Odată cu suspendarea raportului de muncă dintre debitoare şi pârâtă, societatea nu mai avea nici o obligaţie legală de a da curs solicitării executorului judecătoresc sau de a da relaţii în raport de executarea silită

Prin Sentinţa civilă nr. 2837/28.03.2018 Judecătoria Baia Mare a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC C G SRL, excepţie invocată această pârâtă şi, în consecinţă a respins cererea de validare a popririi formulată de reclamanta I J D F AG, împotriva pârâtei SC C G SRL, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea reclamantei I J D F AG, formulată împotriva pârâtei H M M, a respins cererea pârâtei SC C G SRL, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâta SC C G SRL, să plătească reclamantei suma de 33,30 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru.

Prima instanţă a reţinut că prin adresa din 25.05.2017, s-a dispus înfiinţarea popririi asupra cotei de 1/3 din veniturile din muncă ale debitorului H M M realizate la SC C G SRL, adresa fiind comunicată terţului poprit în data de 29.05.2017.

Poprirea a fost înfiinţată ca urmare a încuviinţării executării silite prin Încheierea civilă nr. 186 din 10.01.2017 a Judecătoriei Baia Mare, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. FN/22.01.2014 încheiat între SC G H LTD şi H M M.

Ulterior, în data de 19.04.2017, contractul de credit nr. FN/22.01.2014 a fost cesionat către reclamantă, printr-un contract de cesiune de creanţă.

Pentru a se dispune validarea popririi, raportat la art. 790, 787, 784 şi 781 Cod procedură civilă, este necesar a se dovedi existenţa unor raporturi juridice între creditor şi debitor şi între debitor şi terţul poprit, la data înfiinţării popririi.

În speţă, prima instanţă a reţinut că între terţul poprit şi debitor nu mai existau, la data înfiinţării popririi, 25.05.2017, raporturi juridice, acestea fiind suspendate din data de 01.09.2016, ca urmare a faptului că debitoarea era beneficiara unui concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani.

Ca o consecinţă, instanţa a respins cererea de validare a popririi şi în temeiul art. 794 alin. 1 Cod procedură civilă a dispus desfiinţarea acesteia. Pentru aceleaşi considerente, s-a apreciat că SC C G SRL nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titularul obligaţiei corelative dreptului pretins de reclamantă, întrucât nu mai avea, la data popririi, raporturi juridice cu debitoarea.

Însă, SC C G SRL a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate şi dovedite de reclamantă, constând în taxă timbru, întrucât nu a comunicat creditoarei, ca urmare a primirii adresei de înfiinţare a popririi faptul suspendării raporturilor juridice de muncă cu debitoarea.

Pentru aceleaşi motive au fost respinse cheltuielile de judecată solicitate de SC C G SRL, întrucât, ca urmare a atitudinii menţionate mai sus, a generat prezentul litigiu.

Împotriva sentinţei a declarat apel SC C G SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamantei privind obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către pârâta apelantă.

În motivarea apelului s-a arătat că, raportat la soluţionarea cauzei pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, nu se justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată şi nici neacordarea cheltuielilor solicitate.

Analizând sentinţa atacată, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă atacată, instanţa de fond a admis excepţia invocată în apărare de către pârâtă, privind lipsa calităţii procesuale pârâtei şi astfel a respins în integralitate cererea introductivă formulată de reclamantă.

Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, instanţa a respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, obligând totodată pârâta la suportarea cheltuielilor de judecată ale reclamantei, motivând prin aceea că pârâta nu a comunicat creditoarei aspectele privind suspendarea raporturilor dintre pârâtă şi debitoare şi astfel a generat litigiul dedus judecăţii.

Astfel, în măsura în care instanţa a admis apărările formulate de către pârâta şi a constatat că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată invocată de către reclamantă.

Lipsa calităţii procesuale „anulează” orice drept procesual al reclamantei împotriva pârâtei, inclusiv drepturi la recuperarea cheltuielilor de judecată.

În egală măsură, dacă instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, este evident că pârâta a fost chemată în judecată în mod nelegal şi astfel aceasta este îndreptăţită să recupereze de la reclamantă orice cheltuieli făcute în cauza, inclusiv cheltuielile de judecată.

Culpa în crearea situaţiei aparţine exclusiv creditoarei şi nu poate fi pusă în sarcina pârâtei care, aşa cum arată chiar instanţa de fond, nu are calitate procesuală pasivă.

În această ordine de idei, înainte de a deschide dosarul de executare silită, creditoarea avea obligaţia de a face demersuri pentru identificarea locului de muncă al debitoarei în vederea înfiinţării popririi asupra drepturilor salariate. În acest sens, reclamanta creditoare avea obligaţia de a identifica locul de muncă şi de a indica corect executorului judecătoresc informaţiile necesare executării silite.

Chiar dacă reclamanta nu ar fi avut posibilitatea de a efectua aceste demersuri, în cadrul executării silite, executorul judecătoresc avea dreptul şi totodată obligaţia legală de a face verificări în acest sens, inclusiv la ITM, anterior efectuării oricărui act de executare silită.

În ce o priveşte pe pârâtă, nu exista nici o obligaţie legală prevăzută în sarcina acesteia, de a înştiinţa executorul judecătoresc despre situaţia debitoarei.

Odată cu suspendarea raportului de muncă dintre debitoare şi pârâtă, societatea nu mai avea nici o obligaţie legală de a da curs solicitării executorului judecătoresc sau de a da relaţii în raport de executarea silită, iar acest lucru reiese chiar din admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie care întăreşte această premisă.

Mai mult, prin notificarea trimisă pârâtei de către executorul judecătoresc acesta a solicitat doar înfiinţarea popririi şi nu relaţii în legătura cu debitoarea, iar poprirea nu a putut fi efectuată prin prisma motivelor invocate în apărare. Astfel, societatea pârâtă a acţionat în limitele legale fără a se putea reţine reaua intenţie în speţă.

Conform dispoziţiilor legale prevăzute de art. 453 NCPC, instanţa trebuia să acorde pârâtei drepturile stabilite de lege, respectiv cheltuielile de judecată efectuate cu prezenta cauză, fiind îndeplinite cele două condiţii prevăzute de legiuitor, în mod cumulativ.

Pentru aceleaşi considerente, în măsura în care acţiunea introductivă s-a respins în integralitate, prima condiţie stabilită de legiuitor prin dispoziţiile art. 453 NCPC, respectiv câştigarea procesului, nu a fost îndeplinită de către reclamanta şi astfel este absurd ca instanţa să admită cererea acesteia privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată „pârâtă” care totodată este lipsită de calitate procesuală pasivă.

Astfel, hotărârea instanţei de fond nu are un suport legal fiind neîntemeiată.

Având în vedere considerentele de mai sus, apelul va fi admis conform dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare