Obligare emitere aviz Directia Jududeteana pt Cultură

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant SC M SRL şi pe pârât DJC IAŞI, având ca obiect obligare emitere act administrativ

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă:

Prin cererea acţiunea înregistrată  pe rolul  Tribunalului Iaşi sub nr. .../99/2018, reclamanta  SC M SRL a solicitat, în contradictoriu cu DJC Iaşi, obligarea acesteia din urmă, să îi elibereze avizul necesar aplicării şi desfăşurării proiectului Nr.21/2017 , PUZ CP- Construire imobil cu spaţii de cazare al cărui beneficiar este SC M SRL laşi.

De asemenea, reclamanta  a solicitat anularea actului nr nr.2307din 25.09.2017 emis de către DJC Iaşi, precum şi a Dispoziţiei nr. 2863 din 14.11.2017 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă.

În final, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta susţine că, imobilul din str. H,Iaşi, este proprietatea familiei BI şi BM imobil compus dintr-un teren in suprafaţă de 1818 mp precum si o casa de aproximativ 350 mp şi că, la aceiaşi adresă se află încă un imobil care este considerat şi înregistrat ca monument istoric şi anume casa Scriitorului Costache Negruzzi.

Reclamanta susţine că, la  data de 25.02.2016, proprietarul a solicitat pârâtei, prin  cu nr.477, să constate că imobilul proprietatea BI nu este monument istoric însă, pentru că  nu a primit un răspuns, la data de 2 septembrie 2016 a mai efectuat o solicitare, înregistrată sub nr 2113 la care pârâta a răspuns cu adresa nr. 2113 din 26.10.2016, din care rezultă ca după studierea documentelor transmise de către Arhivele Naţionale nr.2592 din 25.10.2016, imobilul înscris în lista de monumente este cel alăturat proprietăţii BI, arătat şi în planul de situaţie însoţit de fotografia acestuia.

Potrivit reclamantei, datorită acestui răspuns, între SC M SRL, reprezentată de PV si BI a intervenit un contract de constituire a dreptului de superficie nr.2591 din 29 septembrie 2016, prin care a dobândit calitate de superficiar cu titlu gratuit în primele 14 luni de la data semnării şi cu titlu oneros pe o perioadă de 9 ani, ulterior. Totodată, reclamanta susţine că, după încheierea acestui contract, a început demersurile în vederea construirii unui imobil cu spaţii de cazare, pentru edificarea căruia a obţinut  toate avizele necesare, cu excepţia celui ce trebuia emis de pârâtă care, îi solicită nejustificat, efectuarea unui studiu istoric  deşi, a efectuat pe cheltuiala sa un astfel de studiu.

Reclamanta susţine că, atât timp cât se află în posesia adresei nr. 2113 din 26.10.2016 prin care se atestă in baza comunicării emanate de la Arhivele Naţionale, că mobilul proprietatea familiei BI, nu este monument istoric ci Imobilul din apropierea acestuia,  dar şi faţă de faptul că, nu există elemente materiale care să conducă la ideea că imobilul proprietatea BI este monument istoric,  rezultă că refuzul  emiterii unui aviz favorabil  nu este justificat. Totodată, se susţine pe de o parte că nejustificată este şi solicitarea întocmirii unui nou studiu istoric atât timp cât este unul deja întocmit iar pe de altă parte că,  nicio procedură ulterioară emiteri adresei de patrimoniu nr. 2113 din 26. 10. 2016,  prin care s-a stabilit care e imobilul de patrimoniu., nu poate fi luată în considerare, fiind lovită de nulitate absolută nefiind depusă nici o cerere din partea mea sau a Primarului sau Consiliului Local sau Judeţean de clasare a imobilului. În acest sens, se mai arată că, includerea unei clădiri pe lista monumentelor istorice se poate face doar la cererea proprietarului, întrucât fără cererea expresă a acestuia, nu se poate efectua nici o procedură de clasare a unui monument istoric.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii  nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 422/2001.

În dovedirea susţinerilor, reclamanta a ataşat cererii de chemare în judecată, în copii, înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea poziţiei procesuale, raportându-se prevederilor  art. 26 alin 1 pct. 7 şi pct. 11 şi art. 34 din Legea nr. 422/2001, ale art. 8 alin1 din Legea nr. 5/2000,  pârâta a arătat că, prin documentaţia transmisă şi înregistrată la D.J.C. IAŞI cu nr. 753/20.03.2017 reclamanta a solicitat emiterea avizului necesar obţinerii autorizaţiei desfiinţare (demolare) a corpului de clădire proprietatea soţilor BI l şi BM situat pe terenul în suprafaţă de 1.818 m.p. din Iaşi, str. H, înscris în CF 124447 a localităţii (nr. cadastral 124447), în vederea realizării proiectului „PUZ CP - ONSTRUIRE IMOBIL CU SPAŢII DE CAZARE". De asemenea, se arată  că, în exercitarea atribuţiilor conferite de lege, Comisia Zonală a Monumentelor orice Nr. 5 s-a întrunit la data de 10 aprilie 2017 în cadrul şedinţei lunare de avizare a documentaţiilor depuse, a analizat Proiectul nr. 21/2017 întocmit de către reclamantă hotărând  continuarea studiului istoric,  clarificarea atribuirii pe baza documentelor istorice aflate la Arhivele Naţionale şi clarificarea succesiunii proprietarilor imobilelor înregistrate la adresa Iaşi.

Potrivit pârâtei, reclamanta a mai formulat o solicitare similară, soluţionată în mod identic determinat de faptul că, imobilul din „strada H" figurează înscris în Lista Naţională a Monumentelor Istorice, cod listă IS-II-m-B-03913, publicată şi reactualizată după urmează poziţia în listă 1085, Ordinul nr. 2314/2004, Monitorul Oficial nr. 646 bis 16 iulie 2004; poziţia în listă 1081. Ordinul nr. 2361/2010. Monitorul Oficial nr 670 bis 1 octombrie 2010 ŞI poziţia în listă 1081, Ordinul nr. 2828/2015. Monitorul oficiat nr. 113 bis.

Pârâta susţine că, având în vedere clasarea ca monument istoric în „grupa B - monumente ce reprezentative pentru patrimoniul cultural local" atribuită imobilului prin al ministrului culturii, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor ce, prin AVIZUL DE OPORTUNITATE NR. 650 DIN 08.02.2017 emis de Instituţia Arhitectului Şef din cadrul Serviciului Urbanism al Municipiului Iaşi dar şi că, nu poate emite avizul solicitat de către reclamantă decât incluzând „propunerea comisiei zonale a monumentelor istorice " cum această comisie de specialitate a considerat necesară întocmirea unui studiu istoric care să clarifice situaţia juridică a imobilelor înregistrate la aceeaşi adresă, uită că în cauză nu subzistă situaţia invocată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, respectiv un „refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri.

A mai arătat pârâta pe de o parte că, este absolut necesară clarificarea sorgintei acestui imobil în cadrul procedurii administrative de verificare a îndeplinirii condiţiilor legale pentru avizarea proiectului depus de către reclamantă, întrucât aceasta urmăreşte obţinerea autorizaţiei de desfiinţare (demolare) a construcţiei, care în cazul unui imobil clasat monument istoric necesită o abordare diferită faţă de alte imobile, iar pe de altă parte că o altă soluţie posibilă, în cazul în care imobilul nu mai prezintă importanţă culturală, este aceea a radierii lui din Lista Naţională a Monumentelor Istorice, prin menţionarea în listă a ordinului de declasare.

Susține pârâta că  prin adresa nr. 606 din 10.02.1992, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a înaintat către Prefectura Judeţului Iaşi, spre ştiinţa Muzeului Judeţean Iaşi, lista monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice pentru judeţul Iaşi", având înscrisă la poziţia 308, cod 24B0225, „Casa scriitorului Costache Negruzzi", fără preciza dacă este vorba despre unul sau mai multe corpuri de clădire dar și faptul că, notă informativă emisă sub nr. 2113/26.10.2016 nu poate fi asimilată unui act de recunoaştere oficială a statutului juridic al imobilului situat în str. H nr. ... deoarece, pe de o parte, D.J.C. IAŞI nu este competentă să se pronunţe în astfel de situaţii, iar pe de altă parte, schiţa prezentată nu lămureşte identitatea imobilului înscris în „Lista Monumentelor Istorice".

În final, referitor la studiul istoric întocmit de Biroul de Arhitectură „Ciobănaşu P. rneliu" Iaşi, pârâta susține că  acesta nu are în vedere aspectele sesizate de către Comisia Zonală a Monumentelor Istorice Nr. 5, ci conţine doare referinţe sumare, de natură topografică, ale edificiului „bănuit a fi adevărata casă Costache Negruzzi", îndoială pe care însuşi autorul studiului o manifestă.

Pârâta a ataşat întâmpinării, în copii, înscrisuri.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului,  asupra fondului cauzei, instanţa  reţine următoarele :

Aşa după cum au arătat şi părţile reclamanta a solicitat emiterea avizului necesar obţinerii autorizaţiei desfiinţare (demolare) a corpului de clădire proprietatea soţilor BI şi BM situat pe terenul în suprafaţă de 1.818 m.p. din Iaşi, str. H nr. ..., înscris în CF 124447 a localităţii i (nr. cadastral 124447), în vederea realizării proiectului „PUZ CP - CONSTRUIRE IMOBIL CU SPAŢII DE CAZARE". De asemenea, se arată  că, în exercitarea atribuţiilor conferite de lege, Comisia Zonală a Monumentelor orice Nr. 5 s-a întrunit la data de 10 aprilie 2017 în cadrul şedinţei lunare de avizare a documentaţiilor depuse, a analizat Proiectul nr. 21/2017 întocmit de către reclamantă hotărând  continuarea studiului istoric,  clarificarea atribuirii pe baza documentelor istorice aflate la Arhivele Naţionale şi clarificarea succesiunii proprietarilor imobilelor înregistrate la adresa Iaşi. H nr.....

Ulterior, reclamanta a formulat o nouă cerere înregistrată la pârâtă sub  nr. 2307/22.08.2017 ( fila 184 vol. I), prin care a reiterat solicitarea  privind emiterea  avizului pentru obiectivul „PUZ CP - CONSTRUIRE IMOBIL CU SPAŢII DE CAZARE", analizată  în şedinţa  Comisiei Zonale a monumentelor Istorice Nr. 5 din data de 14 septembrie 2017 ( filele 181 – 183 vol. I), iar prin adresa nr. 2307/25.09.2017 pârâta a comunicat reclamantei rezultatul reanalizării cererii în sensul condiţionării emiterii avizului favorabil de îndeplinirea cerinţelor menţionate în adresa emisă de D.J.C. IAŞI nr. 753/17.04.2017 conform procesului bal al C.Z.M.I. nr. 5 din data de 10 aprilie 2017, cu respectarea hotărârii judecătoreşti ce urmează a fi pronunţată în dosarul nr. 4294/99/2017 al Tribuna/ului laşi.( fila 180 vol. I)

Împotriva acestei soluţii, la data de 18.10.2017 reclamanta a formulat plângerea prealabilă formulată,  soluţionată negativ prin Dispoziţia nr. 2863/14.11.2017, întrucât petenta s-a conformat măsurilor obligatorii dispuse prin Adresa nr. 2307/25.09.2017

Dispoziţii legale incidente:

Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ, art. 8 alin 1: „1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”.

Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, art. 9 alin 1: „ (1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie, delimitată pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în funcţie de trama stradală, relief şi caracteristicile monumentului istoric, după caz, prin care se asigură conservarea integrată şi punerea în valoare a monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural”; art. 11: „ (1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege. (2) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii”; art. 26 alin 5 lit. g şi alin 6 : „ (5) Comisiile zonale ale monumentelor istorice au următoarele atribuţii g) propun avizul pentru documentaţiile tehnice care cuprind lucrări de cercetare, investigaţii, expertize tehnice, proiecte tehnice şi detalii de execuţie pentru monumentele istorice clasate în grupa B, care nu presupun intervenţia pe componentele artistice, pentru documentaţiile privind zonele de protecţie a monumentelor istorice şi zonele construite protejate; (6) Avizele necesare pentru situaţiile prevăzute la alin. (5) lit. e) - h) se pot emite doar incluzând propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau, după caz, a comisiei zonale a monumentelor istorice.;”.

Ordinul MAI  nr.129/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind avizarea şi autorizarea de securitate la incendiu şi protecţie civilă , art. 24 alin2: „ (2) În cazul schimbării proprietarului, utilizatorului sau denumirii beneficiarului, pe parcursul duratei de viaţă a construcţiei, valabilitatea autorizaţiei de securitate la incendiu sau protecţie civilă se menţine, dacă sunt respectate condiţiile care au stat la baza emiterii acesteia”.

Obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă, în primul rând,  constatarea refuzului expres al pârâtului de a emite reclamantei avizul necesar desfăşurării proiectului Nr.21/2017 , PUZ CP- Construire imobil cu spaţii de cazare al cărui beneficiar este SC M SRL laşi.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa trebuie să aprecieze dacă atitudinea pârâtei de acordare a avizului condiţionat de efectuarea unui nou studiu istoric se circumscrie noţiunii de exces de putere.. Excesul de putere este la rândul lui definit la lit. i a art. 2 din Legea nr. 554/2004, ca fiind « exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ».

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma  prevederilor legale incidente, instanţa constată că acţiunea reclamantei nu este întemeiată.

Aşa după cum rezultă din actele şi lucrările dosarului (Avizul De Oportunitate nr. 650 din 08.02.2017 emis de Instituţia Arhitectului Şef din cadrul Serviciului Urbanism al Municipiului Iaşi – fila 192 vol. I) imobilul pentru care se solicită avizarea în vederea emiterii unui Plan Urbanistic pentru Zonă Construită Protejată, situat în str. H nr. ... este delimitat, în zona de Sud-Vest de un momunemt istoric, înscris în Lista Naţională a Monumentelor Istorice, cod listă IS-II-m-B-03913, la poziţia nr. 1081. De altfel, acest aspect rezultă şi din susţinerile părţilor şi din Lista Naţională a Monumentelor Istorice, cod listă IS-II-m-B-03913 ( filele 193 – 195).

Contrar susţinerilor reclamantei, poziţia pârâtei este una legală, care se circumscrie  prevederilor legale deoarece, avizul necesar desfăşurării proiectului Nr.21/2017 , PUZ CP- Construire imobil cu spaţii de cazare al cărui beneficiar este SC M SRL laşi nu poate fi eliberat pe de o parte, în lipsa propunerii comisiei zonale a monumentelor istorice ( aşa după cum prevede în mod expres alin 6 al art. 26 din Legea nr. 422/2001) iar pe de altă parte, în condiţiile în care situaţia imobilului nu este pe deplin clarificată.

Este adevărat că, în Lista Naţională a Monumentelor Istorice, cod listă IS-II-m-B-03913 ( Monitorul Oficial partea I nr. 113 bis din 15.02.2016, pagina 1707, fila  195 vol. I) figurează ca şi monument istoric „Casa Scriitorului Costache Negruzzi” însă, trebuie remarcat că, la această adresă sunt două construcţii, una situându-se pe terenul pentru care reclamanta a dobândit un drept de superficie şi pentru care se solicită şi aviz de desfiinţare.

În aceste condiţii,  emiterea avizului fără a se clarifica fără dubiu situaţia juridică a imobilului contravine prevederilor legii.

Trebuie remarcat de asemenea că, o astfel de clarificare a fost solicitată în mod expres prin punctul 7 al  Avizului de Oportunitate nr. 650 din 08.02.2017 emis de Instituţia Arhitectului Şef din cadrul Serviciului Urbanism al Municipiului Iaşi – fila 192 vol. I, care dispune: „Documentaţia PUZ CP se va întocmi respectând Metodologia Cadru a lor Construite Protejate, aprobată prin Ordinul MTCT nr. 562/2003. Se va clarifica statutul imobilelor situate la adresa: municipiul Iaşi, strada H nr.; în condiţiile în care la această adresă figurează casa scriitorului Costache Negruzzi, listă IS-ll-m-B-03913, în cazul în care la această adresă figurează un monument se va restaura şi integra funcţiei hoteliere. "

Or, din acest punct de vedere, studiul istoric invocat de către reclamantă nu satisface solicitările din acest aviz deoarece, face numai o referire generală la existenţa unor construcţii pe teren – propuse spre demolare, fără a specifica în mod expres care este statutul acestora şi dacă sunt asimilate deja monumentului istoric reprezentat de casa scriitorului Costache Negruzzi. În acest sens, este relevantă concluzia autorilor studiului care se limitează la a arăta că: „În prezent terenul este construit şi neconstruit,  pe teren aflându-se construcţii cu regim de înălţime parter, aflate în stare proasta, propuse spre demolare” – fila 81, alin 2 dosar vol. I, punctul V.1 din studiul istoric întocmit de arhitect C. C, arh. PFC şi arhitect N C.

Instanţa reţine că, susţinerile reclamantei sunt nefondate şi pentru că,  poziţia pârâtei se circumscrie intenţiei legiuitorului de a proteja bunurile imobile de valoare aparţinând patrimoniului cultural naţional.

În acest sens, în preambulul Reglementării tehnice "Metodologie de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)", aprobată prin Ordinul nr. 562/2003 se arată că: „În momentul de faţă, cauze naturale, dar şi efectul necontrolat al vieţii sociale şi economice ameninţă în continuare bunurile menţionate, fapt ce obligă la acordarea unei atenţii programate şi fundamentate acţiunilor de conservare integrată a acestora. Într-un astfel de context, apare ca indispensabilă identificarea şi delimitarea zonelor construite protejate. Ele reprezintă obiective de interes public, remarcabile din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, artistic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural şi au un rol important în păstrarea memoriei culturale.

În acelaşi timp, este necesară acceptarea faptului că intervenţiile în zonele construite protejate trebuie să urmeze un curs logic, vizând înţelegerea primatului interesului cultural naţional asupra celui conjunctural local. Aceasta presupune corelarea politicilor şi strategiilor naţionale, zonale şi locale referitoare la protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului construit şi natural şi la dezvoltarea durabilă, cu politica generală de dezvoltare spaţială, respectiv cu acţiunea autorităţilor publice, a operatorilor economici şi a actorilor sociali. De aceea, în concordanţă cu documente şi legislaţii adoptate şi utilizate pe plan internaţional în legătură cu protecţia, conservarea şi dezvoltarea ariilor/sectoarelor cu valori de patrimoniu, elaborarea prezentei reglementări reprezintă demersul de stabilire a unui conţinut cadru minimal şi a unei metodologii de întocmire a documentaţiilor de urbanism pentru zone construite protejate, înglobatoare de monumente, ansambluri şi situri, în conformitate cu prevederile Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate”.

Aşadar, înainte de emiterea avizului şi desfiinţarea unei construcţii aflate în proximitatea unui monument naţional, este necesar a se stabili  cu exactitate regimul juridic al acesteia, în vederea prezervării bunurilor ce aparţin patrimoniului naţional şi eventual a punerii în valoare a acestora.

Instanţa apreciază ca nefiind fondate susţinerile reclamantei cu privire la valoarea probatorie a adresei nr. 2113 din 26.10.2016 emisă de pârâtă ( fila 24 vol. I) având în vedere dispoziţiile legale exprese care reglementează avizul pe care trebuie să îl emită  pârâta. Aşa după cum s-a arătat anterior, art. 6 al art. 26 din Legea nr. 422/2001 prevede în mod expres faptul că, (6) Avizele necesare pentru situaţiile prevăzute la alin. (5) lit. e) - h) se pot emite doar incluzând propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau, după caz, a comisiei zonale a monumentelor istorice.

În aceste condiţii, nu ne aflăm nici în faţa unui refuz nejustificat de emitere a avizului, nici în faţa unui exces de putere atât timp cât solicitările comisiei zonale se circumscriu prevederilor legale dar şi cerinţelor avizului de oportunitate. În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, nici solicitarea reclamantei privitoare la anularea actului nr nr.2307din 25.09.2017 emis de către DJC Iaşi, precum şi a Dispoziţiei nr. 2863 din 14.11.2017 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă, nu este întemeiată.

Pentru toate aceste considerente, urmează a fi respinsă acţiunea reclamantei.

Domenii speta

Spete similare