Ca natură juridică, penalităţile sunt un mijloc juridic lăsat la îndemâna creditorului, reglementat de legiuitor cu scopul de a obţine constrângerea debitorului la executarea în natură a obligaţiei cu caracter personal, fără a reprezenta valoarea prejudic

INSTANŢA:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta  SE a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADS ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea debitoarei la plata în favoarea creditoarei a unor penalităţi de la 100 lei la 1.000  stabilite pe fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu sentinţa civilă nr. 2713/07.03.2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. …/245/2014 hotărâre ce face obiectul executării silite în dosarul de executare nr. 1078/2017 al BEJ TV , cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că ADS refuză să demareze procedura de punere în executare, că încearcă din anul 2005 să intre în posesie terenului proprietatea sa, că a fost nevoită să promoveze acţiune în obligarea de a face pentru ca ADS şi celelalte părţi implicate să procedeze la predarea terenului proprietatea sa.

A arătat reclamanta că pârâta  a fost de rea-credinţă şi a refuzat să-şi îndeplinească obligaţia statuată prin hotărârea definitivă şi irevocabilă.

În drept, a invocat art. 148-150, 192, 194, 195 coroborat cu art. 902-908 C.pr.civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect, arătând că obligaţia din titlul executoriu stabilită în sarcina sa a fost îndeplinită prin încheierea protocolului de predare-primire nr 47449/29.01.2019 prin care ADS a predat către CMFF Iaşi suprafaţa de teren de 2 ha în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei SE. A arătat că raţiunea aplicării unor penalităţi pe zi de întârziere este aceea de a constrânge debitorul să execute o obligaţie de a face care nu ar putea fi executată silit, de esenţa acestora fiind executarea voluntară, prin urmare, în cauza pendinte, nu se poate dispune aplicarea de penalităţi în sarcina ADS având în vedere faptul că ADS şi-a dus la îndeplinire obligaţia de predare a terenului în suprafaţă de 2 ha.

A arătat pârâta că cererea întemeiată pe disp. art. 906 C.pr.civ. a rămas fără obiect.

A arătat că procedura prevăzută de legile fondului funciar este o procedură strictă şi clară, că obligaţia sa era  obligaţie condiţională, care nu se poate realiza până la realizarea condiţiei suspensive constând în înaintarea de către comisia judeţeană a documentaţiei de retrocedare complete, ca urmare, procedura anterioară încheierii protocolului de predare-preluare precede eliberarea titlurilor de proprietate şi punere în posesie şi presupune înaintarea către ADS a cereri comisiei judeţene de aplicare a legii fondului funciar împreună cu toate actele ce stau la baza acesteia, precum şi a documentaţiei de predare a terenurilor cu destinaţia agricolă şi verificarea de către direcţiile de specialitate a legalităţii documentaţiei aprobate.

A arătat că ADS a solicitat în repetate rânduri CJFF Iaşi să procedeze la comunicarea unei documentaţii complete şi conforme , ultima adresă datând din 22.01.2019, iar prin adresa înregistrată la ADS cu nr 140117/25.01.2019 Direcţia Arhitectură şi Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului Iaşi comunicând pârâtei informaţiile necesare completării documentaţiei necesare încheieri protocolului de predare a terenului în cauză.

A arătat pârâta că la data de 28.01.2019 ADS a procedat la întocmirea protocolului de predare preluare pentru suprafaţa de 2 ha, protocol ce a fost avizat şi semnat de toate departamentele şi persoanele îndrituite în acest sens din cadrul ADS, iar prin adresa 47449/04.02.2019 ADS a transmis protocolul pentru a fi semnat de preşedintele CMFF Iaşi.

A arătat că şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina acesteia prin titlul executoriu, astfel că nu se poate reţine nicio culpă în sarcina ADS care să atragă amendarea acesteia.

A arătat că însăşi reclamanta afirmă că la data de 29.11.2018 documentaţia nu era înaintată la ADS în formă completă, de unde rezultă că în sarcina ADS nu se poate reţine nicio culpă cu privire la încheierea protocolului.

În drept, a invocat Legea nr. 268/2011, HG 626/2001, Legea 165/213, art. 205 ş.u. C.pr.civ.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a depus înscrisuri.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că nu i s-a comunicat protocolul invocat de pârâtă, că cererea a fost depusă la data de 29.11.2018, iar la această dată pârâta nu îşi îndeplinise obligaţia , iar până la data executării datorează penalităţi de întârziere.

A arătat reclamanta că sentinţa civilă nr. 367/25.01.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. …/299/2017 de respingere a contestaţiei la executare formulată de pârâtă din prezentul dosar a rămas definitivă încă din 16.12.2016, timp în care ADS nu a înţeles să execute obligaţia stabilită prin titlul executoriu, fiind răspunzătoare în mod direct.

A arătat că la data de 29.11.218 a fost nevoită să depună din nou la dosarul ADS declaraţia pe proprie răspundere 117530/15.11.218 dată în faţa Comisiei Locale de Fond Funciar, deşi această declaraţia a fost depusă la dosarul AS în data de 14.12.2017.

A arătat că a mai existat şi dosarul nr. …/245/214  în care s-a pronunţat sentinţa 2713/07.03.2016 de Judecătoria  Iaşi şi dosarul …/245/2017 al Tribunalului Iaşi.

A arătat că începând cu data de 16.12.2016 pârâta trebuia să îşi îndeplinească obligaţia de a întocmi protocolul de predare primire, dar nici după ce titlul a fost întărit de sentinţa 367/2018 pronunţată în dosarul nr. …/299/2017 ADS nu şi-a îndeplinit obligaţia.

A arătat că de la data naşterii obligaţiei de a face, respectiv de la data de 16.12.2016 şi până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu sentinţa civilă nr 2713/07.03.2016 debitoarea datorează penalităţi de întârziere.

În drept, a invocat art. 201 alin 2 C.pr.civ.

În susţinerea răspunsului la întâmpinare a depus înscrisuri (f. 45-73).

Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. 2713/07.06.2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. …/245/2014, a fost respins capătul de cerere vizând obligarea pârâţilor Municipiul Iaşi şi Comisia mun. Iaşi de fond funciar la emiterea Titlului de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafaţa de 2 ha teren, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta SE în contradictoriu cu pârâta Comisia mun. Iaşi de fond funciar, ADS Bucureşti şi Municipiul Iaşi prin Primar, au fost obligate pârâtele Comisia mun.Iaşi de fond funciar Iaşi şi ADS Bucureşti la întocmirea protocolului de predare primire pentru suprafaţa totală de 2 ha teren validat prin Hotărârea nr. …/19.01.2010 adoptată de Comisia jud. Iaşi de fond funciar, a fost obligată pârâta Comisia mun Iaşi de fond funciar la punerea în posesie a reclamantei cu suprafaţa de 2 ha teren, ce-i va fi predată pe bază de protocol şi întocmirea documentaţiei necesare emiterii Titlului de proprietate pentru acesta, a fost respins capătul de cerere având ca obiect plata unor daune cominatorii şi au fost obligate pârâtele Comisia mun.Iaşi de fond funciar Iaşi şi ADS Bucureşti la plata către reclamantă a sumei totale de 2250,00 lei (câte 1250,00 lei fiecare), compusă din c/v parţială onorariu apărător ales şi c/v transport (249,29 lei). Sentinţa a rămas definitivă prin decizia nr. 1930/16.12.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, conform referatului grefei de pe sentinţa civilă.

Prin protocolul nr 47449/29.01.2019 încheiat între ADS şi Comisia Municipală de Fond Funciar Iaşi  intimata ADS a predat teren cu destinaţie agricolă  în suprafaţă agricolă totală de 2,00 ha şi Comisia Municipală de Fond Funciar Iaşi a preluat teren cu destinaţia agricolă aflat pe raza orasului Iaşi conform sentinţei nr. 2713/07.03.2016 definitivă prin decizia Tribunalului Iaşi nr 1930/16.12.2016, pronunţată în dosarul nr. …/245/2014, potrivit înscrisului de la fila 28-29.

În drept, potrivit art. 906 alin 1 C.pr.civ., dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare, potrivit aliniatului 2, când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, iar potrivit aliniatului 6, acordarea de penalităţi în condiţiile alin. (1) - (4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condiţiile art. 892 sau ale dreptului comun.

Ca natură juridică, penalităţile sunt un mijloc juridic lăsat la îndemâna creditorului, reglementat de legiuitor cu scopul de a obţine constrângerea debitorului la executarea în natură a obligaţiei cu caracter personal, fără a reprezenta valoarea prejudiciului suferit de creditor.

Ulterior pronunţării încheierii de stabilire a penalităţilor de întârziere pe zi de întârziere şi după pronunţarea unei încheieri de stabilire a sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi, creditorul poate solicita obligarea debitorului la repararea prejudiciului rezultat din neexecutarea unei obligaţii cu caracter personal, în condiţiile art. 892 din Codul de procedură civilă şi ale dreptului material.

Penalităţile nu au un caracter reparator, nu au drept scop acoperirea prejudiciului suferit de creditor, ci constituie un mijloc juridic de constrângere indirect pentru asigurarea executării în natură a obligaţiilor, ele se pot acorda independent de despăgubirile la care creditorul este îndreptăţit în temeiul art. 892 din Codul de procedură civilă, cele două categorii de sume având o natură şi o finalitate juridică diferite. Din acest motiv, dispoziţiile de drept material şi procesual permit concurenţa daunelor-interese moratorii sau compensatorii cu sumele de bani acordate cu titlu de penalităţi (art. 1.516 din Codul civil, art. 892 din Codul de procedură civilă şi art. 906 din Codul de procedură civilă). 

Scopul de reglementare al art. 906 alin 1 şi 2 este de a realiza constrângerea indirectă a debitorului obligaţiei de a face de a executa obligaţia ce nu poate fi adusă la îndeplinire d altă persoană decât debitorul, ca urmare, instituirea penalităţilor pe zi de întârziere ţine de efectul de constrângere al debitorului, fără a se putea lua în considerare considerente ce ţin de prejudiciul creat creditorului prin întârzierea în executare, acesta constituind premisa factuală a aplicării disp. art. 892 C.pr.civ. referitoare la prejudiciile ocazionate prin neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei. Astfel, reţine instanţa că prin executarea obligaţiei de a face de către debitor după rămânerea definitivă a sentinţei civile, cu întârziere, dar înainte de soluţionarea cererii întemeiată pe disp. art. 906 alin1 şi 2 C.pr.civ. nu se mai poate atinge scopul de reglementare al art. 906 alin 1 şi 2 C.pr.civ., măsura instituită de aceasta nemaiputând fi dispusă în aceste condiţii.

Susţinerile reclamantei referitoare la întârzierea în executare care justifică acordarea de penalităţi de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie până la data executării obligaţiei exced naturii de mijloc de constrângere a penalităţilor pe zi de întârziere prevăzute de art. 906 alin 1 C.pr.civ., şi vizează penalităţile ca daune-interese moratorii, care pun în discuţie echivalentul prejudiciului creat de debitor prin neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei de a face, deci vizează modul de aplicare al disp. art 906 alin 7 coroborat cu art. 892 C.pr.civ. coroborat cu art. 1530 C.civ. Ca urmare, instanţa nu poate achiesa la susţinerile reclamantei potrivit cărora pe perioada 16.12.2016 până la 29.01.2019 (data executării de către pârâtă a obligaţiei de a face stabilită prin sentinţa civilă nr. 2713/07.06.2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. …/245/2014) pârâta ar fi ţinută de obligaţia de a suporta penalităţi de întârziere cu titlu de mijloc de constrângere, deoarece această interpretare contravine chiar scopului pentru care penalităţile pe zi de întârziere au fost reglementate de art. 906 alin 1 şi 2 C.pr.civ.

Instanţa reţine că pârâta şi-a executat obligaţia stabilită prin titlul executoriu la data de 29.01.2019, ulterior sesizării instanţei cu prezenta cerere de chemare în judecată, astfel că va respinge cererea de chemare  în judecată ca rămasă fără obiect, executarea obligaţiei de a face fiind realizată de pârâtă în cursul judecăţii prezentei cauze.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., reţinând că pârâta a căzut în pretenţii, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SE, având CNP …, cu domiciliul în Iaşi, str. …, şi cu domiciliul procesual ales la CAB. AV. …, în sector 1, Bucureşti,  …, în contradictoriu cu pârâta ADS, cu sediul în sector 1, Bucureşti, str. …, ca rămasă fără obiect.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei,a zi, 04.04.2019.

PREŞEDINTEGREFIER

Domenii speta

Spete similare