Drepturi băneşti

SENTINŢA CIVILĂ: 6AA/22.05.2019

DOMENIU ASOCIAT: DREPTURI BĂNEŞTI

Prin sentinţa civilă nr. 6AA/22.05.2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât, a respins în parte acţiunea, în ceea ce priveşte cererea de decontare a cheltuielilor de transport aferente perioadei 21.07.2016 – 28.08.2018, întrucât a intervenit prescripţia dreptului la acţiune, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul D.P., în contradictoriu cu pârâtul  I.P.J.P..

A anulat adresa nr. 92531/03.10.2018 emisă de pârât şi a obligat pârâtul să deconteze cheltuielile de transport ale reclamantului, la şi de la locul de muncă,  cu mijlocul de transport deţinut legal, conform art. 6 lit. f indice 1 ultima teză din H.G. nr. 1292/2003, începând cu data de 28.08.2018, în situaţia în care toate celelalte condiţii legale sunt îndeplinite.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul D.P., în contradictoriu cu pârâtul I.P.J.P., a solicitat obligarea pârâtului la decontarea cheltuielilor de transport, dus şi întors, la şi de la locul de munca, în contul unităţii din care face parte, începând cu data solicitării, respectiv 21.07.2016.

În motivarea acţiunii, reclamantul a apreciat că aceasta are natura juridica a unei acţiuni/contestaţii îndreptate împotriva refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri privind decontarea cheltuielilor de transport, susceptibilă de a fi adresată direct instanţei de judecată, potrivit art. 8 din Legea 554/2004.

S-a menţionat că reclamantul este agent principal de poliţie în cadrul IPJP - Serviciul Rutier şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului Drumuri Naţionale și Europene DN 1, sediul B.D.N.E. din localitatea S., Serviciul Rutier având în componenţă Biroul Drumuri Naţionale şi Europene, iar competenţa teritorială a lucrătorilor de poliţie rutieră din cadrul biroului fiind pe drumurile naţionale din judeţ.

La nivelul poliţiilor municipale şi orăşeneşti, birourile rutiere/compartimentele rutiere au propria structură funcţională şi coordonează, îndrumă, evaluează şi răspund de întreaga activitate de poliţie rutieră pe teritoriul de competenţă al subunităţii respective, în vederea asigurării climatului de siguranţă rutieră şi a intervenţiei operative la evenimente, teritoriul judeţului se împarte în zone de siguranţă rutieră.

Reclamantul a întocmit un raport adresat conducerii I.PJ.P., prin care a solicitat, în temeiul prevederilor Ordinului M.A.I. nr.51/2014 coroborat cu prevederile art. 6 alin. 1, lit. f şi f l din H.G. 1292/2003, decontarea cheltuielilor de transport, dus şi întors de la locul de munca cu mijlocul de transport deţinut legal; urmare a acestui raport, reclamantul a primit adresa înregistrata sub numărul 1171/21.07.2016, prin care i s-a comunicat că nu i-a fost aprobată solicitarea întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1, lit. c din Ordinul M.A.I. nr. 51/2014 coroborate cu prevederile art. 6 alin. 1 lit f si f l din H.G. 1292/2003, în sensul ca a solicitat mutarea (mutare la cerere), la actualul loc de munca, unde în prezent îşi desfăşoară activitatea.

Întrucât motivele invocate in aceasta adresa nu se regăsesc în prevederile legale, refuzul motivat de faptul că mutarea a fost la cererea sa nefiind în niciun fel regăsit în actele normative mai sus amintite, reclamantul a formulat o solicitare de decontare a cheltuielilor de transport înregistrata la I.P.J.P sub numărul 577247/2016 ( aceasta solicitare constituind procedura prealabila în accepţiunea legii contenciosului administrativ).

Reclamantul a arătat că a solicitat, în temeiul prevederilor Ordinului M.A.I. nr. 51/2014 coroborat cu prevederile art. 6 alin. 1 lit. f si f l din H.G. 1292/2003, decontarea cheltuielilor de transport, dus si întors, in contul unităţii din care face parte.

A mai precizat că, în conformitate cu prevederile legale mai sus menţionate, beneficiază de decontarea acestor cheltuieli şi poliţiştii încadraţi la structurile teritoriale ale unor unităţi care au sediul în altă localitate.

Reclamantul a apreciat ca discriminatorie argumentarea ca nu sunt îndeplinite condiţiile legale, în sensul ca a solicitat „la cerere mutarea".

Relaţiile de munca sunt reglementate de un contract de munca, contract sinalagmatic, bazat pe voinţa ambelor părţi semnatare, ce are drept consecinţe naşterea de drepturi si obligaţii.

Este lipsita de relevanță afirmaţia ca „a solicitat la cerere mutarea", întrucât nu se specifică niciunde in cuprinsul Ordinului MAI 51/2014 si a H.G. 1292/2003 că nu pot beneficia de aceste drepturi angajaţii care au fost transferaţi/detaşaţi la structurile teritoriale ale unor unităţi care au sediul in alta localitate, daca acest transfer/detaşare a survenit ca urmare a unei solicitări a angajatului.

Reclamantul a mai menţionat că a revenit cu solicitări la conducerea IPJP, la care a primit răspunsurile nr. 15214/03.04.2017, 21939/21.08.2018 si 92531/03.10.2018, prin care, din nou, fără susţinere legală, i se refuză decontarea cheltuielilor de transport, invocându-se parţial şi cu rea - credinţă prevederile legale, în sensul ca au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport la si de la locul de munca, poliţiştii care au fost mutaţi in interesul serviciului, împuterniciţi sau numiţi in prima funcţie, intr-o alta localitate decât cea de domiciliu sau intr-o alta unitate din care fac parte.

În ultimul alineat al art. 6 alin. 1 lit. f si f l se specifica „de drepturile de decontare a cheltuielilor de transport la si de la locul de munca beneficiază si poliţiştii încadraţi la structurile teritoriale ale unor localităţi care au sediul in alta localitate", situaţie in care apreciază şi reclamantul că se încadrează.

Aceste prevederi legale se coroborează cu prevederile art. 3 si 3A1 ale normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 51 din 07.04.2014 (actualizat).

În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea acţiunii.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 8 din Legea 554/2004 a Contenciosului administrativ, Ordinului M.A.I. nr. 51/2014 coroborat cu prevederile art. 6 alin. 1 lit. f si f l din H.G. 1292/2003.

În susţinerea acţiunii, s-au depus înscrisuri şi s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâtul I.P.J.P. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea excepției invocate, pârâtul a arătat următoarele:

În perioada 2016-2018 reclamantul a solicitat pârâtei decontarea cheltuielilor la şi de la locul de muncă, înaintând în acest sens 3 rapoarte conducerii inspectoratului.

Reclamantului i s-a comunicat, de altfel, prin 3 adrese, motivul refuzul aprobării decontării cheltuielilor de transport la şi de la locul de muncă cu autoturismul personal. Prima comunicare oficială o constituie adresa nr. 1171/21.07.2016, a doua comunicare, adresa nr. 15214/03.04.2017, iar ultima comunicare adresa nr. 21939/21.08.2018.

Având în vedere că data introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamant este 28.01.2019, pârâtul invocă prescripţia dreptului la acţiune cu privire la primele două solicitări ale reclamantului faţă de următoarele împrejurări:

Potrivit art. 11 alin. 1 lit. a-c din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzale se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabila;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii.

Chestiunea litigioasă, raportat la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, o constituie momentul de la cat|e se calculează termenul de 6 luni în care reclamantul poate formula acţiune.

Astfel, se constată că situaţia aplicabilă reclamantului este cea încadrată la art. 11 alin. 1 lit. b) din Lege nr. 554/2004, întrucât, pe de o parte, nu s-a emis un act administrativ, iar poziţia procesuală exprimată de pârât poate fi calificată strict din perspectiva obiectului acţiunii, drept un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.

Reclamantul nu se poate prevala de faptul că a parcurs o procedură prealabilă, în urma căreia a obţinut un refuz similar, pentru a formula acţiunea în termenul de 6 luni, calculat de la data exprimării refuzului prin răspunsul la plângerea prealabilă întrucât, aşa cum s-a arătat, obiectul acţiunii nu îl constituie anularea unui act administrativ individual, ci a unui act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele arătate, se constată că termenul de 6 luni în care acţiunea putea fi formulată cu privire la primele două solicitări a început să curgă la data de 26.07.2016, respectiv 06.04.2017, când reclamantului i-au fost comunicate adresele nr. 1171/21.07.2016 şi nr. 15214/03.04.2017, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 28.01.2019, după împlinirea termenului de prescripţie.

În concluzie pârâtul a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune şi respingerea acţiunii ca prescrisă cu privire la primele două solicitări.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că prin Dispoziţia Şefului I.J.P.P. nr. 29/l/c3 din 29.01.2013, în baza raportului personal, reclamantul D.P. a fost mutat la cerere, de pe funcţia de agent IV la Postul de poliţie comunal F., şi numit în funcţia de agent IV la Compartimentul Drumul Naţional I al Biroului Drumuri Naţionale şi Europene din cadrul Serviciului Rutier.

Ulterior, la data de 21.12.2017, în baza Dispoziţiei Şefului I.J.P.P. nr. 5792/21.12.2017, poliţistul a fost mutat, la cerere, în cadrul aceleiaşi structuri (cu sediu în S.), respectiv Biroul Drumuri Naţionale şi Europene din cadrul Serviciului Rutier, pe postul prevăzut cu funcţia de agent II.

Reclamantul a solicitat în anul 2016 aprobarea deplasării la şi de la locul de muncă cu autoturismul deţinut legal, înaintând în acest sens un raport adresat conducerii unităţii, solicitarea acestuia fiind analizată de Comisia de analiză a solicitărilor de deplasare cu autoturismul deţinut legal. Analiza s-a materializat în procesul - verbal din 20.07.2016, înregistrat sub nr. 1174/20.07.2016, prin care s-a propus respingerea solicitării reclamantului deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c din Ordinul 51/2014, coroborat cu cele ale art. 6 alin. I lit. f şi f l din H.G. 1292/20032, în sensul că reclamantul s-a mutat la cerere la actualul loc de muncă, soluţie ce a fost comunicată reclamantului prin adresa nr. 1171 din 21.07.2016.

Reclamantul a înaintat alte două rapoarte conducerii inspectoratului în anii 2017 şi 2018, prin care a solicitat aprobarea deplasării la şi de la locul de muncă cu autoturismul deţinut legal. Comisia a menţinut hotărârea din 2016, înaintând răspuns numitului D.P. prin adresele nr. 15214/03.04.2017 si 21939/21.08.2018.

Potrivit art. 27 ind. 19 din Legea nr. 360/2002, poliţistul poate fi mutat în aceeaşi unitate sau într-o altă unitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, din aceeaşi localitate sau din altă localitate, cu acordul şefului unităţii în care este încadrat, precum şi al şefului unităţii în care urmează să se mute, în următoarele situaţii:

a) în interesul serviciului; .

b) la cererea poliţistului.

Astfel, Legea-cadru stabileşte două situaţii în care un poliţist poate fi mulat în aceeaşi unitate sau într-o altă unitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv: fie în interesul serviciului, fie la cerere.

Art. 6 din HG 1292/2003 stabileşte în mod expres situaţiile în care poliţiştii beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport, enumerându-le limitativ, fiind aplicabile pentru cei care se deplasează:

a) la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, aflate pe teritoriul ţărilor vecine, în cadrul căror i îşi desfăşoară activitatea, indiferent de distanţă;

b) la şi de la locul de muncă, dacă sunt încadraţi în unităţi, subunităţi si formaţiuni izolate, stabilite pe baza criteriilor aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, şi au domiciliul sau reşedinţa în altă localitate;

c) la şi de la locul de muncă pentru a executa, în afara orelor de program, controale inopinate sau alte misiuni ordonate. în cazul când unitatea (subunitatea) este situată în afara perimetrului localităţii de domiciliu ori de reşedinţă;

d) în alte localităţi, pentru a participa la instructaje, cursuri de perfecţionare, specializare, convocări, stagii de practică şi alte forme de pregătire, organizate de Ministerul Administraţiei si Internelor:

e) pentru internare în spitale, sanatorii, centre de refacere a capacităţii de efort sau pentru stabilirea situaţiei medicale:

f) la şi de la locul de muncă, pe o distanţă de 5 - 70 km, pentru poliţiştii mutaţi în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă, cărora nu li se pot asigura locuinţe în localitatea în care au fost mutaţi;

f 1) la şi de la locul de muncă, pe o distanţă de 5 - 70 km, pentru poliţiştii împuterniciţi să îndeplinească funcţii într-o altă unitate decât cea din care fac parte, situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă, şi pentru poliţiştii numiţi în prima funcţie într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă, cărora nu li se pot asigura locuinţe în localitatea în care au fost împuterniciţi/numiţi în prima funcţie. De aceleaşi drepturi beneficiază şi poliţiştii încadraţi la structurile teritoriale ale unor unităţi care au sediul în altă localitate;

g) la organele de poliţie pentru a da relaţii în probleme ce interesează unităţile de politie sau când sunt chemaţi la organele de urmărire penală ori la instanţele de judecată.

Analiza prevederilor legate incidente referitoare la dreptul la decontarea cheltuielilor de transport trebuie făcută prin prisma tuturor elementelor care conferă poliţistului beneficiul dreptului:

- să fie mutat în interesul serviciului (indiferent dacă aceasta s-a produs ca urmare a unei reorganizări sau ca o modalitate de ocupare a unui post vacant, iar mutarea să fi avut ca efect schimbarea localităţii în care poliţistul a avut domiciliul sau reşedinţa ); pentru a beneficia de acest drept, prezintă relevantă natura primei mutări într-o altă localitate decât cea de domiciliu, respectiv aceasta să fie în interesul serviciului; per a contrario, rezultă că poliţistul mutat la cerere nu beneficiază de acest drept; să fie împuternicit să îndeplinească funcţii într-o altă unitate decât cea din care fac parte, să fie numit într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă; să fie numit în prima funcţie într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă.

Pentru fiecare din aceste situaţii este necesar ca poliţistul să fie împuternicit/mutat în interesul serviciului sau să fie numit în primă funcţie.

În niciun caz nu pot beneficia de aceste prevederi poliţiştii care au fost mutaţi la cerere în alte localităţi decât cea de domiciliu sau reşedinţă.

În continuare, pârâtul a susținut că și potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Ordinul 51/2014, pentru a beneficia de decontarea cheltuielilor de transport cu autoturismul personal, poliţistul trebuie să îndeplinească atât condiţiile prevăzute pentru decontarea cheltuielilor cu mijloace de transport în comun, cât şi condiţia ca mijloacele de transport în comun să nu asigure prezenţa poliţiştilor la ora de începere a programului de lucru.

În concluzie, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii.

În susţinerea întâmpinării s-au depus înscrisuri.

În conformitate cu disp. art. 223 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicit admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului la decontarea cheltuielilor de transport, dus şi întors, la şi de la locul de munca, în contul unităţii din care face parte începând cu data solicitării, respectiv 21.07.2016.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În temeiul art. 248 din Codul de procedură civilă, analizând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului material la acțiune, invocată de pârât, instanţa apreciază că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 11 din Lg. nr. 554/2004, invocate de pârât, cauza neavând caobiect o acţiune în contencios administrativ.

Instanţa, având in vedere calitatea reclamantului de funcţionar public cu statut special şi că litigiul priveşte drepturi băneşti, reţine că i se aplică dispoziţiile art. 171 din Codul muncii, ce constituie norma generală cu privire la prescripţia drepturilor salariale, potrivit căreia dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Cum acţiunea a fost depusă la instant de reclamant la data de 28.01.2019, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi va respinge în parte acţiunea, în ceea ce priveşte cererea de decontare a cheltuielilor de transport aferente perioadei 21.07.2016 – 28.08.2018, întrucât a intervenit prescripţia dreptului la acţiune.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că prin Dispoziţia Şefului I.J.P.P. nr. 29/l/c3 din 29.01.2013, în baza raportului personal, reclamantul D.P.l a fost mutat la cerere, de pe funcţia de agent IV la Postul de poliţie comunal F., şi numit în funcţia de agent IV la Compartimentul Drumul Naţional I al Biroului Drumuri Naţionale şi Europene din cadrul Serviciului Rutier.

Ulterior, la data de 21.12.2017, în baza Dispoziţiei Şefului I.J.P.P. nr. 5792/21.12.2017, poliţistul a fost mutat, la cerere, în cadrul aceleiaşi structuri (cu sediu în staţiunea Sinaia), respectiv Biroul Drumuri Naţionale şi Europene din cadrul Serviciului Rutier, pe postul prevăzut cu funcţia de agent II.

Reclamantul a solicitat în anul 2016 aprobarea deplasării la şi de la locul de muncă cu autoturismul deţinut legal, înaintând în acest sens un raport adresat conducerii unităţii, solicitarea acestuia fiind analizată de Comisia de analiză a solicitărilor de deplasare cu autoturismul deţinut legal. Analiza s-a materializat în procesul - verbal din 20.07.2016, înregistrat sub nr. 1174/20.07.2016, prin care s-a propus respingerea solicitării reclamantului deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c din Ordinul 51/2014, coroborat

cu cele ale art. 6 alin. I lit. f şi f l din H.G. 1292/20032, în sensul că reclamantul s-a mutat la cerere la actualul loc de muncă, soluţie ce a fost comunicată reclamantului prin adresa nr. 1171 din 21.07.2016.

Reclamantul a înaintat alte două rapoarte conducerii inspectoratului în anii 2017 şi 2018, prin care a solicitat aprobarea deplasării la şi de la locul de muncă cu autoturismul deţinut legal. Comisia a menţinut hotărârea din 2016, înaintând răspuns numitului Dobre Sorin Pavel prin adresele nr. 15214/03.04.2017 si 21939/21.08.2018.

Conform art. 6 alin. 1 lit. f ind. 1) din HG nr. 1292/2003, poliţiştii au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport, dus şi întors, în contul unităţilor din care fac parte şi în situaţiile în care se deplasează:

f^1) la şi de la locul de muncă, pe o distanţă de 5-70 km, pentru poliţiştii împuterniciţi să îndeplinească funcţii într-o altă unitate decât cea din care fac parte, situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă, şi pentru poliţiştii numiţi în prima funcţie într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă, cărora nu li se pot asigura locuinţe în localitatea în care au fost împuterniciţi/numiţi în prima funcţie. De aceleaşi drepturi beneficiază şi poliţiştii încadraţi la structurile teritoriale ale unor unităţi care au sediul în altă localitate.

Instanţa apreciază motivele invocate de pârât ca fiind neîntemeiate.

Din prevederile legale mai sus redate şi din celelalte prevederi legale invocate de pârât nu reiese că, în situaţia, în care modificarea raporturilor de serviciu s-a făcut în condiţiile art. 27 ind. 19 lit. b) din Lg. nr. 360/2002, prin mutare la cerere, nu i-ar mai fi aplicabile prev. 6 alin. 1 lit. f ind. 1) din HG nr. 1292/2003, respectiv ultima teză: De aceleaşi drepturi beneficiază şi poliţiştii încadraţi la structurile teritoriale ale unor unităţi care au sediul în altă localitate.

În consecinţă, apreciind că respectivele prevederi sunt aplicabile şi poliţiştilor în cazul cărora modificarea raporturilor de serviciu s-a făcut în condiţiile art. 27 ind. 19 lit. b) din Lg. nr. 360/2002, prin mutare la cerere, în situaţia în care toate celelalte condiţii legale sunt îndeplinite, instanţa urmează să admită în parte acţiunea formulată de reclamant şi să dispună anularea adresei nr. 92531/03.10.2018 emisă de pârât.

De asemenea, prevederile art. 4 alin. 4 din Normele metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport în unele situaţii în care cadrele militare, poliţiştii şi personalul civil se deplasează la şi de la locul de muncă, aprobate prin Ordinul nr. 51/2014, reglementează următoarea posibilitate: în cazul în care graficul orar al mijloacelor de transport în comun nu asigură prezenţa poliţiştilor la ora de începere a programului de lucru, precum şi în cazul în care nu există mijloace de transport în comun pe ruta de deplasare la şi de la locul de muncă, cu aprobarea şefului unităţii, deplasarea zilnică se poate face cu mijlocul de transport deţinut legal, cu orice titlu, situaţie în care decontarea cheltuielilor de transport va fi la nivelul contravalorii a 7,5 litri de carburant la 100 km parcurşi.

Instanţa apreciază că din prevederile normative invocate de pârât reiese că există posibilitatea acordării cheltuielile de transport reclamantului, la şi de la locul de muncă,  cu mijlocul de transport deţinut legal, în situaţia îndeplinirii tuturor condiţiilor legale (de ex. distanţa de deplasare între 5 şi 70 km)

Faţă de cele mai sus reţinute, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât, a respins în parte acţiunea, în ceea ce priveşte cererea de decontare a cheltuielilor de transport aferente perioadei 21.07.2016 – 28.08.2018, întrucât a intervenit prescripţia dreptului la acţiune, a admis în parte acţiunea, a anulat adresa nr. 92531/03.10.2018 emisă de pârât şi a obligat pârâtul să deconteze cheltuielile de transport ale reclamantului, la şi de la locul de muncă,  cu mijlocul de transport deţinut legal, conform art. 6 lit. f indice 1 ultima teză din H.G. nr. 1292/2003, începând cu data de 28.08.2018, în situaţia în care toate celelalte condiţii legale sunt îndeplinite.

.

Domenii speta

Spete similare