Tardivitate

Prin sentinţa civilă nr. X/23.01.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. X/311/2018 s-a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executare.

S-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul R C D în contradictoriu cu intimata S S.A.R.L., ca tardivă.

A fost obligat contestatorul la plata către BEJ G A L a contravalorii copiei dosarului de executare, în valoare de 164,82 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 23.07.2018, sub nr. X/311/2018, contestatorul R C D, în contradictoriu cu intimata S SARL, în conformitate cu prevederile art. 712 si următoarele Cod procedura civila, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite însăşi începuta in dosarul execuţional nr. X/2017, instrumentat de BEJ G A L cu sediul in C.

Solicită admiterea contestaţiei la executare, cu consecinţa anularii în întregime a actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. X/2017 instrumentat de BEJ G A L.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în fapt, in data de 29.01.2008, intre BCR SA, in calitate de creditor si R C D, in calitate de debitor, a fost incheiat contractul de pentru emiterea cardului de credit nr. X, privind acordarea unei facilitaţi de credit in lei. Ca urmare a intervenirii anumitor probleme financiare, ultima alimentare voluntara a contului de credit, a efectuat-o in data de 26.01.2010.

Mai arată că din adresa de înfiinţare a popririi rezulta faptul ca in martie 2017 (7 ani de la momentul ultimei plaţi), a fost formulata o cerere executare silita împotriva patrimoniului său, la cererea unei societăţi, S SaRL, societate care presupune ca încheiat un acord privind cesiunea de creanţe,  prin  care  BCR  SA,  in  calitate  de  creditor cedent,  a  cesionat anumite  creanţe  către S SARL, in calitate de cesionar, insa este un acord de cesiune din care nu rezulta cesionarea efectiva si a creanţei izvorâte din contractul de credit nr. X, contract încheiat între debitor şi  BCR SA.

Ulterior, la peste 7 ani de la momentul ultimei plaţi voluntare efectuate, fara a-i fi comunicata efectiv o înştiinţare despre calitatea sa de creditor cesionar, S SARL, prin reprezentat convenţional K România SRL, a solicitat executarea silita a creanţei izvorâte din titlul executoriu.

Mai arată că în data de 06.07.2018, a primit in cutia poştala, la adresa de domiciliu, un plic ce conţinea somaţia de plata emisa de către executorul judecătoresc G A L, in dosarul de executare silita nr. X/2017.

Contestatorul a invocat excepţia lipsei calităţii de creditor a S SARL, întemeiată pe pe considerentul ca, deşi la dosarul cauzei exista un acord de cesiune al anumitor creanţe, încheiat intre BCR SA, in calitate de creditor cedent si S SARL, in calitate de creditor cesionar, in dosarul execuţional nr. X/2017, nu exista dovada efectiva a transmiterii dreptului de proprietate asupra prezentei creanţe, către creditorul cedent.

Contestatorul a mai invocat excepţia prescripţiei extinctive a dreptului creditorului de a solicita începerea procedurii de executare silita

Un alt aspect criticabil al executării silite efectuate in dosarul execuţional nr. X/2017, arată că îl constituie lipsa comunicării notificării cesiunii de creanţa, faţă de dispoziţiile art. 1578 Noul Cod civil

Nu in ultimul rând, solicită  anularea actelor de executare ca urmare a lipsei caracterului cert, lichid si exigibil al creanţei solicitate in cererea de executare a presupusului creditor cesionar S SARL, prin mandatar K România SRL.

In dovedire, înţelege sa se folosesc de proba cu înscrisuri si de orice alte probe a căror necesitate ar reieşi din dezbateri.

In drept, invocă  art. 712 si următoarele Cod procedura civila.

Intimata S S.a.R.L. a depus întâmpinare la data 11.10.2018, prin care a solicitat respingerea ca nelegala si neîntemeiata a contestaţiei la executare,  formulate împotriva executării silite înseşi si a actelor de executare încheiate de Bej G A L in dosarul executional nr.X/2017.

Intimata a invocat excepţia netimbrării, precum şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocând art. 715 alin. (1) NCPC.

Consideră că termenul de 15 zile in care se poate introduce contestaţia la executare diferă după cum obiectul acesteia este reprezentat de un act de executare, ipoteza in care termenul curge de la data la care contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care-l contesta, respectiv după cum este vorba de contestarea executării insasi, ipoteza in care termenul curge fie de la data de la care debitorul a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţa de primul act de executare in cazul in care acesta nu a primit încheierea de încuviinţare a executării si nici somaţia sau executarea se face fara somaţie.

Termenul de 15 zile prevăzut in art. 715 alin. (1) NCPC este un termen imperativ, a cărei nerespectare duce la respingerea cererii ca tardiv introdusa. Prin urmare, solicita verificarea de către instanţa de judecata a încadrării in termenul de formulare a contestaţiei la executare prin verificarea datei comunicării somaţiei de plata emisa de către Bej G A L către contestator.

S-au mai invocat excepţia inadmisibilităţii cererii privind capătul de cerere referitor la prescripţia extinctiva şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

In drept, îşi întemeiază întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 NCPC, Legea nr. 193/2000, orice alte dispoziţii menţionate in cadrul întâmpinării.

Contestatorul R C D a depus note de şedinţă la data de 12.11.2018, solicitând respingerea întâmpinării formulate de S SARL si admiterea contestaţiei la executare, cu consecinţa anularii in întregime a actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. X/2017 instrumentat de BEJ G A L.

Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, a învederat că a luat cunoştinţă despre aceasta executare, in momentul in care executorul judecătoresc i-a comunicat adresa de înfiinţare a popririi, respectiv 06.07.2018, iar contestaţia la executare ce face obiectul prezentului litigiu, a fost depusa la registratura Judecătoriei Slatina, în data de 23.07.2018. In conformitate cu disp. art. 715 alin 1) Cod proc. civ. „Daca prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silita propriu-zisa se poate face in termen de 15 zile de la data când:" coroborat cu disp. alin. 2 Cod proc. civ., „contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă", contestaţia la executare se poate formula în termen de 15 zile de la momentul luării la cunoştinţa a actului de executare contestat.

Arată că în prezenta cauza actele de executare i-au fost comunicate in data de 06.07.2018, iar in conformitate cu disp. art. 181 alin. 1) pct. 2, atunci când termenul se calculează pe zile, nu intra in calcul prima si ultima zi. Cum ultima zi in care se putea depune aceasta contestaţie a căzut intr-o zi de sâmbăta, acest termen s-a prelungit pana la data 23.07.2018. Aşadar, având in vedere faptul ca aceasta contestaţie la executare a fost depusa la data de 23.07.2018, solicită respingerea excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare ca fiind nefondata.

De asemenea, învederează instanţei faptul ca, in prezenta cauza, după ce a formulat prezenta contestaţie la executare, a studiat dosarul execuţional. Din documentele regăsite la dosarul cauzei, rezulta faptul ca i-ar fi fost comunicate acte de executare inca de la început anului 2017. Arată că despre aceste documente nu a luat cunoştinţa, iar aceste comunicări nu pot fi considerate „moment fata de care a luat act de începerea procedurii de executare" întrucât in perioada mai 2010 - 1 octombrie 2017  a locuit cu forme legale in Regatul Unit al Marii Britanii. In acest sens, anexează prezentei biletele de avion ( plecare-revenire in tara); permisul de conducere; carduri bancare emise pe numele său din aceasta perioada; contracte de chirie; contract de munca.

Aşadar, având in vedere faptul ca la dosarul cauzei exista anumite procese-verbale de înmânare, tinand cont de documentele justificative anexate, apreciază că aceste procese-verbale nu pot reprezenta constatări de fapt veridice, referitoare la momentul luării la cunoştinţa despre aceasta executare silita.

La solicitarea instanţei, Biroul Executorului Judecătoresc G A L a înaintat în copie conformă cu originalul dosarul de executare nr. X/2017 (filele 70-148).

Analizând cu prioritate cauza prin prisma excepţiei invocate, instanţa de fond reţine următoarele:

În fapt, la data de 29.01.2008 contestatorul R C D a încheiat cu  BCR SA contractul de credit nr. X/29.01.2008.

La data de 11.01.2011, s-a încheiat contractul de cesiune a creanţei dintre BCR SA şi S S.A.R.L..

La data de 16.03.2017  intimata S S.A.R.L. a formulat cerere de executare silită, fiind constituit dosarul de executare silită nr. X/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc G A L.

Prin încheierea Judecătoriei Slatina nr. X din data de 28.03.2017 din dosarul nr. X/311/2017 s-a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. X/29.01.2008 împotriva debitorului contestator R C D.

Contestaţia la executarea silită reprezintă mijlocul procesual specific procedurii de executare silită prin care părţile raportului execuţional declanşează controlul judecătoresc al legalităţii actelor de executare silită săvârşite în timpul procedurii de executare.

Contestaţia la executare propriu-zisă este acea formă a contestaţiei la executare îndreptată împotriva executării silite însăşi ori a unui act de executare, prin care se invocă fie lipsa titlului executoriu, fie o altă neregularitate procedurală înţeleasă ca o încălcare a unei dispoziţii legale ori a unui principiu fundamental de procedură, având ca efect o vătămare produsă ori pe cale de a se produce fie uneia dintre părţile raportului execuţional, fie unui creditor neurmăritor care a intervenit în procedura de executare, fie unui creditor.

În cazul contestaţiei la executare propriu-zise, codul de procedură civilă face o distincţie pertinentă, recunoscând existenţa a două categorii de contestaţii: contestaţia îndreptată împotriva executării silite însăşi şi contestaţia îndreptată împotriva unui act de executare.

Contestaţia la executare îndreptată împotriva executării silite însăşi este acea contestaţie prin care, valorificându-se motive ce vizează impedimente la executarea silită ori cauze de nulitate ce afectează o anumită executare în întregul ei, se ajunge la desfiinţarea întregii proceduri execuţionale, în funcţie de motivele de contestaţie, după anularea procedurii de executare contestate, putând fi împiedicată chiar şi reluarea procedurii de executare.

Contestaţia la executare îndreptată împotriva unui act de executare este acea contestaţie prin care se invocă nesocotirea anumitor reguli de procedură a executării silite şi săvârşirea unuia sau unor acte de executare nelegale şi se solicită desfiinţarea numai a actelor de executare efectuate cu încălcarea legii. În urma soluţionării unei astfel de contestaţii nu se desfiinţează întreaga procedură a executării silite, ci urmează a se desfiinţa în mod exclusiv actele de procedură săvârşite cu încălcarea legii, după care executarea silită se va relua de la ultimul act de procedură valabil îndeplinit în respectivul dosar de executare.

Pentru ordonarea procesului civil şi asigurarea stabilităţii raporturilor civile, legea a reglementat riguros termenul în care poate fi promovată contestaţia la executare, în funcţie de formele şi categoriile sale.

Astfel, potrivit art. 715 alin. 1 N.C.proc.civ.,  contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când:  dacă prin lege nu se prevede altfel, 3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Atunci când se contestă un anumit act de executare termenul curge pentru debitorul contestator de la momentul de la care a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă, iar în cazul în care se contestă executarea însăşi, pentru debitorul contestator termenul curge de la data primirii somaţiei ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Astfel, după cum s-a arătat mai sus, prin contestaţia la executare îndreptată împotriva executării însăşi se urmăreşte desfiinţarea întregii executări, fiind bazată pe motive ce vizează nulitatea executării în întregul ei sau impedimente la executare, astfel că este firesc ca debitorului să i se impună să promoveze contestaţia în termenul de 15 zile de la data la care a luat cunoştinţă, în orice mod, de primul act de executare.

Raţiunea legiuitorului de a institui acest termen de 15 zile a fost aceea de a nu permite debitorului să lase procedura de executare să ajungă în stadii avansate, iar apoi să promoveze contestaţia prin care valorifică motive care se referă la piedici în calea executării silite, pe care le cunoştea încă de la momentul pornirii activităţii de executare sau de la un moment anterior din timpul contestaţiei la executare.

Trebuie făcută distincţie între obiectul concret al contestaţiei la executare şi motivele contestaţiei la executare. Astfel, sunt motive ale contestaţiei la executare intervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, intervenirea perimării executării silite, lipsa titlului executoriu, lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, ordinea de urmărire a bunurilor, deoarece acestea sunt de natură a atrage anularea, modificarea ori îndreptarea unui act de executare silită privit în individualitatea sa sau a executări silite în ansamblu, în aceste cazuri obiectul concret al contestaţiei la executare silită fiind reprezentat de pretenţia propriu-zisă a contestatorului în raport de actul de executare atacat şi care poate consta în anularea sau îndreptarea acestuia, ori, în ipoteza în care se contestă executarea silită însăşi, putând consta în anularea ori încetarea acesteia.

Este incidentă contestaţia la executare împotriva executării silite însăşi atunci când se invocă un impediment la executare a cărui existenţă va conduce la anularea întregii proceduri execuţionale.

Prin contestaţia la executare formulată la data de 23.07.2018 contestatorul R C D a solicitat anularea în întregime a actelor de executare, invocând prescripţia dreptului de a cere executarea silită, lipsa calităţii de creditoare a intimatei, lipsa comunicării notificării privind cesiunea de creanţă, lipsa caracterului, cert, lichid şi exigibil al creanţei urmărite.

Raportat la motivele contestaţiei la executare invocate de contestator, instanţa constată că în cauză a fost formulată o contestaţie la executare împotriva executării silite însăşi, aşa cum arată însuşi contestatorul în cererea de chemare în judecată, iar termenul de 15 zile a început să curgă cel mai târziu la data de 18.04.2017 – fila 128 (aceasta fiind data la care contestatorul  a luat cunoştinţă de toate motivele invocate în contestaţie şi le putea invoca), dată la care contestatorului i-au fost comunicate titlul executoriu, încheierea de încuviinţare a executării silite, înştiinţarea, somaţia, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.

Având în vedere că în cauza pendinte contestatorul R C D a formulat contestaţia la executare la data de 23.07.2018, după împlinirea termenului de 15 zile, instanţa constată că excepţia tardivităţii este întemeiată, motiv pentru care  admite excepţia tardivităţii şi respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul R C D în contradictoriu cu intimata S S.A.R.L., ca tardivă.

În cauză termenul de promovare a contestaţiei la executare nu se calculează de la data de 06.07.2018, întrucât, fiind în prezenţa unei contestaţii îndreptate împotriva executării silite însăşi, termenul începe să curgă de la data la care debitorul contestator a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie. Instanţa mai reţine că deşi contestatorul a depus dovezi privind şederea sa în străinătate, instanţa reţine că potrivit art.  7 lit. f din contractul de credit nr. X/29.01.2008, contestatorul s-a obligat să înştiinţeze baca în termen de 5 zile de la data schimbării/modificării locului de muncă sau domiciliului. Or, contestatorul şi-a asumat această obligaţie prin contract, nu a mai plătit datoria către creditorul bancar şi nici nu a adus la cunoştinţă acestuia rezidenţa sa în străinătate, situaţie în care, implicit, şi-a asumat comunicarea oricăror documente, inclusiv a actelor de executare la domiciliul menţionat în contractul de credit, domiciliu pe care, de altfel, contestatorul l-a indicat şi în prezenta cauză.

Faţă de cele ce preced instanţa a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul R C D în contradictoriu cu intimata S S.A.R.L., ca tardivă.

În temeiul art. 717 alin. 2 C.proc.civ. instanţa a obligat contestatorul la plata către BEJ G A L a contravalorii copiei dosarului de executare, în valoare de 164,82 lei (fila 70).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, la data de 15.04.2019 apelantul R C D solicitând admiterea apelului, modificarea in totalitate a sentinţei, si totodată, solicită sa se respingă excepţia tardivităţii contestaţiei la executare ca fiind nefondata, cu consecinţa anularii in întregime a actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. X/2017 aflat pe rolul BEJ G A L.

În esenţă arată că, în fapt, in data de 29.01.2008, intre BCR SA, in calitate de creditor si acesta, in calitate de debitor, a fost încheiat Contractul de pentru emiterea cardului de credit nr. X, privind acordarea unei facilitaţi de credit in lei. Ca urmare a intervenirii anumitor probleme financiare, ultima alimentare voluntara a contului de credit, a efectuat-o in data de 26.01.2010.

Din adresa de înfiinţare a popririi, rezulta faptul ca la in martie 2017 (7 ani de la momentul ultime plaţi) a fost formulata o cerere executare silita împotriva patrimoniului său, la cererea unei societăţi, S SaRL, societate care presupune ca a încheiat un acord privind cesiunea de creanţe, prin care BCR SA, in calitate de creditor cedent, a cesionat anumite creanţe către S SARL, in calitate de cesionar, însă acord de cesiune din care Nu REZULTA cesionarea efectiva si a creanţei izvorâte din contractul de credit nr. X, contract încheiat intre acesta, in calitate de debitor, BCR SA, in calitate de creditor.

Ulterior, la peste 7 ani de la momentul ultimei plaţi voluntare efectuate, fără a-i fi comunicata efectiv o înştiinţare despre calitatea sa de creditor cesionar, S SARL, prin reprezentat convenţional, K România SRL, a solicitat executarea silita a creanţei izvorâte din titlul executoriu ce face obiectul prezentului litigiu.

In data de 06.07.2018, a primit in cutia poştala, la adresa de domiciliu, un plic ce conţinea somaţia de plata emisa de către executorul judecătoresc G A L, in dosarul de executare silita nr. X/2017.

In mod greşit, in data de 23.01.2019 Judecătoria Slatina a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, respingând contestaţia la executare ca fiind tardiv formulata.

Judecătoria a respins contestaţia la executare reţinând ca: raportând situaţia de fapt la dispoziţiile legale rezulta ca in mod evident contestatorul a luat cunoştinţa de actele de executare efectuate împotriva sa la data de 18.04.2017 si 19.07.2017, iar contestaţia la executare a fost formulata in data de 25.05.2018 cu mult peste termenul legal.

Îşi întemeiază apelul si pe dispoziţiile art. 476 C. proc. civ., care menţionează ca "Apelul exercitat in termen provoacă o noua judecata asupra fondului, instanţa de apel statuând atât in fapt, cat si in drept '".

Hotărârea pronunţata de prima instanţa este netemeinica si nelegala ţinând seama de următoarele argumente: înainte de soluţionarea pe fond a prezentului apel, consideră ca in mod greşit instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, ţinând cont de următoarele argumente:

In conformitate cu dis. art. 715 Cod proc. civ; legiuitorul a prevăzut expres faptul ca, daca prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare Ia executarea silita propriu-zisa se poate face in termen de 15 zile de la lata când:

1.contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care îl contesta;

2.cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Daca poprirea este înfiinţata asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

3. debitorul care contesta executarea insaşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţa de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

După cum se observa, instanţa de fond face confuzie intre momentul efectiv in care contestatorul „a luat cunoştinţa de actul de executare" sau „a primit" actele de procedura si momentul „comunicării", o data irelevanta, din punct de vedere procedural, întrucât legiuitorul vorbeşte despre momentul „ luării la cunoştinţa" nu momentul in care executorul judecătoresc susţine ca „a comunicat", actele de executare, însa, acte ce nu poarta semnătura de primire a apelantului.

Învederează ca prin inserarea acestor verbe predicative, legiuitorul a avut in vedere ori, momentul efectiv in care debitorul a intrat in posesia actelor de procedura, ori in cazul in care acestea, din diferite motive, nu au intrat efectiv in posesia debitorului, acesta a luat la cunoştinţa despre executarea silita începuta împotriva sa.

Or, in speţa de fata, după cum se observa, in mod greşit a fost reţinut de instanţa de fond faptul ca termenul de formulare al contestaţiei a început sa curgă la data de 18.04.2017 intrucat acele acte nu au ajuns in posesia sa. fiind in acele momente plecat in Anglia, asa cum rezulta din documentele pe care le anexează prezentului apel, iar singurul moment in care a aflat despre aceasta executare este in data de 06.07.2018, aşa cum rezulta din dovada de comunicare, reprezentata de plicul in care au fost comunicate actele de executare, in acel moment fiind venit in tara.

Astfel, solicită să se observe faptul ca, in prezenta cauza, singurul moment cert din care rezulta „luarea la cunoştinţa" despre începerea procedurii de executare silita începuta in acest dosar este data de 06.07.2018, moment in care a intrat in posesia plicului cu documentele de executare.

In ceea ce priveşte reţinerile instanţei de fond conform cărora acesta a luat act de executare în data de 18.04.2017, intrucat in acel moment i-au fost comunicate actele de executare, învederează ca menţiunile instanţei de fond nu au nicio legătura cu realitatea faptica, aşa cum rezulta din documentele anexate prezentului apel. apelantul nu a luat cunoştinţa despre aceste comunicări procedurale, fiind plecat cu forme legale in Anglia, rezultând fara tăgada faptul ca instanţa de fond s-a aflat intr-o grava eroare cu privire la situaţia de fapt si la momentul in care acesta a luat act de aceasta executare silita.

Anexează prezentei cereri de apel: Permisul de conducere din Marea Britanie; Contractul de chirie si dovada achitării contravalorii chiriei, pe lunile decembrie 2016 – noiembrie 2017; Facturile 1a utilităţi pentru acele luni.

Aşadar, solicită a se  observa faptul ca, interpretarea instanţei de fond este nelegala, iar aceasta hotărâre s-a întemeiat pe o realitate faptica deformata, niciunul din momentele in care instanţa de fond a considerat ca a luat act de formele de executare din acest dosar, au fost interpretate in mod eronat de instanţa de fond, nefiind veridice fata de momentul real al luării la cunoştinţa despre aceasta executare silita.

Mai mult, din insasi dovezile de comunicare aflate la dosarul cauzei, rezulta fara tăgada faptul că aceste acte de executare nu au ajuns in posesia sa, intimata nefăcând niciodată dovada faptului ca a luat la cunoştinţa despre aceasta executare la acel moment, neexistând vreo semnătura de primire in acest sens pe dovezile de comunicare ale acestor acte de procedura.

De asemenea, învederează ca, in prezenta cauza, ne aflam sub incidenţa disp. art 715 alin. I) Cod Proc. Civ., intrucat singurul moment in care a aflat despre începerea procedurii de executare silita, a coincis cu data de 06.07.2018, moment in care acesta a revenit  in tara, fapt ce a permis sa ia cunoştinţa despre aceasta procedura execuţionala - înştiinţarea privind măsura popririi asupra veniturilor, încheierea de încuviinţare si încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, aşa cum rezulta din stampila Poştei Romane, ce a fost aplicata pe plicul in care au fost comunicate aceste documente.

Aşadar, a luat la cunoştinţa despre începerea procedurii de executare silita in data de 06.07.2018, iar contestaţia la executare a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 23.07.2018, in interiorul celor 15 zile prevăzute de art. 715 alin. l Cod Proc. Civ., şi solicita sa se respingă excepţia tardivităţii contestaţiei la executare reţinute in mod greşit de instanţa de fond.

Pe cale de excepţie înţelege sa invoce următoarele excepţii:

1. Excepţia lipsei calităţii de creditor a S SARL

Îşi întemeiază aceasta excepţie pe considerentul ca, deşi la dosarul cauzei exista un acord de cesiune al anumitor creanţe, încheiat intre BCR SA, in calitate de creditor cedent si S SARL, in calitate de creditor cesionar, in dosarul execuţional nr. X/2017, nu exista dovada efectiva a transmiterii dreptului de proprietate asupra prezentei creanţe, către creditorul cedent. Neexistând aceasta dovada, solicită instanţe sa dispună anularea tuturor actelor de executare silita, ca urmare a începerii procedurii de executare de către o persoana ce nu deţinea calitatea de creditor.

2. A intervenit prescripţia dreptului creditorului de a solicita începerea procedurii de executare silita.

Solicită instanţei constatarea prescripţiei dreptului creditorului de a solicita începerea procedurii de executare silita, cu consecinţa anularii întregii executări silite ca urmare a punerii in executare a unui titlul lipsit de putere executorie. Astfel, având in vedere faptul ca in prezenta cauza, acesta a achitat ultima plata voluntara in luna martie 2010, legea ce guvernează prezenta excepţie este Decretul nr. 167/1958. In conformitate cu disp. art. 18 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripţia extinctivă republicat: Instanţa judecătoreasca şi organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze daca dreptul la acţiune sau la executarea silita este prescris." Totodată, in conformitate cu disp. art. 6 alin.(4) Cod Proc. Civ.: „Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt in întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit "

Prin inserarea disp. art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: „Prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. "

Astfel, având in vedere faptul ca, in temeiul art. 6 din Decretul nr.167/1958 „ Dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani..",ţinând cont de faptul ca ultima plata a efectuat-o in anul 2010; de asemenea, ţinând cont de faptul ca, creditul a fost declarat scadent anticipat înainte de momentul cesiunii de creanţa intervenita in anul 2011; iar, cererea de executare silita a fost formulata in anul 2017.

De asemenea, solicită sa se constatate intervenţia prescripţiei extinctive si totodată sa se constate faptul ca executarea silita a fost începuta in mod nelegal cu depăşirea termenului general de prescripţie, in temeiul unui titlu lipsit de putere executorie, cu consecinţa încetării executării silite. Un alt aspect criticabil al executării silite efectuate in dosarul execuţional nr. X/2017, îl constituie lipsa comunicării notificării cesiunii de creanţa.

Astfel, învederează ca, in temeiul art. 1578 Noul Cod Civil, debitorul este ţinut sa plătească cesionarului din momentul in care: accepta cesiunea printr-un înscris cu data certă, primeşte o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport de hârtie sau in format electronic; (pentru motivele mai sus expuse, aceasta notificare nu a ajuns niciodată in posesia sa).

De asemenea, daca notificarea cesiunii de creanţa a fost efectuata de cesionar, pana la primirea unei copii a contractului de cesiune, debitorul poate suspenda plata.

Atât in practica, cat si in doctrina, a fost reţinut cu titlu de aspecte generale, faptul ca:

Cesiunea de creanţa este o operaţiune juridica tripolara - cedent, cesionar, debitor cedat - in care debitorul cedat, terţ fata de contractul de cesiune, are interesul legitim de a cunoaşte existenta contractului.

In considerarea naturii raporturilor intre debitorul cedat şi părţile contractului de cesiune, noul Cod civil modifica abordarea instituţiei opozabilităţii cesiunii fata de terţi, tratând distinct doar condiţiile in care cesiunea devine opozabila debitorului (art. 1578 NCC) şi fideiusorilor acestuia (art. 1581 NCC).

Notificarea debitorului nu mai este aşadar, in noua concepţie, o formalitate ce asigura opozabilitatea fata de terţi, in general. In afara debitorului şi fideiusorilor acestuia, contractul de cesiune este opozabil tuturor celorlalţi terţi din momentul perfectării sale, potrivit regulii generale in materia opozabilităţii efectelor contractului (art. 1281 NCC).

Noul Cod civil simplifica sistemul de publicitate a cesiunii fata de debitor.

Acceptarea cesiunii, prima modalitate prin care cesiunea devine opozabila debitorului cedat, poate fi făcuta prin înscris sub semnătura privata, fata de vechiul art. 1393 C.civ., care obliga ca acceptarea sa fie făcuta prin act autentic, caz nedovedit in speţa de fata si rar întâlnit in practica.

A doua modalitate prin care se asigura opozabilitatea fata de debitor este comunicarea scrisa a cesiunii, pe suport hârtie sau in format electronic.

Noua formulare permite ca încunoştinţarea debitorului cedat sa fie făcuta fara intervenţia executorului judecătoresc, ştiut fiind ca termenul „notificare" a fost interpretat constant in jurisprudenţa ca presupunând informarea debitorului prin executor judecătoresc.

Înscrisul, in format hârtie sau electronic, trebuie sa arate identitatea cesionarului, sa identifice in mod rezonabil creanţa cedata şi sa indice debitorului ca trebuie sa facă plata noului sau creditor, cesionarul. In cazul unei cesiuni parţiale, înscrisul trebuie sa indice şi întinderea cesiunii.

Comunicarea poate fi efectuata de cedent sau de cesionar, in acest ultim caz fiind necesara şi transmiterea dovezii scrise a cesiunii.

In absenta dovezii scrise, comunicarea nu produce efecte, iar debitorul cedat poate suspenda plata.

Or, in speţa de fata, solicită a se observa ca, pana in prezent, in posesia sa nu a ajuns nicio notificare a cesiunii de creanţa, motiv pentru care solicita constatarea inopozabilităţii cesiunii de creanţa si pe cale de consecinţa anularea executării silite efectuate in dosarul X/2017.

Nu in ultimul rând, solicită anularea actelor de executare, ca urmare a lipsei caracterului cert, lichid si exigibil al creanţei solicitate in cererea de executare a presupusului creditor cesionar S SARI, prin mandatar K România SRL, intrucat din niciun act aflat la dosarul cauzei nu rezulta: certitudinea creanţei; momentul declarării scadentei anticipate, fapt ce atrage incertitudinea posibilităţii creditorului de a executa întreaga creanţa sau doar anumite rate din aceasta creanţa; modul de calcul al creanţei, daca dobânzile au fost calculate la principalul creanţei sau la soldul creditului, cum in mod expres a fost interezi prin dispoz. art. 72 si următoarele din O.U.G. 50/2010.

Precizează că, după cum se observa, instanţa de fond a admis in mod greşit excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, fara a-i da posibilitatea de a oferi toate aceste lămuriri, încălcând astfel prevederile art. 22 Cod. Pr. Civ.

Fata de toate cele mai sus menţionate, solicită admiterea apelului, modificarea in totalitate a sentinţei apelate si totodată, solicita anularea in întregime a actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. X/2017 aflat pe rolul BEJ G A L.

În dovedirea prezentei cereri, înţelege sa se folosească de proba cu înscrisuri si de orice alte probe a căror necesitate ar reieşi din dezbateri.

In drept, invocă art. 22, art. 470, art. 476 si art. 666, alin. 6 Cod procedura civila.

Solicita judecarea cauzei si in lipsa conform art. 223, alin. 3 Cod proc. civ.

Ataşează cererii înscrisuri – filele 12-19 dosar.

Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru de 378,35 lei conform chitanţei depuse la dosar  - fila 24

 S S.a.R.L SI I LTD, la data de 21.05.2019 au  formulat întâmpinare, prin care solicita respingerea apelului ca nelegal si neîntemeiat, pentru următoarele motive:

În esenţă, arată că în fapt, in data de 29.01.2008 a fost încheiat contractul de credit nr. X intre BCR SA, în calitate împrumutător, si R C D, in calitate de împrumutat, prin care banca i-a acordat acestuia din urma un credit.

Întrucât reclamantul a încetat sa mai achite ratele, banca a declarat creditul scadent anticipat si ulterior a cesionat întreaga creanţa acesteia, creanţa ce ulterior a fost cedata societăţii I LTD, la data de 07.12.2017. Totodată, au fost efectuate formalităţile de înscriere a Contractului de cesiune creanţe in Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare conform avizului AEGRM.

Încercările acestei de a oferi consiliere si posibilitatea rambursării creditului in mai multe rate avantajoase au fost ignorate de către reclamant, motiv pentru care a început formalităţile de executare silita prin intermediul Bej G A L.

Toate cererile si susţinerile reclamatului sunt însa neîntemeiate, cu consecinţa respingerii in totalitate a cererii sale, după cum înţelege sa demonstreze in continuare.

1. Referitor la tardivitate: Art. 715 alin. (1) NCPC prevede ca: „(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silita propriu-zisa se poate face in termen de 15 zile de la data când: contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care-l contesta; cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Daca poprirea este înfiinţata asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; debitorul care contesta executarea insasi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţa de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării si nici somaţia sau executarea se face fara somaţie" .

Se poate aşadar observa faptul ca termenul de 15 zile in care se poate introduce contestaţia la executare diferă, după cum obiectul acesteia este reprezentat de un act de executare, ipoteza in care termenul curge de la data la care contestatorul a luat cunoştinţa de actul de executare pe care-l contesta, respectiv după cum este vorba de contestarea executării insasi, ipoteza in care termenul curge fie de la data de la care debitorul a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţa de primul act de executare in cazul in care acesta nu a primit încheierea de încuviinţare a executării si nici somaţia sau executarea se face fara somaţie.

Termenul de 15 zile prevăzut in art. 715 alin. (1) NCPC este un termen imperativ, a cărei nerespectare duce la respingerea cererii ca tardiv introdusa. Cu privire la acest aspect, in literatura juridica de specialitate s-a reţinut faptul ca „normele care reglementează termenul de formulare a contestaţiei la executare au caracter imperativ, iar nerespectarea acestora poate fi invocata pe calea excepţiei tardivităţii, excepţie de procedura, absoluta si peremptorie".

Mai mult, in doctrina s-a subliniat faptul ca „in faza de executare silita, toate nulităţile, indiferent ca sunt absolute sau relative, pot fi invocate, sub sancţiunea decăderii, numai in termenul in care poate fi exercitata contestaţia la executare".

Practic, ulterior expirării termenului de 15 zile prevăzut la art. 715 alin. (1) pct. 3 NCPC, indiferent de motivul de nulitate invocat, legalitatea executării silite insasi nu mai poate fi analizata in cadrul contestaţiei la executare.

Pentru a eluda aplicarea acestor prevederi legale, este posibila formularea unei contestaţii la executare împotriva unui act de executare pentru care termenul de 15 zile nu a expirat inca, invocând însa motive de nelegalitate care, de fapt, reprezintă motive de nelegalitate a insasi executării silite (caracterul cert al creanţei, nerespectarea ordinii de urmărire).

Cu toate acestea, apreciază ca si in acest caz se impune respingerea contestaţiei la executare ca tardiv introdusa, intrucat in aceasta ipoteza instanţa poate proceda, in temeiul art. 152 NCPC, la punerea in discuţia părţilor a recalificării contestaţiei la executare îndreptata împotriva unor acte de executare ca fiind contestaţie împotriva executării silite insasi.

Apreciază ca recalificarea contestaţiei la executare se impune tocmai pentru a nu permite contestatorului sa se sustragă termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru contestarea executării silite insasi prin invocarea motivelor de nulitate ale acesteia din urma ca pretinse motive de nelegalitate a unor acte de executare îndeplinite la un moment ulterior al executării silite.

In acest sens face referire la Decizia civila nr. X din data de 2 mai 2012 pronunţata de Tribunalul Argeş, irevocabila: „in speţa, Tribunalul retine ca, deşi intimata-contestatoare si-a intitulat contestaţia la executare ca vizând anumite acte de executare, respectiv somaţia din data de 16 februarie 2011, se invoca in esenţa critici de nelegalitate vizând executarea in întregul ei, iar nu critici de forma privind nelegalitatea somaţiei din data de 15 februarie 2011, astfel ca Tribunalul apreciază ca in prezenta speţa este vorba de contestaţie la executare ce vizează executarea insasi. O asemenea soluţie este justificata de faptul ca potrivit art. 84 NCPC, caracterizarea acţiunii o face instanţa, iar nu partea care a formulat-o, orientându-se nu după sensul literal al termenilor, ci după natura dreptului si scopul urmărit prin exercitarea acţiunii (in acelaşi sens: TS, s. civ., dec. nr. 434/1982, in I. Mihuta, Repertoriu IV, p. 243)." Raţionamentul instanţei este aplicabil si in contextul actualului Cod de Procedura Civila, deoarece art. 152 NCPC reia prevederile art. 84 CPC, pe care se întemeiază soluţia instanţei.

In acelaşi sens, in doctrina, s-a reţinut faptul ca „aşadar, când pe calea contestaţiei la executare debitorul invoca nulitatea executării silite sau intervenţia altor impedimente la executare, precum lipsa titlului executoriu, prescripţia dreptului de a obţine executarea silita etc, contestând insasi executarea silita declanşata împotriva sa, este obligat sa formuleze contestaţia la executare in condiţiile arătate mai sus, in caz contrar, aceste chestiuni nu mai pot fi invocate ulterior, iar instanţa nu le mai poate analiza in cadrul contestării ulterioare a unui alt act de executare silita".

In prezenta cauza, contestatorului i-au fost comunicate actele de procedura la data de 18.04.2017, iar contestaţia la executare a fost formulata si depusa in data de 23.07.2018, depăşind astfel termenul de 15 zile prevăzut de lege cu aproximativ 2 ani.

Solicită respingerea cererii de apel şi menţinerea hotărârii de fond.

Referitor la solicitarea contestatorului de „anulare a actelor de executare silita efectuate in dosarul execuţional", arătă ca:

Toate documentele întocmite in cadrul procedurii de executare silita au fost transmise la adresa menţionata in Contractul de credit, acesta fiind domiciliul declarat de către contestator.  Potrivit dispoziţiilor din contractul de credit - condiţii generale, contestatorul avea obligaţia sa notifice băncii in scris toate schimbările survenite cu privire la domiciliul sau datele sale de identitate, ori contestatorul nu a depus dovezi in acest sens, fiind de rea-credinţa.

Executarea silita insesi, cat si toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispoziţiile Codului de procedura civila, si au fost dispuse in conformitate cu prevederile legii.

Mai mult decât atât: Aplicarea de către instanţa de judecata a unei masuri de natura anularii executării silite insesi, a tuturor formelor de executare, sau a unui act de executare este condiţionata de dovedirea de către contestator a incalcarii dispoziţiilor legale aplicabile in materia executării silite, condiţie ce nu este îndeplinita in prezenta cauza.

Simplul fapt al invocării unor "motive" lipsite de suport real nu sunt de natura a proba existenta unor vicii de procedura care sa il fi prejudiciat pe contestator.

Executarea silita înseşi, cat si toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispoziţiile Codului de procedura civila, motiv pentru care anularea acestora este lipsita de temei legal.

 Astfel, solicită a se observa ca niciunul dintre motivele invocate de contestator nu pot fi reţinute de către instanţa de judecata drept motive de anulare a executării silite sau a vreunui act de executare silita, atât executarea silita pornita împotriva acestuia, cat si toate actele de executare silita efectuate de Bej G A L respectând toate prevederile legale impuse de legiuitor.

De asemenea, precizează că, contestatorul nu indica si nu dovedeşte in niciun fel încălcarea legii in ceea ce priveşte procedura de executare silita pornita împotriva lui, o contestaţie la executare prin care se invoca simple motive ce ţin de aprecierea sau conduita pe care acesta o doreşte a o avea aceasta, fara a indica vreun temei legal, sunt de natura atât a şicana creditorul, cat si a incarca instanţa de judecata cu „false" cauze de judecata.

Astfel, contestatorul prin contestaţia formulata doreşte sa se sustragă de la plata datoriei. Procedura de executare silita a început întrucât contestatorul nu a dorit in niciun fel sa-si achite obligaţiile asumate prin semnarea contractului de credit.

Menţionează că dreptul său de a cere executarea silita a contestatorului nu este prescris, intrucat, considera ca debitorul contestator doreşte sa se sustragă de la plata datoriei izvorâte din contractul încheiat cu banca, intrucat înainte de demararea procedurii executării silite, creditorul a încercat in nenumărate rânduri recuperarea creanţei pe cale amiabila, prin intermediul si contactării telefonice a debitorului si conform art. 2532 alin. (6) NCC: „Prescripţia nu începe sa curgă, iar, daca a început sa curgă, ea se suspenda: pe întreaga durata a negocierilor purtate in scopul rezolvării pe cale amiabila a neînţelegerilor dintre părţi, însa numai daca acestea au fost ţinute in ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie." Astfel, nedorindu-se rezolvarea situaţiei pe cale amiabila, in anul 2018 a fost înregistrata pe rolul BEJ G A L. Chiar daca contestatorul nu a înţeles sa isi citească corespondenta, acestuia ii este opozabila cesiunea de creanţa, societatea intimată notificând acest lucru, trimiţând mai multe scrisori către debitor prin care informam asupra noului creditor, precum si a sumelor pe care  le datorează, debitorul nedorind soluţionarea conflictului pe cale amiabila.

Potrivit art. 709 NCPC, cursul prescripţiei se întrerupe: "alin. 1 pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute in titlul executoriu ori a recunoaşterii, in orice alt mod, a datorie" alin. 2."pe data depunerii cererii de executare, însoţita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent".

Privind invocarea de către contestator a prescripţiei dreptului de a cere executarea silita, aduce la cunoştinţa ca debitorul a fost pus in întârziere prin nenumăratele notificări transmise acestuia începând cu data cesiunii si pana la data cererii de executare.

Consideră astfel ca se aplica prevederile art. 2537 alin. 4 NCC „Prescripţia se întrerupe prin orice act prin care cel in folosul căruia curge prescripţia este pus in întârziere." si art. 2540 NCC "Prescripţia este întrerupta prin punerea in întârziere a celui in folosul căruia curge prescripţia numai daca aceasta este urmata de chemarea lui in judecata in termen de 6 luni de la data punerii in întârziere."

In acest sens, anexează prezentei întâmpinări notificarea de punere in întârziere trimisă către contestator in termenul de prescripţie, prescripţia fiind astfel întrerupta. Ulterior a urmat chemarea in judecata a debitorului in conformitate cu prevederile art. 2540 NCC.

Ţinând cont de aceste aspecte, solicită să se constate ca in prezenta speţa mu se poate aplica prescripţia dreptului de a cere executarea silita, intrucat a dovedit ca debitorul a fost pus in intarziere, conform prevederilor Codului Civil.

In practica instanţei supreme si in literatura juridica s-a statuat ca, in cazul in care, "după împlinirea termenului de prescripţie extinctiva, debitorul recunoaşte datoria fata de creditor si se obliga sa o plătească, deşi nu mai poate fi vorba despre întreruperea cursului prescripţiei extinctive, suntem totuşi in prezenta unei novaţii valabile a obligaţiei civile imperfecte, intr-o obligaţie perfecta (...)" (Dec. nr. 1944/1986 a Trib. Suprem citata in G. Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, ediţia a III-a). Astfel, prin plata benevola de către debitor a unei sume in contul cesionarului, chiar ulterior termenului de prescripţie, a avut loc o novaţie a obligaţiei civile de restituire a împrumutului, născându-se o noua obligaţie valabila, astfel ca nu se mai pune in discuţie prescripţia extinctiva.

Potrivit art. 201 Legea 71/2011, prescripţiile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului civil sunt si rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Referitor la invocarea de către contestator a lipsei calităţii de creditor a acesteia precizează că potrivit Deciziei nr. 2438/2008 data de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie "banca pot efectua orice alte activităţi ori operaţiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fara a fi necesara includerea lor in autorizaţia acordata, deci inclusiv operaţiuni de recuperare a creanţelor, care se pot concretiza si in contracte de cesiune de creanţa prin care se urmăreşte încasarea sau recuperarea unor creanţe neperformante."

Cesiunea de creanţa este o modalitate de transmitere a obligaţiilor in forma convenţionala, prin care un creditor (cedent) transmite o creanţa a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanţei fiind obligat fata de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni, fara a i se cere consimţământul.

Instituţia financiar bancara poate cesiona unui terţ drepturile si obligaţiile sale din prezentul contract, astfel considera ca atât cesionarul cat si cedentul nu au încălcat nicio clauza contractuala astfel incat, considera ca cesiunea a acoperit toate cerinţele Legii si prin acest contract de cesiune nu i-au fost încălcate drepturile clientului. Toate scrisorile emise de aceasta in atenţia contestatorului, cuprind toate cerinţele Legii 31/1990 si in antetul scrisorilor se regăsesc toate datele de identificare ale societăţii, inclusiv denumire, dresa, CUI, cat si faptul ca societatea este operator de date cu caracter personal, numărul notificării prin care a fost autorizată sa prelucreze date cu caracter personal.

Ca orice contract, cesiunea de creanţa trebuie sa îndeplinească condiţiile generale de validitate ale oricărui contract, de fond si de forma. Cesiunea de creanţa, fiind un contract, trebuie sa îndeplinească atât condiţiile de fond pentru validitatea oricărui contract capacitatea de a contracta, capacitatea părţilor, obiect si cauza), cat si unele condiţii specifice operaţiunii juridice realizate de parţi prin cesiune, cum ar fi: vânzare, donaţie, schimb, etc. pentru încheierea valabila a contractului este necesar doar consimţământul părţilor, adică a cedentului si a cesionarului. In actuala reglementare, debitorul cedat având calitatea de terţ fata de acest contract, pentru validitatea cesiunii nu se cere consimţământul acestuia. Prin urmare, se poate spune ca cesiunea de creanţa este o excepţie de la principiul relativităţii efectelor actului juridic, ea producându-si efectele si asupra debitorului cedat, care nu participa la încheierea convenţiei.

Potrivit Deciziei nr. 2438/2008 data de înalta Curte de Casaţie si Justiţie "Pe de alta parte nu exista nicio prevedere legala sau reglementata care sa instituie numai anumite modalităţi de recuperare a creanţelor sau care sa excludă încheierea unor contracte de cesiune de creanţa, astfel incat creditorul, indiferent ca este sau nu o banca, poate recurge la orice modalitate legala de încasare/recuperare a creanţei sale."

Legislaţia in vigoare prevede, cesiunea de creanţe este un act juridic civil, cu titlu oneros sau gratuit, prin care o persoana, numita cedent, transmite o creanţa unei alte persoane, numita cesionar, aceasta dobândind astfel dreptul de a incasa creanţa de la debitor, numit si debitorul cedat. Aduce in sprijinul celor de mai sus si Decizia nr. 2852/10.10.2006  a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, in care instanţa a apreciat ca "Cesiunea de creanţa este o modalitate de transmitere a obligaţiilor in forma convenţionala, prin care un creditor numit cedent - transmite o creanţa a sa unei alte persoane - numit cesionar - debitorul creanţei fiind obligat fata de cesionar odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni fără a i se cere consimţământul, prevederi ce se regăsesc în cuprinsul dispoziţiilor art. 1566 -1586 NCC.

Face trimiteri la Decizia nr. 12/2012 din data de 17.12.2012 a ICCJ.

In concluzie, solicită a se reţine ca intre instituţia financiar bancara si actualul creditor s-a încheiat un contract de cesiune cu respectarea condiţiilor de forma si de fond impuse de lege, aşa ca toate susţinerile contestatorului privitoare la nulitatea acestui contract sunt neîntemeiate.

Având in vedere toate aceste aspecte, care dau dreptul băncii sa încheie orice acte considera de cuviinţa pentru recuperarea creanţelor rezultate din contractele neperformante, deci inclusiv contracte de cesiune, nu are absolut nicio relevanta daca cesionarul are sau nu sediul in România, convenţiile putând fi liber încheiate intre entităţi juridice aflate in România si străinătate. Mai mult, actualul cesionar are si un reprezentant convenţional in România, respectiv in cazul de fata avocatul semnatar al contractului de asistenta juridica.

Solicita sa se constate ca prin contract s-au stabilit anumite drepturi si obligaţii intre părţile semnatare, iar una dintre obligaţiile prevăzute in condiţiile generale ale contractelor este: „Daca, in termen de 30 de zile de la data scadentei, împrumutatul si/ sau coplătitorii/ garanţii nu achita rata totala de rambursat, întregul credit si toate celelalte obligaţii asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptăţită sa procedeze la recuperarea creanţelor sale pe calea executării silite prin valorificarea garanţiilor asigurătorii sau a oricăror alte bunuri aflate in proprietatea împrumutatului si/sau coplătitorilor/garanţiilor."

Având in vedere ca cedentul a depus toate diligentele pentru a recupera sumele datorate de către debitorul contestator, iar acestea au rămas fara rezultat, a înţeles sa cesioneze creanţele către actualul creditor, iar administratorul patrimoniului cesionat cat si reprezentantul legal al creditorului este K România S.R.L.

Prin contractul de cesiune de creanţe cedentul a cesionat, transmis si vândut către actualul creditor un portofoliu de creanţe pe care cedentul le deţinea pana la acel moment împotriva debitorului sau printre care se afla si creanţa deţinuta împotriva debitorului contestator, împreuna cu toate drepturile principale si accesorii pe care legea si contractul le ofereau creditorului iniţial.

Potrivit legislaţiei in vigoare, cesiunea de creanţe este un act juridic civil, cu titlu oneros sau gratuit, prin care o persoana, numita cedent, transmite o creanţa unei alte persoane, numita cesionar, aceasta dobândind astfel dreptul de a incasa creanţa de la debitor, numit si debitorul cedat. Aduce in sprijinul celor de mai sus si Decizia nr. 2852/10.10.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, menţionata anterior.

Totodată, in conformitate cu prevederile din condiţiile generale la contractul solicitat, agreat si semnat de către debitorul contestator in calitate de împrumutat „Banca poate cesiona unui terţ drepturile si obligaţiile sale din prezentul contract" astfel considera ca atât cesionarul cat si cedentul nu au încălcat nicio clauza contractuala, iar cesiunea considera ca a acoperit toate cerinţele Legii si prin acest contract de cesiune nu au fost încălcate drepturile debitorului.

Astfel, prin insasi contractul al cărui beneficiar a fost debitorul contestator, in calitate de împrumutat, acesta si-a dat acordul cu privire la cesiunea drepturilor si obligaţiilor ce reies din contract.

Cesiunea de creanţa se încheie valabil prin simplul acord de voinţa al părţilor, consimţământul debitorului cedat nefiind cerut, deoarece nu este parte in contractul de cesiune, contractul fiind valabil încheiat prin simpla remitere a titlului astfel cum rezulta si din dispoziţiile art. 1391 Cod civil potrivit cărora "la strămutarea unei creanţe ... predarea intre cedent si cesionar se face prin remiterea titlului";.

Efectul cesiunii de creanţa intre parţi este transferul dreptului de creanţa din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarul.

Chiar daca contractul de cesiune depus la dosar nu este însoţit de anexa 1 menţionata sau de procesul - verbal de predare - primire, înscrisuri de care se face vorbire in contract, transferul de creanţe dintre banca si actualul creditor poate fi probat prin copia contractului de cesiune existenta, la care se adaugă menţiunile din extrasul din Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobilare in care se face referire si la debitorul cedat din cauza de fata, conchizându-se ca aparenta posesiei legitime a titlului executoriu invocat a fost dovedita.

Cesiunea de creanţa a fost notificata astfel cum este prevăzut de art. 1393 Cod Civil, societatea trimiţând către debitorul contestator notificări privind încheierea contractului de cesiune intre parţi folosind înscrisuri ce vor fi anexate prezentei.

Mai mult de atât, cesiunea de creanţe a fost înscrisa in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile Titlului VI - „Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare" - din LEGEA nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, sub nr. 2017-X-O cesiunea drepturilor fiind definitiva si irevocabila.

Conform notificării cesiunii de creanţe, ataşata prezentei in copie certificata conform cu originalul, deţinând dovada de comunicare, a fost adus la cunoştinţa debitorului cedat faptul ca  "actualul creditor, are toata puterea si autoritatea de a emite notificări in atenţia dvs.. care vor fi obligatorii pentru dumneavoastră, si nu va solicita nici o aprobare, confirmare, de instruire sau de orice alta natura din partea cedentului sau al oricărei alte persoane" intrucat Cedentul a cedat Cesionarului creanţa deţinuta împotriva sa împreuna cu toate drepturile prezente si viitoare, dobânzile si beneficiile rezultate din contractul scadent anticipat, efect al nerespectării clauzelor acestuia de către debitor.

Compania a încercat recuperarea creanţei pe cale amiabila, prin contactarea telefonica a acestuia si transmiterea de notificări, contestatorul, neînţelegând sa achite debitul datorat, împotriva acestora a fost demarata procedura de executare silita in vederea recuperării creanţei datorate de către debitor.

Cu privire la necomunicarea notificării privind încheierea contractului de cesiune intre parţi, invoca următoarele:

Cu toate ca cesiunea de creanţa isi produce efectele intre cedent si cesionar, din momentul încheierii contractului de cesiune de creanţa, pentru opozabilitatea fata de terţi trebuie îndeplinite anumite formalităţi de publicitate. Publicitatea cesiunii poate fi făcuta prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor. Prin notificarea către debitor a cesiunii se aduce la cunoştinţa debitorului persoana noului creditor si clauzele esenţiale ale contractului de cesiune.

Notificarea debitorului a fost impusa de legiuitor in scopul de a-l înştiinţa pe acesta despre creditor si de faptul ca cedentul nu mai este proprietarul creanţei si deci plata datoriei urmează sa o facă noul creditor. Prin urmare, pentru a invoca lipsa notificării, debitorul cedat trebuie sa justifice un interes, in sensul ca neştiind de cesiune, a plătit primului creditor - cedentul, plata care in aceste condiţii apare ca perfect valabila.

In condiţiile in care debitoarea cedata nu a realizat vreun act susceptibil sa conducă la stingerea creanţei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operaţiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanşata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta vreunui interes legitim in derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligaţia pe care si-a asumat-o fata de creditorul iniţial.

Face trimitere la jurisprudenţă şi redă din aceasta, respectiv: Tribunalul Bacău, Decizia civila nr. X/2016, Tribunalul Sălaj, Decizia nr. X/25.05.2017, CA Ploieşti, dec. nr. X/1.10.2008.

Neefectuarea formalităţilor de notificare a cesiunii, chiar daca prin convenţie s-ar fi stipulat ca acestea sunt in sarcina cesionarului, nu impietează asupra valabilităţii contractului si deci asupra drepturilor si obligaţiilor reciproce ale părţilor. Pot exista chiar situaţii in care in mod deliberat nu este devoalata identitatea cesionarului, neprocedându-se la notificarea cesiunii

Acte de conservare. Contract solo consensu, cesiunea transfera de la momentul încheierii sale, alături de dreptul de creanţa, toate drepturile care asigura protecţia acestuia, cesionarul poate, chiar înainte de notificarea cesiunii către debitor, sa introducă orice acţiune in justiţie prin care sa protejeze dreptul cedat - acţiune oblica (art. 1560-1561 NCC), acţiune pauliana (art. 1562 si urm. NCC), sa facă acte de întrerupere a cursului prescripţiei, sa ia orice alte masuri pentru conservarea dreptului cedat (art. 1558 NCC).

Accesoriile creanţei. Prin cesiune se transmit odată cu creanţa si accesoriile acesteia, care nu se reduc la garanţii, ci includ si eventualele dobânzi si alte venituri ale creanţei, care devin scadente din momentul cesiunii.

In privinţa dobânzilor scadente la data încheierii contractului de cesiune, dar care nu au fost încasate inca, părţile pot conveni ca acestea sa revină cedentului sau cesionarului. In lipsa unei astfel de stipulaţii in contract, ele revin cesionarului.

Dreptul la despăgubiri. In principiu, prin schimbarea creditorului nu este afectata situaţia debitorului cedat. Totuşi, in unele cazuri, pot interveni costuri suplimentare in executarea obligaţiei: de exemplu, urmare a unei cesiuni parţiale, debitorul trebuie sa efectueze doua plaţi distincte sau schimbarea unui creditor local cu un altul internaţional poate atrage cheltuieli legate de transferul instituţiei financiar bancare. In aceste situaţii, debitorul cedat are dreptul de a fi despăgubit pentru orice cheltuieli suplimentare generate de cesiune.

Solicită a se constata nelegalitatea si netemeinicia contestaţiei la executare formulata de contestatorul R C D, si pe cale de consecinţa sa se respingă acţiunea ce face obiectul acestui dosar, cu atât mai mult cu cat contestatorul nu invoca si nu probează in niciun fel nelegalitatea actelor de executare.

In drept, îşi întemeiază cerere pe dispoziţiile art. 205 NCPC, Legea nr. L93/2000, orice alte dispoziţii menţionate in cadrul întâmpinării.

La data de 03.06.2019 apelantul R C D a depus răspuns la întâmpinare prin care solicita sa se respingă întâmpinarea ca fiind nefondata si pe cale de consecinţa, sa se admită apelul, sa se modifice in totalitate sentinţa apelata in sensul anularii in întregime a actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. X/2017  aflat pe rolul  BEJ G A L.

În esenţă, apelantul reiterează susţinerile menţionate în cererea de apel, în final solicitând respingerea întâmpinării ca fiind nefondata si admiterea apelului, modificarea in totalitate a sentinţei apelate in sensul anularii in întregime a actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. X/2017 aflat pe rolul BEJ G A L.

In dovedirea prezentei cereri, înţelege sa se folosească de proba cu înscrisuri si de orice alte probe a căror necesitate ar reieşi din dezbateri.

In drept invocă art. 22, art. 470, art. 476 si art. 666 alin. 6 Cod procedura civila.

Solicită judecarea cauzei si in lipsa conform art. 223, alin. 3 Cod proc. civ..

Examinând sentinţa apelată în raport de actele dosarului, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru argumentele care succed:

Apelantul contestator critică, în principal, soluţia dată de instanţa de fond asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare.

Tribunalul arată că, potrivit art.712 alin.1 C pr civ, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. În acelaşi sens, art.715 alin.1 C pr civ dispune că se poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă sau, dacă se contestă executarea silită însăşi, de când debitorul a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Aceasta înseamnă că debitorul are la îndemână două mijloace procedurale: unul prin care poate contesta legalitatea întregii executări, în cadrul acestuia putându-se invoca impedimente la însăşi începerea executării silite şi unul prin care poate contesta un act de executare anume, pentru motive ce ţin exclusiv de legalitatea acestuia. În cel de-al doilea caz, contestatorul nu mai poate invoca motive în legătură cu executarea silită însăşi, pentru că legea prevede în acest scop o cale de atac separată, ce trebuie formulată cu respectarea unui anumit termen, respectiv 15 zile de la data când debitorul a primit  încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia. A admite o altă concluzie ar însemna a accepta, pe de o parte, posibilitatea pronunţării unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, iar pe de altă parte, posibilitatea eludării termenului stabilit, cu scopul de a menţine incertitudinea părţilor cu privire la raportul de drept în discuţie un timp prea îndelungat.

Din motivarea în fapt şi în drept a contestaţiei la executare, tribunalul constată că este formulată o veritabilă contestaţie la executarea propriu zisă, iar termenul legal în care se putea formula această contestaţie este  cel prevăzut de art.715 alin.1 pct.3 C pr civ., respectiv 15 zile de la data comunicării încheierii de încuviinţare sau a somaţiei către contestator, cum corect a reţinut instanţa de fond.

Or, critica apelantului contestator că nu a primit personal actele de executare silită şi a luat cunoştinţă despre executarea silită la data de 06.07.2018, cu prilejul înmânării plicului cu documentele de executare – înfiinţare poprire, înştiinţare poprire - este fără relevanţă, dispoziţiile legale aplicabile cauzei de faţă fiind art. 163 alin 6 şi 8 cu raportare la alin. 3 C pr civ precum şi art. 165 pct. 1 C pr civ.

Astfel potrivit art. 163 alin. 6 C pr civ dacă destinatarul nu e găsit la domiciliu sau reşedinţă agentul va înmâna citaţia unei persoane majore sau în lipsă persoanei care în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa iar în lipsa acestor persoane (persoana majoră cu care locuieşte sau persoana care în mod obişnuit primeşte corespondenţa) potrivit art. 163 alin. 8 C pr civ sunt aplicabile dispoziţiile art. 163 alin. 3- 8 C pr civ iar potrivit alineatului 3 se prevede depunerea citaţiei de către agent în cutia poştală.

Se constată că procesul verbal de înmânare a actelor de procedură cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 164 C pr civ, sub pedeapsa nulităţii.

Potrivit art. 165 pct. 1 C pr civ procedura se socoteşte îndeplinită la data încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal.

Din procesul verbal de înmânare a actelor de procedură (f.128 dosar fond), tribunalul reţine că, la data de 18.04.2017 apelantului contestator i-au fost comunicate actele de procedură la domiciliul din S, str. P, respectiv: titlu executoriu, încheiere de încuviinţare executare silită, înştiinţare debitor, somaţie debitor, încheiere stabilire cheltuieli, poprire bancă, înştiinţare înfiinţare poprire din data de 13.04.2017, cerere bunuri debitor, destinatarul fiind absent, iar actele fiind depuse la cutia poştală.

Împrejurarea că actele de procedură au fost depuse la cutia poştală este o modalitate de comunicare prevăzută de lege, prin care destinatarul acestora ia la cunoştinţă despre aceste acte de procedură.

Nu are relevanţă din punct de vedere juridic împrejurarea că aceste acte de procedură nu i-au fost remise direct şi personal, câtă vreme comunicarea acestora a fost realizată într-o modalitate prevăzută de legea procesual civilă.

De altfel, apelantul contestator nu s-a înscris în fals cu privire la procesul verbal încheiat conform art. 164 C pr civ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 163 alin. 5 C pr civ  ci doar a susţinut în cuprinsul cererii de apel că reţinerile instanţei de fond că a luat la cunoştinţă despre începerea procedurii de executare silită la data de 18.04.2017 nu sunt adevărate (fila 7 dosar apel).

Mai mult, se reţine de instanţa de apel, că apelantul contestator nu şi-a schimbat adresa de domiciliu, acesta locuind tot în str. P, acolo unde i-au fost comunicate actele de procedură.

Apelantul contestator susţine în cadrul cererii sale de apel că domiciliul său de fapt nu a mai fost acela menţionat în actul de identitate şi în contractul de credit, respectiv municipiul S, str. P, deoarece a plecat la muncă în Marea Britanie, motiv pentru care nu a „primit” actele de procedură menţionate în procesul verbal ataşat în dosarul de executare silită (f.128 dosar fond).

Această împrejurare nu prezintă relevanţă juridică câtă vreme apelantul contestator nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art.7.1 lit.f din contractul de credit, de înştiinţare a băncii în termen de 5 zile de la data modificării/schimbării locului de muncă sau domiciliului/încetării contractului individual de muncă.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul reţine că a fost formulată contestaţia la executare la data de 23.07.2018,  cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de dispoziţiile legale menţionate, data luării la cunoştinţă fiind data comunicării actelor de procedură la domiciliul contestatorului conform art. 165 pct.1 C proc civ, împrejurare în raport cu care instanţa de fond, în mod corect, a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi a respins contestaţia la executare, ca fiind tardiv formulată.

Faţă de cele mai sus arătate şi în temeiul art. 480 alin. 1 din Cod de procedură civilă, neexistând motive temeinice pentru modificarea hotărârii primei instanţe, se va respinge apelul formulat, ca nefondat.

Data publicarii pe portal: 04.10.2019

Domenii speta

Spete similare