Hotărâre care să ţină loc de act autentic. Exceptia lipsei de interes. Contract de mandat fara reprezentare

Aşadar, contrar celor reţinute de prima instanţă, chiar dacă reclamanta apelantă, faţă de dispoziţiile art.339 Cod civil, este prezumată coproprietară în devălmăşie asupra bunurilor dobândite de soţul ei pârât- corespunzător sentinţei civile nr. 1552/31.05.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației-, sub durata căsătoriei, solicitarea acesteia de a se constata că bunurile respective sunt bunurile sale proprii, în baza art. 340 lit.g Cod civil, nu este lipsită de interes^.

Faţă de considerentele mai sus expuse, tribunalul apreciază că, în lipsa formei autentice – ad validitatem, contractul de mandat fără reprezentare încheiat între părţi la data de 12.09.2016 nu poate produce efectele juridice specifice, deoarece nu întruneşte condiţiile cerute de lege pentru încheierea sa valabilă, cererea apelantei fiind lipsită de temei legal.

Pe de altă parte, rezultă fără echivoc din cuprinsul art. 2041 al. 2 Cod procedură civilă, că mandantul poate solicita instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor dobândite în cazul refuzului mandatarului de a transmite mandantului  bunurile imobile dobândite, or, în speţă, nu s-a dovedit un asemenea refuz.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 905 din data de 3 apilie 2018 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a admis excepţia lipsei de interes invocată de instanţă din oficiu; s-a respins acţiunea având ca obiect pronunţarea unei tranzacţii în dosarul având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic şi prestaţie tabulară formulată de reclamanta V. L. D., în contradictoriu cu V. D. S., cu privire la bunurile imobile:1. Hala de Producţie - identic in CF. Hala Maşini - având o suprafaţa construita de 1.296 m.p., identificata sub aspect de carte funciara in: CF. 60927 S. M., nr. topo 2839/2/1 - la Nr. crt. A1.7, situată în S. M., str. D. Voda, nr. 123, jud. M., compus din : o Hala Producţie (denumire in CF. Hala Maşini) si 2. Cabină portar construcţie extratabular situata în: mun. S. M., str. D. Voda, nr. 123, jud. M..

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că cererea formulată la data de 28 octombrie 2017, reclamanta V. L. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V. D. S., să se dispună ca bunurile imobile: 1.Hală de producţie având o suprafaţă construită de 1296 mp, identificată sub aspect de carte funciară în CF 60927 S. M. nr. top.2839/2/1 la nr. crt. A1.7 situată în S. M., str. D. Vodă nr.123, judeţul M., compus din: o hală producţie (denumire în CF Hala Maşini) şi cabină portar construcţie extratabulară situată în S. M. str. D. Vodă nr. 123, judeţul M., dobândite de pârâtul V. D. S. prin sentinţa civilă nr 1552/31.05.2017 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr 426/307/2017, rămasă irevocabilă la data de 29.08.2017 prin nerecurare, să se transmită în proprietatea numitei V. L. D., prin transmiterea dreptului de proprietate de la mandatarul V. D. S., în temeiul mandatului acordat; precum şi intabularea pe numele reclamantei V. L. D. a bunului imobil: hală de producţie în suprafaţă construită de 1296 mp identificată sub aspect de carte funciară în CF 60927 S. M., nr top 2839/2/1, la nr crt. A1.7, situată în S. M., str. D. Vodă, nr 123, judeţul M., compus din o hală producţie (denumire în CF Hala Maşini).

S-a precizat că imobilul „Cabina portar” este o construcţie extratabulară şi nu poate fi intabulată. 

În motivarea acţiunii s-a arătat că la data de 12.09.2016 reclamanta a încheiat cu pârâtul un mandat fără reprezentare în vederea cumpărării pentru reclamantă, dar în numele pârâtului, a următoarelor bunuri imobile: 1.Hală de producţie având o suprafaţă construită de 1296 mp , identificată sub aspect de carte funciară în CF 60927 S. M. nr topo 2839/2/1 la nr crt. A1.7 situată în S. M. strada D. Vodă nr 123 judeţul M., compus din: o hală producţie (denumire în CF Hala Maşini) şi 2.Cabină portar construcţie extratabulară situată în mun. S. M. strada D. Vodă nr 123 judeţul. M. , compusă dintr-o încăpere ambele bunuri imobile fiind scoase la licitaţie de către Renal Impex SRL.  În prezent, bunurile au ajuns în proprietatea pârâtului, însă acesta nu mai doreşte să i le predea reclamantei.  Mandatul fără reprezentare s-a încheiat sub semnătură privată.

În drept a invocat art. 2041 alin 2 din Noul Cod Civil.

Pârâtul a depus întâmpinare (f.46), prin care a recunoscut pretenţiile reclamantei şi a arătat că doreşte stingerea stării conflictuale printr-o tranzacţie.

 Reclamanta a depus la data de 30.12.2017 răspuns la întâmpinare (f 52), în care arată că „l-a iertat” pe pârât pentru că acesta „recunoaşte faptele petrecute”.

La termenul din data de 13.02.2018, în temeiul art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere petitul privind prestaţia tabulară, instanţa a dispus citarea părţilor cu menţiunea „dacă înţeleg sau nu să cheme în judecată proprietarii tabulari”.

Reclamanta şi pârâtul au depus la data de 02.03.2018 un câte un înscris redactat cu aceleaşi caractere (copy-paste), doar schimbat numele părţii care semnează în josul paginii (f 59, 60), în care au arătat că nu înţeleg să cheme în judecată proprietarii tabulari ai terenului pe care se află construcţia, deoarece în cartea funciară se află intabulată pe numele pârâtului doar construcţia, fără teren, susţinând că în acest moment „nu există nici un raport juridic între construcţie şi teren”. 

Părţile au încheiat o tranzacţie judiciară depusă la dosar (fila 62) prin care au arătat că doresc stingerea litigiului.

În şedinţa publică din data de 20.03.2018, după ce a pus în discuţia părţilor, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei de interes.

Analizând cererile părţilor, prin prisma dispoziţiilor legale în materie, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr.1552/31.05.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației s-a constatat că între reclamantul V. D. S. şi pârâta I. G. I. a intervenit o înţelegere materializată în tranzacţia prezentată, prin care s-a consfinţit învoiala părţilor, astfel: ,,TRANZACŢIE Prezenta tranzacţie judiciara se încheie in cadrul dosarului civil nr. 426/307/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației, între: V. D. S., cu domiciliul in mun. S. M., str. P-ţa 1 Decembrie 1918 , Nr.26, sc.1, et.4, ap.10, jud.M., identificat cu CI. Seria MM nr. 442066, C.N.P. 1700117241638 şi I. G. I., domiciliata în mun. S. M., jud.M., str.Mihai Eminescu nr.18, identificata cu CI. Seria MM nr.843915, CNP 2661005163202. În scopul stingerii pe cale amiabila a litigiului ce face obiectul prezentului dosar noi, părţile din dosar înţelegem să stingem litigiul intervenit intre noi prin încheierea prezentei tranzacţii, hotărârea care se va pronunţa urmând sa stingă litigiul care a intervenit intre noi. I. G. I. transmit dreptul de proprietate - în temeiul mandatului fără reprezentare existent- lui V. D. S. - C.N.P. 1700117241638, asupra următoarelor 2 bunuri imobile:1. Hala de Producţie - identic in CF. Hala Maşini - având o suprafaţa construita de 1.296 m.p., identificata sub aspect de carte funciara in: CF. 60927 S. M., nr. topo 2839/2/1 - la Nr. crt.A1.7, situată în mun. S. M., str. D. Voda, nr. 123, jud. M., compus din: o Hala Producţie(denumire in CF. Hala Maşini), având o valoare de: 11.816 lei(T.V.A. inclus) si 2. Cabina portar construcţie extratabular situata în: mun. S. M., str. D. Voda, nr. 123, jud. M., având o valoare de: 184 lei(T.V.A. inclus), cumpărate in baza Procesul Verbal de Adjudecare Nr.1664/24.11.2016 si Completarea la Procesul Verbal de Adjudecare Nr. 1667/25.11.2016 conform Facturii Fiscale Nr.017/24.11.2016 - emise de către ComTelesonic I.P.U.R.L. Sunt de acord si solicit intabularea pe numele V. D. S. -C.N.P. 1700117241638 a bunului imobil: Hala de Producţie - identic in CF. Hala Maşini - având o suprafaţa construita de 1.296 m.p., identificata sub aspect de carte funciara in: CF. 60927 S. M., nr. topo 2839/2/1 -la Nr. crt.A1.7, situata în: mun. S. M., str. D. Voda, nr. 123, jud. M., compus din: o Hala Producţie (denumire in CF. Hala Maşini). V. D. S. nu mai am nici o pretenţie pecuniară sau de orice altă natura (debite, dobânzi, majorări, penalităţi, cheltuieli, speze, comisI.e, etc.) faţă de I. G. I.. Eu, V. D. S., sunt de acord cu prezenta tranzacţie aşa cum este ea redactata. Eu, I. G. I., sunt de acord cu prezenta tranzacţie aşa cum este ea redactată. Temeiul de drept al prezentei tranzacţii judiciare îl reprezintă art.2267 si urm. din Codul Civil, coroborat cu art.438 si urm. din Codul de Procedura Civila. Redactata azi,16.03.2017, la S. M., jud. M., in 3(trei) exemplare, din care: 1 ex. ptr. dosarul cauzei, 1 ex. pentru I. G. I. si 1 ex. pentru V. D. S..’’

În baza art.40 alin.1 NCPC prima instanţă a invocat excepţia lipsei de interes a promovării prezentei acţiuni raportat la faptul că reclamanta V. L. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul V. D. S., soţul acesteia, ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic şi să dispună ca bunurile imobile: 1.Hală de producţie având o suprafaţă construită de 1296 mp, înscrisă  în CF 60927 S. M. nr. top. 2839/2/1 la nr crt. A1.7 situată în mun. S. M., str. D. Vodă nr. 123 judeţul M., compus din: o hală producţie (denumire în CF Hala Maşini) şi 2.Cabină portar construcţie extratabulară situată în mun. S. M., str. D. Vodă nr.123, judeţul M., dobândite de pârâtul V. D. S. prin sentinţa civilă nr. 1552/31.05.2017 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr 426/307/2017- rămasă irevocabilă la data de 29.08.2017 prin nerecurare, să se transmită în proprietatea numitei V. L. D., prin transmiterea dreptului de proprietate de la mandatarul V. D. S., în temeiul mandatului acordat (f6); precum şi intabularea pe numele reclamantei V. L. D. a dreptului de proprietate cu privire la aceste imobile.

Din extrasul CF de la f. 14 rezultă că proprietari terenului sunt SRL A., SC R.I. SRL, iar la B7 apare ca proprietar al construcţiei pârâtul V. D. S., imobile dobândite în baza convenţiei, în baza Încheierii OCPI M., BCPI S.-M. nr 14170/19.09.2017.

Prima instanţă a reţinut  dispoziţiile art. 339 Cod Civil potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, iar excepţiile prev. la art. 340 Cod Civil sunt de strictă interpretare.

 Pârâtul V. D. S. fiind căsătorit cu reclamanta V. L. D., înseamnă că automat, prin efectul legii, aceasta este şi proprietarul, în devălmăşie, asupra bunurilor dobândite sub durata căsătoriei, deci inclusiv cu privire la bunurile care în cartea funciară au trecut ca proprietar tabular pe pârât. Faptul că părţile convin cu privire la regimul bunurilor comune, nu înseamnă că acestea devin bunuri proprii. Prin efectul legii, bunurile care fac obiectul prezentei acţiuni sunt bunuri comune, ale ambilor soţi. Art. 343 Cod Civil prevede că nu trebuie dovedită calitatea de bun comun a soţilor.

Din actele de la dosar, rezultă că reclamanta are deja dreptul de proprietate şi că a obţinut deja dreptul pentru care a promovat prezenta acţiune, astfel că prezenta acţiune este lipsită de interes.

 În plus, acţiunea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic este şi inadmisibilă, astfel cum a fost formulată deoarece, în primul rând, hotărârea pe care ar trebui să o pronunţe instanţa ar trebui să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, apt de intabulare, conform art.5 alin. 2 din Legea nr 247/2015, însă contractul de mandat fără reprezentare nr. 1A/12.09.2016 (f 6) nu valorează antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la bunurile imobile trecute acolo. Dreptul de proprietate a fost dobândit de părţi în baza vânzării imobilelor la licitaţie publică, dreptul de proprietate al reclamantei fiind recunoscut prin lege.

 Art. 26 alin. 1 din Legea nr 7/1996 prevede că dreptul de proprietate este opozabil chiar fără înscriere în cartea funciară când provine din vânzare silită, astfel cum este şi cazul de faţă. Însă alin.3 al aceluiaşi art. 26 din Legea nr 7/1996 prevede că titularul dreptului dobândit astfel poate dispune de drept doar după ce acesta a fost înscris în prealabil în cartea funciară, aspect la care pârâtul s-a conformat prin Încheierea OCPI M., BCPI S.-M. nr 14170/19.09.2017.

La f .7 se află un mandat fără reprezentare încheiat la data de 14.09.2016 prin care V. D. S. o împuterniceşte pe I. G. I. să participe la licitaţia publică privind vânzarea bunurilor 1.Hală de producţie având o suprafaţă construită de 1296 mp, identificată sub aspect de carte funciară în CF 60927 S. M. nr topo 2839/2/1 la nr crt. A1.7 situată în S. M. strada D. Vodă nr 123 judeţul M. , compus din: o hală producţie (denumire în CF Hala Maşini) şi 2.Cabină portar construcţie extratabulară situată în mun. S. M. strada D. Vodă nr 123 judeţul. M., bunuri care fac obiectul prezentului dosar.

Faţă de susţinerea părţilor că „nu există nici un raport juridic între construcţie şi teren”, prima instanţă a arătat că, de fapt, raporturile juridice au loc între persoane, iar nu între imobile, iar  raportat la prev. art. 693 Cod Civil, părţile din prezentul dosar, proprietari ai construcţiilor au un drept de superficie cu privire la terenul pe care sunt amplasate construcţiile deoarece este evident că aceste construcţii nu stau „în aer”.

În al doilea rând, având în vedere petitul privind prestaţia tabulară, adică rectificare CF, la termenul din data de 13.02.2018, în temeiul art.78 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa a dispus citarea părţilor din acest dosar cu menţiunea „dacă înţeleg sau nu să cheme în judecată proprietarii tabulari”, iar acestea au arătat că nu cheamă în judecată proprietarii tabulari ai terenului pe care se află construcţiile. Art. 34 din Legea nr 7/1996 prevede că orice persoană poate cere rectificarea înscrierilor în cartea funciară dacă se află în una din situaţiile prev. la punctele 1-4.

Faţă de dispoziţiile art. 22 din Legea nr 7/1996 şi având în vedere că reclamanţii nu au chemat în judecată proprietarii tabulari ai terenului pe care se află amplasate construcţiile cu privire la care se cere înscrierea dreptului de proprietate, prima instanţă a respins şi cererea  privind înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele reclamantei, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a proceda în sensul solicitat de părţi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta V. L. D. soli¬ci¬tând instanţei, în principal, admiterea apelului, trimiterea cauza spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar să se reţină cauza spre judecare şi pe cale de consecinţă să modifice în tot sen¬tinţa atacată admiţând în tot acţiunea formulată de reclamantă, a se lua act de tranzacţia e¬fec¬tuată de părţi în cursul judecăţii şi a se dispune ca bunurile imobile hală de producţie – a¬vând o suprafaţa construita de 1.296 mp, identificată sub aspect de carte funciară în CF 60927 S. M., nr. top. 2839/2/1 - la nr. crt. A1.7, situată în municipiul S. M., str. D. Vodă, nr. 123, jud. M., compus din o hală producţie (de¬nu¬mi¬re în CF ha¬¬lă maşini) şi cabină portar construcţie extratabulară situată în municipiul S. M., str. D. Vodă, nr. 123, jud. M. dobândite de soţul ei, V. D. S., prin sentinţa civilă nr. 1552/31.05.2017 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 426/307/2017, rămasă irevocabilă la data de 29.08.2017 prin nerecurare, se tran¬smit în proprietatea sa prin transmiterea dreptului de proprietate de la mandatarul V. D. S. în temeiul mandatului acordat; să se dispună intabularea pe numele re¬curentei reclamante a bunurilor imobile menţionate mai sus.

În motivarea cererii de apel se arată că instanţa fondului în mod eronat a reţinut că reclamanta are deja dreptul de proprietate pentru care a promovat prezenta acţiune, astfel că acţiunea este lipsită de interes, deoarece în cazul admiterii acţiunii situaţia se va schimba, apelanta deţinând bunurile indicate în exclusivitate, dat fiind faptul că banii pe care i-a folosit pentru achiziţionarea acestor bunuri au fost banii ei proprii, fără a fi venituri comune ale soţilor.

Instanţa fondului a reţinut totodată că acţiunea având ca obiect pronunţarea unei ho¬tă¬râri care să ţină loc de act autentic este şi inadmisibilă, deoarece hotărârea pe care ar trebui să o pronunţe instanţa ar trebui să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, apt de intabulare conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2015, însă şi această susţinere este incorectă, câtă vreme transferul dreptului de proprietate se face, nu printr-un contract de vânzare-cumpărare, ci prin predarea bunului către mandatar, printr-un act de transmitere a bunurilor dobândite în temeiul art. 2041 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă.

În cauză este vorba de o confuzie a instanţei de fond între antecontractul de vânzare-cumpărare şi transmiterea unui mandat, confuzie generată de numărul mare de cauze având ca obiect validări de contracte, de autentificare a contractelor de vânzare-cumpărare.

Apelanta arată că nu este de acord cu susţinerile primei instanţe deoarece dreptul de pro¬prietate nu a fost dobândit iniţial de către numita I. G. I. prin vânzare silită, vân¬zarea a fost prin publicitate şi prin licitaţie publică, dar nu a fost o vânzare silită efectuată de un executor judecătoresc, vânzarea fiind realizată de lichidatorul judiciar în cadrul pro¬ce¬du¬rii de faliment dar aceasta nu este o vânzare silită.

De asemenea nu este de acord cu susţinerile instanţei referitoare la chemarea în ju¬de¬ca¬tă a proprietarilor tabulari ai terenurilor pe care se află amplasate construcţiile cu privire la care se cere înscrierea în CF a dreptului de proprietate deoarece nu au solicitat înscrierea în car¬¬tea funciară raportat la proprietarul tabular al terenului. Recurenta arată că au solicitat îns¬cri¬erea în cartea funciară doar raportat la proprietarul anterior al construcţiei, neavând nevoie de acordul de voinţă al proprietarului terenului în vederea vânzării construcţiei, acesta nea¬vând niciun drept de preemţiune.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul V. D. S. a arătat că doreşte în¬¬che¬ierea unei tranzacţii în faţa instanţei de judecată prin care să predea cele două bunuri i¬mo¬¬bi¬le, pentru a nu tergiversa procesul şi a-şi îndeplini sarcinile mandatului fără re¬pre¬zen¬ta¬re dat de reclamantă şi a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că recunoaşte pretenţiile reclaman¬tei, lucru învederat şi în faţa instanţei de fond, deoarece i-a fost încredinţat un mandat fără re¬pre¬zentare din partea reclamantei pentru cumpărarea a două bunuri imobile, în numele lui pen¬¬tru reclamantă, respectiv hală de producţie a¬vând o suprafaţa construita de 1.296 mp, iden¬ti¬¬ficată sub aspect de carte funciară în CF 60927 S. M., nr. top. 2839/2/1 - la nr. crt. A1.7, situată în municipiul S. M., str. D. Vodă, nr. 123, jud. M., compus din o hală producţie (de¬nu¬mi¬re în CF ha¬¬lă maşini) şi cabină portar construcţie ex¬tra¬ta¬bu¬lară situată în municipiul S. M., str. D. Vodă, nr. 123, jud. M..

Arată că reclamanta i-a asigurat toate cheltuielile prilejuite cu mandatul, cât şi plata mandatului. Din păcate, nu a predat cele două bunuri imobile reclamantei, culpa aparţinându-i în întregime.

În şedinţa publică din data de 31.01.2019 instanţa de apel a invocat, din oficiu, nulitatea absolută a mandatului fără reprezentare pe care se fundamentează cererea reclamantei apelante.

Atât apelanta, cât şi intimatul, au solicitat respingerea excepţiei ridicate de instanţă ca nefondată, învederând că instanţa nu este competentă să se pronunţe faţă de mandatul fără reprezentare. Este investită doar cu o cerere având ca obiect tranzacţia dintre părţi,atât.

Ambele părţi au susţinut că nu există nicio prevedere legală în toată legislaţia din R. care să prevadă că transferul dreptului de proprietate prin acte între vii, având ca obiect construcţii fără teren să se realizeze numai prin acte solemne.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de apelantă, a actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

Prima instanţă a respins cererea reclamantei apelante apreciind că aceasta nu justifică un interes legitim pentru promovarea acţiunii, în condiţiile în care solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic având ca efect transmisiunea, în proprietatea sa, a bunurilor  hală de producţie şi cabină portar, dobândite de soţul ei pârât prin sentinţa civilă 1552/2017, cât timp, prin efectul legii, bunurile dobândite în timpul căsătoriei devin bunuri comune ale soţilor –art.339 Cod Civil-reclamanta fiind deja titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor in litigiu.

Totodată, prima instanţa a considerat că acţiunea reclamantei este şi inadmisibilă, în privinţa primului petit, întrucât contractul fără mandat de reprezentare nu valorează antecontract de vânzare cumpărare, iar instanţei i s-a solicitat să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare, iar referitor la al doilea petit, pentru că reclamanta nu a chemat în judecată proprietarii tabulari ai terenului pe care sunt edificate construcţiile, deşi intenţionează să îşi înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară.

Critica apelantei relativă la justificarea interesului de a acţiona este întemeiată.

Interesul este o condiţie de exercitare a acţiunii civile, aşa cum rezultă din prevederile art.32 al.1 lit.d Cod procedură civilă şi reprezintă folosul practic pe care îl urmăreşte o parte prin punerea în mişcare a unui mijloc procesual ce intră în conţinutul acţiunii. În speţă, prin promovarea acţiunii, reclamanta apelantă a urmărit a i se recunoaşte dreptul de proprietate exclusiv asupra imobilelor hală de producţie şi cabină portar, pe care le-a dobândit prin cumpărare, cu banii proprii şi personali primiţi de la tatăl ei, S. C., învederând că soţul ei pârât, căruia i-a acordat un mandat fără reprezentare pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare, refuză predarea bunurilor.

Aşadar, contrar celor reţinute de prima instanţă, chiar dacă reclamanta apelantă, faţă de dispoziţiile art.339 Cod civil, este prezumată coproprietară în devălmăşie asupra bunurilor dobândite de soţul ei pârât- corespunzător sentinţei civile nr. 1552/31.05.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației-, sub durata căsătoriei, solicitarea acesteia de a se constata că bunurile respective sunt bunurile sale proprii, în baza art. 340 lit.g Cod civil, nu este lipsită de interes.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea primului capăt de cerere, reţinută de prima instanţă pentru lipsa unui antecontract de vânzare-cumpărare, tribunalul constată că acţiunea apelantei nu este întemeiată pe dispoziţiile art.1279 Cod civil care prevăd posibilitatea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii să solicite instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, atunci când promitentul refuză să încheie contractul promis, ci pe dispoziţiile art.2041 al.2 Cod civil conform cărora „(2) Dacă bunurile dobândite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat să le transmită mandantului. În caz de refuz, mandantul poate solicita instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor dobândite”, sentinţa atacată cuprinzând motive străine de natura pricinii.

Este însă corectă inadmisibilitatea reţinută de prima instanţă referitor la cererea reclamantei apelante de intabulare a dreptului său de proprietate asupra bunurilor în litigiu, în contextul în care nu au fost împrocesuaţi proprietarii tabulari ai terenului pe care se află amplasate aceste supraedificate.

Faţă de aceste considerente, constatând că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului primului petit, în temeiul art. 480 al. 3 Cod procedură civilă, va admite apelul formulat de apelanta V. L. D. împotriva sentinţei civile nr.905/03.04.2018 pronunţate de Judecătoria Sighetu Marmației pe care o va anula în parte şi va evoca fondul acestei cereri.

Astfel, tribunalul reţine că reclamanta apelantă, întemeindu-se pe prevederile art. 2041 al. 2 Cod procedură civilă şi prevalându-se de contractul de mandat fără reprezentare sub semnătură privată nr. 1A/12.09.2016 încheiat cu intimatul mandatar V. D. S., a solicitat instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor imobile dobândite pe seama sa de către mandatarul care refuză să procedeze ca atare.

Mandatul fără reprezentare este definit în cuprinsul art. 2039 al. 1 Cod civil ca fiind contractul în temeiul căruia o parte, numită mandatar, încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părţi, numită mandant, şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezultă din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat.

Potrivit art.2039 al.2 Cod civil, „dispoziţiile prezentei secţiuni se completează, în mod corespunzător, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare.”

În privinţa formei mandatului, art.2013 al. 2 Cod civil dispune: „(2) Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi”.

Conform art.1178 Cod civil, contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă, dispoziţie cu caracter general, aplicabilă şi contractelor de vânzare cumpărare.  Însă, prin excepţie de la principiul consensualismului consacrat de art.1178 Cod civil, în cazurile special prevăzute de lege vânzarea devine un contract solemn.

Astfel, potrivit art. 1244 Cod civil, părţile trebuie să încheie în formă autentică orice contract care strămută sau constituie drepturi reale ce urmează să fie înscrise în cartea funciară, sancţiunea nerespectării acestei prevederi fiind nulitatea absolută.

Faptul că drepturile reale asupra construcţiilor de orice tip se înscriu în cartea funciară derivă nu doar din art. 876 Cod civil, dar şi din art. 37 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, iar din cuprinsul art.888 Cod civil rezultă că registratorul poate efectua înscrierea în cartea funciară doar în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, a certificatului de moştenitor, sau în baza unui alt act emis de autorităţile administrative, când legea prevede un asemenea caz.

Prin urmare, drepturile reale asupra construcţiilor care nu au destinaţie de locuinţă trebuie înscrise în cartea funciară pentru a fi opozabile terţilor şi pe cale de consecinţă trebuie întrunită condiţia formei autentice prevăzute de art. 1244 Cod civil,  sub sancţiunea nulităţii absolute.

Nulitatea absolută este, potrivit art. 1250 Cod civil,  o sancţiune care intervine pentru

încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, instanţa fiind  obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută, pentru a restabili ordinea de drept încălcată, fără a se putea imputa acesteia nerespectarea limitelor investirii (art. 1247 al. 3 Cod civil).

Faţă de considerentele mai sus expuse, tribunalul apreciază că, în lipsa formei autentice – ad validitatem, contractul de mandat fără reprezentare încheiat între părţi la data de 12.09.2016 nu poate produce efectele juridice specifice, deoarece nu întruneşte condiţiile cerute de lege pentru încheierea sa valabilă, cererea apelantei fiind lipsită de temei legal.

Pe de altă parte, rezultă fără echivoc din cuprinsul art. 2041 al. 2 Cod procedură civilă, că mandantul poate solicita instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor dobândite în cazul refuzului mandatarului de a transmite mandantului  bunurile imobile dobândite, or, în speţă, nu s-a dovedit un asemenea refuz.

Dimpotrivă, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 08.12.2017 (f.46) mandatarul intimat V. D. S. a recunoscut pretenţiile apelantei reclamantei, a învederat că din neglijenţă, fără să-şi dea seama, nu a predat bunurile reclamantei apelante şi şi-a manifestat intenţia de a încheia o tranzacţie. De altminteri, la data de 02.03.2018, părţile au depus la dosar învoiala lor în scopul stingerii procesului.

Aşadar, câtă vreme potrivit art.2041 al.2 Cod procedură civilă, text de care se prevalează apelanta-reclamantă pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor şi, deci, pentru suplinirea de către instanţă a consimţământului uneia dintre părţi, este necesar ca aceasta să fi refuzat îndeplinirea obligaţie asumate, iar o asemenea ipoteză nu s-a dovedit în speţă, cererea reclamantei apelante urmează a fi respinsă ca nefondată. 

În concluzie, faţă de cele ce preced, în baza art.480 al.3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul formulat de apelanta reclamantă V. L. D. împotriva sentinţei civile nr.905 din data de 3 aprI. 2018 pronunţate de Judecătoria Sighetu Marmației pe care o va anula în parte şi, evocând fondul, va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă împotriva  pârâtului  V. D. S. de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor imobile hală de producţie înscrisă în C.F. 60927 S. M., nr. topo 2839/2/1  şi cabină portar.

Domenii speta

Spete similare