Somația europeană de plată poate fi utilizată pentru creanțe pecuniare, necontestate, în materie civilă și comercială, de natură contractuală, care sunt lichide și exigibile.

Instanța reține că, potrivit art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006, creanţele trebuie să fie lichide şi exigibile la data la care se introduce cererea de somaţie europeană de plată, somația europeană de plată putând fi utilizată pentru creanțe pecuniare, necontestate, în materie civilă și comercială, de natură contractuală, care sunt lichide și exigibile.

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 nu definește noțiunea de creanță lichidă și exigibilă, de aceea instanța apreciază că, în această privință, se vor aplica normele de drept național.

Astfel, potrivit art. 662 alin. 4 Cod de procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, condiție care în cauză este îndeplinită.

Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, creanța este exigibilă când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Codul civil asimilează cu o creanță exigibilă și situația debitorului care, deși beneficiază de un termen de plată, este decăzut din acesta ( art. 1417 Cod civil).

Instanța reține că, potrivit art. 5 pct. 5 din Contractul de asistenţă juridică din  … încheiat cu pârâtul … , s-a convenit ca facturile fiscale să fie considerate ca acceptate de către client dacă în decurs de o lună de la primirea acestor facturi, acesta nu a ridicat obiecţii scrise în legătură cu oricare dintre onorariile facturate sau cu detaliile serviciilor prestate.

Astfel, din clauza contractuală anterior menționată reiese că este necesară comunicarea facturilor emise de creditoare către beneficiarul serviciilor de asistență juridică.

Instanța constată că la dosarul cauzei au fost depuse facturi emise de creditoare din cuprinsul cărora rezultă obligația debitorului de a achita aceste facturi în termen de 14 zile de la recepția facturilor.

Instanța reține că în speța dedusă judecății nu s-a făcut dovada că facturile emise au fost primite de către debitor, astfel încât nu apare ca fiind îndeplinită cerința exigibilității impuse de art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 menționat în cele ce preced.

Din înscrisurile depuse la dosar nu reiese că s-a făcut dovada comunicării facturilor către client pentru a se constata exigibilitatea creanței, motiv pentru care instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

Astfel, probatoriul în cadrul somației de plată este reprezentat, în principal, de înscrisuri, însă nu este admisibilă administrarea altor probe.

Instanța reține împrejurarea că situația din speță este cea în care susținerile reclamantei presupun administrarea unui probatoriu mai complex în vederea lămuririi situației de fapt dintre părți, fiind necesară administrarea unui probatoriu mai vast în acest scop.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale, având în vedere caracterul accesoriu al acesteia faţă de debitul principal, instanţa apreciază că nu sunt întrunite condiţiile necesare pentru aplicarea procedurii speciale a somaţiei de plată, în sensul că nu se poate statua asupra caracterului cert al acestora, față de aspectele expuse în cele ce preced.

Respingerea somaţiei nu este supusă niciunei căi de atac, aceasta fiind în concordanță cu obiectivul celerității stabilit de Regulament. De asemenea, hotărârea de respingere a somației nu are autoritate de lucru judecat, deoarece reclamantul poate introduce o nouă cerere de somație pentru aceeași creanță sau poate depune orice altă cerere prevăzută de legislația națională, astfel cum prevede art.11 alin. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006.

Domenii speta

Spete similare