoarea bunurilor şi veniturilor acesteia – 93.400 lei bunuri mobile şi imobile, respectiv 9360 lei stocuri - este mai mică decât valoarea obligaţiilor fiscale neachitate în cuantum de 117.168 lei.

Ulterior, prin  decizia nr.1380/14-11-2016 emisă de DRGFP Gala?i-AJFP Tulcea s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului [...] în vederea realizării crean?elor fiscale în limita sumei de 52239 lei reprezentând obliga?ii fiscale corespunzătoare perioadei în care  a deţinut funcţia de administrator, în baza dispozi?iilor art.25 alin.2  lit. b, c şi d  din Legea nr. 207/2015, modificată.

În motivarea deciziei, s-a re?inut că, în perioada 2011-2014, administrarea [...]  a fost asigurată de către [...], având puteri depline în exercitarea acestor atribu?ii, şi care, în perioada exercitării mandatului, a provocat insolvabilitatea societăţii prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului, prin neîndeplinirea obligaţiilor fiscale, respectiv neîndeplinirea obligaţiei legale de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contesta?ie în faza administrativă, ce a fost respinsă prin decizia nr.12/16-01-2017 emisă de GRGFP Gala?i, organul fiscal constatând că neîndeplinirea de către administrator a setului specific de obligaţii de natură juridică şi fiscală pe care le generează existenţa şi, implicit, administrarea unei societăţi comerciale creează o stare de pericol atât pentru ceilalţi participanţi din circuitul comercial, cât şi pentru siguranţa raporturilor de drept financiar-fiscal, iar starea de pasivitate faţă de achitarea obligaţiilor bugetare aferente perioadei 2014-2016, precum şi faţă de demersurile întreprinse de organele de executare silită pentru recuperarea sumelor prin modalităţile de executare silită prevăzute de Legea nr. 207/2015 constituie suficiente argumente pentru a proba reaua-credinţă a reclamantului.

Potrivit art. 25 alin. 2 lit. d din Legea nr. 207/2015, modificată, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

Din coroborarea dispozi?iilor legale învederate rezultă că una din condi?iile ce trebuie îndeplinite pentru angajarea răspunderii solidare a foştilor administratori ai societăţii este reaua-credintă a acestora, rea-credinţă ce nu se prezumă, ci trebuie probată.

Înscrisurile anexate relevă că reclamantul a exercitat atribuţiile de administrare a [...] în perioada 21-07-2011/28-11-2014, procura de administrare dată unei alte persoane, dar neînregistrată la Registrul Comerţului, nefiind opozabilă terţilor, putând servi doar la desocotirea peroanelor între care s-a încheiat.

În perioada exercitării mandatului de administrator al societăţii, s-a procedat la înstrăinarea unor bunuri ale societăţii, astfel: contract de vânzare-cumpărare încheiat la 07-08-2014  pentru suma de 80.000 lei, contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29-07-2014  pentru suma de 95.000 lei, contract de vânzare-cumpărare încheiat la 13-06-2017 pentru suma de 90.000 lei, contract de vânzare-cumpărare încheiat la 29-07-2014 pentru suma de 85.000 lei, toate sumele fiind înregistrate în contabilitatea societăţii, după cum învederează organul fiscal prin nota de relaţii comunicată la dosar din care, ulterior, s-au acoperit diverse debite datorate de societate, aspectele precizate în continuare privind folosirea unor sume în interes personal nefiind dovedită cu înscrisuri, iar efectuarea unei expertize contabile nu s-a solicitat de către organul fiscal.

De asemenea, se observă că, dacă la data întocmirii procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate - 03-09-2015 cuantumul debitelor datorate statului, prin diversele bugete, era de 117.168 lei, procesul-verbal de sechestru bunuri mobile din 15-10-2014 s-a întocmit pentru acoperirea unui debit de 93155 lei, iar ulterior acesta a scăzut, angajarea răspunderii solidare a reclamantului [...] fiind dispusă la 14-11-2016  în vederea realizării crean?elor fiscale în limita sumei de 52239 lei.

Mai reiese din probatoriu că, la 06-05-2015, în cadrul executării silite demarate de către organul fiscal s-au vândut mai multe bunuri pentru suma de 13728 lei, precum şi că, la 14-12-2015 a fost emisă o decizie de compensare o obligaţiilor fiscale prin care s-a acoperit un debit de 50.000 lei, aferent şi unor decizii emise în anul 2014 - dec.impunere nr. 296/01-08-2014 – suma de 34.132 lei şi decizia din 22-09-2014 pentru suma de 15.213 lei.

Concluzia care se impune din prezentarea acestei succesiuni de operaţiuni fiscale şi înscrisuri emise este că nu se demonstrează de către organul fiscal din ce se compune suma pentru care s-a dispus angajarea răspunderii reclamantului şi cărei perioadă îi este aferentă această sumă, deoarece perioada în care s-au exercitat atribuţiile de administrare a fost 21-07-2011/28-11-2014.

Aceste aspecte trebuie să reiasă din chiar decizia de angajare a răspunderii care trebuie motivată în acord cu măsura dispusă, ceea ce nu s-a realizat în speţă, completarea în acest sens neputând interveni ulterior prin întâmpinare sau alte relaţii comunicate,  iar când s-au solicitat de către instanţă înscrisuri privind structura debitului s-au comunicat la dosar  şi titluri executorii vizând decizii emise în 2015 şi 2016.

Pe de altă parte, nu se probează reaua-credinţă a fostului administrator în condiţiile în care sumele provenite din vânzările realizate pe durata mandatului său au fost înregistrate în contabilitate şi au fost folosite pentru acoperirea unor debite ale societăţii, alte operaţiuni de sustragere nefiind dovedite, aceeaşi situaţie fiind incidentă şi pentru celelalte cazuri de angajare a răspunderii reţinute prin decizia contestată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - AJFP Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

Faţă de cele motivate în sentinţa civilă atacată, şi anume că organul fiscal nu a demonstrat că reclamantul [...] în calitate de administrator al [...], prin înstrăinarea unor active, a provocat prin această operaţiune, insolvabilitatea debitoarei, acţionând cu rea credinţa, cunoscând şi urmărind rezultatul produs, respectiv insolvabilitatea debitoarei, şi ulterior insolvenţa acesteia, învederează faptul că instanţa de fond nu a dispus o analiză completă a cauzei, din care reiese destul de clar, vinovăţia reclamantului în cauză, acţionând cu rea credinţa asupra debitoarei prin fapta ilicită săvârşită, creând astfel un prejudiciu şi inclusiv insolvabilitatea debitoarei.

Arată că în data de 30.04.2014, potrivit Avizului nr. 47, s-a dispus asupra debitoarei [...], un control fiscal, fiind verificată perioada 01.01.2009-31.12.2013 sursa Impozit profit şi perioada 01.10.2010-31.05.2014 sursa TVA.

Potrivit Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. [...]/31.07.2014, urmare constatărilor expuse în Raportul de inspecţie fiscală nr. F-TL 277/31.07.2014 emise de către Activitatea de inspecţie fiscală, reiese destul de clar, fapta prevăzută de dispoziţiile art. 25. alin. 2, lit. b. c. si d, din Legea nr. 207/2015  privind Codul de Procedura Fiscală, şi anume că administratorul [...]., reclamantul [...], prin mandatar [...]  a valorificat cu bună ?tiinţă către terţe persoane diferite imobile, inclusiv către [...], fiul lui [...], ce a optat pentru a ieşi din conducerea debitoarei [...], (demonstrandu-se pe această cale faptul că sunt persoane interpuse în cadrul tranzacţiei realizate, ca şi acţionar al S.C. [...] S.R.L si S.C. [...] S.R.L.).

Arată că un aspect esenţial ce ar trebui luat în considerare la judecarea recursului, este acela ca potrivit Deciziei civile nr. 108/CA/24.01.2013, pronunţata de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr. …/88/2011*, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal, promovată de către [...], fostul reprezentant legal al debitoarei [...]. (împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 3106/16.08.2010 şi nr. 3630/01.10.2010, privind soluţionarea contestaţiei), s-a dispus admiterea recursului formulat de către A.J.F.P. Tulcea (fosta D.G.F.P.Tulcea) [...], în sensul că respinge acţiunea promovată de către [...] ca fiind nefondată, astfel Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 3106/16.08.2010. fiind executorie, iar fapta/faptele reclamantului fiind înscrise în cazierul fiscal.

De asemenea, urmare faptei/faptelor înscrise în cazierul fiscal de către organul fiscal de executare, fostul reprezentantul legal al [...]., [...], şi-a cesionat părţile sociale din societăţile unde avea calitatea de administrator/asociat, inclusiv din [...]., tocmai pentru a nu se afla în situaţia de fi anulate de către organul fiscal, cererile privind înregistrările în scopuri de TVA (fapta administratorului înscrisă în cazierul fiscal, reprezintă un motiv pentru a fi anulată respectiva cerere).

Astfel că, faţă de cele învederate anterior, reiese faptul că fostul reprezentantul legal al [...]., [...], a recurs la aceasta strategie, tocmai pentru a se sustrage de la plata debitelor către bugetul consolidat al statului, provocând în acelaşi timp insolvabilitatea persoanei juridice, şi nu în ultimul rând, insolvenţa [...], potrivit Sentinţei civile nr. 1730/13.10.2017, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. …/88/2017.

Precizează că administratorul [...]., respectiv reclamantul [...], în  mod nelegal a înregistrat în contabilitatea [...] anumite cheltuieli ce nu erau deductibile din punct de vedere fiscal, anticipând faptul că organele de inspecţie fiscală, vor stabili diferenţe de plată, recurgând astfel prin mandatarul desemnat la valorificarea bunurilor din patrimoniul [...], pentru a nu fi supuse executării silite în vederea recuperării creanţelor fiscale, astfel:

- contractul de vânzare cumpărare, încheiat în data de 07.08.2014, între [...] şi [...], preţul vânzării în cuantum de 80.000 lei, este în numerar, astfel, în data de 07.07.2014, avans în suma de 60.000 lei şi 20.000 lei la data încheierii contractului de vânzare cumpărare;

- contractul de vânzare cumpărare, încheiat în data de 13.06.2014 între [...] şi [...] [...], preţul vânzării în cuantum de 90.000 lei, astfel, suma de 44.000 lei prin virament bancar şi 46.000 lei numerar, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare;

- contractul de vânzare cumpărare, încheiat în data de 29.07.2014 între [...] şi [...], preţul vânzării în cuantum de 95.000 lei, este în numerar, astfel, în data de 12.06.2014, avans în suma de 60.000 lei şi 35.000 lei la data încheierii contractului de vânzare cumpărare;

- contractul de vânzare cumpărare, încheiat în data de 29.07.2014, între [...] şi [...], preţul vânzării în cuantum de 85.000 lei, este în numerar, astfel, în data de 10.06.2014, avans în suma de 50.000 lei şi 35.000 lei la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.

Menţionează că sumele de bani obţinute urmare acestor vânzări au fost înregistrate în registrul de casă şi bancă al [...]., potrivit contractelor de vânzare cumpărare.

De asemenea, mai arată că potrivit registrului de casă şi bancă al [...]., sumele încasate urmare vânzării bunurilor imobile aparţinând persoanei juridice, au fost utilizate în alte scopuri decât pentru plata obligaţiilor către bugetul consolidat al statului, şi anume:

- au fost extrase din contul [...] sumele în cuantum de 60.000 lei, 40.000 lei, 10.000 lei, 5.000 lei şi achitate către [...], unde [...], fiul lui [...], fostul reprezentant legal al [...]., deţinea calitatea de administrator cu puteri depline.

- a fost extrasă din contul [...], suma în cuantum de 4.500 lei, şi achitată către [...] unde [...], fiul lui [...], fostul reprezentant legal al [...]., deţine calitatea de administrator cu puteri depline.

De asemenea, începând cu luna 07.2014, se mai poate observa, faptul că, potrivit extraselor de cont aparţinând [...] au fost extrase numeroase sume de bani, pentru folos personal şi nicidecum pentru a fi achitate sumele datorate bugetului consolidat ai statului, ceea ce reiese destul de clar, vinovăţia reclamantului în cauză, acţionând cu rea credinţa asupra debitoarei prin fapta ilicita săvârşită, creând astfel un prejudiciu şi inclusiv insolvabilitatea debitoarei.

Organele de executare silită din cadrul A.J.F.P. Tulcea, au întreprins toate măsurile prevăzute de lege, nu au recuperat pe calea executării silite sumele datorate, astfel că, debitoarea [...]., a fost declarată insolvabilă cu bunuri sau venituri urmăribile, prin Procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate cu bunuri sau venituri urmăribile cu o valoare mai mica decât valoarea obligaţiilor neachitate nr. …/03.09.2015, emis de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, care a constituit suportul informatic pentru emiterea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 1377/14.11.2016 asupra reclamantului [...],

Comunicarea acestuia, s-a realizat conform prevederilor art. 47, alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala.

Administratorul [...]., in persoana reclamantului [...], a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare, dând dovada de rea credinţa prin:

- înstrăinarea activelor debitorului provocând insolvabilitatea persoanei juridice debitoare;

- neîndeplinirea obligatei legale de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolventei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi ramase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

- neachitarea/nedeclararea la scadenta a obligaţiilor fiscale.

După emiterea Procesului verbal de insolvabilitate cu bunuri sau venituri urmăribile cu o valoare mai mica decât valoarea obligaţiilor neachitate nr. 128004/03.09.2015, a fost întocmită in data de 09.11.2015, Notificarea de deschidere a procedurii de angajarea răspunderii solidare nr. 131274/09.11.2015, asupra administratorului societăţii, comunicata prin serviciul postai, cu confirmare de primire, drept pentru care s-a întocmit Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 1377/14.11.2016, reclamantului [...],

De asemenea, faţă de cele învederate de către reclamantul [...] în acţiune, face precizarea că acesta nu a făcut referire cu privire la:

- decizia de impunere nr. 296/31.07.2014, prin care organele de inspecţie fiscala au stabilit obligaţii suplimentare urmare a încălcării prevederilor art. 21, alin. (1), (2), Ut. d) si alin. (4) Ut. t), art. 145 alin. (2) lit. a), art. 145M alin. (1) din Legea nr. 571/2003,

- vânzările realizate in timpul/după inspecţia fiscala a?a cum rezulta din contractele nr. 1265/29.07.2014,1012/13.06.2014,1322/07.08.2014, 884/22.05.2014, in valoare de 93.565 lei;

- nu a solicitat acordarea eşalonării la plata, conform prevederilor condiţiilor prevăzute de titlul VII cap. IV, “înlesniri la plata” din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscala,

- nu a solicitat Tribunalului intrarea in insolventa conform prevederilor din legea nr.85/2014, sau sa solicite instanţei competente reorganizarea societăţii,

Urmare invitaţiei organului fiscal de executare din cadrul A.J.F.P. Tulcea, reclamantul În cauza nu a dat curs invitaţiei în cauză, întocmindu-se în acest sens Nota de constatare nr. 131274/20.11.2015.

Mai mult decât atât, la solicitarea acestuia în data de 21.12.2015, a fost emisa Decizia de amânare la plata a obligaţiilor de plata accesorii conform prevederilor OUG nr.44/2015, prevedere legala de care nu a beneficiat întrucât nu a respectat cerinţele prevăzute în actul anterior menţionat.

Fata de cele anterior menţionate se demonstrează prejudiciul, reaua credinţa si vinovăţia administratorului/reclamantului [...], fapte prevăzute la art. 25, alin. 2, lit. b), c) si d) privind Codul de Procedura fiscal.

Argumentele de fapt prezentate în susţinerea acţiunii nu sunt de natură să modifice conţinutul actului administrativ atacat, întrucât răspunderea persoanei fizice/reclamantului [...] - C.N.R … a fost stabilită pentru obligaţiile de plata restante apar?inând debitorului declarat insolvabil S.C. [...] CIF …, înregistrate în evidenţa fiscală a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Tulcea.

Răspunderea reglementata de art. 25 din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedura fiscală, este bazata pe ideea de garanţie a persoanelor, altele decât debitorul definit conform legii, care, prin faptele lor culpabile, fac ca impozitele, sa nu fie plătite la buget. Practic, aceşti debitori garanţi preiau responsabilitatea unei creanţe datorata de o altă persoană.

Codul de procedura fiscala reglementează situaţiile in care se poate atrage răspunderea solidara, precum si persoanele care răspund solidar cu debitorul, reclamantul [...] aflându-se în situaţiile prevăzute de art. 25, alin. 2, lit. b, c si d din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedura fiscala, potrivit cărora, pentru obligaţiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta administratorul sau orice alte persoane, care cu rea-credin?ă, au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare si aceia care au determinat neachitarea la scadenta a obligaţiilor fiscale.

Neîndeplinirea de către administrator a setului specific de obligaţii de natura juridica si fiscala pe care le generează existenta şi, implicit administrarea unei societăţi comerciale, creează o stare de pericol atât pentru ceilalţi participanţi din circuitul comercial, cat si pentru siguranţa raporturilor de drept financiar-fiscal.

Starea de pasivitate faţă de achitarea obligaţiilor bugetare, precum şi faţă de demersurile întreprinse de organele de executare silită din cadrul A.J.F.P. Tulcea, pentru recuperarea acestor sume prin modalităţile de executare silita prevăzute de Legea nr. 207/2015, privind Codul de Procedura Fiscală, sunt suficiente argumente pentru a proba reaua-credin?ă a reclamantului [...], fiind îndeplinite astfel condiţiile răspunderii solidare.

Pe cale de consecinţă, consideră că soluţia instanţei de fond este una nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea sentinţei civile recurate, în sensul respingerii acţiunii formulate de către reclamantul [...], ca fiind netemeinică şi nefondată, şi menţinerea deciziilor atacate ca fiind temeinice si legale.

În drept invocă dispoziţiile temeiul art. 488, alin.1, pct.8, Cod Procedura Civila.

Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.

Examinând legalitatea hotărârii recurate prin prisma criticilor invocate conform art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Recurenta îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile  art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”, criticând în esenţă aplicarea greşită de către prima instanţă a prevederilor art. 25 alin. 2 li. b-d Cod procedură fiscală cu privire la legalitatea şi temeinicia deciziei de atragere a răspunderii solidare contestate.

În ceea ce priveşte critica privind aprecierea greşită a nelegalităţii deciziei de atragere a răspunderii solidare, dispoziţiile de drept material incidente sunt cele ale art. 25 alin. 2 din Legea nr. 207/2015: „b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale”

Pentru încadrarea în ipoteza reglementată de prevederile art. 25 alin. 2 sus menţionate, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: provocarea stării de insolvabilitate şi reaua credinţă cu care s-a acţionat în scopul provocării insolvabilităţii.

Curtea reţine că instanţa de fond, în mod corect, a constatat neîndeplinirea celor două condiţii impuse de lege pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantului.

Sub acest aspect, textul de lege face vorbire de „reaua-credinţă”, condiţie a cărei îndeplinire trebuie să reiasă din motivarea în fapt a actului administrativ-fiscal contestat, respectiv să fie probată prin înscrisurile care au fundamentat emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare.

Or, analiza atât a actului contestat cât şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestuia nu atestă îndeplinirea acestei condiţii.

În decizia de angajare a răspunderii solidare, se menţionează că reclamantul, în calitate de reprezentant legal şi administrator al [...], în perioada 21.07.2011 - 28.11.2014, a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credinţă a activelor debitorului.

Prin procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate cu bunuri sau venituri urmăribile s-a reţinut înscrierea debitoarei în evidenţa analitică pe plătitori la 03.09.2015 cu obligaţii fiscale restante în sumă totală de 117.168 lei iar la data de 31.12.2014 înregistra, conform ultimului bilanţ, venituri urmăribile cu o valoare însumată estimată de 108.996 lei, angajarea răspunderii solidare a reclamantului fiind dispusă la 14.11.2016 pentru suma de 52.239 lei.

Se poate observa că din documentele întocmite nu rezultă perioada în care a fost acumulată datoria fiscală şi din ce se compune această datorie, reclamantul fiind administrator în perioada 21.07.2011 - 28.11.2014, astfel că nu se poate concluziona cu certitudine că datoria fiscală a fost acumulată în perioada în care reclamantul a deţinut această calitate.

Recurenta nu aduce niciun argument în dovedirea relei-credinţe a reclamantului, deşi aceasta constituie un element de sine-stătător pentru angajarea răspunderii solidare a acestuia, dovada aparţinând exclusiv organului fiscal.

Pe de altă parte, valorificarea bunurilor din patrimoniul [...] nu probează reaua credinţă a administratorului, atâta timp cât contractele de vânzare au fost încheiate anterior emiterii avizului de inspecţie fiscală datat 22.07.2014 şi comunicării societăţii vânzătoare, preţul vânzării a fost achitat integral, a fost înregistrat în contabilitate şi nu s-a făcut dovada faptului că prin înstrăinarea acestor imobile s-a provocat starea de insolvabilitate a societăţii vânzătoare.

Susţinerile recurentului referitoare la acţiunile fostului reprezentant legal al [...] [...] nu pot fi primite, instanţa fiind ţinută a analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii în persoana reclamantului.

Pentru considerentele expuse, se constată că hotărârea instanţei de fond este legală, în cauză nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.