Prescripție penalități de întârziere.

Prescripție penalități de întârziere. Un litigiu anterior purtat între părți pentru aceleași pretenți, respins ca inadmisibil pentru neparcurgerea procedurii prealabile, nu întrerupe termenul de prescripție.

Prin Decizia civilă nr. 2908/21.11.2018, Curtea de apel Galați Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 692/11.06.2018 pronunțată de Tribunalul Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC F. DCI SRL, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul B. I. Galaţi a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 117.476,75 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate asupra facturilor detaliate în înscrisurile anexate şi achitate peste termenul scadent.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în baza OUG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune servicii, între SC F. DCI SRL (fosta SA) prin SC F. DCI Sucursala Ploieşti – în calitate de furnizor şi debitorul Spitalul de B.I. Galaţi – în calitate de achizitor – au fost încheiate următoarele contracte de furnizare având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea de produse medicamentoase: acordul cadru nr.4100/19.08.2011, contractul subsecvent nr.41/4.01.2012 la acordul cadru 4100/19.08.2011,  contractul subsecvent nr. 2269/17.05.2012 la acordul cadru nr. 4100/19.08.2011, acordul cadru nr. 5394/31.10.2011, contractul subsecvent nr.181/10.01.2012 la acordul cadru nr. 5394/31.10.2011, contractul subsecvent nr.1447/27.03.2012 la acordul cadru nr. 5394/31.10.2011, contractul subsecvent nr.2119/09.05.2012 la acordul cadru nr.5394/31.10.2011, acordul cadru nr.51/7.01.2013, contractul subsecvent nr.60/07.01.2013 la acordul cadru nr.51/7.01.2013, contractul subsecvent nr. 2407/08.05.2013 la acordul cadru nr.51/7.01.2013, contractul subsecvent nr. 4748/23.08.2013 la acordul cadru 51/7.01.2013, contractul subsecvent nr. 5646/3.10.2013 la acordul cadru nr.51/7.01.2013, contractul de furnizare nr. 5314/23.08.2014, contractul de furnizare nr. 6982/14.11.2014, contractul de  furnizare nr.7196/25.11.2014. În baza contractelor menţionate, reclamanta a livrat pârâtei produse medicamentoase pentru care a  emis facturile fiscale acceptate la plată prin semnarea  acestora de către debitoare.

Susţine reclamanta că pârâta şi-a asumat să plătească reclamantei produsele achiziţionate la termenele indicate în contractele menţionate, respectiv:

- potrivit art. 8.1 din contractul subsecvent nr. 41/04.01.2012 – în termen de 180 de zile de la emiterea facturii;

- potrivit art. 8.1 din contractul subsecvent nr. 2269/17.05.2012 – în termen de 180 de zile de la emiterea facturii;

- potrivit art. 8.2 din contractul subsecvent nr. 181/10.01.2012 – în termen de 120 de zile de la emiterea facturii;

- potrivit art. 8.2 din contractul subsecvent nr. 1447/27.03.2012 – în termen de 90 de zile de la emiterea facturii;

- potrivit art. 8.2 din contractul subsecvent nr. 2119/09.05.2012 – în termen de 120 de zile de la emiterea facturii;

- potrivit art. 8.1 din contractul subsecvent nr. 60/07.01.2013 – în termen de 180 de zile de la emiterea facturii;

- potrivit art. 8.1 din contractul subsecvent nr. 2407/08.05.2013 – în termen de 180 de zile de la emiterea facturii;

- potrivit art. 8.1 din contractul subsecvent nr. 4748/23.08.2013 – în termen de 180 de zile de la emiterea facturii;

- potrivit art. 8.1 din contractul subsecvent nr. 5646/03.10.2013 – în termen de 180 de zile de la emiterea facturii;

- potrivit art. 8.1 din contractul de furnizare nr. 5314/23.09.2014 – în termen de 60 de zile de la data recepţiei;

- potrivit art. 8.1 din contractul de furnizare nr. 6980/14.11.2014 – în termen de 60 de zile de la data recepţiei;

- potrivit art. 8.1 din contractul de furnizare nr. 7196/25.11.2014 – în termen de 60 de zile de la data recepţiei;

Precizează reclamanta că atât produsele medicamentoase ce au făcut obiectul contractelor subsecvente, cât şi produsele medicamentoase  achiziţionate  de către debitoare prin achiziţie  au fost recepţionate şi achitate de către aceasta în baza facturilor semnate şi acceptate la plată.  A arătat reclamanta că deşi pârâta a recepţionat  produsele în condiţiile din contractele subsecvente  încheiate cu reclamanta şi/sau facturilor fiscale semnate şi acceptate la plată şi prin urmare şi-a asumat în mod expres termenul de plată al acestora, fie prin facturile respective, fie ca urmare a manifestării de voinţă a părţilor, pârâta a achitat contravaloarea produselor medicamentoase,  respectiv contravaloarea facturilor fiscale, peste termenul de plată asumat prin contractele subsecvente sau prin semnarea documentelor justificative în cazul achiziţiilor directe.

Prin contractele subsecvente menţionate, pârâta şi-a asumat obligaţia de a achita penalităţi pentru fiecare zi de întârziere în cuantumul şi/sau condiţiile stabilite prin contracte.

Se mai arată că întrucât debitoarea a achitat cu întârziere facturile evidenţiate în anexa 1, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată pentru obligarea debitoarei la plata penalităţilor de întârziere solicitate în sumă de 117.522,25 lei (dosar înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. 3294/121/2015). În timpul judecăţii, debitoarea a formulat întâmpinare prin care a recunoscut că a achitat cu întârziere facturile pentru care Farmexpert a solicitat penalităţi de întârziere, depunând propriul calcul de penalităţi pentru facturile achitate cu întârziere din care a rezultat că aceasta recunoaşte că datorează penalităţi în cuantum total de 117.476,85 lei. Prin sentinţa nr. 1169/25.11.2015 Tribunalul Galaţi a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă, motivat de faptul că în speţă se aplică dispoziţiile art. 7 alin 1 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta precizează că pârâta nu i-a achitat suma de 117.476,75 lei şi că nici nu i-a comunicat răspuns la notificarea prealabilă recepţionată în 27.01.2017, respectiv vreo propunere de achitare şi/sau eşalonare a acestei sume.

S-a mai arătat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a creanţei în sumă de 117.476,75 lei, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă.

În drept a invocat dispoziţiile art. 1170, 1350, 1530, 1535 alin.1 NCC, art.286 şi urm. din OUG nr.34/2006, completată cu modificările ulterioare, art.3 alin.22 din OG nr.13/2011 şi art.8 din Legea nr.72/2013.

În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză contabilă.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus înscrisuri (filele 14 – 148 vol. I).

Pârâtul Spitalul de B.I. Galaţi a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de 116991,75 lei reprezentând penalităţile de întârziere calculate pentru facturile scadente între data de 12.08.2012 şi data de 20.08.2014 (data scadentă a facturilor emise în februarie 2014). Apreciază pârâtul că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 2539 alin 2, respectiv art. 2539 alin 2 teza 2 din Codul civil.

Pe fond a arătat că în anul 2011, pentru derularea „subprogramului naţional de tratament şi monitorizare a persoanelor cu infecție HIV/SIDA şi tratamentul postexpunere” între pârâtă şi CAS Galaţi a fost încheiat contractul nr. 4/01.02.2011 prin care urma să se asigure finanţarea acestui program naţional. Contractul menţionat a fost încheiat iniţial pentru o perioadă de până la data de 31.12.2012 şi a fost prelungit ulterior succesiv prin acte adiţionale până la data de 31.03.2013. După desfăşurarea procedurilor de achiziţie în perioada 2011-2014 pentru programul naţional „subprogramul de tratament şi monitorizare a persoanelor cu infecție HIV/SIDA şi tratamentul postexpunere”, achiziționarea medicamentelor necesare s-a făcut prin intermediul reclamantei, care a încheiat succesiv mai mult contracte de achiziţie medicamente cu pârâta.

A arătat pârâtul că într-adevăr pe parcursul perioadei 2012-2013 au existat plăţi cu întârziere către furnizori, din cauze neimputabile spitalului deoarece ordonatorul de credit Casa de Asigurări de Sănătate  Galaţi nu a virat la timp deconturile necesare achitării facturilor emise de reclamantă, deşi pârâtul a respectat prevederile contractului nr.4/01.02.2011.

Susţine că ulterior, pentru derularea „subprogramului naţional de tratament şi monitorizare a persoanelor cu infecție HIV/SIDA şi tratamentul postexpunere”, finanţarea s-a realizat direct de către Ministerul Sănătăţii, prin Direcţia de Sănătate Galaţi, care în calitate de ordonator secundar de credit nu a respectat întrutotul prevederile contractului încheiat, nevirând nici acesta la timp deconturile necesare achitării facturilor emise de reclamantă în perioada decembrie 2014.

Întrucât decontarea facturilor indicate de reclamantă s-a făcut cu întârziere, peste termenele prevăzute prin contractul nr.4/01.02. 2011, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a Casei de Asigurări de Sănătate Galaţi pentru ca în situaţia admiterii cererii  de chemare în judecată, aceasta să fie obligată la plata penalităţilor în sumă de 116.991,75 lei.

De asemenea, a formulat cerere de chemare în garanţie a Direcţiei de Sănătate Publică Galaţi pentru ca în situaţia admiterii cererii de chemare în judecată, aceasta să fie obligată la plata penalităţilor în sumă de 485 lei.

În motivarea cererilor de chemare în garanţie pârâtul a arătat că în perioada 2012 – 2015, cele două instituţii au decontat în mod repetat cu întârziere facturile emise de reclamantă.

În drept, a invocat prevederile art.72 din NCPC, OUG nr.34/2006 şi ale Legii nr. 554/2004.

În dovedire a depus înscrisuri (filele 160 – 200 vol. I, filele 1 – 23, 27 - 78  vol. II).

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa sumei de 116.991,75 lei, susţinând că pârâtul Spitalul de Boli Infecţioase „Sf. Cuvioasă Parascheva” Galaţi, prin economist a calculat şi recunoscut în mod expres penalităţile de întârziere datorate, astfel că este întreruptă prescripţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 2537 pct. 1 din NCC.

Pe fond, a reiterat susţinerile din cererea de chemare în judecată.

Cei doi terţi (CAS Galaţi şi DSP Galaţi) au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie, CAS Galaţi depunând un set de înscrisuri (filele 180 – 200 vol. II, filele 1 – 71 vol. III).

La termenul de judecată din data de 09.11.2017 instanţa a pus în discuţia părţilor admisibilitatea în principiu a celor două cereri de chemare în garanţie, iar prin încheierea din 16.11.2017 a admis în principiu cererea de chemare în garanţie a CAS Galaţi şi a DSP Galaţi, pentru considerentele arătate în cuprinsul acelei încheieri.

Tribunalul a administrat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile anterior menţionate şi, la solicitarea reclamantei, proba cu expertiză contabilă judiciară, lucrare efectuată în cauză de expert contabil Băjan Camelia (filele 158 – 164 vol. II).

Pârâtul a formulat obiecţiuni cu privire la această expertiză, răspunsul la obiecţiuni fiind depus la filele 81 – 84 vol. III.

 Prin sentința civilă nr. 692 din 11 iunie 2018, Tribunalul Galați a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Spitalul de BI Galaţi pentru pretenţiile în sumă de 116.991,75 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru facturile scadente în perioada 12.08.2012 – 20.08.2014.

A respins ca fiind prescrise pretenţiile în sumă de 116.991,75 lei.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC F DCI SRL și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 485 lei  reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru facturile scadente în perioada 01.02.2015 – 27.02.2015.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.004,85 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A admis cererea de chemare în garanţie a DSP Galaţi și a obligat chemata în garanţie DSP Galaţi către pârâtul Spitalul BI Galaţi la plata sumei de 485 lei  reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru facturile scadente în perioada 01.02.2015 – 27.12.2015.

A luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

A respins cererea de chemare în garanţie a CASP Galaţi ca fiind rămasă fără obiect.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat următoarele:

Între reclamantă, în calitate de furnizor şi pârât, în calitate de achizitor, au fost încheiate mai multe contracte de furnizare având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea de produse medicamentoase, respectiv: acordul cadru nr.4100/19.08.2011, contractul subsecvent nr.41/4.01.2012 la acordul cadru 4100/19.08.2011,  contractul subsecvent nr. 2269/17.05.2012 la acordul cadru nr. 4100/19.08.2011, acordul cadru nr. 5394/31.10.2011, contractul subsecvent nr.181/10.01.2012 la acordul cadru nr. 5394/31.10.2011, contractul subsecvent nr.1447/27.03.2012 la acordul cadru nr. 5394/31.10.2011, contractul subsecvent nr.2119/09.05.2012 la acordul cadru nr.5394/31.10.2011, acordul cadru nr.51/7.01.2013, contractul subsecvent nr.60/07.01.2013 la acordul cadru nr.51/7.01.2013, contractul subsecvent nr. 2407/08.05.2013 la acordul cadru nr.51/7.01.2013, contractul subsecvent nr. 4748/23.08.2013 la acordul cadru 51/7.01.2013, contractul subsecvent nr. 5646/3.10.2013 la acordul cadru nr.51/7.01.2013, contractul de furnizare nr. 5314/23.08.2014, contractul de furnizare nr. 6982/14.11.2014, contractul de  furnizare nr.7196/25.11.2014.

În baza contractelor menţionate, reclamanta a livrat Spitalului BI produse medicamentoase pentru care a  emis facturile fiscale acceptate la plată prin semnarea acestora.

Între pârât şi CAS Galaţi a fost încheiat  contractul nr. 4/01.02.2011 pentru finanţarea programelor/subprogramelor din cadrul programului naţional cu scop curativ  în anii 2011 şi 2012, având ca obiect finanţarea programelor/subprogramelor „subprogramului de tratament şi monitorizare a persoanelor cu infecţie HIV/SIDA şi tratamentul postexpunere” din cadrul programului naţional cu scop curativ (filele 161 – 166 vol. I).

Ulterior, la acest contract au fost încheiate 13 acte adiţionale (filele 167 – 190 vol. I). 

De asemenea, la data de 01.04.2013 între pârâtul Spitalul BI Galaţi şi DSP a Judeţului Galaţi a fost încheiat contractul nr. 1/01.04.2013 având ca obiect furnizarea produselor achiziţionate prin licitaţii publice organizate la nivel naţional pentru derularea programelor naţionale de sănătate publică pentru programul naţional de supraveghere şi control a infecţiei HIV (filele 191 – 194).

Din probele administrate rezultă că după comunicarea facturilor de către reclamantă, Spitalul BI a prezentat lunar deconturile facturilor în primele zile ale lunii ulterioare comunicării facturilor, conform art. 7 şi 8 din contractul nr. 4/01.02.2011 şi respectiv art. 7 din contractul de finanţare nr. 1/01.04.2013, însă CAS Galaţi şi DSP a Judeţului Galaţi au virat cu întârziere sumele necesare achitării facturilor.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 2.537 pct. 1 din NCC, prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia iar conform art. 2.539 alin 2 din NCC, prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.

În speţă, pârâtul nu a recunoscut cuantumul penalităţilor solicitate de societatea reclamantă, iar în cadrul dosarului nr. .../121/2015 al Tribunalului Galaţi a depus modul de calcul al penalităţilor de întârziere la facturile achitate cu întârziere în perioada 2012 – 2014 şi zilele de întârziere la încasarea contravalorii facturilor emise către CAS Galaţi, pentru a indica defalcat suma pentru care a formulat cererea de chemare în garanţie a CAS Galaţi (filele 259 – 264).

De asemenea, prin sentinţa nr. 1169/25.11.2015 pronunţată în dosarul sus menţionat a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC F DCI SRL în contradictoriu cu pârâtul Spitalul BI Galaţi, sentinţă definitivă la data de 24.06.2016 prin decizia nr. 475/2016 a Curţii de apel Galaţi, iar cauza ce formează obiectul prezentului dosar a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 25.08.2017, respectiv după mai mult de 6 luni de la data când hotărârea de respingere a rămas definitivă.

În raport de considerentele arătate, în speţă nu sunt incidente prevederile legale anterior menţionate, termenul de prescripţie nefiind întrerupt.

Faţă de aceste aspecte, constatând că prezenta acţiune a fost promovată la data de 25.08.2017, tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Spitalul de Boli Infecţioase „Sf. Cuvioasa Parascheva” Galaţi pentru pretenţiile în sumă de 116.991,75 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru facturile scadente în perioada 12.08.2012 – 20.08.2014 (filele 15 – 20 vol. I) şi a respins ca fiind prescrise pretenţiile în sumă de 116.991,75 lei.

În cauză, la solicitarea reclamantei, tribunalul a administrat proba cu expertiză contabilă efectuată de către expert contabil Băjan Camelia (raport expertiză - filele 158 – 164 vol. II, răspuns la obiecţiuni – filele 81 – 84 vol. III), expertiză care concluzionează că penalităţile de întârziere pentru facturile fiscale achitate cu întârziere evidenţiate în anexa 1 la cererea de chemare în judecată în raport de informaţiile prezentate de pârât în calculul întocmit de acesta privind data scadentă a facturilor, termenul de plată, zilele de întârziere şi procentul de penalitate aplicat sunt în cuantum total de 119.636,49 lei.

Întrucât din probatoriul administrat rezultă că pârâtul datorează reclamantei doar suma de 485 lei, acţiunea formulată de reclamanta SC F DCI SRL în contradictoriu cu pârâtul Spitalul  BI Galaţi a fost admisă în parte şi pârâtul a fost obligat să îi plătească reclamantei suma de 485 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru facturile scadente în perioada 01.02.2015 – 27.02.2015.

Văzând dispoziţiile art. 451 alin 1 în ref. la art. 453 alin 2 din NCPC, instanţa a obligat pârâtul, ca parte căzută în pretenţii, să plătească reclamantei suma de 1.004,85 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Având în vedere că DSP a Judeţului Galaţi a decontat cu întârziere facturile emise de reclamantă în perioada 03.12. – 29.12. 2014, tribunalul a apreciat că cererea de chemare în garanţie a acestei instituţii,  formulata de pârât, este întemeiată.

Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Având în vedere soluţia dată acţiunii principale în privinţa pretenţiilor în sumă de 116.991,75 lei, pentru care pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a CSA Galaţi, tribunalul a respins cererea de chemare în garanţie a CASP Galaţi, ca fiind rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta, criticând-o ca nelegală, fiind dată cu aplicarea greşita a normelor de drept material.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că înțelege să critice deciziile instanţei prin care aceasta a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocata de pârâtă pentru pretenţiile în sumă de 116.991,75 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru facturile scadente in perioada 12.08.2012-20.08.2014 si a respins pretenţiile Farmexpert pentru suma de 116.991,75 lei ca fiind prescrise.

Totodată, recurenta înţelege sa critice si omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la sumă de 2.159,74 lei, reprezentând diferenţa dintre pretențiile solicitate de Farmexpert în cuantum de 119.63649 lei si cele doua sume faţă de care instanţa s-a pronunţat, respectiv suma de 116.991,75 lei respinsa ca fiind prescrisa şi suma de 485 lei admisă.

Recurenta precizează că,  aşa cum a arătat şi prin cererea de chemare in judecata, penalităţile de întârziere solicitate de societate in fond reprezintă penalităţi asupra facturilor emise în perioada 13.04.2012-29.12.2014 pentru medicamentele achiziţionate de către pârâtă în temeiul contractelor de furnizare indicate.

Cuantumul penalităţilor de întârziere în suma totala de 117.476,75 lei solicitat initial de societate prin cererea de chemare în judecata a fost determinat, calculat si asumat chiar de catre parata Spitalul BI Galaţi.

Acest calcul a fost determinat de către pârâtă în luna septembrie 2015 in cadrul dosarului nr..../121/2015 al Tribunalului Galaţi în care societatea a solicitat penalităţi de întârziere în sumă de 117.522,25 lei, dosar soluţionat definitiv in anul 2016 prin respingerea cererii ca fiind inadmisibila.

Prin urmarea, in speţa, penalităţile de întârziere în suma totala de 117.476,75 lei (din care face parte si suma de 116.991,75 lei pentru care pârâta a invocat la fond prescripţia dreptului material la acţiune) sunt recunoscute şi asumte în mod expres şi fără echivoc de către parata.

Mai mult, chiar parata în cuprinsul întâmpinării depusa in judecarea recursului din dosarul menționat a declarat în mod clar recunoaşterea acestor penalităţi prin următoarele susţineri: „menţionam că prin întâmpinarea formulata la fond noi nu am contestat pretenţiile recurentei, dimpotrivă am recunoscut întârzierile la plată.... "

Aşa fiind, instanţa de fond in mod greşit si neîntemeiat a reţinut ca parata nu a recunoscut cuantumul penalităţilor solicitat de societate prin cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentei cauze.

Potrivit dispoziţiilor art. 2537 pct. 1 Cod Civil „Prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, in orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel in folosul căruia curge prescripţia."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 2538 alin. (1) din NCC „Recunoaşterea se poate face unilateral si conventional si poate fi expresa sau tacita."

Asa fiind, in speţa este vorba despre o recunoaştere neîndoielnica si asumata făcuta in cunoştinţa de cauza prin indicarea întocmai a tuturor elementelor în baza cărora parata a emis calculul penalităţilor in suma totala de 117.476.75 lei, respectiv: numărul facturilor achitate cu întârziere, data emiterii si scadenta acestora, termenul de plata pentru aceste facturi, valoarea plătită cu întârziere, numărul de zile întârziere în raport de termenul de plata, valoarea penalităţii pentru facturile achitate cu întârziere.

Prin urmare, in opinia recurentei, documentul emis de parata la 08.09.2015 si denumit „CALCULUL PENALITĂŢILOR DE INTARZIERE LA FACTURI ACHITATE CU INTARZIERE DE CATRE SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECTIOASE GALAŢI ÎN PERIOADA 2012-2014 SI ZILE INTARZIERE LA INCASAREA CONTRAVALORII FACTURILOR EMISE DE CATRE CASA JUDEŢEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE GALATI" reprezintă o recunoaştere expresa, neîndoielnică şi fără echivoc a pretenţiilor Farmexpert privind penalităţile de întârziere solicitate în fond, intervenita in interiorul termenului de prescripţie.

Cu toate ca instanţa de fond a reţinut ca in speţa întreruperea prescripţiei dreptului material la acţiune privind suma de 116.991,75 lei a intervenit conform art. 2537  pct. 1, aceasta in mod greşit a considerat ca acestei situaţii le sunt aplicabile dispoziţiile art. 2539 alin. (2) din NCC.

Prin dispoziţiile art. 2537 din NCC legiuitorul a statuat cazurile de întrerupere a prescripţiei. In acest sens, a evidenţiat in mod clar si detaliat prin punctele 1-5 cazurile de întrerupere a prescripţiei.

Prin dispoziţiile art. 2541 din NCC legiuitorul a statuat efectele întreruperii prescripţiei pentru fiecare dintre cazurile de întrerupere a prescripţiei arătate la art. 2537 NCC. Astfel, potrivit art. 2541 alin. (3) NCC in cazul întreruperii prescripţiei prin recunoaşterea dreptului de către cel in folosul căruia curgea, va începe sa curgă o noua prescripţiei de acelaşi fel.

În considerarea dispoziţiilor mai sus arătate, prescripţia dreptului material la acţiune pentru şi una de 116.991.75 lei a fost întrerupta la data de 08.09.2015, data de la care, potrivit dispoziţiilor legale arătate, a început sa curgă noul termen de prescripţie de 3 ani.

Cum cererea de chemare în judecata din fond a fost formulata si depusa in noul termen de prescripţie de 3 ani, respectiv 24.08.2017, rezulta in mod indubitabil ca instanța de fond in mod greşit si neîntemeiat a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocata de parata pentru pretenţiile in suma de 116.991,75 lei si a respins pretenţiile Farmexpert pentru suma de 116.991,75 lei ca fiind prescrise.

Argumentează recurenta și criticile sale privind omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra sumei/de 2.159,74 lei, reprezentând diferenţa dintre suma solicitata de Farmexpert prin cererea de chemare in judecata si cele doua sume fata de care instanţa s-a pronunţat, respectiv: suma de 116.991,75 lei, respinsa ca fiind prescrisa şi suma de 485 lei, admisa.

Solicită recurenta sa  se observe ca instanţa de fond in mod greşit a omis sa se pronunţe asupra sumei de 2.159,74 lei. 

In drept, recurenta invocă dispoziţiile art. 2537 alin. (1) NCC, art 2538 alin. (1) NCC, art. 2541 alin (1), (2) si (3) NCC, art. 488, alin. (8) NCPC, Legea nr. 101/2016. aplicabila la data introducerii cererii de chemare in judecata - fond.

În probaţiune, solicită proba cu înscrisuri.

Legal citat, intimatul pârât Spitalul BI Galați a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând, în esență, că sentința recurată este legală, fiind împlinit termenul de prescripție pentru pretențiile recurentei.

 Mai arată intimatul pârât că niciodată nu a recunoscut pretenţiile recurentei, pe parcursul judecării celor trei cauze (Dosar nr. 580/121/2014, Dosar nr. 3294/121/2015 si prezenta cauza), ci a fost nevoit a depune acel mod de calcul doar pentru a putea arăta  defalcat care este suma pentru care a formulat cererea de chemare in garanţie a Casei de Asigurări de Sănătate Galaţi.

 Totodată, în situaţia in care vor fi admise susţinerile recurentei, intimatul pârât înţelege sa formuleze, in temeiul art. 491 coroborat cu dispoziţiile art. 473 Cod Procedura Civila, recurs provocat in ceea ce priveşte respingerea cererii de chemare in garanţie a CAS Galaţi, cerere care a fost respinsa de instanţa de fond ca rămasa fără obiect ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru penalităţile de întârziere calculate pentru facturile scadente in perioada 12.08.2012 -20.08.2014, în suma de 119151,49 lei (suma actualizata în urma expertizei contabile efectuate in cauza).

Chemata in garanţie a decontat cu întârziere facturile emise de recurenta, facturi a căror valoare intimatul pârât, in termenele contractuale (art. 7 si 8 al. 1 Contractul nr. 4/01.02.2011 ), a solicitat sa fie validate şi plătite.

Culpa chematei in garanţie este cu atât mai imputabila acesteia cu cât pârâtul prin contractele de achiziţie încheiate cu recurenta, a prevăzut un termen mare de achitare a facturilor emise de 120 de zile si chiar in ultimele contracte de achiziţie din 2012-2013 de 180 de zile, tocmai pentru ca a avut in vedere procedura impusa prin contractul de finanţare (de validare a facturilor in 30 de zile de la solicitare si plata la 90 de zile de la validare).

Intimata chemată în garanție CAS Galați a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat intimata că în conformitate cu prevederile art. 2501 şi urm. din cod civil, a invocat prescrierea dreptului material la acţiune pentru facturile cuprinse in perioada 12.08.2012-20.08.2014. Asa cum este menţionat la art. 2503 CCiv, o dată cu prescripţia dreptului la acţiune privind un drept principal, se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, afară de cazul în care legea prevede altfel.

În situaţia in care reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de

respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă. Astfel, în cazul în care cererea de chemare în judecată ulterioară a fost introdusă după expirarea termenului de 6 luni, de decădere, prescripţia va fi examinată potrivit dispoziţiilor legale care au instituit-o, iar în situaţia In care noua acţiune a fost introdusă înăuntrul acestui termen de 6 luni, instanţa de judecată va proceda la examinarea cauzei pe fond, prescripţia dreptului la acţiune considerându-se întreruptă numai dacă cererea este admisă.

Acest aspect in mod corect a fost reţinut si de către instanţa de fond care a constatat

ca in speţa nu sunt incidente prevederile art. 2537 NCC, termenul de prescripţie nefiind întrerupt si fata de aceste aspecte a admis in mod corect excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile in suma de 116.991,75 lei.

 Verificând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, conform art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Privind recursul principal, se observă că recurenta reclamantă critică modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune,  susținând că termenul a fost întrerupt prin recunoașterea făcută de intimatul pârât prin calculul făcut  în luna septembrie 2015 in cadrul dosarului nr. 3294/121/2015 al Tribunalului Galaţi.

Potrivit art. 2.537 pct. 1 din NCC, prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia.

În speţă, intimatul pârât nu a recunoscut cuantumul penalităţilor solicitate de recurentă.

În cadrul dosarului nr. .../121/2015 al Tribunalului Galaţi a depus un mod de calcul al penalităţilor de întârziere la facturile achitate cu întârziere în perioada 2012 – 2014 şi zilele de întârziere la încasarea contravalorii facturilor emise către Casa de Asigurări de Sănătate Galaţi, însă nu ca o recunoaștere a pretențiilor recurentei,  ci doar pentru a indica defalcat suma pentru care a formulat cererea de chemare în garanţie a CAS Galaţi în respectiva cauză.

Pe de altă parte, conform art. 2.539 alin 2 din NCC prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.

În speță, prin sentinţa nr. 1169/25.11.2015 pronunţată în dosarul nr. .../121/2015 al Tribunalului Galaţi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC F DCI SRL în contradictoriu cu pârâtul Spitalul BI Galaţi, sentinţă definitivă la data de 24.06.2016 prin decizia nr. 475/2016 a Curţii de apel Galaţi.

 Prezentul dosar a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 25.08.2017, respectiv după mai mult de 6 luni de la data când hotărârea de respingere a rămas definitivă.

Așa fiind, în speţă nu sunt incidente prevederile legale invocate de recurentă, iar termenul de prescripţie nu a fost întrerupt.

Cât despre critica recurentei privind omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la suma de 2.159,74 lei, reprezentând diferenţa dintre pretențiile solicitate de societate in cuantum de 119.63649 lei si cele doua sume fata de care instanţa s-a pronunţat, respectiv suma de 116.991,75 lei respinsa ca fiind prescrisa si suma de 485 lei admisă, și această critică urmează a fi înlăturată.

Astfel, în cauză, la solicitarea reclamantei, tribunalul a administrat proba cu expertiză contabilă, care concluzionează că penalităţile de întârziere pentru facturile fiscale achitate cu întârziere sunt în cuantum total de 119.636,49 lei și nu de 2.159,74 lei cât a solicitat recurenta reclamantă.

Pentru penalitățile astfel calculate (119.636,49 lei și nu 2.159,74 lei cât pretinde recurenta), instanța  de fond a reținut că s-a împlinit termenul de prescripție și a respins acțiunea ca atare, neexistând așadar nicio omisiune de a se pronunța asupra vreunei sume.

Se conchide, față de toate acestea, că sentința recurată este legală, recursul principal urmând a fi respins ca nefondat în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă.

Privind recursul provocat, Curtea constată că potrivit art. 491 Cod procedură civilă în referire la art. 473 Cod procedură civilă, acesta se declară de intimatul din recursul principal împotriva altui intimat care nu este parte în recursul principal, dar a figurat în primă instanță ca participant, dacă recursul principal ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces.

Având în vedere soluția care urmează a se pronunța asupra recursului principal, urmează a se respinge și apelul provocat.

Domenii speta

Spete similare