Recurs. Afecţiune medicală ce determină încadrarea în grad de handicap. Posibilitatea contestării certificatului de handicap

Recurs. Afecţiune medicală ce determină încadrarea în grad de handicap. Posibilitatea contestării certificatului de handicap

- art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006

- Ordinul nr. 707/358/2014 al Ministrului Muncii Familie şi Protecţiei Sociale şi Ministrului Sănătăţii Cap. 7.I.1 şi 7.I.4

O corectă interpretare a prevederii punctului 7.I.1. din Ordinul nr. 707/2014 subpunctul 4 este în sensul că este suficientă existenţa unei afecţiuni congenitale dintre cele prevăzute de legiuitor şi posibilitatea ca aceasta să îi fi cauzat persoanei interesate complicaţii ulterioare pentru ca solicitantul să poată fi încadrat în grad de handicap, în măsura în care starea sa generală este de aşa natură.

Persoanele interesate au posibilitatea contestării certificatelor de încadrare în grad de handicap pe calea contenciosului administrativ şi, pe de altă parte, instanţa, analizând legalitatea şi temeinicia certificatului contestat, raportându-se la afecţiunea medicală a persoanei, poate să-l anuleze, obligând totodată autoritatea emitentă la emiterea unuia nou, prin care să fie încadrată persoana interesată într-un anumit grad de handicap, sau, în urma unei reanalizări, într-un grad de handicap, urmând ca gradul concret de handicap să fie stabilit ca urmare a noii analize efectuate.

Obligarea autorităţii emitente la efectuarea unei noi analize urmate de încadrarea într-un grad de handicap nu echivalează cu substituirea instanţei în atribuţiile autorităţi administrative.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 454 din 24 mai 2019

Prin Sentinţa nr. (...)/CA/ 2018 pronunţată la data de 29.11.2018, Tribunalul (...) a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă.

A admis acţiunea formulată de reclamanta (...) (...) în contradictoriu cu pârâta COMISIA DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP DIN CADRUL CONSILIULUI JUDEŢEAN (...) şi în consecinţă a dispus anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. A (...)/11.09.2018 emis de pârâtă şi a obligat pârâta să o încadreze pe reclamantă într-un grad de handicap.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean (...) admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei, şi respingerea acţiunii.

În motivare recurenta arată, în esenţă, că este greşită interpretarea primei instanţe, care a reţinut că, în cazul în speţă, Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. A(...)/11.09.2018 nu a fost motivat şi astfel a dispus anularea acestuia. Consideră că această decizie nu este corectă, întrucât la baza eliberării Certificatului de încadrare în grad de handicap stă evaluarea stării de sănătate a recurentei, în conformitate cu criteriile prevăzute de Ordinul nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Șanse şi Ministerului Sănătăţii Publice, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cu Ordinul nr. 538/707/2014, motivarea certificatului, aşa cum este menţionată în certificat, având în vedere aceste acte normative.

Mai arată recurenta, în esenţă, că din actele medicale prezentate de intimată rezultă că din cele trei evaluări imagistice, două pledează pentru etiologia degenerativă (adică modificările sunt apărute cu vârsta) şi una sugerează etiologia displazică.

Susţine recurenta, în esenţă, că având în vedere că debutul precoce al afecțiunii ortopedice nu este dovedit cu acte medicale, iar mersul este posibil cu sprijin în baston, scorul ADL este egal cu 8, afecţiunea ortopedică a doamnei (...) (...) nu se încadrează în grad de handicap.

În opinia recurentei, o instanţă de judecată nu poate dispune încadrarea într-un grad de handicap a unei persoane sau să oblige Comisia de evaluare să emită un certificat de încadrare într-un anumit grad de handicap din următoarele considerente:

Consideră recurenta, în esenţă, că hotărârea primei instanţe de a obliga Comisia judeţeană de evaluare a persoanelor adulte cu handicap (...) să emită un alt certificat de încadrare în grad de handicap, este netemeinică şi nelegală deoarece, conform Legii nr. 488/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată şi H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, această atribuție revine Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, care este unicul organism abilitat, prin lege, să realizeze evaluarea persoanei în vederea încadrării în grad de handicap.

În concluzie, în opinia recurentei, instanţa de judecată nu poate dispune încadrarea într-un grad de handicap a unei persoane sau să oblige Comisia de evaluare să emită un certificat de încadrare într-un anumit grad de handicap.

În drept, recurenta invocă art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Legea nr. 448/2006, Ordinul nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Șanse şi Ministerului Sănătăţii Publice, Ordinul nr. 707/538/2014 şi H.G. nr. 430/2008.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 6 martie 2019, intimata (...) (...) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare arată că, instanţa de fond în mod just a admis cererea de chemare în judecată, constatând că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de încadrare permanentă într-un grad de handicap, având în vedere actele de la dosar.

Menţionează că a fost diagnosticată ca având: „Displazie congenitală de şold bilaterală, coxartoză stânga secundară”, boală cu care s-a născut.

Mai arată intimata, în esenţă, că are nevoie de ajutorul altei persoane, respectiv a soţului sau fiicei sale minore, pentru a se îngriji şi a se ocupa de gospodărie.

Arată intimata, în esenţă, că a făcut dovada cu actele medicale că îndeplineşte acest criteriu de mai sus, având coxartoză şold stâng operată, cu proteză montată, motiv pentru care trebuia să i se elibereze un certificat de încadrare într-un grad de handicap.

În drept, intimata invocă O.U.G. nr. 51/2017, art. 465, 483 - 502 Cod de procedură civilă, Legea nr. 448/2006, Ordinul nr. 707/538/2014, Ordinul nr. 762/1992/2007, H.G. nr. 430/2008, art. 87, alin. 5 din Legea nr. 554/2004.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a constatat următoarele:

Prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. A (...)/11.09.2018 (fila 6 dosar fond) emis de intimată s-a stabilit că intimata nu poate fi încadrată în grad de handicap deoarece nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul 762/1992/2007 al M.M.F.E.S. şi M.S.P. şi Ordinul 707/358/2014 al M.M.F.P.S.P.V. şi M.S. Cap. 7.I.1 şi 7.I.4.

Curtea de Apel a constatat că recursul este neîntemeiat, soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică, însă pentru motivele care vor fi arătate în cele ce urmează.

Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că o primă critică de nelegalitate formulată de recurentă vizează reţinerea instanţei de fond privind nemotivarea actului administrativ atacat.

Sub acest aspect, instanţa de recurs a constatat că pentru a fi valid, orice act administrativ trebuie să fie adoptat de o autoritate publică competentă, cu respectarea formei şi procedurii prevăzute de lege şi să fie în conformitate cu conţinutul legii.

O condiţie esenţială de formă a oricărui act administrativ, indiferent dacă este individual sau normativ, este motivarea. Lipsa totală a motivării atrage sancţiunea nulităţii actului administrativ.

Motivarea actelor administrative nu trebuie să fie una exhaustivă, însă este totuşi necesar ca orice persoană să poată înţelege, lecturând actul administrativ, care sunt măsurile dispuse prin acesta precum şi care au fost considerentele esenţiale de fapt şi de drept care au stat la baza luării respectivelor măsuri. Or, în speţă, lecturând numai certificatul de încadrare în grad de handicap atacat se pot înţelege care sunt motivele de fapt şi de drept care au stat la baza neîncadrării intimatei reclamante în grad de handicap, respectiv faptul că aceasta din urmă nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul 762/1992/2007 al M.M.F.E.S. şi M.S.P. şi Ordinul 707/358/2014 al M.M.F.P.S.P.V. şi M.S. Cap. 7.I.1 şi 7.I.4.

Curtea a constatat că aceste menţiuni îndeplinesc condiţiile de claritate ale motivării actelor administrative atât timp cât sunt arătate atât temeiurile de drept avute în vedere cât şi temeiul de fapt, respectiv că în urma evaluării efectuate s-a constatat că intimata nu îndeplineşte criteriile avute în vedere de legiuitor care să îi permită încadrarea în vreun grad de handicap.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat în mod eronat că actul administrativ atacat este nemotivat.

Cu toate acestea, această eroare de interpretare a instanţei de fond este una neesenţială sub aspectul legalităţii soluţiei pronunţate, dat fiind faptul că această din urmă soluţie nu a fost fundamentată numai pe reţinerea incidenţei viciului de nelegalitate al nemotivării ci şi pe stabilirea unei stări de fapt şi de drept contrară celei avute în vedere de către recurentă la momentul emiterii actului administrativ atacat, din acest punct de vedere instanţa de fond făcând o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în speţă.

Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în primul rând, că în faza procesuală a recursului se analizează doar corecta aplicare a legii de către instanţa de fond raportat la starea de fapt reţinută în urma probatoriului administrat de prima instanţă, neputându-se proceda la o reevaluare a stării de fapt, având în vedere natura juridică a recursului de cale de atac care priveşte doar legalitatea sentinţei recurate nu şi temeinicia acesteia.

Având în vedere această stare de drept, instanţa de recurs nu a putut reţine criticile privind corecta interpretare a probelor de la dosar, astfel de critici nemaiputând fi primite în faza procesuală a recursului.

Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că prima instanţă a reţinut că „reclamanta a fost diagnosticată şi cu displazie (luxaţie) congenitală de sold bilaterală, astfel cum rezultă din Referatul de specialitate pentru încadrarea în grad de handicap nr. FO (...)/17.07.2018 emis de Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă (...) ( filele 14 - 15) scrisoarea medicală (fila 22) şi din Referatul de specialitate pentru încadrarea în grad de handicap emis de ortopedie (fila 27) afecţiune care are caracter congenital, data debutului afecţiunii fiind la naştere, iar în anul 2016 au apărut complicaţiile artrozice, astfel cum se menţionează expres în referat (fila 27 verso). De asemenea, prima instanţă a stabilit că „din fişa de examinare RMN nr. (...) ( fila 11) rezultă că reclamanta suferă de o modificare erozivă degenerativă coxo-femurală, iar conform concluziilor anchetei sociale (filele 22 - 24), scrisorii medicale (fila 22) deplasarea reclamantei se poate realiza numai cu ajutor, astfel încât este evident că boala i-a afectat serios mobilitatea”.

În aceste condiții, Curtea a constatat că instanța de fond a arătat motivat situația de fapt reținută și ținând seama de împrejurarea că în faza procesuală a recursului nu se poate proceda la o nouă evaluare a probatoriului administrat de prima instanţă, Curtea a constatat că nu pot fi avute în vedere criticile recurentei care vizează netemeinicia hotărârii recurate.

Pe de altă parte, plecând de la starea de fapt reţinută de tribunal, Curtea a constatat că în mod corect a stabilit instanţa de fond că recurenta îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi încadrată într-un grad de handicap.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar a constatat că sunt incidente în speţă prevederile punctului 7.I.1. din Ordinul nr. 707/2014 subpunctul 4 care prevăd că se încadrează în grad de handicap „Afecţiuni osteo-articulare congenitale sau contractate precoce (documentele trebuie să releve debutul şi evoluţia afecţiunii, tratamentele de recuperare efectuate etc.): - luxaţie congenitală de şold (unilateral sau bilateral) cu coxartroză secundară şi/sau modificări ale coloanei vertebrale, iar formele cu indicaţie chirurgicală, după realizarea artroplastiei şi a adaptării la proteză.

Or, raportat la starea medicală a intimatei, care suferă de o afecţiune congenitală respectiv, displazie (luxaţie) congenitală, la care se adaugă şi afecţiuni degenerative dobândite ulterior, în mod eronat a reţinut recurenta că intimata nu îndeplineşte criteriile prevăzute de legiuitor pentru ca intimata să poată fi încadrată în vreun grad de handicap.

Pe de altă parte, nu pot fi avute în vedere criticile recurentei privind etiologia bolilor intimatei, neavând relevanţă prin prisma prevederii legal menţionate anterior faptul că este posibil ca intimatei să îi fi apărut complicaţiile artrozice din cauze degenerative şi nu ca o consecinţă a afecţiunii congenitale.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar a constatat că o corectă interpretare a prevederii punctului 7.I.1. din Ordinul nr. 707/2014 subpunctul 4 este în sensul că este suficientă existenţa unei afecţiuni congenitale dintre cele prevăzute de legiuitor şi posibilitatea ca aceasta să îi fi cauzat persoanei interesate complicaţii ulterioare pentru ca solicitantul să poată fi încadrat în grad de handicap, în măsura în care starea sa generală este de aşa natură.

Curtea a constatat că sunt neîntemeiate şi criticile recurentei privind imposibilitatea instanţei de contencios administrativ de a dispune încadrarea într-un anumit grad de handicap sau în grad de handicap.

Cu privire la aceste susţineri ale recurentei, este de observat, în primul rând, că instanţa de fond nu a dispus obligarea recurentei la încadrarea intimatei reclamante într-un anumit grad de handicap, dispozitivul precum şi considerentele sentinţei recurate lăsându-i posibilitatea recurentei, ca pe baza unei noi evaluări efectuate ţinând seama de cele stabilite de instanţa de fond, să se dispună încadrarea intimatei în gradul de handicap potrivit stării sale de sănătate şi a criteriilor medico-psihosociale.

Prin urmare, nefiind obligată recurenta la emiterea unui certificat de încadrare într-un anumit grad de handicap, apar ca lipsite de relevanţă criticile de nelegalitate formulate de recurentă care pleacă de la această premisă.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că, admiţând acţiunea, instanţa de fond a obligat-o pe recurenta pârâtă să emită un nou act administrativ prin care să o încadreze pe intimata reclamantă într-un grad de handicap.

Cu privire la existenţa unei astfel de posibilităţi a instanţei de contencios administrativ, instanţa de recurs a reţinut că relevante sunt dispoziţiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap care statuează că „certificatele emise potrivit prevederilor alin. (4) pot fi contestate de titularii acestora, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererile adresate instanţei fiind scutite de taxa judiciară de timbru” şi cele ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ care dispune în sensul că „instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.”

Din interpretarea coroborată a acestor două texte de lege rezultă, pe de o parte, că persoanele interesate au posibilitatea contestării certificatelor de încadrare în grad de handicap pe calea contenciosului administrativ şi, pe de altă parte, că instanţa de contencios administrativ, analizând legalitatea şi temeinicia certificatului contestat, poate să-l anuleze, obligând totodată autoritatea emitentă la emiterea unuia nou, prin care să fie încadrată persoana interesată într-un anumit grad de handicap, sau, în urma unei reanalizări, într-un grad de handicap, urmând ca gradul concret de handicap să fie stabilit ca urmare a noii analize efectuate, cum este cazul în speţă.

Or, obligarea autorităţii emitente la efectuarea unei noi analize urmate de încadrarea într-un grad de handicap nu echivalează cu substituirea instanţei de contencios administrativ în atribuţiile recurentei, o astfel de substituire având loc numai în ipoteza în care instanţa de contencios administrativ ar pronunţa ea însăşi o hotărâre care să ţină loc de certificat de încadrare în grad de handicap şi nu atunci când hotărârea obligă numai autoritatea emitentă să emită un nou act administrativ, chiar dacă acest nou act administrativ trebuie să respecte întocmai soluţia şi considerentele hotărârii judecătoreşti definitive.

Pe cale de consecinţă, constatând că toate motivele de recurs sunt neîntemeiate, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.

Domenii speta

Spete similare