Revizuire potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 privind încălcarea priorităţii dreptului comunitar. Întrunirea condiţiilor cazului de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 21 noiembrie 2017 sub nr. .., reclamantul Consiliul Judeţean A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL - a solicitat obligarea Asocierii B. S.R.L. (numită în cele ce urmează „Asocierea”), prin Liderul de Asociere B. S.R.L., la plata facturii nr. 33 din 27.03.2017, emisă de Consiliul Judeţean A. în cadrul Contractului de lucrări nr. 17046/2859 din 05.10.2012, încheiat între Consiliul Judeţean A. în calitate de autoritate contractantă şi asocierea în calitate de antreprenor, reprezentând penalităţi de întârziere în sumă de 2.486.479,79 lei, datorate de antreprenor conform sub-clauzelor 2.5. şi 8.7 din contractul menţionat, pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate în termenul contractual prevăzut.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr. 853/17.09.2018, a respins ca nefondată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a reclamantului Consiliul Judeţean A.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Judeţean A.; a respins pentru lipsa calităţii procesuale active acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Judeţean A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL şi intervenienta forţată SC D. SA; a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 86/23.01.2019 pronunţată de în dosarul nr. ..., Curtea de Apel Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, recursul intervenientului-forţat S.C. D. A casat, în parte, încheierea din 24.05.2018 şi, în rejudecare, a respins ca inadmisibilă cererea de introducere forţată în cauză a S.C. D. A respins, ca rămas fără obiect, recursul declarat de intervenientul forţat împotriva încheierii din 13.09.2018 şi a sentinţei nr. 853/17.09.2018. A admis recursurile declarate de reclamantul Consiliul Judeţean A. şi pârâta Asocierea S.C. B. SRL prin lider de asociere S.C. B. SRL împotriva sentinţei nr. 853/17.09.2018. A casat, în parte, sentinţa nr. 853/17.09.2018, în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Judeţean A. şi a înlăturat menţiunea privind respingerea cererii pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată. A respins recursul declarat de reclamant împotriva încheierii de şedinţă din 31.10.2018, ca fiind lipsit de interes.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Asocierea S.C. B. SRL prin lider de asociere S.C. B. SRL, solicitând să se admită calea de atac a revizuirii, schimbarea în tot a Deciziei nr. 86 din 23.01.2019, rejudecarea recursurilor declarate de aceasta, CJ A. şi Inginer împotriva Sentinţei Civile nr. 853/17.09.2018 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 7766/86/2017 şi pe cale de consecinţă: să se respingă recursul formulat de CJ A. împotriva Sentinţei Civile nr. 853/17.09.2018 ca nefondat şi, în consecinţă, să menţină sentinţa recurată, precum şi încheierile din 13.09.2018 şi din 31.10.2018, toate fiind legale şi temeinice; să se admită recursul formulat de aceasta împotriva Sentinţei Civile nr. 853/17.09.2018 şi să se oblige CJ A. la plata integrală a cheltuielilor de judecată ocazionate Asocierii - Antreprenor cu judecata în fond a dosarului nr. 7766/86/2017 şi anume suma de 32,175.67 RON şi să se menţină în rest Sentinţa Civilă nr. 853/17.09.2018 ca legală şi temeinică; să se admită parţial recursul formulat de Inginer împotriva încheierii din data de 24.05.2018, casarea parţială a acestei încheieri de şedinţă şi pe cale de consecinţă respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a Inginerului cu consecinţa scoaterii acestuia din prezenta cauză; să se respingă în rest recursul formulat de Inginer împotriva încheierii din data de 24.05.2018, precum şi recursul formulat împotriva Sentinţei recurate şi a încheierii din 13.09.2018, ca nefondate, pe cale de consecinţă menţinerea acestor hotărâri ca legale şi temeinice. De asemenea, solicită să se oblige intimatele la plata în solidar a cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea litigiilor (fond, recurs, revizuire).

În motivare a arătat că, suplimentar motivelor de revizuire reglementate de art. 509 alin. 1 din Codul de procedură, în materia contenciosului administrativ este prevăzut un caz distinct de revizuire, reglementat de dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 (la care face trimitere art. 68 din Legea nr. 101/2016).

Notează faptul că nu este necesar în cazul acestui motiv ca prin decizia ce se cere a fi revizuită, să fie evocat fondul sau instanţa de judecată să se fi pronunţat asupra fondului, conform dezlegărilor Curţii Constituţionale a României şi doctrinei.

În concret, arată că Decizia Curţii de Apel Suceava este pronunţată cu încălcarea următoarelor dispoziţii ale Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, invocând: Paragraful 65 din Preambulul Regulamentului, articolul 11 Parteneriat, articolul 12 Nivelul teritorial al punerii în aplicare, articolul 40 Informaţii prezentate Comisiei, articolul 41 Decizia Comisiei

Precizează că în cazul dedus judecăţii, Comisia Europeană a adoptat Decizia de aprobare C(2011)2035 din data de 30.03.2011 prin care a stabilit că rolul Consiliul Judeţean A. este exclusiv cel de organism responsabil pentru implementarea proiectului.

Consideră că instanţa de recurs a ignorat dreptul european, atât timp cât potrivit art. 11 şi 12 din Regulament şi paragrafului 65 din Preambulul Regulamentului, punerea în aplicare a POS Mediu - Axa prioritară 2 se putea face numai cu respectarea întocmai a sistemului instituţional propriu fiecărui stat membru, şi anume cu respectarea Legii organice nr. 215/2001, menţionarea Consiliului Judeţean A. realizându-se exclusiv în contextul art. 40 şi 41 din Regulament, Consiliul având rolul exclusiv de organism responsabil pentru implementare, rol conform cu natura sa juridică de simplu organ al autorităţii publice locale, fără personalitate juridică şi fără patrimoniu.

Or, arată că aplicarea ulterioară a proiectului aprobat de Comisie în sensul art. 41 din Regulament se va face cu respectarea principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii, aplicarea şi controlul intervenţiilor revenind în principal statului membru potrivit legislaţiei naţionale. Pe cale de consecinţă, susţine că responsabilitatea Consiliului Judeţean A. în implementarea proiectului nu 1-a transformat pe acesta în titular de drepturi şi obligaţii în contra şi peste dispoziţiile art. n şi 12 din Regulament şi implicit art. 21 din Legea nr. 215/2001.

Pe de altă parte, precizează că deşi indică Decizia de aprobare C(2011)2035 din data de 30.03.2011, instanţa de recurs nu analizează conţinutul acesteia (de altfel aceasta nici nu a fost depusă la dosarul cauzei de Consiliul Judeţean A.) şi nu face aplicarea dreptului unional incident pentru a observa şi a reţine în mod corect:Calitatea de partener şi beneficiar al proiectului şi al finanţării europene o deţine exclusiv Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul A., aceasta fiind, potrivit legislaţiei naţionale a statului membru, entitatea cu patrimoniu care poate primi finanţarea (Consiliul este doar un organ, nu are patrimoniu). Aceasta va dezvolta în patrimoniul său o staţie de tratare şi sortare, a cărui proprietar va fi, fiind reprezentată în tot procesul de implementare de Consiliul Judeţean A. Consiliul Judeţean A. este ordonatorul de credite şi administratorul patrimoniului şi al finanţelor UAT A., fără a deveni titularul patrimoniului sau al dreptului de proprietate asupra staţiei de tratare şi sortare. Din Decizia Comisiei rezultă clar rolul strict al Consiliului de organism de implementare şi nu acela de titular efectiv al dreptului. Prin actele Uniunii nu se adaugă şi nu se derogă de la dreptul imperativ al statului membru (Legea nr. 215/2001) care se va aplica cu prioritate, potrivit Regulamentului însuşi.

Prin urmare, consideră că Decizia Curţii de Apel Suceava încalcă dispoziţiile unionale atunci când reţine calitatea Consiliului Judeţean A. de beneficiar al finanţării europene în nume propriu, deşi partener şi titular al finanţării europene poate fi numai Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul A. conform art. 21 raportat la art. 10 din Legea nr. 215/2001 (respectiv, conform legislaţiei imperative a statului membru obligatorie în temeiul art. 11 şi 12 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006), Consiliul Judeţean putând acţiona exclusiv în reprezentarea UAT.

Cu privire la modificarea deciziei Curţii de Apel Suceava cu aplicarea directă a dreptului uniunii şi implicit a Legii nr. 215/2001, arată că urmare a admiterii cererii de revizuire dispoziţiile normative din dreptul Uniunii Europene care au fost încălcate prin Decizia Curţii de Apel Suceava au efect direct, cu următoarele consecinţe practice: Constatarea faptului că reclamanta-recurentă Consiliul Judeţean a acţionat exclusiv ca organism responsabil pentru implementarea proiectului în limitele atribuţiilor pe care legea organică naţională i le recunoaşte, de ordonator de credite şi de administrator al patrimoniului Judeţului. Constatarea faptului că partener şi beneficiar al finanţării europene şi al proiectului care s-a realizat cu sprijinul parţial al fondurilor acordate prin POS Mediu - Axa prioritară 2 este Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul A. Reţinerea faptului că reclamanta-recurentă Consiliul Judeţean a acţionat în limitele mandatului legal, reprezentând Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul A..

Reţinerea împrejurării că mandatul acordat Consiliului şi poziţia acestuia de organism responsabil pentru implementarea proiectului nu îi conferă calitatea procesuală activă în nume propriu, cum expres stabilesc Legea nr. 215/2001 prin art. 21 şi art. 36 Cod de procedură civilă.

Susţine că practic, dacă instanţa de recurs ar fi analizat şi aplicat cu prioritate dreptul unional anterior indicat care impune interpretarea documentelor aferente procedurii de finanţare europeană în acord cu dispoziţiile legislaţiei naţionale primare imperativ aplicabile (art. 21 din Legea nr. 215/2001), legislaţie ce confirmă calitatea de titular al patrimoniului şi unic titular al dreptului material la acţiune a Unităţii Administrativ Teritoriale Judeţul A., atunci nu ar fi putut ajunge la raţionamentul viciat în sensul că Autoritate Contractantă ar fi Consiliul Judeţean A. în nume propriu, administratorul patrimoniului şi simplul reprezentant al UAT Judeţul A.

Câtă vreme argumentul principal al respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi al admiterii recursului CJ A. a fost reţinerea finanţării europene şi câtă vreme, aşa cum a arătat, această concluzie a Curţii de Apel Suceava face abstracţie de dreptul unional şi pe cale de consecinţă de legea organică naţională în materia administraţiei publice locale, solicită să se constate admisibilă şi pe deplin întemeiată prezenta revizuire şi să se schimbe în tot decizia nelegală a Curţii de Apel.

În drept îşi întemeiază revizuirea pe dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 68 din Legea nr. 101/2016, art. 509 şi următoarele din Codul de procedură civilă, celelalte prevederi citate în cuprinsul prezentei revizuiri, precum şi principiile în care îşi are sediul materia.

Intimata Consiliul Judeţean A. prin preşedinte a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea revizuirii.

Învederează că Asocierea B. S.R.L., prin Liderul de Asociere B. S.R.L, a formulat şi contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr.86/23.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. .../2017, înregistrată sub nr. de dosar .../39/2019, cu termen de judecată în data de 25.03.2019, criticile invocate în cererea de revizuire fiind în mare parte identice cu cele din contestaţie în anulare, sub aspectul pretinsei aplicări greşite a normelor de drept material - art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu privire la faptul că Consiliul Judeţean A. nu ar avea personalitate juridică şi ar acţiona în calitate de reprezentant al Unităţii administrativ-teritoriale Judeţul A.

Invocă tardivitatea formulării cererii de revizuire, sens în care arată că Revizuentul Asocierea B. S.R.L. , prin Liderul de Asociere B. S.R.L îşi întemeiază cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, forma în vigoare aplicabilă la data introducerii cererii de chemare în judecată în Dosarul nr. .../2017, respectiv 21.11.2017, în legătură cu care a formulat prezenta cerere de revizuire.

Menţionează că teza a doua din art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, conţinând termenul pentru exercitarea revizuirii, a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1609 din 9.12.2010, publicată în M. Of. nr. 70 din 27 ianuarie 2011.

Cum legiuitorul nu a intervenit pentru a pune în acord prevederea neconstituţională cu dispoziţiile Constituţiei în termenul de 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, prevăzut în art. 147 alin. 1 din Constituţia României, iar reglementarea de drept comun a revizuirii cuprinsă în Codul de procedură civilă nu conţine o normă unitară privind durata şi momentul de la care curge termenul pentru exercitarea căii de atac, acestea fiind stabilite distinct pentru fiecare motiv de revizuire prevăzut în Codul de procedură civilă, consideră că revine instanţei judecătoreşti sarcina de a hotărî asupra aspectelor menţionate, cu respectarea unui echilibru între principiul securităţii raporturilor juridice şi obiectivul înlăturării încălcării principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene.

Prin urmare susţine că, chiar raportând termenul general de drept comun de 30 de zile prevăzut de art. 511 Codul de procedură civilă pentru exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 509 din cod, socotit de la data comunicării hotărârii, în speţă a Deciziei nr. 86/23.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. .../2017, la data introducerii cererii de revizuire - 07.03.2019, solicită să se constate că este tardiv formulată cererea de revizuire, şi pe cale de consecinţă, să se respingă ca tardiv introdusă.

În situaţia în care se va trece peste excepţia tardivităţii, înţelege să invoce pe cale de excepţie, inadmisibilitatea cererii de revizuire. Menţionează că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată strict în condiţiile şi pentru motivele prevăzute de art. 509 Cod de procedură civilă, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede la art. 21 alin. 2 (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată în Dosarul nr. ../2017 - 21.11.2017) un caz special de revizuire. Susţine că instanţa de judecată învestită cu o cerere de revizuire este ţinută să verifice în prealabil condiţiile de admisibilitate ale revizuirii.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire invocat de revizuent, prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituţia României, consideră că nu este incident în cauză. Apreciază că susţinerile revizuentului din cuprinsul cererii nu se circumscriu motivului de revizuire reglementat de art. 21 alin. 2 din Legea nr, 554/2004, în cauză, nefiind vorba de încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituţia României, republicată. Menţionează că motiv al revizuirii întemeiat pe art. 21 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, iar nu faptele deduse judecăţii, care reprezintă un element imutabil al litigiului.

Aşa fiind, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. 2 teza I din Legea nr. 554/2004, consideră că o cerere de revizuire ar fi admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi de împrejurarea invocării în litigiul de bază în dreptul intern a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere, lucru care evident nu este incident în cauză.

Practic, apreciază că sub aparenţa invocării cazului de revizuire special prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, revizuentul urmăreşte să repună în dezbatere chestiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, a faptelor, aprecierea probelor, ce nu pot fi invocate pe calea revizuirii, opunându-se caracterul acesteia de cale extraordinară de atac de retractare (iar nu de reformare), corelat cu principiul autorităţii de lucru judecat. Toate aceste aspecte au fost tranşate de instanţa de recurs, în faţa căreia revizuentul şi-a făcut apărările corespunzătoare, astfel încât prezenta cerere de revizuire nu se poate transforma într-un recurs la recurs.

Susţine că admisibilitatea revizuirii trebuie raportată la cazul concret dedus judecăţii, prin prisma motivului de revizuire invocat. În speţa dată, se impune respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă întrucât a socoti contrariul ar însemna ca instanţa sesizată cu cererea de revizuire să examineze soluţia instanţei care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii, adică să exercite un control judiciar, care nu se poate realiza pe calea revizuirii. Un astfel de control judiciar se poate realiza numai pe calea de atac de reformare, dată în competenţa instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea.

De asemenea, arată că pe calea revizuirii nu poate avea loc schimbarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată sub aspectul motivelor de fapt care susţin obiectul cererii sau, altfel spus, al drepturilor subiective invocate care stau la baza pretenţiilor formulate şi a căror protecţie se solicită pe cale judiciară.

Apreciază că este inadmisibil ca, sub cuvânt de prioritate a dreptului european, revizuentul să-şi exprime prin cererea de revizuire nemulţumirea sa legată de decizia Curţii de Apel Suceava, care a stabilit prin Decizia nr. 86/23.01.2019, că instituţia sa are legitimare procesuală activă în dosarul nr. .../2017, prin raportare la calitatea de solicitant şi beneficiar al finanţării europene decurgând din Contractul de finanţare nr. 131825 din 11 aprilie 2011, încheiat de Consiliul Judeţean A. cu Ministerul Mediului şi Pădurilor, precum şi de Autoritate Contractantă în cadrul Contractul de lucrări nr. 17046/2859 din 05.10.2012, încheiat între Consiliul Judeţean A. şi Asocierea pârâtă, în calitate de Antreprenor, pentru realizarea lucrărilor aferente investiţiei.

Face precizarea că în mod cu totul eronat revizuentul afirmă în cererea de revizuire că, instanţa de recurs a ignorat dreptul european, respectiv Decizia de aprobare C(2011)2035 din data de 30.03.2011 a Comisiei Europene. în acest sens, reiterează considerentele Deciziei nr. 86/23.01.2019 a Curţii de Apel Suceava -  Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Consideră că în mod corect instanţa de recurs a reţinut prevederile Contractului de finanţare nr. 131825 din 11 aprilie 2011, care împreună cu actele adiţionale se află la dosarul cauzei, indică în acest sens vol. IV - dosar fond, filele 102-150; în continuare, la filele 151-157 se află depuse adrese ale Autorităţii de Management către Autoritatea Contractantă (Consiliul Judeţean A.); la filele 158-161 - extras din Fişa de date a achiziţiei publice (Anunţ de participare) în care este înscris Consiliul Judeţean A. ca şi Autoritate Contractantă, iar în vol. V - dosar fond, filele 35-98 este depus Ghidului solicitantului Axa prioritară 2 - Pos Mediu a Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu, unde la pag. 5-6 din ghid este reglementat expres: „În cadrul Axei Prioritare 2, Beneficiarul este Consiliul Judeţean A., care deţine rolul principal în managementul şi implementarea proiectelor aprobate în cadrul Pos Mediu. Acesta este responsabil de organizarea licitaţiilor şi contractarea serviciilor şi a lucrărilor, implementarea proiectului conform obiectivelor acestuia, monitorizarea şi raportarea stadiului implementării la AM/OI, stabilirea unui sistem separat de contabilitate a proiectului sau a unui cod contabil separat pentru toate tranzacţiile efectuate pe proiect, asigurarea unei piste corespunzătoare de audit."

Arată că în partea introductivă a Contractului de finanţare nr. 131825 din 11 aprilie 2011 se prevede în mod expres că acesta se încheie în baza Deciziei de Aprobare C(2011)2035 din data de 30.03.2011 a Comisiei Europene şi a Ordinului Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1220/07.04.2011.

Aşadar, susţine că din analiza prevederilor Contractului de finanţare nr. 131825 din 11 aprilie 2011, la care a făcut trimitere mai sus, rezultă în mod indubitabil că solicitantul şi beneficiarul finanţării europene este Consiliul Judeţean A., aspecte reţinute în mod corect de către instanţa de recurs în considerentele deciziei contestate.

Menţionează că în considerarea Contractului de finanţare nr. 131825 din 11 aprilie 2011, încheiat de Consiliul Judeţean A. cu Ministerul Mediului şi Pădurilor, au fost încheiate de către Consiliul Judeţean A. toate contractele de lucrări cu Antreprenorii, inclusiv Contractul de lucrări nr. 17046/2859 din 05.10.2012, încheiat între Consiliul Judeţean A. în calitate de Autoritate Contractantă şi Asocierea pârâtă în calitate de Antreprenor, pentru realizarea lucrărilor aferente investiţiei.

Consideră că, din analiza înscrisurilor aflate la dosar, instanţa de recurs în mod corect a reţinut calitatea Consiliului Judeţean A. de solicitant şi beneficiar al finanţării europene, cât şi de Autoritate Contractantă în cadrul contractului de lucrări.

Arată că instanţa de recurs a analizat toate aceste aspecte şi a stabilit că, Consiliul Judeţean A., în calitatea sa de Autoritate Contractantă, are legitimare procesuală activă în prezenta cauză, în cadrul căii de atac extraordinare de retractare a revizuirii nu se poate relua verificarea acestui aspect întrucât s-ar deschide revizuentului calea unui veritabil recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, susţine că cererea de revizuire este inadmisibilă şi prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. 1 Cod de procedură civilă, întrucât revizuentul invocă la modul general articolul anterior menţionat, fără să indice niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute de acest text de lege.

Având în vedere că prin Decizia nr.86/23.01.2019 a Curţii de Apel Suceava, împotriva căreia Asocierea a formulat cererea de revizuire, instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului şi nu se evocă fondul, prin raportare la dispoziţiile art. 509 Cod de procedură civilă, apreciază că cererea de revizuire este inadmisibila şi urmează a fi respinsă.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi pe cale de consecinţă, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

În situaţia în care se va păşi peste excepţia inadmisibilităţii, pe fond, solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată. În motivare a arătat că revizuentul Asocierea B. S.R.L., prin Liderul de Asociere B. S.R.L reia susţinerile şi apărările din întâmpinarea depusă la recursul Consiliului Judeţean A. formulat în Dosarul nr. ../2017, precum şi de la instanţa de fond, cu privire la pretinsa aplicare a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele referitoare la faptul că, Consiliul Judeţean A. nu ar avea personalitate juridică şi ar acţiona în calitate de reprezentant al Unităţii administrativ-teritoriale Judeţul A.

În primul rând, arătă faptul că se aflăm în prezenţa unei căi extraordinare de atac de retractare - revizuire, care poate fi formulată doar pentru motivele prevăzute expres şi limitativ de Codul de procedură civilă şi cazul de revizuire special reglementat de Legea nr. 554/2004; în această etapă procesuală, nu poate avea loc reexaminarea fondului, reinterpretarea unor dispoziţii legale sau a unor fapte, reaprecierea probelor, întrucât s-ar deschide revizuentului calea unui veritabil recurs la recurs, lucru inadmisibil, aşa cum a arătat mai sus.

Menţionează că revizuentul a avut la dispoziţie calea de atac a recursului care se exercită pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. 1 Cod de procedură civilă, în raport de care se realizează controlul judiciar, astfel încât în această etapă procesuală este inadmisibil să se repună în discuţie aspectele deja analizate de instanţa de recurs.

Prin urmare, având în vedere prezentul cadru procesual, se limitează la a face doar câteva precizări, cu riscul de a se repeta, menţionează că aceste chestiuni au fost verificate şi analizate în etapa procesuală a recursului, în raport de motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. 1 Cod de procedură civilă, printre care şi motivul de nelegalitate prevăzut de alin. 1, pct. 8 - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, precizează că în mod total eronat revizuentul susţine în continuare că, Consiliul Judeţean A. nu ar avea personalitate juridică, ar fi lipsit de capacitate procesuală de folosinţă şi în aceste condiţii nu ar putea sta în judecată, în condiţiile în care prin Sentinţa nr. 853 din 17.09.2018, pronunţată în Dosarul nr. .../2017, Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a Consiliului Judeţean A., hotărâre care a rămas definitivă, nefiind recurată de către revizuent sub acest aspect.

Capitolul VI din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare reglementează autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean pentru realizarea serviciilor publice de interes judeţean, respectiv consiliul judeţean, reprezentant legal prin preşedinte.

Invocă considerentele sentinţei nr. 853/17.09.2018, neatacată de către revizuent, în privinţa părţii din dispozitiv privind respingerea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a Consiliului Judeţean A.

De asemenea, susţine că revizuentul reia susţinerea din etapa procesuală a recursului, potrivit căreia Consiliul Judeţean A. este reprezentantul/mandatarul Unităţii administrativ-teritoriale Judeţul A., acţionând în această calitate, lucru total eronat, aşa cum de altfel a arătat şi în recurs. Invocă dispoziţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, precizează că UAT Judeţul A. nu este reprezentat de Consiliul Judeţean A., cum vrea să inducă în eroare revizuentul, ci de preşedinte.

Menţionează că toate aceste aspecte au fost invocate şi analizate în etapa procesuală a recursului, instanţa de control judiciar reţinând corect că, „din studiul Contractului de lucrări nr. 17046/2859 din 05.10.2012 rezultă, în mod indubitabil, că Autoritatea contractantă este Consiliul Judeţean A., care a încheiat contractul în nume propriu şi nu ca reprezentant al Unităţii administrativ teritoriale - Judeţul A. "

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reiterate de către revizuent, solicită să se constate că aceste chestiuni au făcut obiectul controlului judiciar în etapa procesuală a recursului, iar prin Decizia nr. 86/23.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. .../2017, instanţa de recurs, analizând motivele de nelegalitate invocate de către recurent Consiliul Judeţean A. împotriva sentinţei instanţei de fond în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, prin raportare la probatoriul administrat, a stabilit în mod corect şi definitiv că, Consiliul Judeţean A., în calitatea sa de solicitant şi beneficiar al finanţării europene, cât şi de Autoritate Contractantă în cadrul contractului de lucrări are legitimare procesuală activă în prezenta cauză.

Faţă de cele arătate, pe fond, solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată şi pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei nr. 86/23.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. .../2017.

În drept îşi întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 54 coroborat cu art. 50 alin. 6 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Intimata S.C. D. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea revizuirii, în principal ca tardivă şi inadmisibilă şi în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Invocă excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire formulată de către Asocierea SC B. SRL prin liderul de asociere SC B. SRL.

Susţine că potrivit prevederilor art. 21 din Legea 554/2004, invocate în motivarea cererii de revizuire, cererea trebuie introdusa în termen de o luna de la data comunicării hotărârii definitive.

Apreciază că, prin raportare la data la care i-a fost comunicată Decizia Civilă nr. 86/2019 a Curţii de Apel Suceava, respectiv data de 31.01.2019, cererea de revizuire înregistrată la data de 07.03.2019 a fost înregistrată cu depăşirea termenului de o lună impus imperativ de lege.

Invocă excepţia inadmisibilității cererii de revizuire faţă de lipsa motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege în care se poate formula o cerere de revizuire, astfel încât să nu se tindă la formularea unui nou recurs la recurs.

Menţionează că revizuenta înţelege să indice motivul de revizuire prevăzut de Legea nr. 554/2004 prevalându-se de prevederile art. 21, care prevede un motiv de revizuire prevăzut prin legea specială, în plus faţă de cele reglementate prin codul de procedura civilă.

Din coroborarea texte legale menţionate, arată că trebuie să existe o reglementare comunitară cu caracter obligatoriu şi o lege sau alt act normativ intern care să fie contrar reglementarii comunitare. Doar în aceasta situaţie poate fi invocat acest motiv de revizuire. Ori, astfel cum se arată în cererea de revizuire formulată, nu se susţine faptul ca instanţa ar fi pronunţat o hotărâre prin aplicarea unei prevederi interne contrare unei prevederi comunitare obligatorii.

Menţionează că, practic revizuenta nu reclamă că o reglementare comunitară ar conţine prevederi contrare legislaţiei interne, ci dimpotrivă, susţine că reglementarea comunitară prevede că trebuie respectat sistemul instituţional propriu fiecărui stat membru. Astfel, susţine că revizuenta reclamă faptul că instanţa nu a respectat prevederile legislaţiei interne, cu toate că există şi legislaţia interna şi normele comunitare în acelaşi sens. Consideră că în aceste condiţii nu se află în situaţia cazului prevăzut de art. 21 din Legea 554/2004 invocat.

Arată că art. 21 din Legea 554/2004 prevede un caz suplimentar faţă de cazurile de revizuire recunoscute şi stabilite prin Codul de procedură civilă, care însă este de stricta aplicabilitate, neputând fi extins prin analogic şi altor situaţii.

Pe cale de consecinţă, înainte de a se cerceta dacă cerere de revizuire este sau nu fondată, consideră că trebuie cercetată admisibilitatea sau inadmisibilitatea acesteia.

Susţine că simpla redare a unui temei legal, nu face ca această cerere să fie admisibilă. Pentru a fi admisibilă trebuie verificat dacă într-adevăr se află sau nu în prezenţa cazului reglementat de acest articol.

Invocă excepţia nulităţii cererii de revizuire raportat la soluţia instanţei de recurs prin care s-a dispus admiterea în parte a recursului intervenientului forţat, respectiv al acesteia, respingându-se ca inadmisibila cererea de introducere forţată în cauza a SC D. SA.

Invocă această excepţie în baza prevederilor art. 511 al. 4 Cod de procedură civilă. Arată că, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de revizuire, nu se invoca niciun motiv pentru care soluţia pronunţată de către instanţa raportat la aceasta, s-ar circumscrie vreunui motiv de revizuire, limitându-se la a solicita în petitul cererii de revizuire ca instanţa să admită parţial recursul formulat de către Inginer împotriva încheierii din data de 24.05.2018 şi să respingă în rest recursul inginerului împotriva Încheierii din data de 13.09.2018 ca nefondat, precum şi recursul formulat împotriva sentinţei recurate şi a Încheierii din 13.09.2018 ca nefondate. Precizează că instanţa a respins ca rămas fără obiect recursul declarat de către intervenientul forţat împotriva încheierii din 13.09.2018 si a sentinţei nr. 853/17.09.2018.

Susţine că revizuenta nu motivează în niciun fel această solicitare, nici în fapt şi nici în drept, pe vreunul dintre motivele de revizuire, încercându-se astfel a se transforma calea revizuirii într-o altă cale de atac prin care instanţa să reaprecieze fondul cauzei şi susţinerile părţilor.

Pe fondul cererii, solicită respingerea acesteia ca nefondată.

Susţine că revizuenta nu a invocat nicio normă comunitară care să conţină prevederi contrare normelor interne, pe care instanţa să o fi încălcat şi astfel să fi pronunţat o hotărâre greşită. Arată că revizuenta solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie cu consecinţa scoaterii din cauza a sa, care de fapt reprezintă şi soluţia instanţei.

Consideră că nu a fost încălcat principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene. Apreciază că nici nu se contesta acest lucru, atâta timp cât norma europeană presupus a fi încălcată nu făcea altceva decât să prevadă că se aplica normele şi practicile naţionale în vigoare.

Contrar susţinerilor revizuentei, arată că nu rezultă de nicăieri din Decizia de aprobare C(2011)2035 din data de 30.03.2011 că rolul Consiliului Judeţean A. este exclusiv cel de organism responsabil  pentruimplementarea proiectului, împrejurarea că Consiliul Judeţean A. este recunoscut ca şi organism responsabil pentru implementarea proiectului nu presupune automat ca rolul acestuia este exclusiv de organism responsabil cu implementarea proiectului.

Arată că ceea ce se reproşează este că nu s-au respectat prevederile legislaţiei interne, şi implicit ale reglementarilor comunitare care impunea, daca mai era cazul, respectarea legislaţiei interne, şi nu cele ale unor reglementari comunitare contrare prevederilor legislaţiei interne. Ori, susţine că acesta nu este motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004, ci doar o încercare eşuată de a aduce noi critici aprecierilor instanţei.

Apreciază că susţinerea revizuentei în sensul că argumentul principal al respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a fost reţinerea finanţării europene, este nereală. Precizează că instanţa a reţinut doar că finanţarea lucrărilor care formează obiectul Contractului nr, 17046/2859/5.10.2012 provine din fonduri europene, dar nu acesta este motivul pentru care a apreciat existenta calităţii procesuale active a Consiliului Judeţean A., motivul fiind faptul că "din studiul contractului de lucrări nr. 17046/2859 din 05.02.2012, rezultă, în mod indubitabil, că Autoritatea contractantă este Consiliul Judeţean A., care a încheiat contractul în nume propriu şi nu ca reprezentant al Unităţii Administrativ Teritoriale - Județul A."

Remarcă poziţia vehementă, dar oscilantă a revizuentei cu privire la existenţa sau inexistenţa capacităţii procesuale a Consiliului Judeţean A. Arată că, astfel în dosarele în care Consiliul Judeţean A. a avut calitate de reclamant a apreciat că acesta nu are calitate procesuală activă, iar în dosarele în care revizuenta are calitate de reclamant şi în care chiar ea a înţeles să se judece cu Consiliul Judeţean A., a apreciat ca aceasta are calitate procesuală pasivă (respectiv în Dosarul nr. .../2018, aflat pe rolul Tribunalului Suceava), ambele dosare, vizând acelaşi raport contractual.

În drept îşi întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, Constituţia României şi art. 511, 513 din Codul de procedură civilă.

 Examinând cererea de revizuire, prin prisma motivelor relevate de către revizuent, Curtea reţine următoarele:

 Revizuenta Asocierea Sc B. SRL a criticat decizia nr. 86 din 23.01.2019 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosarul nr. .../2017, arătând că în cauză este dat cazul de revizuire reglementat de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Arată revizuenta că instanţa de recurs, considerând, prin decizia criticată, că reclamantul Consiliul Judeţean A. a obţinut fonduri europene în nume propriu şi, prin aceasta, reţinând în cauză calitatea procesuală activă a acestuia, a procedat la această apreciere fără a cerceta, interpreta şi aplica normele unionale în materia finanţării europene, nefăcând aplicarea prioritară a dreptului unional, şi ignorând totodată şi dreptul naţional imperativ care reglementează atribuţiile, calitatea şi limitele în care acţionează Consiliul Judeţean A.

 Analizând cererea de revizuire, curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată.

 Potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituţia României. Cazul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/204 a fost conceput ca un remediu intern menit să asigure preeminenţa prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, în lumina principiilor şi interpretărilor cristalizate în jurisprudenţa jurisdicţiilor Uniunii Europene, în scopul îndeplinirii obligaţiei generale ce revine statelor membre ale Uniunii Europene în temeiul art. 10 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

Curtea apreciază că în cauză nu sunt date coordonatele cazului de revizuire invocat, neexistând o încălcare a principiului priorităţii dreptului comunitar prin legislaţia aplicată în cauză şi care a fondat soluţia criticată a instanţei de recurs. În concret, revizuenta a argumentat încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11.07.2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, ale cărui dispoziţii, citate de revizuentă, precum şi Decizia de aprobare C(2011) 2035 din 30.03.2011 adoptată pentru aprobarea proiectului major emisă corelativ, susţine aceasta, statuează aplicarea în cursul procedurilor, a sistemului instituţional naţional propriu – deci, conchide revizuenta, aplicarea Legii nr. 215/2001, şi astfel Regulamentul şi Decizia ar contraveni unei legislaţii/practici interne care permite interpretarea că Consiliul Judeţean, organ al autorităţii publice locale, poate fi titular de drepturi şi obligaţii.

 Este de observat, în primul rând, că legislaţia Uniunii la care revizuenta face referire şi pe care fundamentează încălcarea, nu este în sensul argumentat de către revizuentă - nu susţine aplicarea unei anume organizări sau a anumitor instituţii reglementate de o anume lege internă a statului, în procedurile antamate legat de Fondul European de Dezvoltare Regională (aşa cum clamează revizuenta indicând Legea nr. 215/2001 ca fiind trimiterea directă a Regulamentului), ci toate dispoziţiile şi prevederile indicate de revizuentă sunt tot atâtea argumente pentru a observa că legislaţia comunitară nu reglementează strict, ci lasă statelor putere de apreciere asupra organizării concrete pentru realizarea obiectivelor fondurilor, în care un rol esenţial se recunoaşte normelor şi în special la practicilor naţionale. Astfel, art. 11 din Parteneriat însuşi este redactat în termeni generali, de natură a permite orice tip de organizare, cuprinzând în acest sens şi o enumerare generoasă care permite includerea unei sfere largi de organe (nu se exclude, astfel un organ de tipul Consiliului Judeţean): fiecare stat membru organizează, după caz şi în conformitate cu normele şi practicile naţionale în vigoare, un parteneriat cu autorităţile şi organismele cum sunt: autorităţile regionale, locale, urbane şi alte autorităţi publice competente, partenerii economici şi sociali, orice organism adecvat…; statul membru desemnează partenerii cei mai reprezentativi la nivel naţional…, în conformitate cu normele şi practicile naţionale; apoi, art. 12 din Nivelul teritorial al punerii în aplicare, subliniază responsabilitatea statelor membre la nivelul teritorial adecvat, în conformitate cu sistemul instituţional propriu fiecărui stat membru, acesta din urmă neexcluzând inclusiv aplicarea unei practici naţionale. Iar Decizia Comisiei de aprobare a proiectului major, indicând potrivit rubricaţiei, organismul responsabil pentru implementarea proiectului, Consiliul Judeţean, nu înseamnă că exclude prin aceasta întrunirea de către Consiliul Judeţean a calităţii de beneficiar, şi, cu atât mai puţin, decizia nu cuprinde indicarea exclusivă pentru Consiliul Judeţean doar a acestei calităţi, aşa cum susţine revizuenta; dimpotrivă, parcurgerea întregii decizii permite concluzia inversă, de vreme ce o rubricaţie cu beneficiar – la care să fi fost indicată o altă autoritate/instituţie, nu există, şi de altfel singurele menţiuni relativ la indicarea unui titular, fiind acestea - relativ la Consiliul Judeţean prin indicarea lui ca organism pentru implementare proiect.

 Aşadar, conchide curtea că legislaţia comunitară indicată nu conţine o reglementare de natură a circumscrie organizarea procedurilor interne derulate strict unei anumite structuri predefinite anterior, ci această legislaţie comunitară lasă un rol central practicii naţionale, din care nu se exclude derularea procedurilor în numele şi prin organele autorităţii administrative, cum este cazul de faţă; însăşi Decizia de aprobare a proiectului major, este aşa cum s-a arătat, statuarea concretă a unei practici administrative de derulare a acestor proiecte în numele şi prin organe administraţiei, practică pe care legislaţia comunitară, nu o exclude, aşa cum s-a arătat.

Astfel că, relativ la abordarea revizuentei în susţinerea cererii de revizuire – respectiv că legislaţia comunitară ar contraveni unei legislaţii interne care permite interpretarea că, Consiliul Judeţean, organ al autorităţii publice locale, poate fi titular de drepturi şi obligaţii, nu poate fi reţinută. Altfel spus, nu există o dispoziţie a dreptului comunitar care să dispună o anumită organizare – pe baza unei anume legi, şi o dispoziţie a dreptului intern care să afirme contrariul, şi astfel să se pună problema priorităţii dreptului comunitar în detrimentul legii interne, ci problema reală relevată de revizuentă este aceea a determinării, potrivit legislaţiei interne, a autorităţilor ce pot fi/sunt implicate în proiect, ceea ce este o chestiune de fond strict limitată legislaţiei interne, şi nu poate fonda o cerere de revizuire.

Relativ la această din urmă chestiune, curtea subliniază revizuentei că, în ce priveşte abordarea în susţinerea cererii de revizuire, referitoare la încălcarea de către instanţa de recurs a Legii nr. 215/2001 - prin recunoaşterea de către instanţa de recurs a practicii administrative de desfăşurare a  proiectelor şi reţinerea astfel a calităţii Consiliului Judeţean de a fi însuşi beneficiar al proiectului (pct. 4 din motive), aceasta nu poate constitui de jure fundament pentru susţinerea cererii de revizuire, cu atât mai puţin al unei cereri de revizuire întemeiată pe art. 21 alin.  2 din Legea nr. 554/2004, ci chestiunea reprezintă o chestiune de interpretare a legii şi o problemă de fond, a cărei reluare în prezenta procedură este de natură să aducă atingere autorităţii de lucru judecat. Dreptul comunitar impune obligaţia de reexaminare a hotărârilor definitive dacă o încălcare a dreptului comunitar se verifică, dar în lipsa acestei condiţii, principiul autorităţii de lucru judecat are o importanţă deosebită în ordinea de drept comunitar ca şi în ordinea juridică a statului membru.

Astfel că revizuenta, argumentând pe larg că potrivit Legii nr. 215/2001 locul şi rolul Consiliului Judeţean poate fi numai acela de organ al autorităţii publice locale, şi că drept urmare se exclude posibilitatea pentru acesta de a întruni şi calitatea de beneficiar  al unui proiect, avansează dezbaterii o chestiune de interpretare a legii interne şi a actelor administrative supuse analizei în cauză şi a înscrisurilor aferente (contract de finanţare, Decizie de aprobare, Ordin Ministru), ceea ce ţine de soluţionarea litigiului însuşi, care a primit o soluţie definitivă, iar nu poate susţine prezenta cerere de revizuire. În plus, o astfel de abordare într-o cerere de revizuire este de natură a vădi problematica însăşi, care nu este aceea a neconformităţii cu dreptul european, ci nemulţumirea este fondată de modalitatea de interpretare a dreptului intern, ceea ce nu poate susţine cererea de revizuire.

Pentru aceste motive, reţinând că în cauză nu sunt date motive care să se circumscrie condiţiilor de exercitare a căii de atac extraordinare, curtea urmează să respingă cererea de revizuire ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare