Ordonanţă de plată – plata de daune interese în temeiul unei declaraţiei autentificate; prin despăgubirea cerută, creditorul urmăreşte în fapt repararea prejudiciului cauzat de către debitori prin neexecutarea, la timp, a obligaţiei asumate; activarea ace

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 13.05.2019 sub nr. …/299/2019, creditorul A a solicitat instanţei, în contradictoriu cu debitorii B şi C, să dispună emiterea unei ordonanţe de plată, prin care să fie obligaţi debitorii la plata către creditor a sumei de 40.450 lei reprezentând daune interese datorate în temeiul declaraţiei autentificate sub nr.1324/28.10.2016 la S.P.N D, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului de plată.

În motivare, creditorul a arătat, în esenţă, că prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 1240/10.10.2016 de S.P.N. D, debitorii B şi C au vândut către E, imobilul identificat în cuprinsul contractului.În temeiul contractului, cumpărătoarea mai datora suma de 174.335 lei cu titlu de rest de plată, pentru garantarea căreia a operat o ipotecă legală în temeiul art. 2386 pct. 1 C.civ.Prin Declaraţia dată de vânzători, autentificată sub nr. 1324/28.10.2016 de S.P.N. D, aceştia şi-au asumat obligaţia de a da o declaraţie notarială în formă autentică în momentul achitării în integralitate a preţului, în vederea radierii ipotecii legale, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de întârziere de 100 de lei/zi. La data de 01.11.2016 a fost achitat în integralitate preţul contractului de vânzare, devenind scadentă obligaţia vânzătorilor de a da declaraţia notarială. La data de 18 ianuarie 2019, vânzătorii şi-au îndeplinit, cu întârziere, obligaţia asumată, sens în care a fost dată Declaraţia autentificată sub nr. 41/18.01.2019 de S.P.N. D;

Arată creditorul că, la data de 27 februarie 2019, a încheiat cu creditoarea E, contractul de cesiune drepturi litigioase autentificat sub nr. 484/27.02.2019 de S.P.N. „F", prin care  devenit creditorul obligaţiei de plată a daunelor-interese menţionate în Declaraţia dată de vânzători, autentificată sub nr. 1324/28.10.2016 de S.P.N. D. Ulterior, prin somaţia de plată înregistrată sub nr. 28/03.04.2019 lia B.EJ. G, a somat debitorii ca în termen de maxim 15 (cincisprezece) zile de la recepţia somaţiei să plătească suma de 40.450 lei, fără ca debitorii să se conformeze.

Arată creditorul că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii formulate pe calea procedurii speciale a ordonanţei de plată, astfel cum acestea rezultă din dispoziţiile art. 1014 alin 1 C.pr.civ, caracterul cert al creanţei rezultând din cuprinsul Declaraţiei date de vânzători autentificată sub nr. 1324/28.10.2016 de S.P.N. D, Declaraţiei autentificate sub nr. 41/18.01.2019 de S.P.N. D şi din Contractul de cesiune drepturi litigioase autentificat sub nr. 484/27.02.2019 de S.P.N. „F", clauza cuprinsă în declaraţia notarială din 28.10.2016 reprezentând o veritabilă clauză penală în sensul art. 1538 alin (1) C.civ. În privinţa dobânzii legale, arată creditorul, trebuie avut în vedere făptui că fapta continuă (neexecutarea cuplabilâ a obligaţiei ce a format obiectul clauzei penale) a încetat la data de 18.01.2019, moment în care a devenit exigibilă obligaţia clauzei penale. Caracterul lichid al creanţei rezultă din aceea că obiectul creanţei este determinat, respectiv părţile au agreat plata unei sume de 100 lei/zi de întârziere, existând dovada unei întârzierii de 809 zile. De asemenea, caracterul exigibil al creanţei rezultă din aceea că scadenţa clauzei penale se naşte cu fiecare zi de întârziere a executării obligaţiei principale.

În drept, creditorul a invocat dispoziţiile art. 192 alin. (2) C.proc.civ. raportat la art. 1014 şi următoarele C.proc.civ.

În probaţiune, creditorul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform chitanţei de la fila 2 dosar.

Debitorii B şi C au formulat întâmpinare (f.32-34), prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditorului iar pe fondul cauzei au solicitat instanței respingerea ca nefondată a cererii de emitere a ordonanței de plată.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a creditorului,  debitorii au invocat inopozabilitatea contractului de cesiune de drepturi litigioase, în condiţiile în care cedentul nu a respectat obligaţia instituită de art. 1.578 alin 2-4 Cod civil si 1.579 Cod civil teza finală, în sensul notificării cesiunii. De asemenea, arată debitorii, nici cedentul şi nici creditorul cesionar nu aveau un interes personal in invocarea acestei clauze, interesul exclusiv fiind cel al băncii şi consta în transformarea ipotecii de rang II in ipoteca de rang I.

În apărare pe fondul cauzei, debitorii au arătat, în esență, următoarele: situaţia de fapt redată de creditor în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu este completă, situaţia reală fiind următoarea: la data de  10.10.2016 - prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1240/10.10.2016 ia BNP D, au vândut cumpărătoarei E apartamentul nr. 22A situat în Bucureşti, ..., sector 1, cu preţul de 200.000 euro, din care la vânzare s-a achitat suma de 140.000 euro. Pentru restul de preţ în sumă de 60.000 euro s-a stipulat ca acesta va fi achitat cel mai târziu la data de 15.03.2017 din surse proprii ale cumpărătoarei şi dintr-un credit bancar făcut la ING BANK. Prin contract s-a mai stabilit să fie înscrisă ipoteca legală (privilegiul vânzătorului prev de art 2.386 pct 1 teza I Cod civil). De asemenea, părţile au mai convenit că, la cererea cumpărătoarei E şi pe cheltuiala acesteia, să dea o declaraţie în formă autentică notarială din care să rezulte primirea integrală a preţului vânzării şi să consimtă totodată la radierea din cărţile funciare a ipotecii legale instituite în favoarea lor, ca vânzători. La data de 28.10.2016, cumpărătoarea E le-a comunicat imposibilitatea sa de a achita la scadenţă restul de preţ de 60.000 euro, deoarece ING BAN K i-a comunicat că îi poate acorda un credit bancar doar în sumă de 38.796,19 Euro (in echivalent lei 174.385 lei), iar acest credit nu va fi acordat decât după ce cumpărătoarea va face dovada posibilităţii achitării din surse proprii a diferenţei de preţ de 21.203,81 euro. Urmare a situaţiei create, din motive reproşabile cumpărătoarei, au acceptat rugăminţile acesteia să îi acorde un împrumut, motiv pentru care a încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 1323/28.10.2016 la BNP D pentru suma de 21.203,81 euro, înscrisul doveditor pentru acest împrumut fiind extrasul de cont de la ING BANK din aceeaşi dată din care rezultă creditarea contului cumpărătoarei cu suma de 21.203,81 din contul familiei pârâţilor. Împrumutul a fost garantat de instituirea ope legis a ipotecii legale a finanţatorului prevăzută de art. 2.386 pct 3 Cod civil, ipotecă care, conform art. 36 alin 6 din Legea 7/1996, se înscrie din oficiu în cartea funciară. La data de 28.10.2016, arată debitorii, au dat declaraţia autentificată sub nr. 1324/28.10.2016 la BNP H prin care au atestat nereal primirea de la cumpărătoarea E a sumei de 21.203,81 euro, în aceeaşi declaraţie făcându-se menţiunea că, după ce va fi achitată şi suma de 38.796,19 euro, se va considera achitat integral preţul vânzării şi vor consimţi la darea unei declaraţii autentice notariale de radiere a ipotecii legale, în termen de cinci zile, sub sancţiunea unei penalităţi de întârziere de 100 lei/zi. La aceeaşi dată, ca urmare a împrumutului pe care l-au acordat cumpărătoarei, banca încheie în aceeaşi zi contractul de credit bancar pentru suma de 174.385 lei, echivalentul a 38.796,19 euro. Cu această ocazie banca încheie şi Contractul de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. 1325/28.10.2016 la BNP D, în acest moment, la data de 28.10.2016, existând asupra apartamentului vândut trei ipoteci după cum urmează: ipotecă vânzătorului de rangul 1, instituită conform art. 2386 pct. 1 teza I Cod civil, pentru suma de 60.000 euro; ipoteca legală a finanţatorului, de rangul 2 instituită, conform art. 2.386 pct 3 Cod civil, pentru suma de 21.203,81 euro; ipoteca ING BANK de rangul 2 instituită, conform art. 2.386 pct3 Cod civil, pentru suma de 38.796,19 euro şi atestată şi de contractul de ipotecă imobiliară autentificat sub nr.325/28.10.2016 încheiat la BNP D.La data de 31.10.2016, banii împrumutaţi de vânzători şi viraţi în contul cumpărătoarei sunt viraţi de aceasta în contul vânzătorului, respectiv suma de 21.203,81 euro, conform dispoziţiei de plată şi a extrasului bancar  iar la data de 01.11.2016, cumpărătoarea E obţine creditul

bancar şi achită diferenţa de preţ în sumă de 38.796,19 euro (plata s-a efectuat

în lei, respectiv 174.385 lei), conform extrasului de cont din aceeaşi dată. Data de 01.05.2017, dată la care suma împrumutată cumpărătoarei E, de  21.203,81 Euro, trebuia să fie restituită integral, nu a fost respectată de aceasta, la data de  19.06.2017 fiind restituită de către cumpărătoarea-împrumutată E suma de 8.637,81 euro şi încheindu-se actul adiţional nr. 1 autentificat sub nr. 697/19.06.2017

la BNP D la Contractul de împrumut autentificat sub

nr. 1323/28.10.2016 la BNP D prin care s-a fixat o

noua scadenta pentru achitarea restului datorat de către E

 către vânzătorii împrumutători, în suma de 12.566 Euro, cu noua

scadenta la 01.05.2018, care, de asemenea, nu a fost respectată. La data de 11.12.2018cumpărătoarea cere extras de informare, iar ulterior solicită extras de carte funciară pentru vânzarea imobilului ipotecat. La data de 19.12.2018, pentru a evita evicţiunea urmărită de cumpărătoarea E ,, arată debitorii, au formulat cerere de

executare silită imobiliară asupra imobilului ipotecat Nr. 7056/19.12.2018 la

BEJ Asociaţi I  iar la data de 18.01.2019, prin declaraţia autentificată sub nr. 41/18.01.2019 la BNP D, îşi exprimă acordul de radiere a ipotecii, la data de 21.01.2019, prin încheierea nr. 5015/21.01.2019, registratorul de la Oficiul de Publicitate imobiliară dispunând radierea ipotecii legale a vânzătorului. La data de 25.01.2019 se achită restul de împrumut folosit la cumpărarea imobilului,

respectiv 12.566 euro, in echivalent lei (62,637 lei) de către E

,, conform extrasului bancar din data de 25 ianuarie 2019- titular

B, în cadrul procedurii de executare silită iar la data de

25.01.2019, BEJ Asociaţii I dispun închiderea executării silite.

  Debitorii au mai invocat în apărare, următoarele argumente:obligaţia menţionată în actul unilateral (Declaraţia autentificată sub nr.

1234/28.10.2016) este în contradicţie cu prevederile clauzei contractuale existente la

pagina 5 alineat ultim din Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.

1240/10.10.2016 şi care impunea condiţia prealabilă a unei cereri din partea cumpărătorului de a face declaraţie de confirmare a primirii plăţii integrale a preţului, or, o astfel de cerere nu a existat; nu au fost puşi în întârziere în condiţiile art.1522 Cciv; creditorul califică greşit izvorul pretinselor sale pretenţii într-o clauză penală (art 1.538 Cod civil), deşi în realitateaceste pretenţii, dacă ar fi fost reale, s-ar fi încadrat în dispoziţiile art 1.535 Cod civil., ipoteză în care  s-ar fi aplicat şi cauza exoneratoare de răspundere prevăzută de art 1.534 alin 2 Cod civil conform căruia debitorul care nu şi-a executat obligaţia de a face nu datorează niciun fel de despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul beneficiar al obligaţiei de a face declaraţie le-ar fi putut evita cu o minimă diligentă (cum ar fi aceea de a prezenta ei înscrisurile doveditoare ale plăţii integrale a preţului, în condiţiile în care avea toate dovezile, în primul rând extrasul de cont bancar, iar banca, singura interesată, avea cunoştinţă de achitarea preţului, transferul banilor fiind făcut interbancar ia ING BANK). De asemenea, arată debitorii, pretenţiile reclamantului sunt nefondate şi pentru că declaraţia autentificată sub nr.

1324/28.10.2016 la BNP D este fie ineficace, fie caducă,

întrucât asumarea acestui angajament îşi justifica existenta în raport de o premiza

esenţială, respectiv aceea ca în prealabil momentului dării declaraţiei

ar fi primit din partea cumpărătoarei suma de 21.203,81 Euro, or, în realitate, viramentul bancar nu a fost efectuat nici în zilele premergătoare datei de 28.10.2016 şi nici în acea zi. Or, în aceste condiţii, declaraţia este falsă/nulă absolut şi, conform principiilor fraus omnia corrumpit precum si Quod nullum esi nullum producit effectum, o astfel de declaraţie nu poate fi izvor de obligaţii. Mai arată debitorii că ordonanţa este nefondată întrucât ignoră dispoziţiile art. 2.386 pct 3 Cod civil, art.

1.595 alin 2 Cod civil şi art 36 alin 7 din Legea 7/1996 precum şi că, clauza penalizatoare a fost instituită de fapt în interesul exclusiv al băncii creditoare, respectiv ING BANK NV Amsterdam - Sucursala Bucureşti care, în calitate de bancă creditoare pentru plata preţului avea nevoie de această declaraţie pentru ca atunci când va fi plătit integrai preţul către vânzător să fie radiată ipoteca legală de rangul I în favoarea acestuia şi astfel ipoteca băncii de rangul lI, instituită pe imobil pentru creditul bancar, să devină o ipotecă de rangul I.Cum banca nu era parte în contractul de vânzare-cumpărare, s-a ales varianta unei declaraţii unilaterale, în cuprinsul căreia să fie menţionat ca beneficiar exclusiv ING BANK NV Amsterdam - Sucursala Bucureşti.

 În drept, debitorii au invocat dispozițiile art. 1019 alin 3 şi 4  C.pr.civ.

 În probațiune, debitorii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La termenul de judecată din 11.06.2019, instanţa a unit cu fondul, în condiţiile art. 248 alin 4 C.pr.civ, excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditorului, invocată prin întâmpinare de debitori şi a încuviinţat pentru ambele părți, în condiţiile art. 258 C.pr.civ rap. la art. 255 C.pr.civ și art. 1021 C.pr.civ, proba cu înscrisuri.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a creditorului, excepţie de fond, absolută şi peremptorie, instanţa reţine următoarele:

Calitatea procesuală activă într-o cauză cu acest obiect, presupune identitatea între subiectul activ al raportului juridic de drept substanţial din care izvorăşte creanţa solicitată pe calea ordonanţei de plată şi persoana care a formulat cererea de chemare în judecată.

Cum drepturile cu conţinut patrimonial, inclusiv dreptul de a încasa creanţa, poate face obiectul transmisiunii cu titlu particular, creditoarea E , a cedat dreptul său de creanţă izvorând din declaraţia autentificată sub nr. 1324/28.10.2016 de S.P.N. D, creditorului din prezenta cauză, A, prin contractul de cesiune drepturi litigioase autentificat prin Încheierea de autentificare nr.484 din 27.02.2019 la APN F, care a preluat astfel drepturile şi obligaţiile cedentului, inclusiv dreptul de a valorifica creanţa preluată, prin mijloace procesuale specifice, inclusiv formularea unei acţiuni în instanţă, motiv pentru care instanţa apreciază că cesionarul are calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Deşi contractul dintre E , şi creditorul A este intitulat contract de cesiune drepturi litigioase, contract care este o varietate a contractului de vânzare cumpărare şi care nu impune formalităţile prevăzute de lege în cazul contractului de cesiune de creanţă, pentru opozabilitatea acestuia faţă de debitorul cedat, în motivarea excepţiei invocate, debitorii au calificat practic contractul ca fiind, trecând peste denumirea acestuia, un contract de cesiune de creanţă şi au susţinut că prin neîndeplinirea formalităţilor care să asigure opozabilitatea acestuia faţă de ei, nu sunt ţinuţi să recunoască calitatea de creditor a titularului acţiunii.

Chiar şi în această ipoteză însă, cesiunea de creanţă este valabilă fără a fi necesar consimţământul debitorului cedat.Însă, pentru ca cesiunea să fi opozabilă debitorului cedat, cesiunea de creanţă trebuie notificată debitorului cedat sau acceptată în mod expres de acesta.

Efectul neasigurării opozabilităţii cesiunii de creanţă prin notificare/acceptare de către debitor este acela că, până la îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul cedat poate să o ignore şi să efectueze plata către creditorul cedent şi nu acela că, cesionarul, nu poate solicita plata de la debitor, odată dovedită calitatea sa de cesionar, inclusiv de a declanşa un demers judiciar care să asigure obţinerea acestei finalităţi. 

În orice caz, neefectuarea formalităţilor prevăzute de lege pentru asigurarea opozabilităţii cesiunii de creanţă nu are niciun efect asupra valabilităţii operaţiunii de preluare de către creditorul cesionar a tuturor drepturilor şi obligaţiilor rezultate din convenţia  încheiată cu debitorul cedat, creditorul cesionar preluând nu doar creanța în substanța sa ci și dreptul de a declanşa orice demersuri, inclusiv judiciare, pentru recuperarea creanţei, de altfel, cesionarul făcându-şi cunoscută calitatea sa prin somaţia emisă în condiţiile art.1015 C.pr.civ.

Motivat de aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de debitori.

Analizând fondul pretenţiilor deduse judecăţii, instanţa reţine următoarele:

În drept, conform art. 1014 alin. (1) C.proc.civ., procedura specială a ordonanţei de plată se aplică „creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.

Articolul 663 C.proc.civ prevede că: alin (2) creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, alin (3) creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui, alin (4) creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că pentru admisibilitatea cererii de emitere a unei ordonanţe de plată este necesară îndeplinirea mai multor condiţii.

O primă condiţie este aceea potrivit căreia creanţa să fie reprezentată de o sumă de bani, cea de-a doua condiţie presupune existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile şi a treia este dată de existenţa unui contract civil.

Este neîndoielnică îndeplinirea primei condiţii, respectiv creanţa să fie reprezentată de o sumă de bani.

Cu toate acestea instanța reține că această creanță nu este certă.

Instanţa reţine că prin despăgubirea cerută, creditorul urmăreşte în fapt repararea prejudiciului cauzat de către debitori prin neexecutarea, la timp, a obligaţiei asumate prin declaraţia autentificată sub nr. 1324/28.10.2016 de S.P.N. D prin care, urmare a raporturilor născute între cedentă şi debitori, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1240 din 10.10.2016,  debitorii şi-au asumat obligaţia de a da o declaraţie notarială în formă autentică în momentul achitării de către cedenta cumpărătoare, în integralitate, a preţului vânzării, în vederea radierii ipotecii legale, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi de întârziere de 100 de lei/zi.

 Activarea acestei clauze implică însă, în mod necesar, antrenarea răspunderii contractuale a debitorilor, cerinţa ca suma de bani să rezulte dintr-un contract civil însuşit de părţi prin semnătură nefiind îndeplinită, întrucât nu este suficientă în acest sens simpla stipulare a acestei clauze în contract, cât timp eficacitatea ei este condiţionată de achitarea, de către creditoare, a preţului integral al vânzării.

Or, modalitatea şi data efectivă a îndeplinirii acestei condiţii este un aspect controversat între părţi, debitorii contestând data avansată de creditor în acest sens, respectiv 1.11.2016, dată raportat la care creditorul a determinat cuantumul creanţei, probele invocate de debitori în combaterea datei avansate de creditor, fiind suficiente pentru a crea  o îndoială rezonabilă aspra acestui aspect, care, pentru a fi clarificat cu certitudine, necesită, în aprecierea instanţei, administrarea unui probatoriu compI, aceasta cu atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse de debitori în probaţiune rezultă dublarea raporturilor iniţiale,  dintre cedentul cumpărător şi debitori,  născute din contractul de vânzare cumpărare, cu raporturi specifice contractului de împrumut şi care au incidenţă în soluţionarea problemei stabilirii datei şi modalităţii de achitare a preţului de către cumpărător, condiţie pentru naşterea dreptului de creanţă împotriva debitorilor. 

Or, procedura ordonanţei de plată, ca procedură specială, urgentă şi sumară, este incompatibilă cu soluţionarea acestor aspecte controversate, necesar a fi clarificate pentru antrenarea răspunderii contractuale, deoarece acestea implică efectuarea unor verificări în privinţa îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru activarea clauzei contractuale,care exced cadrului legal care reglementează procedura ordonanţei de plată.

Motivat de aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanţei de plată.

Cheltuieli de judecată

Instanţa va respinge cererea creditorului de obligare a debitorilor la plata de cheltuieli de judecată, reprezentate de taxa judiciară de timbru, reţinând, raportat la soluţia pronunţată, că lipseşte fundamentul juridic al acordării acestor cheltuieli, respectiv culpa procesuală a debitorilor. 

În ceea ce priveşte cererea debitorilor de obligare a creditorului la plata de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocaţial, instanţa reţine că suma de 4729,5 lei solicitată cu acest titlu nu este proporțională cu volumul de muncă și compIitatea cauzei, impunându-se cenzurarea acestui onorariu, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin 2 C.pr.civ, având în vedere că speța are ca obiect ordonanţă de plată care nu prezintă un grad ridicat de dificultate care să necesite un volum de muncă considerabil în vederea formulării apărărilor și faptul că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată, nefiind necesară administrarea unui probatoriu compI. Prin urmare, pentru a se asigura un just echilibru între drepturile şi interesele legitime ale părţilor litigante, instanţa va reduce onorariul avocaţial la suma de 2000 lei.

Motivat de aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea debitorilor de obligare a creditorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata prezentei cauze şi va obliga creditorul la plata sumei de 2000 lei cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditorului, invocată de debitori.

Respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditorul A cu domiciliul în …. în contradictoriu cu debitorii B, C, ambii cu domiciliul în …

Respinge ca neîntemeiată cererea creditorului de obligare a debitorilor la plata de cheltuieli de judecată.

Admite în parte cererea debitorilor de obligare a creditorului la plata de cheltuieli de judecată.

Obligă creditorul la plata către debitori a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare pentru creditor în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de anulare urmând a fi înregistrată la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată azi, 26.06.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare