Drept Civil

Hotărâre 3433 din 28.08.2018


- contestaţie la executare –

  Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorii AA şi BB în contradictoriu cu intimata CCşi intervenienta DD, având ca obiect contestaţie la executare.

  La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au răspuns av. EE, pentru contestatori şi intervenienta DD, şi consilier juridic FF, pentru intimată, lipsă fiind contestatorii şi intervenienta.

 S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei următoarele:

 - procedura de citare este nelegal îndeplinită cu contestatorii, având în vedere domiciliul procedural ales prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei (fila 23 vol. 3 dosar), neregularitate care s-a acoperit prin prezenţa apărătorului ales, av. EE, potrivit art. 160 alin. 2 din Codul de procedură civilă;

  - s-a acordat termen în vederea dezbaterii fondului;

  - contestatorii au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi nici probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului:

Av. EE, pentru contestatori, solicită admiterea excepţiei perimării, potrivit dispoziţiilor art. 696 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că au trecut 6 (şase) luni de la ultimul act de executare. Pe fond, solicită admiterea contestaţiei, apreciind că onorariul executorului judecătoresc este prea mare având în vedere şi volumul de muncă al acestuia. Referitor la creanţa executată silit, urmărirea silită a fost iniţial pentru o sumă, pentru ca ulterior să fie achitată o parte din aceasta, dar fără a se diminua cuantumul. Solicită admiterea contestaţiei şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

  Consilier juridic FF, pentru intimată, solicită respingerea contestaţiei, iar referitor la excepţia perimării, precizează că după 2013, s-a încercat încheierea unui angajament de plată scriptic, fiind astfel întrerupt cursul prescripţiei şi nu se mai impune administrarea de probe cu privire la perimare. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, invocată de intimată, prin întâmpinare, lasă soluţia la aprecierea instanţei. Pe fondul cauzei, cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, apreciază că acesta nu este nelegal, chiar dacă tinde spre maxim, în condiţiile în care executarea silită a început în 2013. În ceea ce priveşte sumele, apreciază că un expert nu poate să spună cum să se facă imputaţia plăţilor efectuate deoarece sunt o serie de condiţii care trebuie respectate, condiţii semnate de părţi. Este vorba însă despre o executare silită, cu întârzieri la plată, considerente pentru care solicită respingerea cererii. Referitor la sumele deja încasate, este adevărat că s-au efectuat aceste plăţi, dar dispoziţiile Codului de procedură civilă permit actualizarea creanţei.

  În replică, av. EE învederează instanţei că intervenienta DD este în insolvenţă şi nu crede că s-a putut înscrie la masa creditorilor, iar în ceea ce priveşte reactualizarea sumelor, intimata avea această posibilitate după studiul raportului de expertiză întocmit în cauză.

În considerarea dispoziţiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise, după care,

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra contestaţiei la executare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data sub nr.contestatorii AA şi BB în contradictoriu cu intimata CC au formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începute de către Biroul Executorului Judecătoresc GG, în dosarul de executare nr. ..., deschis la cererea creditoarei CC, în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit pentru investiţii nr. ..., modificat prin actul adiţional nr. ..., actul adiţional nr. ..., contractul de credit în descoperit de cont (overdraft) nr. ..., modificat prin act adiţional nr. ...şi contractul de garanţie reală mobiliară pe bunuri nr. ..., modificat prin actul adiţional nr. ..., solicitând:

- anularea Somaţiei Imobiliare din data de ..., întocmită în dosarul de executare nr. ... al Biroului Executorului Judecătoresc GG;

- anularea încheierii de stabilire cheltuieli executare emisă în data de ..., în dosarul nr. ... al Biroului Executorului Judecătoresc GG;

- anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. ..., aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc GG;

- suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii, în temeiul art. 719 din Codul de procedură civilă;

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

La ..., contestatorii au solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, cererea lor fiind respinsă ca nefondată prin încheierea din 3 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în dosarul nr. 8750/279/2015.

În motivarea în fapt a cererii, contestatorii au arătat că, la data de ..., a fost emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc GG Somaţia Imobiliară prin care li s-a pus în vedere ca, în termen de 15 zile de la primirea acesteia, să achite următoarele sume de bani: 100.564,37 lei cu titlu de debit datorat conform titlurilor executorii; 7.557,8 lei cu TVA reprezentând onorariu executor judecătoresc; 770,04 cu TVA reprezentând cheltuieli de executare. Total debit = 108.892,21 lei.

Li s-a atras atenţia că, în cazul în care nu se vor conforma acestei somaţii, se va proceda la urmărirea silită a bunurilor din proprietatea lor, respectiv imobilul constând în apartament situat în Piatra Neamţ, ….. jud. Neamţ.

De asemenea, la aceeaşi dată, a fost emisă şi încheierea de stabilire cheltuieli executare din data de ..., emisă de BEJ GG, prin care s-au stabilit următoarele cheltuieli de executare silită în dosarul execuţional nr. ...: suma de 7.557,8 lei cu TVA reprezentând onorariu executor judecătoresc; suma de 770,04 lei cu TVA (înregistrare dosar, formare dosar, emitere adrese, emitere somaţii, notare somaţii în CF, întocmire acte stabilire debit, arhivare dosar, cheltuieli papetărie) reprezentând cheltuieli de executare. Total cheltuieli: 8.327,84 lei.

Pe cale de excepţie, contestatorii au invocat excepţia perimării executării silite. Potrivit art 696 alin. 1 Cod Procedură Civilă: ,,(1) În cazul în care creditorul din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perima de drept”.

Perimarea executării silite este acea sancţiune procesuală ce determină stingerea actelor de urmărire ca o consecinţă a lipsei de diligenţă a creditorului, care nu manifestă stăruinţă pentru realizarea executării silite începute la cererea sa. Aceasta operează de plin drept odată cu împlinirea termenului de şase luni de la data ultimului act de urmărire.

În speţă, de la data deschiderii dosarului de executare nr. ... de către BEJ GG şi până la data de ... nu a fost efectuat niciun act de executare silită împotriva lor, deci au trecut aproximativ 2 ani fără să se îndeplinească vreun act sau demers necesar executării silite în acest dosar de executare, fapt ce atrage sancţiunea perimării executării silite.

Au solicitat să se constatate nulitatea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. ... al BEJ GG, întrucât a intervenit perimarea de drept a executării silite.

Pe fond, contestatorii au solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. ... al BEJ GG.

Au contestat cuantumul onorariului executorului judecătoresc, stabilit de către acesta prin încheierea de stabilire cheltuieli de executare din data de ..., deoarece a fost depăşit plafonul maxim legal, prevăzut de Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti. Astfel, potrivit art. 39 din această lege: „executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: ... d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite”.

În prezenta speţă, este incident art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000, suma de 100.564,37 lei, stabilită cu titlu de obligaţie de plată, fiind mai mare decât suma de 100.000 lei. Pentru această creanţă plafonul maxim al onorariului stabilit pentru executorul judecătoresc este de 6.305.64 lei, fiind depăşit prin stabilirea în mod abuziv a sumei de 7.557,8 lei, cu titlu de onorariu al executorului judecătoresc, cu tot cu TVA.

Dar cuantumul onorariului executorului judecătoresc nu trebuie neapărat stabilit la limita sa maximă, acesta trebuie să fie justificat de cheltuielile efectuate şi de volumul de muncă al executorului judecătoresc.

În acest sens, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanţa de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale şi dacă nu sunt disproporţionate faţă de cuantumul creanţei şi volumul de muncă efectuat de cei implicaţi în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanţa cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, ştiind că le va recupera.

Conform art. 670 alin. 4 din Codul de procedură civilă, sumele stabilite de executor ca şi cheltuieli de executare pot fi cenzurate de instanţă pe calea contestaţiei la executare silită.

Potrivit textului menţionat, sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta: „Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni”.

Contestatorii au solicitat instanţei să cenzureze cuantumul cheltuielilor de executare, stabilite prin încheierea de stabilire cheltuieli executare din ... emisă de Biroul Executorului Judecătoresc GG, iar acest cuantum să fie micşorat şi stabilit în conformitate cu cheltuielile reale. După cum rezultă din aceeaşi încheiere, cheltuielile de executare din dosarul nr. ... au fost stabilite în cuantum de numai 770,04 lei, iar suma stabilită ca onorariu pentru executor apare ca fiind nejustificată, având în vedere volumul de muncă şi dificultatea executării silite în prezentul dosar de executare.

În ceea ce priveşte titlurile executorii, contestatorii au precizat că nu li s-a prezentat niciun document justificativ care să ateste veridicitatea sumei de 100.564.37 lei, indicate cu titlu de debit datorat creditoarei.

Au menţionat că până la această dată au fost achitaţi aproximativ 70.000 de lei din cuantumul total al creditelor, aşadar nu au cum să datoreze în acest moment o sumă chiar mai mare decât suma totală împrumutată (de 87.400 lei).

Au precizat că, prin Somaţia de plată nr. misă de către Executorul Bancarn baza aceloraşi titluri executorii, au fost somaţi să achite creditorului CCsuma de 89.500 lei, reprezentând credite restante şi dobânzi aferente restante, iar ulterior primirii acestei somaţii au continuat să achite ratele lunare ale creditului.

Aşadar, nu înţeleg cum este posibil să se ajungă în prezent la un debit restant în cuantum de 100.564,37 lei. Singura explicaţie plauzibilă este faptul că acesta a fost calculat în mod greşit.

De asemenea, au precizat că nu li s-a comunicat care este cuantumul penalităţilor aplicate. În lipsa unei corecte individualizări a debitului, au considerat că această sumă a fost stabilită în mod arbitrar şi nu este datorată.

În acest context, nu se poate discuta despre o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Potrivit art. 663 Cod Procedură Civilă: Executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă. Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Creanţele cu termen şi cele condiţionale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condiţiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparţinând debitorului.

Respectiva creanţă nu este nici certă şi nici lichidă, deoarece existenţa ei este îndoielnică, iar cuantumul ei este încă incert, fiind contestată suma datorată în baza contractelor de credit şi de garanţie reală mobiliară.

În aceste condiţii, este nelegală executarea împotriva lor, iar suma de bani solicitată, în cuantum de 100.564,37 lei, nu este datorată.

Referitor la titlurile executorii reprezentate de contractele de credit au contestat cuantumul sumei de 100.564,37 lei, reprezentând debit restant, deoarece nu li s-a prezentat niciun document justificativ din care să reiasă că ar datora creditoarei această sumă.

De asemenea, la somaţia ce le-a fost transmisă, nu s-au ataşat Condiţiile generale de creditare şi graficele de rambursare, care să ateste cuantumul sumelor restante ale debitoarei.

În lipsa graficelor de rambursare şi a unor alte menţiuni sau calcule privind sumele deja achitate, suma solicitată nu este certă, lichidă şi exigibilă, aşa cum cer în mod imperativ dispoziţiile art. 663 Cod Procedură Civilă.

Astfel, din somaţia imobiliară emisă de BEJ GG, nu se poate determina cu certitudine că suma de bani solicitată este cea neachitată şi exigibilă, iar în lipsa unor dovezi de necontestat în acest sens au  considerat că executarea silită nu poate începe.

Au menţionat că, la data de 27.02.2008, a fost încheiat între ………, în calitate de creditoare, şi DD, cu sediul în Piatra Neamţ, s…., jud. Neamţ, ……, înregistrată la Oficiul Comerţului sub nr. J27/521/2002, în calitate de debitoare, Contractul de credit pentru investiţii nr. ..., prin care Banca a acordat debitoarei un credit în suma de 54.400 lei, având următoare destinaţie: achiziţionare Autoturism marca FORD, tip New Transit Van 350 LWB 2.4 TDCI 100 CP, an fabricaţie 2007, conform factura proformă nr. …. emisă de SC Tester SRL. Scadenţa finală a acestui credit a fost stabilită în data de 06.02.2013. Acest contract a fost semnat de contestatoarea AA, în calitate de ….

De asemenea, au mai precizat că, la aceeaşi dată, a fost încheiat între CCşi DD Contractul de Garanţie Reală Mobiliară pe Bunuri nr. ..., prin care s-a constituit în favoarea Băncii o garanţie reală mobiliară de prim rang, fără deposedare, până la concurenţa sumei de 54.400 lei, conform Contractului de Credit nr. ....

Ulterior, la data de 06.03.2008, a fost încheiat între Raiffeisen Bank SA, în calitate de creditoare, şi DD, în calitate de împrumutat, precum şi contestatorii, în calitate de ..., Contractul de Credit în descoperit de cont (overdraft) nr. ..., prin care Banca a acordat împrumutatului un credit revolving sub formă de descoperit de cont, destinat finanţării activităţii curente a împrumutatului.

Valoarea acestui credit este de 33.000 lei, iar scadenţa finală a creditului a fost stabilită iniţial la data de 10.02.2009, fiind ulterior modificată pentru data de 09.02.2010, prin Actul adiţional nr. 1/11.02.2009.

Au precizat că, până în prezent, s-a achitat suma de aproximativ 70.000 lei aferentă acestor credite şi au observat că această sumă nu s-a scăzut din suma totală pentru care sunt în prezent executaţi silit.

Potrivit art. 712 Cod Procedură Civilă: Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

Au precizat că respectiva creanţă, în temeiul căreia a fost începută executarea silită împotriva lor, nu este nici certă şi nici lichidă, deoarece existenţa ei este îndoielnică, iar cuantumul ei este încă incert, fiind contestată suma totală de 100.564,37 lei indicată cu titlu de debit datorat.

În drept, au invocat art. 663, art. 666, art. 667, art. 670, art. 696, art. 712 şi art. 719 Cod Procedură Civilă şi art. 39 din Legea nr. 188/2000.

În dovedire, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi cu expertiza contabilă, fiind anexate în copie: somaţia imobiliară din ..., încheiere din ....

Contestatorii au achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei, pentru contestaţia la executare, şi de 50 lei, pentru cererea de întoarcere a executării silite. Anterior, prin încheierea din 27.11.2015 instanța a respins ca tardivă cererea de ajutor public judiciar formulată de contestatori.

Intimata CC a formulat întâmpinare, la data de 18.11.2015, depusă la filele 24-26 din dosar, prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Astfel, în cauza pendinte, sunt incidente dispoziţiile art. 715 (1)

Cod procedură civilă, care prevăd următoarele: „Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când ... 3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie”.

Cum contestaţia la executare a fost înregistrată la data de 07.10.2015, rezultă în mod evident că a fost depăşit termenul de 15 zile care curge de la data comunicării primului act de executare, motiv pentru care a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii.

Pe fond, în ceea ce priveşte excepţia perimării invocată de reclamanţi, a învederat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 697 din Codul de procedură civilă.

Astfel, pentru a putea opera instituţia perimării, condiţia esenţială avută în vedere de legiuitor este aceea ca un creditor, din culpa sa, va lăsa să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau un demers necesar executării silite, solicitat în scris de către executorul judecătoresc. În acest sens, trebuie observat că nu poate fi reţinută vreo culpa a Băncii în dosarul de executare nr...., devreme ce timp de aproximativ doi ani a fost valabil un angajament de plată, executarea silită fiind suspendată. Or, potrivit alin. 2 art. 697 din Codul de procedură civilă, în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Totodată, reclamanţii nu au prezentat dovezi în sensul neîndeplinirii în termen de 6 luni, din culpa băncii, a oricărui act sau demers solicitat în scris de executorul judecătoresc - condiţie esenţială pentru aplicarea sancţiunii perimării.

Având în vedere aspectele arătate şi raportat la argumentele reclamanţilor (,,BEJ Rogojan nu a efectuat niciun act de executare silită timp de 2 ani”), a apreciat că se impune în mod evident respingerea ca nefondată a excepţiei invocate de aceştia prin propria acţiune.

Cu privire la motivele ce ţin de fondul cauzei, intimata a apreciat că un prim argument al acestora, ce priveşte cuantumul onorariului executorului judecătoresc, apare ca neîntemeiat, raportat la dispoziţiile legale incidente. Astfel, reclamanţii înțeleg să conteste onorariul executorului judecătoresc, invocând în acest sens depăşirea plafonului maximal stabilit prin art. 39 din Legea nr. 188/2000. Analizând însă prevederile legale aplicabile în materie și efectuând un calcul matematic relativ simplu, reies următorele: în dosarul execuţional nr. ..., BEJ RR a fiaxt onorariul său la suma de 5.743,9 Ron, sumă ce în raport de dispoziţiile imperative ale art. 39 din legea 188/2000 tinde spre plafonul maximal impus, însă nu îl depăşeşte ( 6.300 Ron + 1% din ceea ce depăşeşte 100.000 Ron, în cauza de față onorariul maximal putând fi de 6.305,6 Ron). Faptul că la onorariul în cuantum de 5.743,9 Ron, executorul judecătoresc a adăugat şi contravaloarea TVA (1.813,87 Ron), rezultând o sumă totală de 7.557,8 Ron, nu poate constitui în niciun caz un motiv de cenzurare a onorariului ca urmare a depăşirii plafonului stabilit. Astfel, executorii judecătoreşti sunt ţinuţi a respecta Ordinul nr.2250/2006 și a stabili onorariile în limitele prevăzute de lege. La onorariile astfel calculate, aceştia au obligaţia calculării şi perceperii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit Codului Fiscal de destinatarul final: în cazul de față, debitorul este obligat la rambursarea cheltuielilor de executare. Verificând onorariul calculat în dosarul de executare nr. ..., în mod evident se poate concluziona că executorul a respectat întocmai prevederile legale, iar la acest onorariu a fost calculat şi perceput în mod legal şi TVA-ul aferent, întreg onorariul rezultat urmând a fi suportat de către reclamanţi.

De asemenea, raportat la valoarea urmărită - 100.564,36 Ron – a apreciat că onorariul în cuantum de 5.743,9 Ron este cât se poate de rezonabil, şi în consecinţă, nu este întemeiată propunerea de cenzurare a acestuia de către instanţă de judecată.

Referitor la criticile reclamanţilor ce privesc caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, a solicitat respingerea lor ca neîntemeiate.

Potrivit articolului 663 alin. 1 din Codul de procedură civilă, executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichdă şi exigibilă. Or, creanţa băncii îndeplineşte condiţiile expres prevăzute de textul legal evocat de alineatele (2), (3) si (4): Creanţa Băncii este certă întrucât obligaţiile de plată asumate de către reclamanţi prin Contractul de credit nr...., respectiv Contractul de Credit (Overdraft) nr. ..., rezultă din însuşi titlurile executorii (articolele din Contractele referitoare la costuri); Creanţa Băncii este lichidă întrucât modalitatea de calcul al obligaţiilor de plată asumate de către contestatori prin cele două Contracte este determinată în titlurile executorii; Creanţa Băncii este exigibilă întrucât în temeiul art. 8 al titlurilor executorii, Banca a declarat scadenţa anticipată a acestora, notificând în acest sens atât împrumutatul principal, cât şi reclamanţii, în calitate de garanţi fideiusori.

Mai mult, potrivit încheierii din data de 25.04.2013, Judecătoria Piatra Neamţ a validat caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, încuviinţând executarea silită sub toate formele prevăzute de lege împotriva debitorilor celor două contracte de credit.

Simpla referire la pretinsul caracter incert al creanţei nu este de natură să ridice vreun dubiu asupra modului de stabilire a sumei datorate prin raportare la prevederile contractuale, care sunt neechivoce sub aspectul modului de stabilire a dobânzilor şi a penalităţilor. În fapt, în ideea de a crea o suspiciune asupra modului de calcul al Băncii și în argumentarea unei pretinse rele-credințe a Băncii în executarea contractului, reclamanţii înțeleg să facă simple afirmaţii flagrant contrazise de conţinutul clauzelor contractuale asumate de către aceştia. Astfel, aceştia susţin că ,,respectiva creanţă nu este nici certă și nici lichidă, deoarece existența ei este îndoielnică, iar cuantumul ei este încă incert, fiind contestată suma datorată”. În acest sens, intimata a arătat că simpla menţiune a contestării creanţei nu impune automat un caracter incert al creanţei, ci pentru a se ajunge la o asemenea concluzie, reclamanţii sunt obligaţi în primul rând să aducă probe concludente, simplele afirmaţii neputând conduce la anularea unor acte de executare. Analizând însă cu atenţie contestaţia promovată de reclamanţi, rezultă în mod indubitabil că în contradicţie cu orice normă de drept în vigoare, aceştia încearcă prin propria acţiune să determine pârâta să le demonstreze temeinicia afirmaţiilor, pasând obligativitatea probei ce le revine în calitate de reclamanţi, în sarcina băncii: ,,somaţia imobiliară emisă de BEJ RR, nu se poate determina cu certitudine că suma de bani solicitată este cea neachitată și exigibilă, aşadar, în lipsa unor dovezi de necontestat în acest sens, considerăm că executarea silită nu poate începe”. Pentru a putea formula totuşi apărări în cauza pe acest aşa-zis argument, intimata a solicitat instanţei de judecată să pună în vedere reclamanţilor să-şi precizeze acţiunea, în sensul corelării temeiurilor legale enumerate de către aceştia, cu motivele şi dovezile pe care își întemeiază contestaţia, simplele afirmaţii neavând darul de a lămuri în vreun fel capetele de cerere.

În ceea ce priveşte motivul de nelagalitate învederat de reclamanţi potrivit căruia nu le-a fost comunicat cuantumul penalităţilor percepute, suma fiind stabilită „în mod arbitrar”, are un caracter profund neîntemeiat, devreme ce în cele două contracte, la capitolul „Costuri” cap. 3, respectiv 4, a fost prevăzut în mod expres cuantumul dobânzilor penalizatoare în cazul neîndeplinirii la timp a obligaţiilor de plată. Aşadar, nu se poate reține în acest stadiu obligativitatea Băncii de a comunica defalcat cum a fost calculată creanţa, neexistând nicio prevedere expresă în acest sens a creditorului. Mai mult, intimata a apreciat că astfel de informaţii puteau fi puse la dispoziţia reclamanților  în orice moment în măsura în care dovedeau că într-adevăr îi interesează stingerea pe cale amiabilă a tuturor obligaţiilor ce le reveneau. Or, în situaţia dedusă judecăţii este evidentă dorinţa reclamanţilor de exonerare fără niciun temei de la plata obligaţiilor asumate prin cele două contracte, apelând în acest sens în mod nejustificat la concursul instanţei de judecată.

De asemenea, cu privire la argumentul potrivit căruia la somaţia emisă de BEJ RR „nu s-au ataşat Condiţiile Generale de Creditare şi graficele de rambursare, care să ateste cuantumul sumelor restante ale datoriei”, intimata a susținut netemeinicia acestuia, în condiţiile în care însăși contestatoarea AA, în calitate de administrator al împrumutatului principal DD, dar și de garant fideiusor, a luat la cunoştinţă de Contițiile Generale de Afaceri şi de graficele de rambursare aferente. În acest sens, intimata a ataşat cele două documente semnate de către aceasta. Mai mult, potrivit contractelor de credit, reclamanţii afirmă în mod expres că au luat cunoştinţă de prevederile contractuale, de Condiţiile Generale de Afaceri ale Băncii și de modalităţile de rambursare stabilite (art.11). În concluzie, intimata a apreciat că un astfel de argument invocat de reclamanţi nu poate fi primit, și în niciun caz nu poate constitui motiv de nulitate a actelor de executare efectuate în dosarul nr...., instrumentat de BEJ RR.

În drept, a invocat prevederile art. 205 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând în copie: contractul de credit pentru investiții nr. ..., Act adițional nr. 1 din 28.02.2008, Act adițional nr. 2 din 06.03.2008, Contractul de credit în descoperit de cont (overdraft) nr. ..., Act adițional nr. 1/11.02.2009, Contract de garanție reală mobiliară pe bunuri nr. 1 din 27.02.2008, Act adițional nr. 1 din 06.03.2008.

La data de 02.02.2018, contestatorii au depus răspuns la întâmpinare, la filele 51-53 din dosar, prin care au solicitat respingerea tuturor excepțiilor și argumentelor invocate de intimată.

În ceea ce privește excepția tardivității, au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere că acte de executare contestate au fost emise la data de ..., fiind comunicate ulterior. Nu a fost depășit termenul de 15 zile întrucât contestația a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 07.10.2015, nefiind aplicabil art. 715 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, cum a susținut intimata, ci în cauză termenul de 15 zile curge de la data când a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă.

Au reiterat solicitarea privind perimarea executării silite și argumentele referitoare la lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.

Referitor la afirmația că a luat cunoștință de Condițiile Generale de Afaceri și de graficele de rambursare aferente, odată cu semnarea contractelor de credit, au preciyat că acest lucru nu are relevanță, întrucât graficele de rambursare nu fac dovada sumelor care deja s-au achitat și nici a celor rămase de achitat, și nici nu cuprind penalitățile aferente calculate.

În drept, a invocat art. 201 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu expertiza contabilă.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 01.03.2016, contestatorii au depus o precizare a contestaţiei la executare, la filele 59-65 din dosar, prin care au solicitat suspendarea executării silite declanşate împotriva lo până la soluţionarea contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. 8002/279/2015, aflat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, în temeiul art. 719 din Codul de procedură civilă, începute de Biroul Executorului Judecătoresc GG, în dosarul de executare nr. ... și admiterea contestaţie la executare.

Au precizat că înţeleg să conteste titlurile executorii, sub aspectul cuantumului creanţei cuprins în acestea.

În acest sens, au precizat că o serie de clauze inserate în contractul de credit nr. 1/11.02.2009 sunt veritabile clauze abuzive, iar sumele nu ar trebui datorate.

Astfel, art. 4 din Contract cuprinde o serie de clauze care sunt considerate abuzive potrivit legislaţiei în vigoare. În acest sens, art. 4.1 stabileşte un comision de analiză, pe care îl consideră ilegal.

De asemenea, art. 4.2 stabileşte un comision de administrare, în cuantum de 0,75% pe lună, ceea ce reprezintă o veritabilă clauză abuzivă.

De asemenea, la art. 4.3 din Contract se prevede un comision de modificare, în valoare de 1% pe zi.

Art. 4.4 stabileşte alte comisione, pe care le consideră tot clauze abuzive.

Au apreciat că inclusiv clauzele prevăzute la art. 7.2, 7.3, reprezintă iarăşi veritabile clauze abuzive. Au apreciat că inclusiv clauzele contractuale prin care s-a renunţat la beneficiul de discuţiune sunt tot clauze abuzive.

Aceleaşi comisioane şi clauze se regăsesc şi în celălalt contract de credit, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile legale referitoare la clauzele abuzive.

Legea Protecţiei Consumatorului nr.91/1992 astfel cum a fost modificată prin OUG 174/2008, în art.9 indice 3, stipulează obligaţiile instituţiilor de credit la încheierea unui contract de credit, obligaţii care constau printre alte în respectarea următoarelor reguli:

„b) dobânzile, precum şi toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării şi derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menţionate în contract, fără a se face trimiteri la condiţii generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife şi comisioane sau orice alt înscris;

g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: 1. variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru; 3. formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii și/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia”.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 117, punctele 1) şi 2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 sunt în sensul: „(2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienţilor înţelegerea tuturor termenilor şi condiţiilor contractuale, în special a prestaţiilor la care aceştia se obligă potrivit contractului încheiat. Instituţiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi, penalităţi, comisioane, ori alte costuri şi speze bancare, dacă plata acestora nu este stipulată în contract”.

Conform art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi și consumatori: „Art. 1 - (1) Orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fară echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. ... (3) Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”

Noţiunea de dobândă variabilă presupune modificarea periodică a acesteia, dar în funcţie de anumiţi factori, care în conformitate cu legislaţia în vigoare trebuie să fie specificaţi în contract și să poată fi verificaţi de consumator întrucât doar în acest fel se consideră că dobânda variabilă este explicită şi respectă drepturile consumatorului.

O variaţie neexplicită a dobânzii variabile este contrară legi, întrucât implică o modificare a dobânzii în funcţie de o decizie internă a băncii, aspect pe care consumatorul nu îl poate verifica.

Legea nr.296/2004 privind Codul Consumului, care se aplică și în cazul contractării de către consumatori a unor servicii finaniare (conform art.1) stipulează printre altele necesitatea informării corecte, complete şi precise a consumatorului asupra tuturor informaţiilor din contractele încheiate.

Din contractul de credit nu rezultă că s-ar fi respectat aceste obligaţii în ceea ce priveşte determinarea clară şi fără echivoc a noţiunii de „dobândă variabilă”.

Art.3 din Directiva 93/13 CE stipulează: „O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicţie cu cerinţa de bună credinţă provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligaţiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.”

Pe de altă parte, art.5 din Directiva Consiliului 93/13/CEE menţionează că, în caz de îndoieli a clauzelor contractuale, prevalează interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator.

În aceeaşi idee sunt şi dipozitiile legislaţiei naţionale, respectiv prevederile art.4 din Legea 193/2000 care se referă la clauzele abuzive și care în alin. 4 stipulează: „Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.” iar în anexă se menţionează, printre altele:

„1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: ... b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;...”

Prin Legea nr. 193/2000 s-au implementat la nivel naţional prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Astfel, orice clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi individual, nu prin prezentarea unor contracte cu clauze prestabilite, identifică un caracter abuziv al comerciantului.

Contestatorii au precizat că au calitate de consumatori, având în vedere şi jurisprudenţa (cauza C-348/14) constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (obligatorie pentru instanţele din România), care a statuat în mod neechivoc că şi codebitorul este considerat consumator.

Un alt aspect important este reprezentat de faptul că peste tot în contract se vorbeşte despre condiţiile generale de creditare, precum şi despre graficul de rambursare.

Astfel, atât învestirea cu formulă executorie, cât şi cererile de încuviinţare a executării silite trebuiau să se efectueze faţă de toate aceste documente, care ulterior ar fi trebuit să însoţească Somaţia transmisă de executorul judecătoresc.

La somaţia ce le-a fost transmisă nu s-au ataşat Condiţiile generale de creditare, cererile de credit şi graficele de rambursare, încălcându-se dispoziţiile legale, sancţiunea fiind nulitatea absolută a somaţiei de executare.

În lipsa graficelor de rambursare și a unor menţiuni, calcule privind sumele deja achitate, suma solicitată nu este certă, lichidă și exigibilă.

Au susţinut contestatorii că, prin continuarea executării, există pericolul creării unei pagube iminente prin continuarea executării silite în acest dosar, în condiţiile în care este evident faptul că actele de executare au fost întocmite în mod nelegal, iar creanţa nu este certă.

Astfel, prin continuarea executării silite împotriva lor există riscul executării apartamentului în care locuiesc şi deci de a rămâne fară o locuinţă, pentru o creanţă al cărui cuantum nu este cert şi care nu este datorată.

De asemenea, au precizat că a intervenit perimarea de drept a executării silite ce face obiectul dosarului executare nr. ... al BEJ GG, trecând mai mult de 6 luni de la data efectuării ultimului act de executare împotriva lor.

În ceea ce priveşte titlurile executorii, au precizat că nu li s-a prezentat niciun document justificativ care să ateste veridicitatea sumei de 100.564,37 lei, indicate cu titlu de debit datorat creditoarei.

Au menţionat că până la această dată au fost achitaţi aproximativ 70.000 de lei din cuantumul total al creditelor, aşadar nu avem cum să datorăm în acest moment o sumă chiar mai mare decât suma totală împrumutată (de 87.400 lei).

De asemenea, au precizat că nu li s-a comunicat care este cuantumul penalităţilor aplicate. În lipsa unei corecte individualizări a debitului au considerat că această sumă a fost stabilită în mod arbitrar şi nu este datorată.

În acest context, este evident că nu putem discuta despre o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Referitor la titlurile executorii reprezentate de contractele de credit, au contestat cuantumul sumei de 100.564,37 lei, reprezentând debit restant, deoarece nu li s-a prezentat niciun document justificativ din care să reiasă că ar datora creditoarei această sumă.

De asemenea, la somaţia ce le-a fost transmisă, nu s-au ataşat Condiţiile generale de creditare şi graficele de rambursare, care să ateste cuantumul sumelor restante ale debitoarei.

În ceea ce priveşte motivele temeinice pentru care au solicitat suspendarea executării silite, au precizat că acestea vizează atât nelegalitatea actelor de executare efectuate împotriva lor, cât şi existenţa pericolului de a li se crea o pagubă gravă şi ireparabilă prin continuarea executării silite, existând riscul de a-şi pierde chiar apartamentul în care locuiesc, precum şi bunurile dobândite după o viaţă de muncă.

Au solicitat instanţei să aibă în vedere şi garanţiile procesuale referitoare la protecţia proprietăţii, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel impunându-se suspendarea executării silite pentru a se preveni producerea unor prejudicii financiare prin executarea silită intempestivă a unor obligaţii de plată contestate în justiţie.

De asemenea, au solicitat instanţei să aibă în vedere şi raţiunile pe care se întemeiază contestaţia la executare, în sensul că instanţa trebuie să stabilească dacă o eventuală continuare a urmăririi silite este de natură să aducă prejudicii debitorilor. Or, prin executarea silită, este evident că li se crează un prejudiciu, prin prisma faptului că suma care urmează a se obţine prin executarea silită, este mult prea mică ţinând cont de valoarea reală a celor două imobile.

Pentru a se putea dispune suspendarea executării silite trebuie să fie îndeplinite anumite condiţii şi anume: a) instanţa să fi fost sesizată cu soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită; b) vremelnicia măsurii şi c) depunerea unei cauţiuni.

În speţă, sunt îndeplinite toate aceste condiţii. În literatura de specialitate se apreciază, chiar dacă dreptul este litigios, că aparenţa de drept este suficientă spre a îndritui instanţa să dispună măsura de protecţie, motivându-se în fapt prin caracterul vremelnic al acesteia.

În drept, a invocat art. 204 din Codul de procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 02.04.2016, Societatea PP S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie, solicitând admiterea contestaţiei la executare.

În fapt, a arătat că a încheiat cu intimata cele două contracte de credit, în valoare totală de 87.400 lei. Pe parcursul timpului, a achitat (anterior începerii executării silite, cât şi ulterior) suma de aproximativ 170.000 lei, aşa cum rezultă din extrasele de cont anexate.

În aceste condiţii, este evident că nu mai poate datora suma de 100564, 37 lei.

A susținut că nu s-a comunicat de către executorul judecătoresc niciodată ce reprezintă această sumă de bani şi care este calculul concret, prin care s-a ajuns la această sumă. Nu este nicăieri menţionat care este debitul principal, care sunt accesoriile, care sunt comisioanele.

Aceste aspecte coroborate cu faptul că a achitat deja suma de aproximativ 170 000 lei denotă faptul că nu putem discuta despre o craenţă certă, lichidă şi exigibilă.

De asemenea, a solicitat instanţei de judecată să constate faptul că executarea silită începută de BEJ GG, în dosarul nr. ... este inadmisibilă, deoarece pentru acelaşi titlu executoriu a fost începută executarea silită şi de către executorul LL, în dosarul de executare nr. 70/2010, şi s-au efectuat şi acte de executare de către acesta.

A precizat că nu s-a dispus închiderea respectivului dosar, aşadar începerea executării silite în dosarul nr. ... este inadmisibilă. A anexat în acest sens încheierile de încuviinţare a execuării silite şi somaţiile de plată comunicate.

A subliniat că nu i s-a comunicat niciodată un înscris din care să rezulte că a încetat executarea silită începută în anul 2010.

În dovedire, a depus înscrisuri, în copie, respectiv: extrase de cont, somația de plată nr. …., din dosarul nr. … al executorului bancar LL, somația de plată nr. …, din dosarul nr. 71/2010 al executorului bancar LL, încheierea pronunţată la data de .. de Judecătoria Piatra-Neamţ, în dosarul nr. …, încheierea pronunţată la data de … de Judecătoria Piatra-Neamţ, în dosarul nr. ….

Prin încheierea de ședință din data de 07.06.2016 (filele 52-53), instanța a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Prin încheierea de ședință din data de 22.11.2016 (filele 77-78), instanța a respins ca nefondată excepţia tardivităţii, motivat de faptul că în dosarul de executare nu se regăseşte dovada de comunicare către contestatori a actelor de executare efectuate, iar primele acte de executare din ... au fost comunicate la data de 01.10.2015, astfel încât contestaţia la executare înregistrată la data de 07.10.2015 este fomulată în termen.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată în cauză de Societatea PP S.R.L.

Pe fondul cauzei, instanţa a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind solicitată şi copia conformă a dosarului de executare (filele 140, vol.I -50, vol. II).

De asemenea, a fost administrată proba cu expertiza contabilă, iar după depunerea raportului de expertiză de către expertul desemnat iniţial, Nistor Angelica (filele 114-135, vol. II), instanța a încuviințat cererea intimatei de efectuare a unei contraexpertize contabile, raportul de expertiză întocmit de expertul ….. fiind depus la filele 159-177, vol. II.

Instanţa a respins ca nefiind utile soluţionării cauzei proba testimonială şi proba cu interogatoriul contestatorilor şi a luat act de renunţarea contestatorilor la proba cu interogatoriul intimatei.

Examinând probele administrate în cauză şi apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 11.03.2013, creditoarea intimată CC s-a adresat executorului judecătoresc Pascal Valentin Octavian cu o cerere de executare silită asupra întregului patrimoniu aparținând debitoarei Societatea PP S.R.L. și garanților fidejusori AA și BB, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit pentru investiții nr. ..., modificat prin Actul adițional nr. ..., Actul adițional nr. ..., pentru suma de 63.324,35 lei, și de contractul de credit în descoperit de cont (overdraft) nr. ..., modificat prin Actul adițional nr. 1/11.02.2009, pentru suma de 26.445,49 lei.

Suma totală urmărită a fost deci stabilită ca fiind 89.769,84 lei, cu mențiunea că se vor adăuga dobânzile calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului.

Potrivit contractelor de credit menționate, împrumutat a fost Societatea PP S.R.L., prin administrator AA.

Executorul judecătoresc a deschis dosarul de executare nr. 1688/2013, iar prin încheierea din 25.04.2013, pronunţată în dosarul nr. 3489/279/2013, instanța de executare, Judecătoria Piatra-Neamț, a încuviinţat executarea silită, aşa cum a solicitat creditoarea.

Executorul judecătoresc a efectuat verificări pentru obţinerea de informaţii referitoare la debitori, iar la data de 23.10.2013 a emis adrese de înfiinţare a popririi pe conturile bancare ale garanţilor fidejusori, AA şi BB.

În perioada 31.07.2013 – 25.07.2014, au fost efectuate plăţi în contul datoriei, aşa cum rezultă din recipisele de consemnare de la filele 20-32, vol. II.

La data de 24.10.2014, creditoarea a solicitat executorului judecătoresc GG (care a preluat dosarul de executare în urma decesului executorului judecătoresc Pascal Valentin Octavian, dosarul fiind renumerotat, având nr. ...) continuarea procedurii de executare, motivat de faptul că debitorul nu a respectat angajamentul de plată.

La solicitarea executorului judecătoresc, creditoarea a precizat debitul actualizat la data de 03.11.2014 (fila 35, vol. II), respectiv: pentru contul 10149855, total de 68.815,37 lei, compusă din: suma de 41.044 lei – principal restant, 26.790,40 lei – dobânzi penalizatoare, 980,97 lei – dobânzi restante; iar pentru contul 11384211, total de 23.269,15 lei, compus din: 15.314,46 lei – principal restant, 7.954,69 lei – dobânzi penalizatoare.

Ulterior, la data de 20.05.2015, creditoarea a depus o nouă cerere de stăruință în executare silită pentru recuperarea creanței calculată la data de 06.05.2015, respectiv suma de 25.699,98 lei, pentru contul nr. 11384211, și suma de 74.864,39 lei, pentru contul nr. 10149855.

Prin încheierea din ..., executorul judecătoresc GG a stabilit suma de 8.327, 84 lei cu titlu de cheltuieli de executare. S-a stabilit suma de 7.557,8 lei cu TVA reprezentând onorariul executorului judecătoresc, şi suma de 770,04 lei cu TVA, cheltuieli de executare.

De asemenea, a fost emisă şi somaţia imobiliară prin care li s-a pus în vedere contestatorilor obligaţia de a achita debitul datorat, în sumă de 100.564,37 lei.

Încheierea şi somaţia au fost comunicate contestatorilor AA şi BB la data de 01.10.2015, iar aceştia au depus contestaţia la executare la data de 07.10.2015.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.”, iar potrivit art. 720 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu.”

Aşadar, contestaţia la executare se prezintă ca o cale de atac specifică fazei executării silite, întrucât prin intermediul ei se tinde la desfiinţarea unor acte execuţionale, efectele sale fiind similare cu cele ale desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti sau a altui act jurisdicţional.

Instanţa apreciază că motivul de contestaţie la executare privind perimarea executării silite nu este întemeiat.

Potrivit art. 697 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.”

Intervenţia perimării executării silite este circumstanţiată deci la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligaţiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de şase luni. Termenul de perimare începe să curgă din momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc, respectiv de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite.

Potrivit Curții Constituțional (Decizia nr. 235/2018), „Stabilirea noilor condiţii în care intervine perimarea executării silite este în concordanţă cu obligaţia pozitivă a statului, ce rezultă din dispoziţiile art. 626 din Codul de procedură civilă, de a asigura în mod prompt şi efectiv executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, dar şi cu rolul activ al executorului judecătoresc în cadrul executării silite consacrat în mod expres prin art. 627 din Codul de procedură civilă. Executorii judecătoreşti sunt învestiţi cu îndeplinirea unui serviciu de interes public, iar activitatea acestora se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. În exercitarea rolului său activ, executorul judecătoresc foloseşte toate mijloacele prevăzute de lege în vederea realizării integrale şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. ...

Curtea a mai reţinut că debitorul trebuie să execute de bunăvoie obligaţia sa stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu, potrivit art. 622 din Codul de procedură civilă. În caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. În situaţia declanşării procedurii, debitorul, de regulă, nu are un interes în finalizarea executării silite în contra sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul. ...

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia legiuitorul a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidenţa instituţiei perimării şi a efectelor acesteia, în cadrul executărilor silite pe care le efectuează, Curtea a constatat că dispoziţia legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. Dacă executorul judecătoresc are obligaţia de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură şi părţile din această procedură trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege. În privinţa creditorului, Curtea a reţinut că, potrivit art. 647 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, acesta are obligaţia să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiţii, a executării silite, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop, iar în privinţa debitorului, acesta trebuie să se conformeze titlului executoriu. În concluzie, perimarea operează ca o sancţiune pentru inactivitatea sau neglijenţa creditorului care a fost încunoştinţat, în scris, de obligaţiile sale de către executorul judecătoresc. ...

Aşadar, partea interesată în executarea obligaţiei este creditorul, debitorul fiind interesat, mai degrabă, în stingerea procedurii de executare prin intervenţia perimării. Deci, ceea ce primează este executarea obligaţiei, şi nu intervenirea perimării executării silite, dat fiind faptul că procesul civil a fost finalizat, iar creditorul a apelat la procedura executării silite pentru recuperarea creanţei sale. Măsura legislativă criticată vine în susţinerea realizării obligaţiei de executare, reprezentând, totodată, o sancţiune a creditorului pentru lipsa de diligenţă, dar şi o măsură de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de bunăvoie obligaţia. Prin urmare, condiţionarea intervenirii perimării executării silite limitează libertatea de acţiune a debitorului. Creditorul are deschisă posibilitatea realizării efective a obligaţiilor care incumbă în sarcina debitorului, realizându-şi creanţa în dauna voinţei acestuia, însă cu respectarea obligaţiilor legale.”

În speţa de faţă, nici contestatorii nu au indicat în mod expres şi nici instanţa nu a identificat vreo solicitare adresată intimatei creditoare de către executorul judecătoresc care să nu fi fost adusă la îndeplinire, pentru a putea considera incidentă instituţia perimării executării silite.

Susţinerea contestatorilor referitoare la împrejurarea că timp de doi ani, respectiv de la data deschiderii dosarului de executare de executorul judecătoresc Rogojan şi până la data de ..., nu a fost efectuat niciun act de executare nu este întemeiată, în condiţiile în care dosarul de executare a fost deschis de executorul judecătoresc Pascal Valentin Octavian care a emis adresele de înfiinţare a popririi pe conturile contestatorilor debitori, iar arhiva acestuia a fost preluată ulterior decesului său de către executorul judecătoresc GG care a continuat executarea silită.

În plus, în perioada iulie 2013 – iulie 2014 au fost efectuate plăţi în contul debitului, inclusiv de către contestatoarea AA, personal.

Aşadar, instanţa va respinge ca nefondată excepţia perimării executării silite invocate de contestatorii AA şi BB.

Referitor la cuantumul creanței solicitate de intimata creditoare, contestat de către debitori, instanța reține că apărările acestora sunt întemeiate, în parte, așa cum reiese din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expertul contabil Minuț Victoria.

Expertul a stabilit că, în baza contractului de credit pentru investiții nr. ..., valoarea totală achitată este de 64.270,57 lei, cu următoarea componență: debit de bază achitat: 13.100,65 lei; dobândă achitată: 12.043,48 lei; comision achitat: 38.606,17 lei; penalizări: 520,27 lei. Valoarea debitului de bază rămas neachitat, după executarea silită, este de 41.299,75 lei.

De asemenea, expertul a stabilit că, în baza contractului de credit în descoperire de cont (overdraft) nr. ..., valoarea totală achitată este de 39.489,78 lei, cu următoarea componență: debit de bază achitat: 15.314,52 lei; dobândă achitată: 2493,78 lei; comision achitat: 21.681,42 lei. Valoarea debitului de bază rămas neachitat, după executarea silită, este de 15.314,46 lei.

Calculând sumele datorate la data de ..., data somaţiei imobiliare contestate în cauza de faţă, expertul contabil a stabilit că suma totală datorată la această dată, în baza contractului de credit pentru investiții nr. ..., este de 46.409,50 lei, compusă din: capital rămas neachitat la 30.07.2014 – 2729,40 lei; dobândă curentă neachitată – 1972,20 lei, pentru perioada 27.02.2008 – 20.09.2009; dobândă penalizatoare – 41.707,90 lei, pentru perioada 27.02.2008 – ..., iar suma totală datorată în baza contractului de credit în descoperire de cont (overdraft) nr. ... este de 2.555,90 lei, compusă din: dobândă curentă neachitată – 606,68 lei, stabilită pentru perioada 06.03.2008 – 14.09.2009; dobândă penalizatoare – 1949,22 lei, stabilită pentru perioada 14.09.2009 – 04.10.2014.

Așadar, instanța va dispune îndreptarea somaţiei imobiliare din data de ..., emisă de executorul judecătoresc GG în dosarul de executare nr. ..., în sensul că debitul datorat de contestatori este în cuantum de 48.965,40 lei în loc de 100.564,37 lei, debitul fiind compus din:

- suma de 46.409,50 lei datorată în temeiul contractului de credit pentru investiţii nr. ... (capital rămas neachitat la 30.07.2014 – 2729,40 lei; dobândă curentă neachitată – 1972,20 lei, pentru perioada 27.02.2008 – 20.09.2009; dobândă penalizatoare – 41.707,90 lei, pentru perioada 27.02.2008 – ...) şi

- suma de 2555,90 lei, datorată în temeiul contractului de credit în descoperire de cont (Overdraft) nr. ... (dobândă curentă neachitată – 606,68 lei, stabilită pentru perioada 06.03.2008 – 14.09.2009; dobândă penalizatoare – 1949,22 lei, stabilită pentru perioada 14.09.2009 – 04.10.2014).

Instanţa apreciază că nu poate da eficienţă în cauză opiniei expertului contabil referitoare la împrejurarea că, „în perioada următoare începerii executării silite creditoarea a calculat şi încasat suma totală de 25.372 lei cu titlu de comision, sumă ce ar fi trebuit utilizată la acoperirea debitului de bază şi a dobânzii aferente, ceea ce ar fi condus la diminuarea debitului de bază şi acoperirea dobânzilor restante.”

Aceasta deoarece, pe de o parte, contestatorii nu au solicitat acest lucru, nefiind propuse obiective pentru expertiza contabilă în sensul efectuării imputaţiei plăţilor potrivit opiniei exprimate de expertul contabil, nefiind solicitată completarea expertizei nici după depunerea răspunsului expertului contabil, iar instanța nu putea acționa din oficiu în acest sens în detrimentul creditoarei, în condiţiile în care debitorii au beneficiat de asistenţă juridică de specialitate.

Pe de altă parte, instanţa consideră că nici nu se putea proceda la imputaţia plăţilor astfel cum opinează expertul contabil întrucât, potrivit art. 1506 din Codul civil, „(1) Plata efectuată de debitorul mai multor datorii faţă de acelaşi creditor, care au acelaşi obiect, se impută asupra acestora conform acordului părţilor. (2) În lipsa acordului părţilor, se aplică dispoziţiile prezentei secţiuni.”

Așa cum a reținut și expertul contabil, în contracte nu este stipulat ce anume se acoperă prioritar cu sumele achitate de împrumutat.

Imputația plăților nu poate fi deci făcută potrivit acordului părților, neexistând un astfel de acord.

Potrivit art. 1.507 din Codul civil, „Debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de acelaşi fel are dreptul să indice, atunci când plăteşte, datoria pe care înţelege să o execute. Plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor şi, la urmă, asupra capitalului.”

Așadar, chiar dacă debitorul face imputația, ceea ce nu este cazul în speță, ordinea impusă de lege este în sensul acoperirii cu prioritate a cheltuielilor, dobânzilor și numai apoi a capitalului.

În același sens este și art. 1509 alin. 2 din Codul civil, conform căruia „(2) În toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată şi executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor şi penalităţilor, în ordinea cronologică a scadenţei acestora, şi, în final, asupra capitalului, dacă părţile nu convin altfel.”

Instanța apreciază că natura sumelor datorate băncii cu titlu de comision impune ca acestea să fie achitate cu prioritate, fiind circumscrise noțiunii de „cheltuieli” pentru creditor, fiind datorate ca urmare a prestării unor servicii de către bancă.

Mai departe, instanţa va analiza critica debitorilor referitoare la cuantumul onorariului executorului judecătoresc plecând de la premisa reevaluării cuantumului creanţei, potrivit considerentelor anterior expuse.

Cum suma stabilită de instanţă ca fiind datorată la data de ... este în cuantum de 48.965,40 lei în loc de 100.564,37 lei, instanța va recalcula onorariul datorat executorului judecătoresc proporțional cu acest cuantum, urmând a dispune îndreptarea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de ..., emise de executorul judecătoresc GG în dosarul de executare nr. ..., în sensul că onorariul executorului judecătoresc este în cuantum de 4.896,54 lei în loc de 7.557,8 lei.

În ceea ce privește motivele invocate de contestatori prin precizarea contestației la executare depuse la dosar la data de 01.03.2016 (fila 59 și urm., vol. I), motive referitoare la clauzele abuzive din cuprinsul celor două contracte de credit puse în executare silită, instanţa le consideră nefondate, întrucât legislaţia privind protecţia consumatorului invocată de contestatori nu este incidentă în speţa de faţă.

Legea protecţiei consumatorului nr. 91/1992, în realitate de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, şi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori sunt norme aplicabile numai în raporturile civile la care paticipă consumatorii, definiţi legal ca fiind „orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale”.

În speța de față, contestatoarea AA a avut calitatea de administrator al Societății PP S.R.L. la momentul garantării ca fidejusor a rambursării creditelor, iar debitorul BB este soţul acesteia.

Instanţa are în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, mai exact Ordonanţa Curţii din 19 noiembrie 2015, din cauza C-74/15, privind o cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Oradea în cauza Dumitru Tarcău şi Ileana Tarcău împotriva Băncii Comerciale Intesa Sanpaolo România S.A., care a statuat în sensul că „articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că această directivă se poate aplica unui contract de garanție imobiliară sau de fideiusiune încheiat între o persoană fizică și o instituție de credit în vederea garantării obligațiilor pe care o societate comercială le a contractat față de instituția respectivă în temeiul unui contract de credit în cazul în care această persoană fizică a acționat în scopuri care nu intră în cadrul activității sale profesionale și nu are un raport de natură funcțională cu societatea menționată.”

Este evident că debitoarea AA, având calitatea de administrator al societății PP S.R.L. care a contractat, în calitate de împrumutat, creditele respective se afla într-un raport de natură funcțională cu societatea, neputând deci să se considere că intră în sfera noțiunii de consumator pentru a se prevala de protecția acordată de legislația specială, având în vedere motivația și scopul acestei legislații speciale, constând în „aceea că un consumator se găsește într o situație de inferioritate față de un profesionist în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce să adere la condițiile redactate în prealabil de profesionist, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora”.

Concluzionând, instanța apreciază că debitorii contestatori nu beneficiază de protecţia specială acordată de lege consumatorilor.

Date fiind considerentele anterioare, instanţa va admite numai în parte contestaţia la executare formulată de debitori.

Drept consecinţă, instanţa va admite în parte şi cererea de intervenţie accesorie în sprijinul contestatorilor debitori, formulată de intervenienta Societatea PP S.R.L., această cerere având un caracter accesoriu, aşa cum rezultă din prevederile art. 67 din Codul de procedură civilă.

În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, având în vedere că intimata este cea care a căzut în pretenţii, fiind în culpă procesuală pentru desfăşurarea prezentei proceduri judiciare, de vreme ce s-a stabilit că debitorii datorează suma de 48.965,40 lei în loc de 100.564,37 lei, instanţa o va obliga să achite contestatorilor cheltuieli de judecată în cuantum de 3014 lei (1050 lei, taxa judiciară de timbru + 1700 lei, onorariul expertului contabil + 264 lei, contravaloarea copiei conforme a dosarului de executare).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

  Respinge ca nefondată excepţia perimării executării silite invocate de contestatorii AA şi BB.

Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii AA  şi BB, ambii cu domiciliul procedural ales în municipiul Piatra Neamţ – la SCPA … judeţul Neamţ în contradictoriu cu intimata CC, cu sediul în municipiul Bucureşti, ..

Dispune îndreptarea somaţiei imobiliare din data de ..., emisă de executorul judecătoresc GG în dosarul de executare nr. ..., în sensul că debitul datorat de contestatori este în cuantum de 48.965,40 lei în loc de 100.564,37 lei, debitul fiind compus din:

  - suma de 46.409,50 lei datorată în temeiul contractului de credit pentru investiţii nr. ... (capital rămas neachitat la 30.07.2014 – 2729,40 lei; dobândă curentă neachitată – 1972,20 lei, pentru perioada 27.02.2008 – 20.09.2009; dobândă penalizatoare – 41.707,90 lei, pentru perioada 27.02.2008 – ...) şi

  - suma de 2555,90 lei, datorată în temeiul contractului de credit în descoperire de cont (Overdraft) nr. ... (dobândă curentă neachitată – 606,68 lei, stabilită pentru perioada 06.03.2008 – 14.09.2009; dobândă penalizatoare – 1949,22 lei, stabilită pentru perioada 14.09.2009 – 04.10.2014).

Dispune îndreptarea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de ..., emise de executorul judecătoresc GG în dosarul de executare nr. ..., în sensul că onorariul executorului judecătoresc este în cuantum de 4.896,54 lei în loc de 7.557,8 lei.

Admite în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de Societatea PP S.R.L. … cu sediul în municipiul Piatra Neamţ, .

Obligă intimata CC să achite contestatorilor AA şi BB cheltuieli de judecată în cuantum de 3014 lei (1050 lei, taxa judiciară de timbru + 1700 lei, onorariul expertului contabil + 264 lei, contravaloarea copiei conforme a dosarului de executare).

  Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

  Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra-Neamţ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28.08.2018