Creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constând în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, iar actul de creanţă trebuie să fie un contract civil.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.03.2018 sub nr. …/299/2019, creditoarea KM ROMANIA S.R.L. a solicitat ca, pe calea ordonanţei de plată, să se dispună obligarea debitoarei PFA BL la plata sumei de 6.675,10 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise; a penalităţilor de 0,15% pe zi de întârziere de la data scadenţei până la plata efectivă; a sumei de 40 Euro cu titlu de daune interese minimale, conform art. 10 din Legea nr. 72/2013, precum şi la plata cheltuielilor de judecată. 

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a desfășurat relații comerciale cu pârâta în baza contractului de service şi materiale nr. 55 CJ OF 489 din 20.04.2017, având ca obiect efectuarea de intervenţii de service şi întreţinere a echipamentelor KM şi livrarea de consumabile. Potrivit reclamantei, acesta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a emis facturi în cuantum de 6.675,10 lei, pe care debitoarea nu a înţeles să le achite, contractul fiind astfel reziliat începând cu data de 13.11.2018. A mai susţinut că deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, existenţa şi cuantumului ei fiind neîndoielnice, iar potrivit clauzelor contractuale neplata facturilor generează obligaţia debitoarei de a achita penalităţi de 0,15 % pe zi de întârziere de la data scadenţei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1013 şi următoarele din Codul procedură civilă.

În probaţiune, au fost depuse înscrisuri (f. 7-34).

Timbrajul a fost complinit prin plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, conform dovezii de la fila 1.

 Debitoarea, deşi legal citată la sediul social nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză şi nici nu a formulat apărări pe altă cale.

În cauză s-a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse de creditoare.

Analizând probele administrate în vederea soluţionării cererii, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părţile litigante s-a încheiat contractul de service şi materiale nr. 19-B-OF-419 din 20.04.2017, având ca obiect efectuarea de intervenţii de service şi întreţinere a echipamentelor KM, precum şi livrarea de servicii şi consumabile şi piese de schimb, pe o perioadă de 36 luni.

Potrivit art. 2 lit. f)-h) şi art. 3 lit. e) din acest contract, debitoarea s-a obligat să achite creditoarei, în calitate de furnizor, facturile emise de aceasta la termen, respectiv în 10 zile lucrătoare de la data emiterii facturii, preţurile serviciilor furnizate fiind stabilite în Anexa 3 la contract (f. 37-38).

Părţile au stabilit la art. 4.1 ca în cazul neplăţii integrale şi la termen a facturilor emise de Furnizor, beneficiarul să achite penalităţi de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la suma de plată.

La data de 13.11.2018, creditoarea a emis Notificarea de rezilierea a contractului, în baza art. 7.3., începând cu data de 13.11.2018 (f. 39)

În derularea relaţiilor contractuale, creditoarea a emis facturile fiscale:

- nr. SINVP-0000703010 din 15.05.2018 în valoare de 1.034,24 lei, scadentă la data de 29.05.2018;

- nr. SINVP-0000703028 din 15.05.2018 în valoare de 119,63 lei, scadentă la data de 29.05.2018;

- nr. SINVP-0000723856 din 29.10.2018 în valoare de 183,78 lei, scadentă la data de 12.11.2018;

- nr. SINVP-0000723854 din 31.10.2018 în valoare de 5.337,45 lei, scadentă la data de 14.11.2018.

În drept, astfel cum dispune art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă, procedura specială a ordonanţei de plată se aplică „creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.

Din analiza textului legal menţionat se desprind condiţiile speciale de admisibilitate ale acţiunii pe calea ordonanţei de plată.

Astfel, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constând în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, iar actul de creanţă trebuie să fie un contract civil. Condiţiile enunţate sunt îndeplinite în prezenta cauză, de vreme ce corelativ dreptului de creanţă pretins este obligaţia de plată a unei sume de bani, iar contractul sus-menţionat, izvor al creanţei, este un contract civil, părţile aflate în litigiu având calitatea de profesionişti.

Totodată, creditorul trebuie să fie titularul unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Privitor la caracterul cert al creanţei, în raport de prevederile art. 662 alin. (2) Cod procedură civilă, instanţa reţine că o creanţă are acest caracter atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din titlu, prin noţiunea de „titlu” înţelegându-se actul de creanţă autentic sau neautentic emanat de la debitor sau recunoscut de către acesta. Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul conţine elemente care permit stabilirea lui, şi exigibilă atunci când obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Cu referire la certitudinea creanţei, reprezentând debit principal, instanţa apreciază că această condiţie prescrisă de art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă este îndeplinită. În acest sens, contractul de service şi materiale nr. 55 CJ OF 489 din 20.04.2017 a fost asumat în mod expres de debitoare prin aplicarea semnăturii reprezentantului şi a ştampilei debitoarei.  Deşi facturile fiscale nu au fost semnate şi ştampilate de destinatar, acestea au putere probatorie împotriva acestuia în condiţiile în  potrivit art. 3 lit. e) din contract, facturile se vor achita în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii.

Câtă vreme debitoarea nu a contestat creanţa, nici anterior declanşării acţiunii civile, nici în cadrul procesului, în baza art. 1019 alin. 3 Cod procedură civilă, instanţa va considera recunoscute pretenţiile creditoarei.

Este îndeplinită şi condiţia existenţei unei creanţe lichide, obiectul ei în cuantum de 6.675,10 lei fiind determinat în raport de conţinutul Anexei 3 la contract şi de sumele înscrise pe facturi, coroborate cu fişele cuprinzând serviciile prestate de creditoarea în beneficiul debitoarei, iar aceasta este şi exigibilă, data scadenţei fiind menţionată la art. 3 lit. e) din contract, respectiv în maxim 10 zile calendaristice de la data emiterii facturilor.

Instanţa va avea totodată în vedere şi dispoziţiile art. 1270 Cod civil, potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, precum şi ale art. 1350 alin. 1 Cod civil, potrivit cărora orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. În continuare, instanța amintește dispozițiile art. 1531 Cod civil, care consacră dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit prin faptul neexecutării și dispozițiile art. 1548 Cod civil, potrivit cărora, în cazul în care creditorul face dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă a debitorului se va prezuma, fiind în sarcina acestuia din urmă să probeze îndeplinirea obligațiilor ce îi revin.

Ca atare, prin raportare la aceste dispoziţii legale, instanţa reţine că sunt întrunite cerinţele pentru atragerea răspunderii civile contractuale a debitoarei, având în vedere că aceasta, prin fapta sa culpabilă de a nu pune la dispoziţia creditoarei contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, i-a creat acesteia din urmă un prejudiciu, între aceste două elemente existând o legătură de cauzalitate.

O atare concluzie este susţinută şi de atitudinea procesuală a debitoarei care, deşi legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei, motiv pentru care, prin raportare la dispoziţiile art. 1019 alin. 3 ultima teză Cod procedură civilă, prin coroborare cu ansamblul mijloacelor probatorii administrate în prezenta cauză, instanţa va considera această atitudine drept o recunoaştere a susţinerilor creditoarei.

Pentru considerentele expuse mai sus, întrucât sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1014 alin. 1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 1022 Cod procedură civilă, instanţa va admite primul capăt de cerere şi va obliga debitoarea la plata sumei de 6.675,10 lei, reprezentând debit principal neachitat, conform facturilor anterior menţionate.

Cu privire la capătul de cerere accesoriu prin care s-a solicitat acordarea penalităţilor de întârziere, instanţa reţine că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi.

Prin clauza inserată la art. 4.1 din contract, s-a stabilit că în caz de neplată la scadenţă se aplică penalităţi de întârziere de 0,15% din valoarea facturilor neachitate.

Având în vedere neexecutarea culpabilă la timp a obligaţiei de plată, precum şi faptul că debitoarea se află de drept în întârziere din momentul în care obligaţia devine exigibilă, instanţa va admite şi acest capăt de cerere, considerând că şi această creanţă întruneşte exigenţele vizând certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea, urmând a obliga debitoarea la plata de penalităţi de 0,15% pe zi de întârziere, aferente debitului principal, de la data scadenţei fiecărei facturi până la plata debitului

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata sumei de 40 Euro, reprezentând daune interese, instanţa reţine că potrivit art. 9 din Legea nr. 72/2013, privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, „Creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea creanţei, în condiţiile neexecutării la timp a obligaţiei de plată de către debitor.”, iar potrivit art. 10 alin. 1 din acelaşi act normativ, „Fără a aduce atingere drepturilor prevăzute la art. 9, dacă sunt întrunite condiţiile întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plăţii a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.”

De asemenea, conform art. 1516 alin. 1 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar alin. 2 pct. 1 al aceluiaşi articol prevede că atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate să ceară, fără a pierde dreptul la daune-interese, executarea silită a obligaţiei.

Dând eficienţă dispoziţiilor legale precitate, instanţa constată că reclamanta este îndreptăţită să primească daune interese minimale în cuantum de 40 Euro, debitoarea urmând să îi achite acesteia echivalentul în lei al sumei de 40 Euro, la data plăţii, conform cursului oficial afişat de B.N.R..

În scopul executării obligaţiei de plată, în baza art. 1022 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, instanţa va fixa un termen de plată de 20 zile de la data comunicării prezentei ordonanţe, considerând că acesta este suficient faţă de cuantumul sumei ce urmează a fi plătită.

Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere principiul disponibilităţii şi prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va admite cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu şi va dispune obligarea debitoarei la plata sumei de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, şi la plata sumei de 63 lei, reprezentând onorariu executor pentru emiterea notificării nr. 204M/2018, achitat conform dovezilor de la filele 6-8.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea profesioniştii privind pe creditoarea KM S.R.L., J …, CIF …, cu sediul în sector 1, Bucureşti, str. … şi pe debitoarea PFA BL, CUI …, cu sediul în com. Pericei,  …, județul Sălaj.

Dispune obligarea debitoarei la plata sumei de 6.675,10 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale:

-nr. SINVP-0000703010 din 15.05.2018 în valoare de 1.034,24 lei, scadentă la data de 29.05.2018;

-nr. SINVP-0000703028 din 15.05.2018 în valoare de 119,63 lei, scadentă la data de 29.05.2018;

-nr. SINVP-0000723856 din 29.10.2018 în valoare de 183,78 lei, scadentă la data de 12.11.2018;

-nr. SINVP-0000723854 din 31.10.2018 în valoare de 5.337,45 lei, scadentă la data de 14.11.2018.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a penalităţilor de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere, aferente debitului fiecărei facturi în parte, de la data scadenţei până la achitarea debitului principal.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 40 Euro (contravaloarea în lei la cursul valutar oficial afişat de către B.N.R. la data plăţii), reprezentând daune interese minimale.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 263 lei.

Stabileşte termen de plată pentru debitoare de 20 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.

Cu drept de a formula cerere în anulare în 10 zile de la comunicare.

Cererea şi motivele de anulare se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată, astăzi, 25.04.2019, prin punerea soluţia la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei.

Domenii speta

Spete similare