Nulitate act vânzare-cumpărare - respins

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.03.2014, cu nr. …., reclamantul CM, în contradictoriu cu pârâta CCM, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP … sub nr…., prin care s-a înstrăinat în mod nelegal şi cota de ¼ din imobil deţinută de reclamant;

-să se dispună partajarea şi ieşirea din starea de indiviziune existentă cu privire la imobilul-apartament compus din două camere şi dependinţe, situat în Bucureşti, …, sector 6, în modalitatea atribuirii bunului către pârâtă, cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare cotei de ¼  deţinute de reclamant.

În motivarea cererii, reclamantul a menţionat că, în data de 26.01.2007, tatăl său CT a înstrăinat pârâtei CCM apartamentul compus din două camere şi dependinţe, cu număr cadastral 1349/44, situat în Bucureşti, .. sector 6, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP … sub nr…..

În cuprinsul contractului sus-amintit se specifică faptul că apartamentul a fost dobândit de către vânzătorul CT astfel: cota indiviză de ½  din imobil prin cumpărare în timpul căsătoriei cu CL , iar cealaltă cotă indiviză de ½  ca bun propriu, prin moştenire de la defuncta sa soţie CL , în baza certificatului de moştenitor legal şi testamentar nr. … eliberat de BNP “…” în dosarul nr. …, în cel din urmă act menţionându-se faptul că atât reclamantul, cât şi fraţii acestuia, CR şi CN, ar fi renunţat la succesiune.

Ulterior, în urma cererii de chemare în judecată formulată de reclamant şi de fraţii acestuia, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr….. în dosar nr. …, prin care a dispus şi anularea certificatului de moştenitor legal şi testamentar nr. … eliberat de BNP … în dosarul succesoral nr. …, constatând totodată faptul că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei CL  se compune din cota indiviză de ½  din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, …, sector 6, restul de cotei de ½  aparţinându-i soţului supravieţuitor CT, în calitate de bun propriu.

Sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu apel de către reclamant, iar Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV- a Civilă a pronunţat decizia civilă nr…. prin care a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că: constată că de pe urma defunctei CL  a rămas ca moştenitor legal şi testamentar CT în calitate de soţ supravieţuitor şi legatar universal cu o cotă de ½ din masa succesorală, şi reclamantul CM, în calitate de descendent şi moştenitor legal şi rezervatar cu o cotă de ½ din masa succesorală, hotărârea Tribunalului Bucureşti rămânând irevocabilă în urma respingerii recursului prin decizia civilă nr.374 R/06.10.2009 pronunţată de către Curtea de Apel București - Secţia a IX- a Civilă.

Reclamantul a învederat faptul că pârâta CCM a formulat o cerere de lămurire dispozitiv la Tribunalul Bucureşti - Secţia a - IV- a Civilă, în dosarul nr. …, solicitând instanţei să constate dreptul exclusiv al acesteia asupra imobilului din Bucureşti, .... sector 6, cerere respinsă prin încheierea din 20.02.2013, recursul promovat fiind respins de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV- a Civilă prin decizia civilă nr. ….

Analizând înscrisurile depuse în susţinerea cererii de faţă, reclamantul a solicitat a se observa următoarele: certificatul de moştenitor legal şi testamentar nr…. în baza căruia vânzătorul CT a înstrăinat în totalitate apartamentul nr. .. din Bucureşti, …, a fost anulat ulterior prin sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei Sector 6.

Prin aceeaşi sentinţă nr. … se constată faptul că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei CL se compune din cota indiviză de ½  din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, … sector 6.

Reclamantul a justificat dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul-apartament cu două camere, potrivit deciziei nr. …, prin care se constată că de pe urma defunctei sale mame CL  a rămas şi acesta, în calitate de descendent şi moştenitor legal şi rezervatar cu o cotă de ½ din masa succesorală, deci cu o cota de ¼ din imobil.

Urmează a se constata nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP „…” sub nr. …, pe de o parte, ca şi consecinţă a aplicării principiului resoluto jure dantis- întrucât la baza actului de vânzare-cumpărare nr…. a stat certificatul de moştenitor nr. … în privinţa căruia s-a constatat nulitatea absolută şi, pe de altă parte, având în vedere efectul declarativ al constatării calităţii sale de moştenitor după defuncta CL , rezultă că reclamantul a justificat dreptul de proprietate asupra cotei de ¼  din imobil încă de la data decesului autoarei reclamantului, adică 10.04.2002. 

În aceste condiţii, vânzătorul CT nu putea înstrăina în totalitate imobilul, şi să nesocotească cota sa de ¼ din apartament, întrucât obiectul actului juridic autentic atacat era posibil numai în privinţa cotei de ¾  deţinută de vânzător.

Reclamantul a solicitat a se da eficienţă disp. art. 557 Cod civil, potrivit cărora: „Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin moştenire legală”, şi să se aprecieze că reclamantul este îndrituit la respectarea drepturilor sale succesorale, recunoscute irevocabil pe cale judecătorească, cu consecinţa atribuirii imobilului în exclusivitate către pârâtă ca deţinătoare a cotei majoritare de 3/4 , cu obligarea acesteia la achitarea sultei corespunzătoare cotei de ¼ din apartamentul în litigiu deținută de reclamant.

Primind argumentele enumerate anterior, reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 557, 669, 676, 680 Cod civil, art.979-995 Cod procedură civilă, art. 1179, 1247 Cod civil.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, ….

La data de 04.04.2014, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar precizări prin care a învederat următoarele aspecte:

Cu privire la primul capăt de cerere - prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr…., reclamantul a menţionat că partea din contractul anterior amintit pe care a contestat-o a fost reprezentată de cota de ¼ din imobilul - apartament situat în Bucureşti, …, sector 6.

De asemenea, reclamantul a arătat că, prin actul de vânzare-cumpărare atacat nr. 391/2007, defunctul său tată, Ciolan Traian, a înstrăinat către pârâta CCM cota de 100% din apartament, în baza certificatului de moştenitor nr…., conform căruia CT devenea unicul moştenitor al defunctei sale mame CL .

Având în vedere faptul că prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti s-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr…. care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare rezultă că, pe de o parte, certificatul de moştenitor nr. .. a fost desfiinţat retroactiv, şi că, pe de altă parte, în virtutea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis contractul de vânzare-cumpărare nr. … este lovit de nulitate absolută parţială.

Astfel, ținând cont că prin decizia civilă nr. … a Tribunalului Bucureşti s-a constatat că de pe urma defunctei CL  a rămas şi reclamantul, în calitate de descendent şi moştenitor legal şi rezervatar cu o cotă de ½  din masa succesorală (CT fiind celalalt moştenitor cu o cotă de ½ din masa succesorală), reiese faptul că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. …, vânzătorul CT nu putea înstrăina decât cota de ¾  din imobil pe care o deţinea, şi care se compune din cota de ½  - drept propriu+ cota de ¼ de pe urma defunctei CL .

În concluzie, prin actul de vânzare-cumpărare nr. …, vânzătorul CT a înstrăinat în mod nelegal şi dreptul de proprietate al reclamantului, şi anume cota de ¼ din imobil, în condiţiile în care obiectul contractului nu era posibil decât pentru cota de ¾ pe care tatăl reclamantului o avea în proprietate, deci reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parţiale cu privire la cota de ¼ din apartament care îi aparţine, pârâta CCM urmând să rămână cu dreptul de proprietate în cotă de ¾  din imobil.

Valoarea obiectului primului capăt de cerere, având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică evaluatorie ataşat, efectuat în dosar nr. …, prin care a fost stabilită valoarea de circulaţie a imobilului, a fost de 35.457 lei, corespunzătoare cotei de ¼ pe care reclamantul a contestat-o  (141.828 lei/4).

Cererea precizatoare a fost însoţită de copii de pe următoarele înscrisuri: certificat de calitate de moştenitor nr…. din data de …, raport de expertiză tehnică judiciară, releveu apartament nr…, certificat fiscal din data de 02.04.2014, chitanţă din data de 02.04.2014.

La data de 10.04.2014, prin faxul instanţei, reclamantul a depus la dosar, în copie, extras de carte funciară pentru informare.

La data de 04.04.2014, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar  cerere modificatoare a acţiunii introductive, sub aspectul extinderii cadrului procesual pasiv, sens în care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a numiţilor CR şi CN, menţionând că potrivit certificatului de calitate de moştenitor anexat nr. .. emis de BNP „...”, moştenitorii defunctului CT sunt, alături de acesta, şi fraţii săi, CR şi CN, astfel că cererea de chemare în judecată urmează a fi soluționată şi în contradictoriu cu aceştia.

Prin Încheierea/CC/16.04.2014 (fila 89), instanţa a dispus anularea capătului al doilea de cerere privind „partajarea şi ieşirea din indiviziune existentă cu privire la imobilul-apartament compus din două camere şi dependinţe situat în Bucureşti, …, sector 6, în modalitatea atribuirii bunului către pârâtă cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare cotei de ¼  detinute de subsemnatul”, soluţia rămânând definitivă prin Încheierea/CC/02.06.2014, pronunţată în dosarul nr. 2623/303/2014/a1, acvirat.

La data de 23.07.2014, prin acelaşi compartiment, reclamantul a depus la dosar cerere de ajutor public judiciar, însoţită  de un set de înscrisuri, în copie (filele 95-114).

Prin Încheierea din data de 25.09.2014 (fila 120), instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea.

La data de 25.11.2014, tot prin compartimentul registratură, pârâta  CCM a depus la dosar întâmpinare faţă de cererea de chemare în judecată precizată, formulată de către reclamantul CM, solicitând respingerea acesteia ca nefondată.

În fapt, reclamantul CM a solicitat instanţei de judecată în contradictoriu cu pârâta CCM şi pârâţii CR şi CN, constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP … sub nr. …, prin care s-a înstrăinat în mod nelegal şi cota de 1/4 din imobilul reclamantului.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat faptul că, la data de 26.01.2007, defunctul său tată CT, a procedat la vânzarea apartamentului situat în Bucureşti, … , sector 6, cu numărul cadastral 1349/44, către pârâta CCM în baza contractului  de vânzare cumpărare autentificat sub nr. .. din data de … de BNP ….

Reclamantul a indicat că în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare a fost prezentat istoricul dreptului de proprietate al apartamentului, în sensul că tatăl său, CT, a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în cotă de 1/2, prin cumpărare în timpul căsătoriei cu CL  ca bun propriu, iar cota de 1/2 prin moştenire în urma decesului soţiei sale CL , în baza certificatului de moştenitor legal şi testamentar nr…din data de … eliberat de BNP ….

S-a arătat că prin sentinţa civilă nr…. pronunţată de Judecătoria Sector 6 în dosarul civil nr. … a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant şi s-a dispus anularea certificatului de moştenitor legal şi testamentar nr. … eliberat de BNP … în dosarul succesoral nr. …, constatându-se faptul că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei CL  se compune din cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, …, sector 6, constatând de asemenea că, de pe urma defunctei CL , a rămas ca moştenitor legal şi testamentar numitul CT, în calitate de soţ supravieţuitor şi legatar universal, căruia îi revine întreaga masă succesorală.

Împotriva sentinţei civile, reclamantul CM a formulat apel, pronunţându-se decizia civilă nr. .. din data de … în dosarul nr…. al Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a civilă, şi prin care a fost modificată în parte în sensul că s-a constatat că de pe urma defunctei CL  a rămas ca moştenitor legal şi testamentar CT, în calitate de soţ supravieţuitor şi legatar universal cu o cotă de 1/2 din masa succesorală şi reclamantul CM, în cantate de descendent şi moştenitor legal şi rezervatar cu o cotă de 1/2 din masa succesorală.

În continuarea cererii de chemare în judecată, precum şi prin precizarea acesteia reclamantul CM a solicitat a se observa şi să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … de BNP … faţă de împrejurarea că a rămas şi el în calitate de moştenitor de pe urma defunctei sale mame CL , în calitate de descendent şi moştenitor legal şi rezervatar cu o cotă de 1/2, situaţie în care  apreciază că celălalt moştenitor, tatăl său CT nu putea înstrăina decât cota de 3/4 din imobil, pe care o deţinea.

De asemenea, reclamantul a solicitat să se constate că prin sentinţa civilă nr…. a Judecătoriei sectorului 6 s-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. … situaţie în care potrivit principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis) contractul de vânzare cumpărare încheiat între CCM şi tatăl său CT este lovit de nulitate absolută parţială.

În drept, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul CM a fost întemeiată pe prevederile art. 557, 669, 676, 680, 1179 şi 1247 din Codul civil şi art. 979-995 din Codul de procedură civilă.

Pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Pe cale de excepţie, pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat reprezintă principiul de protejare a interesului general, raportat la faptul că o hotărâre pronunţată de autoritatea judecătorească, în mod definitiv este prezumată că reflectă adevărul, situaţie în care nu este permis să fie promovată o a doua cerere de chemare în judecată cu acelaşi obiect, întemeiată pe aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi cu aceeaşi calitate procesuală.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului civil nr…. al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reclamantul CM a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe CCM, iar prin precizarea acţiunii a solicitat: „constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … de BNP …, încheiat între pârâţii CT şi CCM pentru apartamentul nr. …, pentru cauză ilicită, fraudă la lege şi neplata preţului”.

În motivarea acestui capăt de cerere, reclamantul CM a expus faptul că actul de vânzare cumpărare a fost încheiat prin fraudarea legii, CT obţinând un certificat de moştenitor nelegal şi care nu corespundea realităţii, precum şi faptul că actul de vânzare cumpărare era fondat pe o cauză ilicită. Pentru această susţinere reclamantul CM a indicat că pârâţii au fost de rea credinţă, întrucât au cunoscut că apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare era şi proprietatea sa, indicând că există astfel o cauză ilicită, vânzarea fiind realizată în frauda sa, ca moştenitor şi coproprietar.

Prin sentința civilă nr. … a Judecătoriei Sectorului 6, instanța de judecată a constatat că nu există nici un motiv de nulitate a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … de BNP …. A constatat faptul că, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, CT era unicul proprietar al apartamentului nr. .. situat în Bucureşti, …, sector 6, nu a fost fondat pe o cauză ilicită şi nu a fost încheiat în fraudarea legii.

Din expunerea de motive ce formează obiectul prezentei cereri de chemare în judecată nu rezultă care a fost argumentul pentru care reclamantul CM a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr…. de BNP …; nu s-a prezentat nici o cauză pentru care acest contract de vânzare cumpărare a fost afectat de o nulitate absolută, însă cererea de chemare în judecată s-a întemeiat pe prevederile art. 1179 din Codul civil, respectiv „Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract: capacitatea de a contracta, consimțământul părţilor, un obiect determinat şi licit, o cauză licită şi morală”, situaţie în care obiectul prezentei acţiuni se regăseşte în ceea ce a format obiectul dosarului civil nr. … al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pe cale de excepţie, pârâta a invocat lipsa de interes a reclamantului CM în promovarea prezentei acţiuni.

Prin precizarea cererii de chemare în judecată, reclamantul CM a stabilit cadrul procesual, solicitând chemarea în judecată şi a fraţilor săi CR şi CN sub aspectul împrejurării faptului că sunt moştenitorii tatălui lor CT, în conformitate cu certificatul de calitate de moştenitor nr. … din data de … eliberat de Biroul Notarial Public …, în dosarul nr. ….

Reclamantul CM, aşa cum rezultă din înscrisurile prezentate este la rândul său moştenitorul tatălui său, situaţie în care faţă de obiectul cererii de chemare în judecată acesta are calitate de reclamant dar, implicit, şi de pârât, faţă de calitatea sa de moştenitor rezervatar şi sesizar al defunctului CT.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … din data de … de Biroul Notarial Public …, pârâta CCM a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr…, cu numărul cadastral 1349/44, situat în Bucureşti, …, sector 6, de la numitul CT.

Dreptul de proprietate asupra apartamentului s-a menţionat că a fost intabulat în cartea funciară a localităţii Bucureşti, sector 6 sub nr. 62756 prin încheierea nr.819/2007 emisă de ANCPI- OCPI Sector 6 Bucureşti şi a aparținut  numitului CT. În expunerea contractului a fost prezentat istoricul dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentului de către CT, fiind anexate toate documentele doveditoare, respectiv …..În considerarea acestor acte justificative, pârâta CCM a înţeles să achite preţul vânzării, respectiv suma de 44.000 euro, echivalentul a 148.720 lei, vânzătorul CT declarând că l-a primit integral.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare, însă reclamantul nu a indicat şi nu a expus nici un motiv de nulitate absolută a acestui act.

Verificarea îndeplinirii condiţiilor pentru operarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial se impune a fi raportată la verificarea bunei credinţe a dobânditorului subsecvent la momentul încheierii actului.

Nici din conţinutul cererii de chemare în judecată şi nici din înscrisurile prezentate de către reclamantul CM nu rezultă că pârâta CCM nu a fost de bună credinţă la încheierea actului.

Nu a existat nici un element din cuprinsul căruia să rezulte că numitul CT nu este proprietar al imobilului, verificările efectuate la Registrul de publicitate imobiliară şi la autorităţile locale stabilind existenţa unui drept de proprietate neviciat.

Nu-i poate fi invocată pârâtei CCM neexercitarea acelei minime diligenţe în aflarea realului proprietar, întrucât toate verificările efectuate inclusiv de către notarul public stabileau că numitul CT este proprietarul imobilului.

Având în vedere principiul ocrotirii bunei credinţe a dobânditorului dreptului de proprietate CCM, precum şi principiul necesităţii asigurării securităţii şi stabilităţii circuitului civil, raportat la împrejurarea că nu au fost invocate motive de nulitate a actului de vânzare-cumpărare, pârâta a solicitat să se constate că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul CM este neîntemeiată, motiv pentru care a solicitat respingerea acesteia.

Pârâţii CN şi CR nu au depus întâmpinare şi nici nu au formulat alte apărări în cauză.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art.205 din Codul de procedură civilă.

La data de 29.12.2014, prin faxul instanţei, reclamantul a depus la dosar  răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta CCM, prin care a solicitat înlăturarea susţinerilor acesteia din prisma următoarelor argumente:

Prin întâmpinare, pârâta a invocat, pe cale de excepţie, autoritatea de lucru judecat, precum şi lipsa de interes a reclamantului în promovarea prezentei acţiuni.

Reclamantul a solicitat să se dispună respingerea ambelor excepţii primind considerentele care urmează:

În ceea ce priveşte excepţia autorității de lucru judecat, pârâta a menţionat faptul că cererea de chemare în judecată de faţă prezintă identitate sub aspectul părţilor, obiectului şi cauzei cu acţiunea care a făcut obiectul dosarului nr. …. al Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, prin care reclamantul a solicitat „constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … de BNP …, pentru cauză ilicită, fraudă la lege şi neplata preţului”.

Reclamantul a solicitat a se aprecia faptul că acţiunea de faţă nu prezintă identitate cu cererea de chemare în judecată din dosarul nr. … nici sub aspectul obiectului acesteia, şi nici sub aspectul cauzei şi, în consecinţă, să se respingă excepţia autorităţii de lucru judecat ca neîntemeiată.

Astfel, obiectul cererii de faţă este „constatarea nulității absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. …, prin care s-a înstrăinat în mod nelegal şi cota de ¼  din imobil, deținută de reclamant”, deci vizează nulitatea absolută parţială şi nu cea totală a actului autentic atacat.

De asemenea, cauza pe care reclamantul şi-a fundamentat prezenta acţiune o reprezintă împrejurarea că vânzătorul CT nu putea înstrăina în totalitate imobilul, întrucât obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. … era posibil numai în privinţa cotei de ¾ deținută de vânzător, în acest sens urmând a se da eficienţă dispoziţiilor art. 1179 Cod civil alin. 1 pct. 3, conform cărora: „Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt:...un obiect determinat, posibil şi licit”, încălcarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea absolută.

Prin excepţia lipsei de interes în promovarea prezentei acţiuni, pârâta a invocat faptul că, faţă de înscrisurile prezentate şi de obiectul cauzei, reclamantul ar deţine atât calitatea de reclamant, cât şi cea de pârât, ținându-se cont de calitatea sa de moştenitor al defunctului CT.

Reclamantul a solicitat respingerea excepţiei lipsei de interes ca neîntemeiată, observând pe de o parte faptul că potrivit certificatului de calitate de moştenitor nr…. emis de BNP „….”, moştenitorii defunctului CT sunt, alături de reclamant, şi fraţii acestuia CR şi CN, astfel că cererea de chemare în judecată urmează a fi soluţionată şi în contradictoriu cu aceştia în calitate de pârâţi.

Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. … a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă reclamantului i s-a recunoscut calitatea de descendent şi moştenitor legal şi rezervatar de pe urma defunctei CL , cu o cotă de ½  din masa succesorală, în condiţiile în care certificatul de moştenitor nr. …, care a stat la baza contractului de vânzare cumpărare nr. 391/26.01.2007, a fost anulat prin sentinţa civilă nr. …, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosar nr. …

Ţinând cont de aceste aspecte, reclamantul a solicitat a se aprecia că interesul acestuia în promovarea acţiunii de faţă este unul legitim, personal, născut şi actual şi că totodată, a făcut dovada atât a calităţii sale de moştenitor al autoarei sale CL , cât şi a dreptului său de proprietate cu privire la cota de ¼ din imobilul situat în Bucureşti, …, sector 6, solicitând prin acţiune, inclusiv partajarea şi ieşirea din starea de indiviziune, capăt de cerere anulat, însă prin încheierea din data de 16.04.2014.

Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat a se aprecia întemeiată cererea de chemare în judecată şi să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare nr. …, întrucât s-a înstrăinat în mod nelegal şi cota de ¼  din imobil asupra căreia reclamantul a justificat un drept de proprietate, motiv de nulitate absolută circumscris prevederilor art. 1179 alin. 1 pct. 3 Cod civil care fac referire la faptul că obiectul unui contract trebuie să fie posibil.

În acest sens, reclamantul a solicitat a se aprecia că vânzătorul CT nu putea înstrăina prin intermediul actului autentic atacat decât cota de ¾  din imobil, în condiţiile în care reclamantului i s-a recunoscut calitatea de moştenitor după mama sa, cu o cotă de ½ din masa succesorală compusă conform sentinţei civile nr…. din cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, .... sector 6.

Având în vedere faptul că certificatul de moştenitor nr. …, în baza căruia CT a înstrăinat în integralitate dreptul de proprietate asupra imobilului, a fost anulat prin sentința civilă nr. …, reclamantul a solicitat a se da eficienţă atât efectelor retroactive ale nulității prevăzute de disp. art. 1254 Cod civil, potrivit cărora „contractul lovit de nulitate este considerat a nu fi fost niciodată încheiat”, cât şi principiului de drept resoluto jure dantis, resolvitur jus aceipientis şi, în consecinţă, să se dispună admiterea acţiune așa cum a fost formulată, în baza argumentelor enumerate anterior.

Prin încheierea din data de 19.02.2015, instanţa a respins, ca nefondate, excepţiile autorităţii de lucru judecată şi a lipsei de interes invocate de pârâta CCM (filele 165-170).

În cauză, instanţa a încuviinţat pentru reclamant şi pârâta CCM proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă administrate şi dispoziţiilor legale incidente în materie, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. … de BNP … (filele 9,12-13), autorul reclamantului, CT, a vândut pârâtei CCM apartamentul nr. .., situat în Bucureşti, sector 6, …, nr. cadastral 1349/44, înscris în CF nr. 62756 Sector 6.

În acest contract se menţiona că vânzătorul a dobândit ½ din imobilul vândut pârâtei, în timpul căsătoriei cu defuncta CL , iar cealaltă cotă indiviză ca bun propriu prin moştenire de la defuncta sa soţie, CL , în baza certificatului de moştenitor legal şi testamentar nr. … eliberat în dosarul notarial … de BNP ….

La data de 13.02.2007, reclamantul din prezenta cauză, CM, împreună cu CR şi CN, pârâţi în cauza de faţă, au introdus o cerere de chemare în judecată împotriva vânzătorului CT şi pârâtei CL , prin care au solicitat anularea certificatului de moştenitor legal şi testamentar nr. …, constatarea nulităţii absolute parţiale a testamentului lăsat de defuncta CL , autentificat cu nr. …, dezbaterea succesiunii defunctei CL , stabilirea masei succesorale, a moştenitorilor şi cotelor acestora şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.  …, cerere înregistrată cu nr. … pe rolul Judecătoriei Sectorului 6.

În timpul litigiului, la data de 24.09.2007, a decedat pârâtul CT, astfel că litigiul a continuat numai împotriva pârâtei CCM.

Prin sentinţa civilă nr. ..., pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 în dosar nr. …, schimbată prin decizia civilă nr. …, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în apel şi menţinută prin decizia civilă nr. …, pronunţată de Curtea de Apel în recurs (filele 14-39), a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii CR, CN ŞI CM în contradictoriu cu pârâta CCM şi anulat certificatul de moştenitor legal şi testamentar nr. … eliberat de BNP … în dosar ….

S-a constatat deschisă succesiunea defunctei CL , decedată la data de 10.04.2002, s-a constatat că masa succesorală a defunctei era formată din cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în …, restul cotei de ½ aparţinându-i soţului supravieţuitor CT în calitate de bun propriu.

S-a constatat că au rămas ca moştenitori CT, în calitate de soţ supravieţuitor, moştenitor legal şi testamentar, cu o cotă de ½ din masa succesorală, şi reclamantul CT, în calitate de fiu, cu o cotă de ½ din masa succesorală, reclamanţii CR şi CN fiind străini de succesiunea defunctei prin neacceptare în termen.

Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a testamentului autentificat cu nr. … şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.  ….

În cererea de faţă, astfel cum a fost precizată, reclamantul CT a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CCM ca instanţa să constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. …, pentru cota de ¼ din imobil înstrăinată de autorul său CT şi care aparţine reclamantului, în urma soluţionării litigiului din dosarul nr. …., invocând principiul resoluto jure dantis şi imposibilitatea obiectului actului juridic în privinţa cotei de ¼ ce aparţine reclamantului din dreptul de proprietate asupra imobilului, întemeiat pe art. 1197 alin. 1 pct. 3 NCC.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat buna sa credinţă la momentul încheierii actului, faţă de împrejurarea că nu a existat nici un element din cuprinsul căruia să rezulte că numitul CT nu este proprietar al imobilului, verificările efectuate la Registrul de Publicitate Imobiliară şi la autorităţile locale stabileau că numitul CT este proprietarul imobilului.

De asemenea, pârâta a mai invocat principiul necesităţii asigurării securităţii şi stabilităţii circuitului civil.

Instanţa reţine că reclamantul a invocat două motive de nulitate absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. …:

1.Sub un prim aspect, reclamantul a invocat principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, susţinând că întrucât prin sentinţa civilă nr. … s-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. …, care a stat la baza contractului, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută parţială.

2.Sub un al doilea aspect, reclamantul a susţinut că acelaşi contract este lovit de nulitate absolută parţială cu privire la cota de ¼ din apartament, întrucât obiectul contractului nu era posibil decât pentru cota de ¾ pe care vânzătorul CT o avea în proprietate.

1.Cu privire la primul motiv de nulitate invocat, instanţa reţine că aplicarea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis în privinţa actului juridic subsecvent nu reprezintă un caz de nulitate proprie a actului subsecvent, ci efectele anulării actului principal.

Cu aplicabilitate pentru speţa de faţă, principiul invocat de reclamant nu reprezintă un caz de nulitate proprie a contractului de vânzare-cumpărare nr. …, ci este o consecinţă a anulării certificatului de moştenitor nr. …, urmând ca instanţa să verifice în ce măsură în cauză se poate face aplicarea acestui principiu în privinţa contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. ….

În sistemul vechiului cod civil, aceste principiu nu avea, aşa cum a arătat şi pârâta, o consacrare legală expresă.

Totuşi, doctrina şi jurisprudenţa au reţinut, în mod constant că principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis  este unul dintre efectele principiilor nulităţii actului juridic civil, având semnificaţia că anularea actului juridic principal atrage şi nulitatea actului subsecvent, în considerarea legăturii juridice dintre ele.

 În legătură cu acest principiu, s-a reţinut că vizează efectele nulităţii actului juridic faţă de terţi, fiind o consecinţă a primelor două principii ale efectelor nulităţii, respectiv retroactivitatea efectelor nulităţii şi restitutio in integrum (repunere în situaţia anterioară), dar şi a principiului conform căruia nimeni nu poate transmite ceea ce nu are sau mai mult decât are.

Reclamantul CM este terţ faţă de contract, acesta introducând acţiunea în calitate de titular al cotei de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului, ca moştenitor al defunctei CL , drept recunoscut în litigiul purtat anterior între părţi, iar nu de succesor al autorului său, vânzătorul CT, motiv pentru care instanţa a şi respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, invocat de reclamant, nu este însă unul absolut, existând şi excepţii, în sensul că deşi se produce desfiinţarea titlului transmiţătorului (resoluto jure dantis), nu în toate cazurile se produce şi desfiinţarea actului subsecvent, respectiv titlul dobânditorului (resolvitur jus accipientis). Excepţiile de la aplicarea acestui principiu au fost justificate, aşa cum a arătat şi pârâta, de reţinerea bunei-credinţe a subdobânditorului sau pe necesitatea garantării securităţii circuitului civil,  dar şi pe teoria proprietarului sau moştenitorului aparent.

Instanţa constată că una dintre aceste excepţii, respectiv teoria moştenitorului aparent, a fost reţinută ca operând în favoarea pârâtei CCM, în litigiul purtat anterior între părţi în dosarul nr. …., în cadrul analizei capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. … pe motivul cauzei ilicite şi a fraudei la lege.

Astfel, în considerentele deciziei civile nr. … (fila 28, paragrafele 3 şi 4) pronunţată în apelul împotriva sentinţei civile nr. …, s-a reţinut că în favoarea pârâtei operează teoria moştenitorului aparent, admisă în doctrină şi jurisprudenţă, potrivit căreia actul încheiat cu un moştenitor aparent se menţine dacă este cu titlu particular, oneros, iar dobânditorul este de bună-credinţă.

 S-a mai reţinut, în partea relevantă prezentei analize, că la data încheierii contractului, dovada calităţii de moştenitor în favoarea vânzătorului este făcută prin certificatul de moştenitor nr. … ce nu era contestat de vreunul din moştenitorii ce ar putea pretinde vreun drept succesoral de pe urma defunctei, iar la data vânzării, vânzătorul CT era singurul moştenitor legal şi testamentar al defunctei.

Efectele acestei statuări, ca şi consecinţă a aplicării teoriei moştenitorului aparent constau în aceea că actul rămâne valabil şi opozabil reclamantului, iar dobândirea dreptului de către terţ, în speţă pârâta, s-au produs în momentul încheierii actului, independent de intrarea sau nu în posesia bunului sau de buna sau reaua-credinţă a vânzătorului.

Prin urmare, menţinându-se contractul prin aplicarea unei excepţii de la principiul resolvitur jus accipientis, este logic că nu se mai poate face în prezentul litigiu aplicarea acestui principiu cu privire la actul subsecvent, chiar în condiţiile în care se solicită numai nulitatea parţială a contractului (iar nu totală, cum s-a solicitat în litigiul anterior).

Aşa fiind, instanţa va respinge cererea de constatare a nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. …, întrucât principiul invocat de reclamant  nu poate fi aplicat, fiind înlăturat de puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. …, astfel cum a fost schimbată prin decizia civilă nr. …,  pronunţată în apel şi menţinută în recurs de Curtea de Apel Bucureşti.

2.În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de nulitate invocat, respectiv imposibilitatea obiectului contractului pentru cota de ¼ ce aparţine reclamantului, instanţa reţine că şi acest motiv de nulitate este neîntemeiat.

In speţă, instanţa constată că reclamantul a invocat, întemeindu-se pe prevederile  art. 948 pct. 3 VCC,  nevalabilitatea obiectului contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. …, prin aceea că obiectul contractului era imposibil în ceea ce priveşte cota de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului apartament nr. …, situat în Bucureşti, sector 6, …, ce i-a fost recunoscută prin sentinţa civilă nr. …, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 în dosar nr. …, întrucât vânzătorul CT putea înstrăina numai cota de ¾ din imobil.

Art. 948 pct. 3 VCC invocat de reclamant face referire la caracterul determinat al obiectului actului juridic civil, iar nu la cerinţa menţionată de reclamant ca obiectul să fie posibil.

La acelaşi aspect face referire şi art. 1179 alin. 1 pct. 3 NCC cu privire la care instanţa a reţinut că nu este incident în cauză, întrucât actul juridic s-a încheiat anterior intrării în vigoare a noului cod civil şi al cărui corespondent în vechiul cod civil era, într-adevăr, art. 948 pct. 3.

Instanţa este de acord cu faptul că pentru a fi valabil, un act juridic civil trebuie să îndeplinească şi cerinţa de a avea un obiect valabil, iar valabilitatea obiectului presupune şi caracterul posibil al obiectului. Astfel, chiar dacă cerinţa obiectului actului juridic civil de a fi posibil nu cunoştea o reglementare expresă în vechiul cod civil, aceasta a fost reţinută de doctrină printre condiţiile de valabilitate a actului juridic civil, în ceea ce priveşte obiectul acestuia.

S-a reţinut, astfel, că această cerinţă de valabilitate a actului juridic civil este impusă de regula de drept conform căreia nimeni nu poate fi obligat la imposibil, întrucât imposibilitatea obiectului echivalează cu lipsa obiectului, ceea ce duce la nulitatea absolută a actului juridic civil (pentru lipsa obiectului, aşadar).

Cu toate acestea, cerinţa ca obiectul să fie posibil, ca şi condiţie de valabilitate a obiectului, nu are sensul invocat de reclamant, astfel că în mod eronat  reclamantul susţine că prin aceea că vânzătorul CT a vândut mai mult decât avea înseamnă că obiectul actului juridic este imposibil.

Art. 962 VCC prevedea că Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se obliga, iar art. 1294 VCC prevedea, în materia vânzării, că Vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintai pretul lui.

Imposibilitatea obiectului trebuie să fie una obiectivă, materială (cauzată de împrejurări de fapt) sau juridică (cauzată de împrejurări de drept) şi trebuie să existe la momentul întocmirii actului.

In speţă, vânzătorul CT s-a obligat să vândă, iar cumpărătoarea CCM s-a obligat să cumpere, cele două obligaţii fiind executate (pârâta se află în posesia imobilului), iar convenţia perfectată prin autentificarea sa cu nr. …. Obiectul contractului de vânzare-cumpărare anterior-menţionat a fost unul dublu şi anume bunul vândut şi preţul plătit. Aşadar, la data de 26.01.2007, data încheierii contractului, obiectul contractului în ceea ce-l priveşte pe vânzătorul CT nu era unul imposibil, ci posibil şi adus la îndeplinire prin transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul pârâtei şi predarea posesiei asupra imobilului pârâtei.

Împrejurarea că vânzătorul a înstrăinat mai mult decât s-a dovedit ulterior, în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. …, că avea, respectiv prin aceea că a înstrăinat în totalitate bunul, iar nu cota de ¾ din dreptul de proprietate, nu înseamnă că obiectul contractului nu a fost posibil.

Ceea ce, în realitate, susţine reclamantul, este lipsa calităţii de proprietar a vânzătorului pentru cota de ¼ din dreptul de proprietate asupra bunului, însă acesta nu este un aspect ce ţine de posibilitatea sau imposibilitatea obiectului, ca şi cerinţă a valabilităţii acestuia, ci este o cerinţă esenţială, specială, a valabilităţii obiectului contractului, alături de cea generală a caracterului posibil.

Această cerinţă specială este cerută numai în cazul actelor juridice constitutive sau translative de proprietate şi este o aplicaţie a principiului de drept potrivit căruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are sau la mai mult decât are  (nemo dat quod non habet sau nemo plus jurid ad allium transferre potest, quam ipsem habet).

Analiza acestei cerinţe pune, însă, în discuţie valabilitatea vânzării lucrului altuia, în speţă a cotei de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului vândut de CT pârâtei CCM, iar nu a valabilităţii obiectului sub aspectul posibilităţii sau imposibilităţii acestuia.

Cât priveşte valabilitatea vânzării lucrului altuia, acesta aspect a fost tranşat în favoarea pârâtei, în mod definitiv, prin sentinţa civilă nr. 2983/02.05.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 în dosar nr. …, definitivă (în sensul NCPC) prin decizia civilă nr. 374R/06.10.2009, pronunţată în recurs de Curtea de Apel Bucureşti, când, s-a reţinut, raportat la motivele de nulitate invocate de reclamant, că vânzarea lucrului altuia nu atrage nulitatea actului juridic, fiind respinsă cererea reclamantului de desfiinţare a contractului pentru cauză ilicită şi fraudă la lege pe motiv că „partile contractante stiau ca bunul instrainat nu era in totalitate proprietatea vanzatorului”.

Chiar dacă în speţă s-a solicitat a se analiza aceeaşi situaţie, însă prin prisma caracterului posibil al obiectului (acesta fiind şi motivul pentru care instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare, prin încheierea de şedinţă din data de 19.02.2015) hotărârile judecătoreşti anterior-menţionate au putere de lucru judecat în cauza de faţă, de vreme ce, chiar invocând un alt motiv de nulitate, respectiv imposibilitatea obiectului, decât cele invocate în litigiul anterior (cauza ilicită şi frauda la lege), argumentele pentru care reclamantul solicită desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. …, sunt aceleaşi, respectiv că vânzătorul a vândut mai mult decât avea, fără a mai pune în discuţie atitudinea subiectivă a pârâtei la încheierea contractului.

Or, de vreme ce s-a reţinut definitiv că în favoarea pârâtei operează teoria moştenitorul aparent, contractul este menţinut indiferent că reclamantul solicită nulitatea absolută parţială a contractului, dând o nouă calificare juridică a aceleiaşi situaţii de fapt prin încadrarea sa în alt motiv de nulitate, cum este cazul speţei şi care, aşa cum s-a arătat, nu are semnificaţia faptului că obiectul contractului nu era posibil.

Prin urmare, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de constatare a nulităţii absolute parţiale a contractului vânzare-cumpărare autentificat cu nr. …, pentru motivul invocat, respectiv imposibilitatea obiectului.

În temeiul art. 451– 453 NCPC, instanţa va admite cererea pârâtei CCM şi va obliga reclamantul, aflat în culpă procesuală, să plătească pârâtei în discuţie cheltuielile de judecată avansate în cauză, respectiv onorariul de avocat, însă va face aplicarea art. 451 alin. (2) NCPC şi va reduce onorariul de avocat la care va fi obligat reclamantul în cadrul cheltuielilor de judecată.

Astfel, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 3000 de lei, (plătită conform chitanţei nr. 509/08.05.2014, ataşată la fila 256), cu titlu de onorariu de avocat. Instanţa reţine că această pretenţie a pârâtei este vădit disproporţionată atât în raport de complexitatea cauzei, cât şi de activitatea desfăşurată, în concret, de apărătorul său.

Astfel, activitatea apărătorului pârâtei s-a rezumat la redactarea întâmpinării şi prezenţa la cele două termene de judecată. La primul termen de judecată, 12.02.2015 s-au susţinut concluziile asupra celor două excepţii invocate prin întâmpinare, pe care instanţa le-a găsit nefondate, iar la termenul de judecată de astăzi, concluziile pe fondul cauzei. În acest context, raportându-se la efectivitatea apărărilor făcute de apărătorul pârâtei, concretizată în 3 acte procedurale (redactare întâmpinare, susţinere excepţii invocate prin întâmpinare şi susţinere concluzii pe fondul cauzei), instanţa apreciază că acordarea doar a 50% din onorariul plătit de pârâtă este suficientă, motiv pentru care va obliga reclamantul să plătească pârâtei doar suma de 1500 de lei, cheltuieli de judecată, restul de 50% urmând a fi suportat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea introdusă de reclamantul CM, …,  împotriva pârâţilor CCM, domiciliată în ….

Obligă reclamantul să plătească pârâtei CCM suma de 1500 de lei, cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat redus (50%).

Cu drept numai de apel, de competenţa Tribunalului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel şi motivele acesteia se depun, sub sancţiunea nulităţii, la Judecătoria Sectorului 6.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12.03.2015.

Domenii speta

Spete similare