Contestaţie creditor Legea 77/2016 - simpla notificare de dare în plată a imobilului nu echivalează cu îndeplinirea condiţiilor impreviziunii, din moment ce nu s-a făcut dovada intervenirii împrejurării extraordinare sus-menţionate (condiţie obiectivă) şi

INSTANŢA,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, contestatoarea A SA a solicitat în contradictoriu cu intimaţii B şi  C ca prin hotărârea ce se va pronunţa de instanţa de judecată să se admită contestaţia şi să se constate inexistenţa dreptului intimaţilor de a li se stinge datoriile izvorâte din contractul de credit nr. ..... prin procedura prevăzută de Legea nr. 77/2016, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată contestatoare a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 4 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, respectiv intimaţii  nu au anexat notificării nici un certificat de cazier judiciar, creditul nu a fost garantat cu un teren, iar contractul nu a fost încheiat în scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă şi nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impreviziunii. A invocat contestatoarea Decizia nr. 623/2016 a Curţii Constituţionale, din care rezultă că teoria impreviziunii nu se aplică ope legis, că trebuie verificate îndeplinirea condiţiilor impreviziunii, prevederile Legii nr. 77/2016 trebuind să se aplice doar debitorilor care, deşi au acţionat cu bună-credinţă, nu îşi mai pot îndeplini obligaţiile ce rezultă din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului.

A arătat că intimaţii nu au invocat prin notificarea trimisă nici un eveniment imprevizibil, exterior voinţei părţilor şi care face deosebit de excesivă executarea obligaţiilor contractuale, care ar susţine incidenţa impreviziunii cu privire la contactul încheiat între părţi, astfel că în cauză nu poate fi aplicată măsura dării în plată, ca măsură să restabilească echilibrul contractul.

A arătat că în raport de Decizia 623/2016 a Curţii Constituţionale, instanţa este chemată a verifica îndeplinirea condiţiilor de natură obiectivă şi de natură subiectivă în ceea ce priveşte intervenirea condiţiilor impreviziunii, şi numai în cazul îndeplinirii lor cumulate se poate aprecia asupra solicitării debitorilor de stingere a creditului prin darea în plată a imobilului adus în garanţie.

A mai arătat contestatoarea că o creştere a cursului valutar nu poate fi considerat un eveniment excepţional, ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la încheierea contractului şi care face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor asumate şi nici împrejurarea scăderii veniturilor intimaţilor nu poate reprezenta impreviziune, putând conduce la supraîndatorarea consumatorului, dar fără să poată fi reţinută impreviziunea, intimaţii puteau să prevadă faptul că există posibilitatea de a le scădea veniturile, având în vedere perioada lungă pentru care a fost acordat împrumutul.

A susţinut şi că pentru a fi considerat imprevizibil, un eveniment trebuie să aibă un impact deosebit de sever şi să facă imposibilă executarea obligaţiei asumate, iar intimaţii nu fac dovada că obligaţiile asumate prin contract au devenit excesiv de oneroase.

A arătat că nu este îndeplinită condiţia notificării subscrisei în vederea renegocierii contractului pentru a putea fi apreciată buna- credinţă a intimatei.

În drept, a invocat art. 107,194 ş.u. C.pr.civ., art. 4,5 şi 7 din Legea nr. 77/2016.

În susţinerea cererii de chemare în judecată de a depus înscrisuri (f. 5-15).

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

În ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol a cauzei, instanţa reţine că procedura de citare cu intimaţii la adresa domiciliului rezultat din interogarea bazei de date DEPABD pentru termenul de judecată din 14.08.2019 a fost realizată la data de 12.06.2019, dată de la care aveau posibilitatea angajării unui avocat care să le poată susţine interesele la termenul de judecată acordat, din cererea de repunere pe rol a cauzei rezultă că mandatarul avocat invocă ca dată de început a conferinţei doctorale data de 14.08.2019, rezultând astfel că la data angajării sale avea cunoştinţă de termenul de judecată acordat şi de faptul că la acel termen este în imposibilitate de prezentare, or, aceste motive, nedovedite şi în lipsa unei împuterniciri avocaţiale pentru avocatul care a formulat cererea de repunere pe rol, nu pot constitui motive temeinice, nefiind intervenite intempestiv, pasivitatea intimaţilor în angajarea avocatului fiindu-le imputabilă. Din perspectiva motivelor de repunere pe rol a cauzei, acestea nu se relevă ca existând în dosar.

Pe fondul cererii, instanţa reţine că între intimaţi în calitatea de împrumutaţi şi contestatoare în calitate de împrumutător s-a încheiat contractul de credit nr. ..... pentru acordarea unui împrumut în cuantum de 325.135 CHF, destinat cumpărării unui teren în suprafaţă de 681,3 mp (f. 10).

La data de 03.04.2019 contestatoarea a fost notificată de intimaţi pentru darea în plată a imobilului în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin contractul de credit, datorită imposibilităţii materiale de a mai achita ratele lunare aferente contractului susmenţionat (f. 5).

În drept, potrivit art. 7 alin 1 din Legea nr. 77/2016, în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

Instanţa reţine, în drept, incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea 77/2016, potrivit cărora prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor, precum şi a art. 3 din acelaşi act normativ, potrivit cărora prin derogare de la dispoziţiile Legii 289/2008 privind Codul Civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art.5 alin. (3)  părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.

Totodată, conform art. 5 alin. (1) din Legea 77/2016 în vederea acestei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art.4.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea 77/2016 pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: 

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; 

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi. 

Prin raportare la aceste prevederi legale, instanţa constată următoarele:

În ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru a fi admisibilă o astfel de acţiune, instanţa reţine că acestea sunt cele prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, anterior arătate.

Or, instanţa reţine că în prezenta cauză prima condiţie este îndeplinită. Astfel, intimaţii au calitatea de consumatori în sensul art. 1 alin. 2 din lege, coroborat cu art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Astfel, potrivit acestui din urmă act normativ, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Prin urmare, singurul criteriu pentru a determina dacă o persoană are sau nu calitatea de consumator este criteriul obiectiv, respectiv acela de a analiza dacă persoana a încheiat contractul acţionând în scopuri din afara activităţii sale profesionale. În prezenta cauză, intimaţii au încheiat contractul de împrumut în vederea achiziţionării unui imobil teren, activitatea care nu se circumscrie sferei profesionale.

Prin urmare, instanţa reţine că intimaţii au calitatea de consumator, o astfel de interpretare a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 este conformă cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg (Hotărârea Costea contra României, C 110/14, EU:C:2015:538, punctul 21), care a statuat că singurul criteriu pe care instanţele trebuie să-l aibă în vedere la momentul analizării caracterului de consumator este criteriul obiectiv, respectiv dacă persoana a acţionat în afara activităţii sale profesionale, comerciale sau industriale.

Referitor la condiţia prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 77/2016, instanţa constată că şi aceasta este îndeplinită, obiectul contractului reprezentat de acordarea unui împrumut în valoare de 325.135  CHF, având o valoare inferioară pragului de 250.000 Euro.

În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie prevăzute de art. 4 lit. c din Legea 77/2016, instanţa  reţine că este îndeplinită, deoarece  indiferent de scopul pentru care a fost contractat, creditul este garantat cu un imobil având destinaţia de locuinţă.

În ceea ce priveşte cea de-a a patra condiţie prevăzute de art. 4 lit. c şi lit. d) din Legea 77/2016, instanţa constată că prin notificarea nr. 314/03.04.2019, intimaţii au susţinut că sunt îndeplinite, deşi nu au făcut proba îndeplinirii acestor condiţii.

Instanţa reţine că prin Decizia nr. 623/25.10.2016 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 53 din 18 ianuarie 2017, s-a stabilit că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit (paragraful nr. 115), iar instituția impreviziunii aplicabilă ope legis pentru toate contractele încheiate până la data intrării în vigoare a Legii nr.77/2016 nu poate fi recunoscută, fiind în contradicție cu prevederile constituționale.

S-a mai statuat că posibilitatea părţilor din contractele respective de a prezenta situaţia de fapt dintr-un dosar în faţa unei instanţe judecătoreşti este absolut necesară având în vedere că judecătorul trebuie să verifice această situație, astfel încât instituţia dării în plată să nu fie un instrument discreţionar pus la dispoziţia doar a unei părţi și, astfel, să dezechilibreze raportul contractual. Numai în acest fel se poate asigura, în aceste cazuri, respectarea principiului egalităţii armelor în cadrul procesului civil.

Prin urmare, fiind învestită cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 77/2016 instanţa trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera impreviziunea. Or, în prezenta cauză, deşi contestatoarea a invocat necesitatea existenţei şi dovedirii unui dezechilibru contractual şi a imposibilităţii de executare, intimaţii nu au dovedit îndeplinirea condiţiilor impreviziunii, respectiv faptul că datorită unei împrejurări excepţionale, exterioare şi care nu putea fi prevăzută la momentul încheierii contractului, aceasta nu şi-au mai putut executa obligaţiile izvorâte din contractul de credit. Simpla devalorizare a imobilului, analizată individual, separat de efectele create de situaţia ce se invocă că ar constitui caz de risc supra-adăugat, este incompatibil cu aplicarea impreviziunii de către instanţa judecătorească, aşa cum a reţinut instanţa de control constituţional în Decizia nr. 623/2016 paragraful 122. Este adevărat că acest criteriu ar putea, în schimb, să fie folosit în coroborare cu principiul echităţii ca parte a teoriei impreviziunii astfel cum a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864, în acest caz trebuind ca, instanţa judecătorească să evalueze dezechilibrul prestaţiilor rezultate din contractul de credit şi prin recurgerea la acest criteriu atunci când contractul de credit a fost convenit în vederea achiziţionării unui imobil, or, în cauză, intimaţii condiţiilor subiective şi obiective ce alcătuiesc teoria impreviziunii, pentru a se realiza o analiză coroborată între situaţia de fapt a devalorizării bunului, dorită a fi probată de intimaţi prin expertiză, şi situaţia de fapt ce constituie condiţiile obiective şi subiective ale impreviziunii, respectiv producerea împrejurării extraordinare sus-menţionate (condiţie obiectivă) şi a efectelor sale asupra executării contractului, a bunei-credinţe în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor contractuale ale părţilor (condiţii subiective), precum şi a echităţii (ce presupune atât o latură obiectivă, cât şi una subiectivă).

Instanţa reține că în afară de cerințele prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, trebuie invocate și dovedite condițiile obiective și subiective referitoare la situația excepțională și neprevăzută care a intervenit pe parcursul executării contractului și care face ca executarea obligațiilor să fie excesiv de oneroasă pentru debitor.

Simpla notificare de dare în plată a imobilului nu echivalează cu îndeplinirea condiţiilor impreviziunii, din moment ce nu s-a făcut dovada intervenirii împrejurării extraordinare sus-menţionate (condiţie obiectivă) şi a efectelor sale asupra executării contractului, a bunei-credinţe în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor contractuale ale părţilor (condiţii subiective), precum şi a echităţii (ce presupune atât o latură obiectivă, cât şi una subiectivă), astfel cum impunea art. 249 Cod procedură civilă.

De asemenea, darea in plată a imobilului este ultimul remediu oferit de legiuitor pentru reamenajeze prestaţiile la care părţile s-au obligat în condiţiile noii realităţi economice/juridice, dar că revine, în primul rând, părților obligația de a renegocia contractul, iar, în al doilea rând, renegocierea trebuie să fie una efectivă prin raportare la noua realitate. Or, în cauză, nu s-a făcut dovada unor negocieri purtate între părţi pentru adaptarea contractului, scopul legii 77/2016 nefiind aplicarea în orice condiţii şi împrejurări de fapt a celui mai energic remediu pentru reechilibrarea prestaţiilor.

Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a procedurii prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 77/2016 şi nici nu a fost invocată şi dovedită intervenţia impreviziunii, instanţa va admite contestaţia şi va constata neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016 cu privire la Notificarea nr. 314/03.04.2019.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. reţinând culpa procesuală a intimaţilor în raport de soluţia pronunţată asupra cererii introductive de instanţă, va obliga intimaţii să plătească contestatoarei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată taxă judiciară de timbru (f.4).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, ca nefondată.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea A S.A., cu sediul în …., în contradictoriu cu intimaţii B, având CNP …., şi C, având CNP ….., ambii cu domiciliul în …..

Constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 77/2016 cu privire la Notificarea nr. 314/03.04.2019.

Obligă intimaţii să plătească contestatoarei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 15 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 21.08.2019.

PREŞEDINTEGREFIER

Domenii speta

Spete similare