Pretenţii - din probele administrate că nu se poate reţine cu certitudine în sarcina pârâtului comiterea unei fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie pentru ca asigurătorul rca

Hotărâre 7347 din 01.11.2019


INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 06.11.2015, sub număr de dosar …/299/2015, reclamanta S.C. A S.A a chemat în judecată pe pârâtul B, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 14.979,73 lei cu titlu de despăgubiri, la plata sumei de 3024,37 lei reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată asupra sumei de 14.979,13 lei de la data plăţii despăgubirilor (28.01.2013) până la data introducerii cererii de chemare în judecată (30.12.2015), precum și în continuare, până la data plății efective, și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 14.03.2012 pârâtul B, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare ..., proprietate personală, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, a produs din culpa sa un accident de circulaţie în Roma, Italia, în urma căruia a fost avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare ....

A susţinut reclamanta că la data producerii evenimentului rutier, pârâtul B avea o alcoolemie peste limitele legale, aşa cum rezultă din actele întocmite de Poliţa Locală din Roma- Departamentul Poliţie Rutieră.

S-a mai arătat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare ..., aparţinând pârâtului, era asigurat RCA la societatea reclamantă, că în urma depunerii documentaţiei necesare, reclamanta a deschis şi avizat dosarul de daună nr. RCV/IT/1218/12, finalizat cu plata despăgubirii în cuantum de 14.979,73 lei, conform extrasului de cont din 28.01.2013, şi că în temeiul art. 58 pct. b din Legea 136/1995 raportat la art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 înţelege să se îndrepte împotriva pârâtului pentru despăgubirea achitată, precum şi pentru plata dobânzii legale, de la data plăţii despăgubirii de către reclamantă (28.01.2013) până la data achitării datoriei de către pârât.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 194 CPC, art. 58 Legea 136/1995, art. 87 alin. 1 OUG 195/2002, art. 1357 şi urm. Cod Civil, OG 13/2011.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, care au fost ataşate cererii (f. 4- f.28).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1070,68 lei 8f. 35).

Faţă de neîndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul, instanţa a dispus citarea acestuia prin publicitate precum şi numirea unui curator.

La data de 15.02.2016 pârâtul prin curator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, s-a susţinut, în esenţă, că la dosar nu există nici un înscris din care să reiasă vinovăţia pârâtului printr-o condamnare sau altă măsură, raportul pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile folosind expresia „ se pare”, fără a fi stabilită cu exactitate alcoolemia atât în aerul expirat cât şi îmbibaţia alcoolică în sânge.

De asemenea, s-a arătat că la dosar nu există nici un document (deviz) din care să rezulte modalitatea în care a fost emisă factura RF12/-10999 din 22.12.2012, în valoare de 3335 euro, aceasta fiind formată din suma de 2500 euro reprezentând daune proprietar, 400 euro taxe juridice şi 435 euro taxe de soluţionare.

Pârâtul prin curator a mai invocat cuantumul excesiv al dobânzii legale, lăsată să curgă până aproape de împlinirea termenului de prescripţie..

În probaţiune, pârâtul prin curator a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri și expertiza tehnică specialitatea auto.

La termenul de judecată din data de 18.04.2016 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, a luat act că pârâtul prin curator renunţă la proba cu expertiză  şi i-a pus în vedere reclamantei să depună poliţa RCA încheiată cu pârâtul sau extras din baza de date CEDAM cu privire la existenţa poliţie invocate, precum şi să depună dovada demersurilor efectuate pentru a preciza stadiul dosarului de urmărire penală cu privire la accidentul de circulaţie în care a fost implicat pârâtul şi dacă s-a dispus o soluţie în acel dosar.

Prin Încheierea din data de 07.06.2016 instanţa a respins cererea de suplimentare a probatoriului formulată de reclamantă, prin emiterea unei adrese către poliţia din Roma, pentru considerentele expuse în încheierea de la acel termen.

La termenul de judecată din data de 12.09.2016 instanţa a invocat excepţia prematurităţii cererii şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate, iar în subsidiar asupra fondului cauzei.

Prin Sentinţa Civilă nr. …./20.09.2016 instanţa a admis excepţia prematurităţii cererii şi a respins cererea ca prematur formulată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta iar prin Decizia Civilă nr. …/06.03.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă a fost admis apelul formulat, anulată sentinţa civilă şi trimisa cauza spre rejudecare primei instanţe. În considerentele deciziei s-a reţinut, în ce priveşte excepţia admisă, că disp. art. 58 lit. b din Legea 136/1995 nu condiţionează dreptul de regres al reclamantei de tragerea la răspundere penală a persoanei în cauză iar instanţa fondului putea uza de disp. art. 413 alin. 1 pct. 2 CPC sau art. 1365 C. Civ..

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.05.5018 sub nr. …./299/2015*.

Prin rezoluţia din data de 30.05.2018 s-a dispus citarea reclamantei cu menţiunea de a face demersuri pentru a preciza stadiul dosarului de urmărire penală cu privire la accidentul de circulaţie în care a fost implicat pârâtul şi soluţia acordată.

La termenul de judecată din data de 22.10.2018 instanţa a încuviinţat solicitarea reclamantei de efectuare a unei comisii rogatorii internaţionale prin completarea Formularului A  - cerere de indeplinire a unui act de cercetare -  conform Regulamentului nr. 1206/2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială, comisia rogatorie fiind transmisă instanţei solicitate din Roma cu menţiunea de a efectua cercetări şi de a preciza  exact care este stadiul cercetărilor privind pe numitul B, cercetat penal pentru producerea unui accident rutier în data de 14.03.2012 în Roma, Viale Di Romagnoli intersecţia cu Viaductul Nuttal în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare ..., aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, înregistrat la Polizia di Roma Capitale, care a emis raportul de accident rutier  la data de 06.06.2012, şi care a fost atasat, cu menţiunea de a preciza dacă există dosar penal pe rolul instantelor sau se află în stadiul cercetării, cu menţiunea de a preciza exact care este numărul de dosar, instanţa sau organul de cercetare penală abilitat şi stadiul acestor cercetări, cu menţiunea de a transmite instanţei, în măsura în care cercetările au fost finalizate sau dacă regulile privind publicitatea fazei procesuale o permit,  în copie, documentele din care rezultă  posibila persoană responsabilă  de evenimentul rutier şi regulile de circulaţie încălcate de persoanele responsabile, cu indicarea şi enumerarea acestora, documentele din care rezultă dacă a fost stabilită alcoolemia numitului B şi care este limita alcoolemiei conform legii italiene pentru ca fapta sa fie considerată infracţiune, precum şi soluţia dispusă în faza de cercetare sau judecată daca a fost finalizată.

La data de 07.01.2019 a fost înregistrată la dosar o adresă de înaintare a Tribunalului Roma cu copie de pe formularul A tradus de instanţa română, având menţiunea  în limba italiană tradusă în limba română de reclamantă, că a fost restituită cererea de comisie rogatorie întrucât trebuie cunoscute datele de identificare ale părţii. Nu a fost utilizat formularul E prevăzut de Regulamentul nr. 1206/2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială

La termenul din data de 08.02.2019 instanţa a refăcut comisia rogatorie internaţională prin completarea formularului A cu acelaşi conţinut, fiind inserate în plus CNP-ul pârâtului, data şi locul naşterii acestuia, singurele date de identificare cunoscute de instanţă cu excepţia domiciliului înregistrat, trimis în formularul anterior.

La termenul de judecată din data de 18.10.2019 instanţa a revenit asupra dispoziţiei de a fi efectuata comisia rogatorie internaţionala încuviinţata prin încheierea de şedinţă din data de 22.10.2018 şi refăcută prin încheierea din data de 08.02.2019, faţă de lipsa unui răspuns din partea autorităţilor italiene, în ciuda dispoziţiilor art.10 din Regulamentul  1201/2001 care prevăd termenul de soluţionare a unei astfel de solicitări precum si obligaţia instanţei solicitate de a informa instanţa solicitanta in cazul neconformării solicitării prin formularul E iar faţă de aceste aspecte constată imposibilitatea de administrare a acestei probe. 

La acelaşi termen de judecată instanţa a rămas în pronunţare asupra fondului cauzei precum şi asupra cererii de majorare a onorariului de curator, formulată de acesta la data de 11.09.2019.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

La data de 14.03.2012 pârâtul B, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare ..., proprietate personală, a produs din culpa sa un accident de circulaţie în Roma, Italia, în urma căruia a fost avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare ....

Autovehiculul cu nr. de înmatriculare ..., aparţinând pârâtului, era asigurat RCA la societatea reclamantă, astfel că în urma depunerii documentaţiei necesare, reclamanta a deschis şi avizat dosarul de daună nr. RCV/IT/1218/12, finalizat cu plata despăgubirii în cuantum de 14.979,73 lei, conform extrasului de cont din 28.01.2013.

Reclamanta  în temeiul art. 58 pct. b din Legea 136/1995 raportat la art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 a formulat prezenta cerere împotriva pârâtului pentru despăgubirea achitată, ca urmare a faptului că în raport actele întocmite de Poliţa Locală din Roma- Departamentul Poliţie Rutieră  la data producerii evenimentului rutier, pârâtul B avea o alcoolemie peste limitele legale.

Conform conform art. 58.lit. b din Legea 136/1995 -  „ asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri: (…)  b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie (…)”

Instanţa reţine din probele administrate că nu se poate reţine cu certitudine în sarcina pârâtului comiterea unei fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, cât timp singurul înscris din care rezultă o astfel de ipoteză este reprezentat de raportul accidentului rutier din data de 14.03.2012 (f. 7- f.9), întocmit de către Poliţa din Roma, şi în care s-a consemnat că „ se pare  că şoferul vehiculului B (...,) nu a respectat prevederile art. 186 alin. 2 din Decretul legislativ nr. 285/30.04.1992 (Codul Rutier)- a condus în stare de ebrietate, cu o rată a alcoolemiei mai mare de 0,8 şi mai  mică de 1,5 grame pe litru.”

Acest înscris, având natura unui proces verbal de cercetare la faţa locului, reprezintă o probă în dosarul penal deschis ulterior pe numele pârâtului de către autorităţile din Italia, astfel cum rezultă din adresa din data de 04.07.2012 (f. 23), în care s-a consemnat de către Poliţia din Roma, că accidentul este de natură penal precum şi din adresa emisă de Poliţia din Roma (f.102) din care  rezultă existenţa unui caz penal privind pe pârât, care nu era încheiat.

Din probele administrate în dosar în rejudecare, nu a rezultat clar soluţia privind dosarul penal deschis pe numele pârâtului, răspunsul la demersurile efectuate de reclamantă primind o simplă menţiune „archiviato 13.nov.2017” (f, 56), ceea ce duce la prezumţia unei soluţii de clasare în timp ce comisia rogatorie internaţională nu a putut fi administrată.

Conform art. 15 alin. 1 din Codul Penal infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.

Or, din actele la dosar nu rezultă că pârâtul ar fi săvârşit fapta cu intenţie, nu rezultă inexistenţa vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege (art. 18-22 Cod Penal) sau  inexistenţa vreuna dintre cauzele de neimputabilitate

(art. 23-31 Cod Penal).

De altfel, şi sub aspectul reţinerii faptei exclusiv pe baza raportului din data de 14.03.2012, probatoriul este insuficient, cât timp concluziile acestui raport puteau fi contestate în dosarul penal producând o soluţie de clasare.

În lipsa unei certitudini rezultate din probatoriul administrat că accidentul a fost produs de pârât în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, instanţa apreciază că dreptul de regres al reclamantei nu poate fi exercitat împotriva asiguratului său RCA,  motiv pentru care cererea urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea de majorare a onorariului de curator, instanţa, raportat la onorariul stabilit iniţial de 500 lei, numărul de termene acordat, la care curatorul s-a prezentat, precum şi în raport de complexitatea cauzei şi a probatoriului administrat (exclusiv proba cu înscrisuri), va admite cererea şi va dispune majorarea onorariul curatorului stabilit de la suma de 500 lei la suma de 1500 lei, apreciat a fi proporţional cu activitatea desfăşurată şi în raport de criteriile antemenţionate.

În baza art. 58 alin. 4 CPC, art. 48 alin. 2 OUG 80/2013, art. 453 CPC  şi faţă de culpa procesuală a reclamantei, va obliga reclamanta la plata către curatorul desemnat, dnul avocat C a sumei de 1000 lei reprezentând diferenţă onorariu.

Totodată, faţă de soluţia dată în cauză, va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea  de chemare în judecată privind pe reclamanta S.C. A S.A având  …. şi pe pârât B  cu domiciliul în …. , ca neîntemeiată.

Admite cererea de majorare a onorariului de curator şi majorează onorariul curatorului stabilit de la suma de 500 lei la suma de 1500 lei.

Obligă reclamanta la plata către curatorul desemnat, dnul avocat C a sumei de 1000 lei reprezentând diferenţă onorariu.

Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 01.11.2019.

PREŞEDINTE

GREFIER