Cerere având ca obiect drepturi băneşti. Drepturi salariale neachitate. Ordinea de plată a obligaţiilor băneşti

Prin acţiunea civilă formulată la data de XXXXX, reclamantul XXXXX a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC XXXXX SRL, obligarea pârâtei la plata integrală a drepturilor salariale neachitate şi cuvenite, inclusiv sporurile salariale aferente intervalului XXXXX, plata tuturor drepturilor salariale restante, actualizate cu indicele de inflaţie aplicabil la data plăţii efective actualizate cu dobânda legală.

A solicitat de asemenea reclamantul  compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă cuvenit, proporţional timpului lucrat, precum şi cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii arată reclamantul că în fapt a avut încheiat contract individual de muncă cu pârâta pe durată determinată cu nr. XXXXX, transformat în unul pe durată nedeterminată conform act adiţional nr. XXXXX, aşa cum rezultă din înscrisul adeverinţa de vechime XXXXX eliberată de pârâtă, având stabilit un salariu de încadrare de XXXXX de lei.

Menţionează reclamantul că deşi era obligat de lege, angajatorul nu i-a înmânat un exemplar al acestui înscris, drept pentru care nu-l poate depune în dovedire.

Arată reclamantul că aşa cum va reieşi din probatoriul administrat în cauza, deşi avea obligaţia de a respecta contractul individual de muncă, angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i incumbau deşi a prestat munca la care se obliga prin contract, lucrând fără a fi  salarizată corespunzător conform prevederilor Codului Muncii.

 Susţine reclamantul că potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. l şi alin. 2 din Legea nr. 53/2003, salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, ori a raportului de serviciu, pentru munca prestată fiecare salariat având dreptul la un salariu exprimat în bani, iar potrivit art. 156 din norma mai sus menţionata, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorului, nici o reţinere din salariu neputând fi operată în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege conform art. 169 alin. l din Legea nr. 53 /2003.

Conform prevederilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, „angajatorului  îi revine obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă", iar potrivit prevederilor art. 154 alin. 2 din Codul muncii, „pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani".

Art. 166 alin 1 Codul muncii, prevede că: „salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz".

Plata salariului, conform prevederilor art. 168 alin. 1 din Codul muncii, se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit, în condiţiile în care statele de plată, precum şi celelalte documente justificative se păstrează şi se arhivează de către angajator în aceleaşi condiţii şi termene ca în cazul actelor contabile, conform legii (alin. 2 al art. 168 CM).

Mai arată reclamantul că în materia relaţiilor de munca există reglementări specifice, privitoare la plata drepturilor salariale şi la obligaţiile ce revin angajatorului în legătură cu asigurarea condiţiilor de realizare a sarcinilor de serviciu, aceste obligaţii avându-şi izvorul atât în contractul individual de muncă, cât şi în lege.

Referitor la actualizarea sumelor restante cu indicele de inflaţie şi dobânda legală precizează reclamantul că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, a suferit un prejudiciu constând în neplata drepturilor salariale, motiv pentru care, în temeiul art. 161 alin. 4 Codul muncii, solicită plata reactualizată a sumelor datorate cu indicele de inflaţie existent la data plaţii efective, creanţa trebuind reevaluată la momentul plăţii, temeiul juridic al unei astfel de cereri fiind disp. art. 1164, 1469 - 1515 NCC.

În drept îşi întemeiază acţiunea reclamantul  pe dispoziţiile Codului muncii (Legea nr. 53/2003) şi ale contractului individual de muncă.

În susţinerea acţiunii depune reclamantul în copie acte - filele 6-12.

Pârâta SC XXXXX SRL, a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând în esenţă că imposibilitatea de plată din ultima perioadă nu îi este imputabilă, ci este generată de neîncasarea la termenul contractual de la clienţii bugetari a contravalorii lucrărilor executate de către XXXXX SRL, ceea ce a condus la imposibilitatea de a achita salariile restante/neplatite, însă nu există rea-credinţă în neplata acestor drepturi.

Arată pârâta că reclamantului i s-a adus la cunoştinţa situaţia financiară a societăţii atât la data angajării sale, cât şi pe perioada derulării contractului său de muncă, iar acesta a acceptat angajarea sa în cadrul societăţii în condiţiile mai sus expuse, cunoscute de la începutul raporturilor sale de muncă.

În drept îşi  întemeiază pârâta întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205-206 N.C.p.c. şi Legea nr. 53/2003.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în esenţă următoarele:

Prin acţiunea civilă formulată la data de XXXXX, reclamantul XXXXX a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC XXXXX SRL, obligarea pârâtei la plata integrală a drepturilor salariale neachitate şi cuvenite, inclusiv sporurile salariale aferente intervalului XXXXX, plata tuturor drepturilor salariale restante, actualizate cu indicele de inflaţie aplicabil la data plăţii efective actualizate cu dobânda legală.

A solicitat de asemenea reclamantul compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă cuvenit, proporţional timpului lucrat, precum şi cheltuieli de judecată.

Acţiunea este întemeiată.

Înainte de analiza fondului, instanţa va lua act că reclamantul renunţă la judecata capătului de cerere având ca obiect compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat la data încetării raporturilor de muncă.

Pe fondul cauzei se reţine că reclamantul a fost salariat al unităţii pârâte, raporturile juridice de muncă desfăşurându-se în baza contractului individual de muncă pe durată determinată nr. XXXXX, devenit prin actul adiţional nr. XXXXX contract prevederile durată nedeterminată.

Prin decizia nr. XXXXX  (fila 6) emisă de SC XXXXX SRL, în calitate de angajator, începând cu data de XXXXX, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat, conform prevederilor art. 56 alin. 1 lit. i din Codul Muncii.

Reclamantul a arătat prin acţiune că în perioada XXXXX nu a primit drepturile salariale cuvenite, fapt recunoscut de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (fila 19), în care a arătat că a fost în imposibilitate de plată, generată de neîncasarea la termenul contractat de la clienţii bugetari a contravalorii lucrărilor executate de către SC XXXXX SRL, fapt adus la cunoştinţă reclamantului încă de la începutul raporturilor sale de muncă.

În conformitate cu dispoziţiile titlului IV – salarizarea – art. 159 (1) din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

Potrivit alin. 2 al precitatului articol, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

Pârâtul a recunoscut că nu s-a conformat acestei dispoziţii legale, însă justificarea sa nu poate fi primită, având în vedere dispoziţiile art. 161 din Codul Muncii, potrivit cărora salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor.

De asemenea, mai reţine instanţa şi dispoziţiile art. 166(1) din Codul Muncii, prin care se dispune că salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, după caz.

Faţă de aceste dispoziţii şi având în vedere recunoaşterea pârâtului din întâmpinare, cum că datorează reclamantului drepturile salariale pe perioada solicitată, urmează a constata că pretenţiile formulate sunt întemeiate, urmând a fi obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale restante, inclusiv sporurile de care acesta a beneficiat pentru perioada XXXXX, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, inclusiv dobânda legală penalizatoare prin aplicarea dispoziţiilor art. 166 (4) din Codul Muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune – interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 451 – 453 din Codul de procedură civilă, ca parte căzută în pretenţii, pârâtul va fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecată – onorariu de avocat, conform chitanţei depusă la dosarul cauzei la fila 22.

Domenii speta

Spete similare