Consecinţele calificării faptei drept „acuzaţie în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumţia de nevinovăţie iar sarcina probei incumbă autorităţilor statului. Însă, nici una dintre aceste garanţii procesuale nu are caracter absolut, deoarece l

Hotărâre 157 din 16.01.2019


Prin cererea înregistrată sub nr. …/299/2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, petentul A.B. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal seria PBX nr.  …/16.09.2018 întocmit de DGPMB BRIGADA RUTIERA.

În motivarea plângerii, petentul invocă netemeinicia procesului-verbal.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale. A mai arătat că procesul-verbal respectă condiţiile de fond şi de formă şi solicită respingerea plângerii contravenţionale ca fiind netemeinică şi menţinerea procesului-verbal ca fiind temeinic şi legal. Intimata a depus: buletin de verificare metrologică, înregistrare radar, istoricul sancţiunilor.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: 

Prin procesul-verbal seria PBX nr. …/16.09.2018 emis de DGPMB BRIGADA RUTIERA s-a reţinut că la aceeaşi dată, ora 18.16 petentul a condus autoturismul B-… pe şos. Bucureşti Ploieşti nr. 97 cu viteza de 129 km/h pe un sector de drum cu limita de 70 km/h.

Petentului i-a fost aplicată amenda contravenţională în cuantum de 1885 lei şi s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerinţelor legale prevăzute de art.16 din O.G.  nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare  a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator şi de petent. De asemenea, instanţa constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Pentru toate aceste motive, instanţa constată procesul-verbal este legal întocmit.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa constată că, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reţinută în sarcina petentului reprezintă o „acuzaţie în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce defineşte contravenţia aparţine, conform legii naţionale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate.

În cauză, potrivit dreptului intern, conducerea unui autoturism cu viteză peste limita maximă admisă reprezintă faptă contravenţională şi nu penală. De asemenea, tratamentul sancţionator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 1885 lei şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, care prezintă un anumit grad de severitate.

Pe de altă parte, raţiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unor astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranţei pe drumurile publice. Totodată, fapta de conducere cu o viteză peste limita maximă admisă, în localitate, poate genera nu numai o stare de pericol pentru siguranţa pe drumurile publice cât şi consecinţe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulaţie cu vătămarea corporală a participanţilor la trafic sau chiar decesul acestora). Astfel, prin raportare la natura faptei, instanţa concluzionează că fapta reţinută în sarcina petentului reprezintă o „acuzaţie în materie penală”.

Consecinţele calificării faptei drept „acuzaţie în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumţia de nevinovăţie iar sarcina probei incumbă autorităţilor statului. Însă, nici una dintre aceste garanţii procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcţionează prezumţia de nevinovăţie şi conţinutul obligaţiei autorităţilor de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal şi incluse în sfera abaterilor contravenţionale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie sunt mult mai largi. Prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, ca de altfel nici obligaţia acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. Dat fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancţionate este extrem de mare, Curtea europeană a reţinut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunţate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenţii şi ar pune în sarcina autorităţilor ce aplică astfel de sancţiuni o povară excesivă şi nejustificată.

În această ordine de idei, instanţa constată că intimata a făcut pe deplin dovada săvârşirii de către petent a contravenţiei prevăzută de art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002.

Potrivit art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 reprezintă contravenţie depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic. 

Astfel, în ceea ce priveşte fapta de a circula cu o viteză de 129 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză la 70 km/h, instanţa observă că s-a realizat constatarea prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, astfel cum prevede art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.

La dosar a fost depusă înregistrarea radar –fila 18 din care reiese fără dubiu că petentul a condus cu viteza de 129 km/h în localitate, fiind pus în evidenţă numărul de înmatriculare al autoturismului, sensul de deplasare, precum şi data şi ora, astfel cum prevede NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML  021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”.

Din buletinul de verificare metrologică  nr.  …/13.04.2018 reiese că cinemometrul este verificat metrologic ceea ce demonstrează conformitatea acestuia cu cerinţele metrologice şi tehnice indicate în Norme.

Aşadar, faţă de probele administrate, instanţa reţine ca fiind dovedită contravenţia reţinută în sarcina petentului, procesul-verbal fiind temeinic întocmit.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunilor aplicate, instanţa constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancţiunile, prin raportare la prevederile art. 100 pct. 2 şi art. 111 din OUG nr. 195/2002.

Raportat la gravitatea faptei şi pericolul social, precum şi la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanţa reţine că sancţiunile sunt proporţionale. Astfel, instanţa are în vedere că fapta are o anumită gravitate raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin fapta sa petentul periclitând atât siguranţa sa cât şi a celorlalţi participanţi la trafic.

Din cazierul rutier rezultă că petentul nu este la prima abatere la regimul circulaţiei rutiere, fiind sancţionat şi în mai 2018 pentru depăşirea vitezei maxime admise –fila 20.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge plângerea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea contravenţională privind pe petentul A.B., cu domiciliul în Bucureşti, STR. … şi pe intimata DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI - BRIGADA DE POLIŢIE RUTIERĂ, cu sediul în Bucureşti,  …, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 16.01.2019.