Litigiu privind funcţionarii publici

i

- art. 19 alin. 1, art. 36 alin. 1 şi art. 8 alin. 1 din Legea nr. 153/2017

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 19 alin. 1, art. 36 alin. 1 şi art. 8 alin. 1 din Legea nr. 153/2017 rezultă că reîncadrarea pe noile funcţii, inclusiv stabilirea gradelor funcţiilor de conducere, şi stabilirea drepturilor salariale trebuie realizată de conducătorul instituţiei publice în baza unor criterii şi evaluări obiective şi transparente, ţinându-se cont de responsabilitatea, complexitatea şi impactul deciziilor impuse de specificul postului, fără a fi avute în vedere calităţile personale ale persoanei care ocupă postul, astfel încât să se asigure respectarea principiilor care guvernează sistemul de salarizare prev. de art. 3 din Legea nr. 153/2017, printre care se numără principiul legalităţii, egalităţii, nediscriminării, ierarhizării şi transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale.

Dispoziţia atacată în cauză a avut la bază modificarea gradului funcţiei publice de conducere de şef serviciu şi nu o modificare a gradului profesional al intimatei. Promovarea în gradul profesional imediat superior este o modalitate de dezvoltare a carierei funcţionarului public şi se face prin concurs sau examen, conform art. 63 - 65 din Legea nr. 188/1999. Ori, evaluarea postului şi stabilirea gradului funcţiei publice de conducere, necesare pentru stabilirea drepturilor salariale, intră în competenţa conducătorului instituţiei, însă trebuie realizate în baza unor criterii obiective astfel încât să fie respectate principiile sistemului de salarizare.

Din fişa de evaluare a postului intimatei-reclamante, ce a fost avută în vedere la reîncadrarea acesteia pe noile funcţii după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 şi la stabilirea salariului de bază, rezultă că evaluarea s-a realizat în baza unor criterii ce vizează calităţile personale ale persoanei care ocupă postul şi nu a unor criterii obiective ce vizează exclusiv caracteristicile şi solicitările postului, precum şi faptul că din actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate ori din cuprinsul acesteia nu rezultă care au fost criteriile pentru stabilirea gradului funcţiilor publice de conducere şi cum s-au aplicat în concret în cazul funcţiei ocupate de intimată.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 116 din 13 februarie 2019

1. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 11.09.2018 Tribunalul (...) a admis acţiunea formulată de reclamanta (...) (...) (...) în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului (...) şi Municipiul (...) – prin Primar şi, în consecinţă, a dispus anularea Dispoziţiei Primarului Municipiului (...) nr. (...)/05.10.2017, privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei, a dispus obligarea pârâţilor la reîncadrarea reclamantei în funcţia publică de conducere de şef serviciu, gradul II, cu stabilirea salariului de bază lunar brut de 6.400 lei, precum şi acordarea celorlalte drepturi legale cuvenite aferente funcţiei publice de conducere de şef serviciu, gradul II, a dispus obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale indexate, majorate şi recalculate, precum şi a celorlalte drepturi legale cuvenite, începând cu data de 01.10.2017 şi până la data reîncadrării efective şi a obligat pârâţii la plata, în favoarea reclamantei, a sumei 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, ţinând cont de faptul că prin HCL nr. (...)/28.09.2017 s-au modificat substanţial dispoziţiile cuprinse în HCL nr. (...)/25.07.2017, fiind stabilite alte salarii şi alţi coeficienţi de salarizare referitoare la funcţiile de conducere (dispoziţii aplicabile reclamantei), este evident că Dispoziţia nr. (...)/03.08.2017 privind reîncadrarea şi stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei a fost abrogată implicit, nemaiproducând efecte, valabilitatea acesteia încetând odată cu adoptarea HCL nr. (...)/2017, prin care s-a modificat HCL nr. (...)/2017, această din urmă hotărâre stând la baza dispoziţiei atacate. Prin urmare, pârâta avea obligaţia de a face o nouă evaluare a postului prin raportare la criteriile stabilite în Legea nr. 153/2017 şi să emită o nouă dispoziţie de reîncadrare şi de stabilire a drepturilor salariale ale reclamantei în acord cu noile modificări legislative locale, reîncadrarea la gradul profesional I şi stabilirea salariului corespunzător unui coeficient de salarizare de 3,2 nemaiavând un suport real şi legal prin modificarea HCL nr. (...)/25.07.2017. Ori, pârâtul a emis Dispoziţia nr. (...)/05.10.2017, prin care i-a stabilit reclamantei un salariu de bază lunar brut de 5.300 lei şi o majorare de 530 lei pentru activitatea de control financiar preventiv, aferent funcţiei publice de conducere de şef serviciu gradul I, fără ca în prealabil să adopte o dispoziţie de reîncadrare şi stabilire a drepturilor salariale în baza noii hotărâri de consiliu local adoptată, cu nr. (...)/28.09.2017, prin raportare la criteriile de evaluare stipulate în Legea nr. 153/2017.

Mai mult, dispoziţia atacată nu este complet motivată, în sensul că nu cuprinde în conţinutul său criteriile avute în vedere la stabilirea salariului corespunzător gradului profesional I pe seama reclamantei.

Susţinerile pârâţilor, conform cărora, în urma evaluării, autoritatea administrativ locală este în măsură să modifice gradul profesional al reclamantei, nu au suport legal, întrucât gradul profesional este o componentă a carierei funcţionarului public, având caracter permanent, reprezentând un drept câştigat definitiv în evoluţia profesională, iar legiuitorul, prin adoptarea Legii nr.153/2017, nu a legiferat posibilitatea ordonatorului de credit de a realiza o „degradare” a funcţionarului public, ci doar o posibilitate de evaluare a funcţiei publice prin raportare la complexitatea atribuţiilor şi cu respectarea strictă a criteriilor enumerate în Legea nr. 153/2017.

Ca o consecinţă a admiterii acţiunii, prin prisma prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, a obligat pârâţii la plata în favoarea reclamantei, a sumei 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs recurentul-pârât Municipiul (...) prin Primar, solicitând admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, modificarea în totalitate a acesteia în sensul respingerii acţiunii.

Consideră recurentul că sentinţa instanţei de fond astfel pronunţată este nelegală.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond cu privire la modificările suferite prin adoptarea H.C.L. nr. (...)/28.09.2017, o apreciază eronată, deoarece modificările survenite privesc doar coeficientul în funcţie de care se calculează salariul de bază pentru funcţiile de conducere.

Ori, din studierea Anexei nr. 1 la HCL nr. (...)/2017, se poate observa că, coeficientul stabilit avea o limită minimă şi o limită maximă (3,2 - 3,6), iar, ceea ce s-a modificat prin HCL nr. (...)/2017, după cum rezultă din Anexa acestei hotărâri, este doar limita coeficientului, acesta fiind stabilit la limita maximă.

Ca atare, apreciază criticabile considerentele instanţei referitoare la afirmaţia că modificările au fost substanţiale.

Faţă de aspectul privind emiterea unei noi dispoziţii de reîncadrare ca urmare a adoptării HCL nr. (...)/28,09.2017, a arătat că, prin Dispoziţia nr. (...) din 05.10.2017, d-nei (...) (...) (...) i-au fost stabilite doar drepturile salariale în baza H.C.L. nr. (...)/28.09.2017 privind modificarea Anexei 1 - pct. a) - Funcţii publice de conducere din H.C.L. nr. (...)/25.07.2017, păstrându-se responsabilitatea, complexitatea şi impactul deciziilor impuse de atribuţiile corespunzătoare activităţii desfăşurate şi implicit şi gradul I al funcţiei, stabilit la 01.07.2017, deoarece modificările survenite privesc doar coeficientul de stabilire a salariului.

Potrivit prevederilor Legii nr. 153/2017, este evident că evaluarea nu se face prin comparaţie sau prin raportare la alte posturi de conducere, ci se analizează în mod independent, în funcţie de specificul fiecărui post evaluat.

Astfel, gradul I al funcţiei de conducere de Şef Serviciu al Serviciului Contabilitate, Situaţii Financiare ocupat de către reclamanta-intimată, a fost stabilit prin reîncadrarea în funcţie începând cu data de 01.07.2017, ţinându-se seama de noile prevederi legislative mai sus enunţate, în raport cu responsabilitatea, complexitatea şi impactul deciziilor impuse de atribuţiile corespunzătoare activităţii desfăşurate, prin aplicarea Legii-cadru nr. 153 din 28.06,2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Aşadar, mecanismul de stabilire diferenţiată a gradelor de salarizare pentru funcţionarii publici care ocupă o funcţie publică de conducere, potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 19 alin. 1 din Legea nr.153/2017, este opţiunea conducătorului instituţiei, care trebuie să ţină seama de specificul, importanţa şi complexitatea funcţiilor, în urma evaluării posturilor, conform criteriilor prevăzute de Legea - cadru nr. 153/2017, diferenţierea gradelor de salarizare pentru funcţiile publice de conducere fiind justificată de natura activităţii desfăşurate de fiecare departament.

Prin urmare, nu se poate vorbi despre o „degradare” profesională, întrucât, în primul rând, prin abrogarea Legii nr. 284/2010 şi prin apariţia Legii cadru nr. 153/2017, s-a realizat o nouă etapizare în stabilirea tuturor salariilor de bază, conform noilor criterii prevăzute în noua lege.

Gradele stabilite prin noua lege nu reprezintă o evoluţie a carierei profesionale a funcţionarului public de conducere, ci acestea se referă la specificul atribuţiilor şi la complexitatea fiecărui post de conducere în parte, raportat strict la activitatea desfăşurată.

Prin acordarea gradului I nu s-a afectat evoluţia profesională a reclamantei-intimate, acordarea gradului I se referă strict la postul de conducere, nu şi la cariera profesională, pentru că reclamanta a fost reîncadrată pe funcţia de conducere deţinută anterior, ceea ce nu echivalează în niciun caz cu „degradare” profesională a acesteia.

Gradul I a fost stabilit în funcţie de complexitatea şi responsabilitatea atribuțiilor corespunzătoare activităţii desfăşurate în funcţia de conducere de Şef Serviciu Contabilitate, Situaţii Financiare din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului (...).

Apreciază eronată interpretarea şi considerentele instanţei de fond şi cu privire la lipsa motivării complete a dispoziţiei atacate (Dispoziţia nr. (...)/05.10.2017), în sensul că nu cuprinde criteriile avute în vedere la stabilirea salariului corespunzător gradului profesional I pe seama reclamantei-intimate.

Dispoziţia Primarului Municipiului (...) nr. (...)/05.10.2017 se referă doar la stabilirea drepturilor salariale ale doamnei (...) (...) (...), care au fost modificate în concordanţă cu modificarea dispusă prin H.C.L. nr. (...)/28.09.2017 privind modificarea Anexei 1- pct. a) - Funcţii de conducere din H.C.L. nr. (...)/25.07.2017, fiind modificate doar drepturile salariale, nu şi gradul funcţiei de conducere a postului de Şef Serviciu.

Ca atare, emiterea acestei dispoziţii vizează doar coeficientul salariului de bază pentru funcţia de conducere ocupată de către reclamanta-intimată.

În drept a invocat prevederile art. 483 şi urm. Cod de procedură civilă, art. 20 din Legea 554/2004, Legea-cadru nr. 153/20172017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri Publice.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata (...) (...)-(...), prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

În esență, arată intimata că motivele invocate de recurentul pârât sunt nefondate. Astfel cum în mod corect a reţinut prima instanță, dispoziţia contestată nu are la bază o evaluare a postului, prin raportare la criteriile stabilite de lege.

Ca urmare a modificării HCL nr (...)/25.07.2017, prin HCL nr (...)/28.09.2017, modificare vizând exact funcţiile de conducere, fiind stabilite alte salarii şi alți coeficienţi de salarizare, practic Dispoziţia nr. (...)/03.08.2017 a fost abrogată implicit.

Acest lucru rezidă din împrejurarea că, prin dispoziţia contestată, i s-a stabilit un salariu de 5300 lei, corespunzător coeficientului de salarizare 3,6552, așa cum apare în HCL (...)/2017, şi nicidecum un coeficient de 3,2, cum apare în fişa de evaluare a postului.

Este evident că aceasta evaluare şi-a pierdut aplicabilitatea, odată cu modificările survenite la nivelul actului de autoritate superior, astfel încât ar fi trebuit că ordonatorul de credite să facă o nouă evaluare a postului, în acord cu noile modificări legislative locale.

Reîncadrarea la gradul profesional I şi stabilirea salariului corespunzător unui coeficient de salarizare 3,2 nu mai are, în condiţiile date, suport real şi temei legal.

Acestea au fost, de altfel, argumentele reţinute în mod corect de prima instanţa în soluția pronunțată.

Recurentul susţine că modificările survenite ca urmare a modificării hotărârii iniţiale privesc doar coeficientul în funcţie de care se stabileşte salariul, ori, tocmai acest coeficient este rezultatul criteriilor de evaluare a postului.

Dacă iniţial s-a evaluat postul la un coeficient de 3,2, în mod logic şi firesc, ca urmare a modificării actului de autoritate care a stat la baza dispoziţiei contestate, trebuia să se facă o nouă evaluare a postului, criteriile de evaluare prevăzute de lege să reprezinte coeficientul de 3,6552, coeficient care nu se regăseşte în Anexa la HCL nr. (...)/2017.

Sub acest aspect, este corectă soluţia instanţei, care apreciază că dispoziţia nu este motivată, întrucât nu are la bază o evaluare a postului corespunzătoare.

Recurentul susţine că instanţa nu poate să cenzureze modalitatea în care i s-a stabilit reclamantei un salariu corespunzător gradului profesional I, şi nu II, întrucât primarul este suveran în aceasta privință, susţinere care, în opinia intimatei, reprezintă expresia puterii discreţionare a autorităţii publice, pentru a justifica abuzurile comise. S-a ajuns la situaţia în care câțiva funcționari, indezirabili conducerii instituţiei, să fie „pedepsiţi „cu salarii inferioare, care nu au la bază o evaluare conform criteriilor stabilite de lege, definite în cuprinsul art. 8 din lege şi nici o ierarhizare a posturilor făcută cu respectarea principiilor instituite de lege în art. 6.

Consideră intimata că nu pot fi primite afirmaţiile potrivit cărora fiecare post este unic şi că evaluarea se face individual, de vreme ce legea prevede principiul egalităţii prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală, fără niciun fel de discriminare, aspect care, în mod automat impune o raportare concretă la atribuţiile din fişa postului.

În ceea ce priveşte gradul profesional, în mod corect prima instanţă a reţinut că acesta reprezintă o componentă esențială a carierei funcţionarului public, un drept câştigat care nu poate fi suprimat prin actul unilateral de voință al ordonatorului de credite.

Pentru motivele arătate, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

4. Soluţia instanţei de recurs

Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Intimata-reclamantă (...) (...) (...) a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea dispoziţiei Primarului Municipiului (...) nr. (...)/05.10.2017, act prin care s-a stabilit că aceasta va beneficia, începând cu data de 01.10.2017, de un salariu de bază lunar brut de 5300 lei şi o majorare de 530 lei pentru activitatea de control financiar preventiv, aferent funcţiei publice de conducere de şef serviciu, gradul I (coeficient 3,6552), ca urmare a aplicării Legii nr. 153/2017 şi a HCL nr. (...)/28.09.2017. Reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtului Primarul Municipiului (...) să o reîncadreze în funcţia publică de conducere de şef serviciu, gradul II şi să-i acorde diferenţele salariale cuvenite, indexate şi majorate, începând cu 01.10.2017.

Recursul formulat de recurentul-pârât Municipiul (...) prin Primar, prin care s-au invocat critici ce se circumscriu motivului de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, este nefondat, soluţia primei instanţe de admitere a cererii reclamantei urmând a fi menţinută ca legală, pentru considerentele prezentate în continuare, diferite, în parte, de cele reţinute de judecătorul fondului.

Critica recurentului potrivit căreia soluţia primei instanţe este nelegală întrucât dispoziţia atacată a fost emisă cu respectarea Legii nr. 153/2017 este nefondată.

În primul rând, din dosarul de fond rezultă că după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, prin Dispoziţia nr. (...)/03.08.2017 s-a hotărât reîncadrarea şi stabilirea salariului de bază al intimatei-reclamante pentru funcţia publică de conducere de şef serviciu, gradul I (coeficient 3,2), începând cu 01.07.2019.

Reîncadrarea şi stabilirea drepturilor salariale s-a realizat în baza Fişei de evaluare a postului (fila 61 dosar fond), prin care nota finală de 3,2 a reprezentat coeficientul de salarizare, precum şi în baza Fundamentării nr. (...)/25.07.2017 (filele 49 - 52 dosar fond), prin care s-a prevăzut pentru funcţia de şef serviciu, valoarea procentuală de 40-50% pentru gradul I şi de 50-55% pentru gradul II. Pentru funcţia ocupată de intimată s-a stabilit procentul de 40% şi încadrată în gradul I.

Prin dispoziţia atacată, emisă în baza HCL nr. (...)/2017, prin care a fost modificată Anexa 1- pct. a) HCL nr. (...)/2017, a fost stabilit salariul de bază brut lunar al reclamantei (5300 lei) şi o majorare pentru activitatea de control financiar preventiv de 10 % din acesta (530 lei), aferent funcţiei de şef serviciu, gradul I (coeficient 3,6552), în condiţiile în care anterior intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017 aceasta a fost încadrată pe funcţia de şef serviciu, gradul II.

Nemulţumirea reclamantei a fost generată de faptul că salariul de bază brut lunar pentru funcţia publică de şef serviciu gradul II era în cuantum de 6400 lei, respectiv era mai mare decât cel pentru gradul I, aspect care rezultă din Anexa la HCL (...) nr. (...)/2017 (fila 19 dosar fond).

În drept, s-a reţinut că potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 153/2017 „salariul de bază pentru funcţiile de conducere se stabileşte de către conducătorul instituţiei publice, în raport cu responsabilitatea, complexitatea şi impactul deciziilor impuse de atribuţiile corespunzătoare activităţii desfăşurate”, iar art. 36 alin. 1 stipulează că „reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38”.

Art. 8 alin. 1 din aceeaşi lege stabileşte că ierarhizarea posturilor în vederea stabilirii salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi a indemnizaţiilor de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu, are la bază următoarele criterii generale: cunoştinţe şi experienţă; complexitate, creativitate şi diversitate a activităţilor; judecata şi impactul deciziilor; responsabilitate, coordonare şi supervizare; dialog social şi comunicare; condiţii de muncă; incompatibilităţi şi regimuri speciale.

Din ansamblul acestor dispoziţii rezultă că reîncadrarea pe noile funcţii, inclusiv stabilirea gradelor funcţiilor de conducere, şi stabilirea drepturilor salariale trebuie realizată de conducătorul instituţiei publice în baza unor criterii şi evaluări obiective şi transparente, ţinându-se cont de responsabilitatea, complexitatea şi impactul deciziilor impuse de specificul postului, fără a fi avute în vedere calităţile personale ale persoanei care ocupă postul, astfel încât să se asigure respectarea principiilor care guvernează sistemul de salarizare prev. de art. 3 din Legea nr. 153/2017, printre care se numără principiul legalităţii, egalităţii, nediscriminării, ierarhizării şi transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale.

Având în vedere aceste considerente de drept, împrejurarea că din fişa de evaluare a postului intimatei-reclamante, ce a fost avută în vedere la reîncadrarea acesteia pe noile funcţii după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 şi la stabilirea salariului de bază, rezultă că evaluarea s-a realizat în baza unor criterii ce vizează calităţile personale ale persoanei care ocupă postul şi nu a unor criterii obiective ce vizează exclusiv caracteristicile şi solicitările postului, precum şi faptul că din actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate ori din cuprinsul acesteia nu rezultă care au fost criteriile pentru stabilirea gradului funcţiilor publice de conducere şi cum s-au aplicat în concret în cazul funcţiei ocupate de intimată (în tabelul anexat Fundamentării nr. (...)/25.07.2017 fiind prevăzute doar nişte valori procentuale minime şi maxime şi valoarea procentuală stabilită pentru fiecare funcţie de conducere), Curtea a apreciat că dispoziţia atacată este nelegală, stabilirea drepturilor salariale ale intimatei având la bază o evaluare a postului realizată fără respectarea normelor mai sus indicate.

Critica recurentului conform căreia în mod eronat a reţinut prima instanţă că drepturile salariale ale intimatei au fost stabilite ca urmare a modificării gradului profesional deţinut de aceasta, este întemeiată, însă nu este de natură a fundamenta reţinerea legalităţii dispoziţiei atacate raportat la considerentele mai sus expuse şi la împrejurarea că soluţia pronunţată nu a fost întemeiată exclusiv pe acest aspect.

S-a impus a fi clarificat faptul că dispoziţia atacată a avut la bază modificarea gradului funcţiei publice de conducere de şef serviciu şi nu o modificare a gradului profesional al intimatei, aşa cum eronat a reţinut prima instanţă. Promovarea în gradul profesional imediat superior este o modalitate de dezvoltare a carierei funcţionarului public şi se face prin concurs sau examen, conform art. 63 - 65 din Legea nr. 188/1999. Ori, aşa cum s-a arătat mai sus, evaluarea postului şi stabilirea gradului funcţiei publice de conducere, necesare pentru stabilirea drepturilor salariale, intră în competenţa conducătorului instituţiei, însă trebuie realizate în baza unor criterii obiective astfel încât să fie respectate principiile sistemului de salarizare.

Curtea a reţinut că în mod corect a stabilit prima instanţă că dispoziţia atacată, prin care s-au stabilit drepturile salariale cuvenite intimatei, începând cu 01.10.2017, prin raportare la coeficientul de salarizare de 3,6552, nu a fost emisă în baza unei evaluări a postului, ce se impunea a fi realizată în condiţiile în care evaluarea depusă la dosar prevede un coeficient de salarizare pentru postul ocupat de aceasta de 3,2.

Având în vedere aceste motive, Curtea, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât Municipiul (...) prin Primar.

În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a recurentului-pârât Municipiul (...) prin Primar, Curtea l-a obligat să plătească intimatei-reclamante cheltuielile de judecată în recurs, în sumă de 1200 lei, reprezentând onorariu avocaţial justificat cu chitanţa depusă la fila 30 din dosar.

Domenii speta

Spete similare